CODUL DE PROCEDURĂ FISCALĂ din 20 iulie 2015 ( Legea nr. 207 din 20 iulie 2015 )

Prin decizie, contestația poate fi admisă ori respinsă, în totalitate sau în parte.

În cazul admiterii contestației se decide, după caz, anularea totală sau parțială a actului atacat.

În cazul respingerii contestației, se decide, după caz, confirmarea totală sau parțială a actului atacat.

Prin decizie se poate desființa, total sau parțial, actul administrativ atacat în situația în care, din documentele existente la dosar și în urma demersurilor întreprinse la organul fiscal emitent, nu se poate stabili situația de fapt în cauza supusă soluționării prin raportare la temeiurile de drept invocate de organul competent și de contestator. În acest caz, organul fiscal competent urmează să încheie un nou act administrativ fiscal care trebuie să aibă în vedere strict considerentele deciziei de soluționare a contestației. Pentru un tip de creanță fiscală și pentru o perioadă supusă impozitării, desființarea actului administrativ fiscal se poate pronunța o singură dată.

Soluția de desființare este pusă în executare în termen de 60 de zile de la data comunicării deciziei în cazul contribuabililor mari și mijlocii și în termen de 30 zile în cazul celorlalți contribuabili, iar noul act administrativ fiscal emis vizează strict aceeași perioadă și același obiect al contestației pentru care s-a pronunțat soluția de desființare.

În cazul persoanelor fizice care au fost supuse verificării situației fiscale personale, soluția de desființare este pusă în executare de către organul fiscal prin comunicarea unei decizii, într-un termen ce nu poate fi mai mare de 240 de zile, calculat de la data comunicării deciziei de desființare.

Prin decizie se poate suspenda soluționarea cauzei, în condițiile prevăzute de art. 277 .

Prin decizie se poate constata nulitatea actului atacat.

În cazul soluțiilor de desființare, dispozițiile art. 129 alin. (3) se aplică în mod corespunzător pentru toate categoriile de acte administrativ fiscale contestate, chiar dacă la data refacerii inspecției/controlului termenul de prescripție ar fi împlinit.

Dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația se respinge fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Contestația nu poate fi respinsă dacă poartă o denumire greșită.

Decizia privind soluționarea contestației se comunică contestatorului, persoanelor introduse în procedura de soluționare a contestației, precum și organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.

Deciziile emise în soluționarea contestațiilor împreună cu actele administrative fiscale la care se referă pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a soluției de desființare emise în procedura de soluționare a contestației se face în termen de 60 de zile în cazul contribuabililor mari și mijlocii și în termen de 30 zile în cazul celorlalți contribuabili, de la data aducerii la cunoștința organului fiscal a deciziei de desființare.

În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a dispus desființarea, încheierea noului act administrativ fiscal ca urmare a refacerii verificării situației fiscale personale se realizează în termenul prevăzut la art. 279 alin. (4^1).

În situația în care instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) admite, în totalitate sau în parte, acțiunea prevăzută la alin. (3) sau (3^1), organul fiscal emitent anulează în mod corespunzător noul act administrativ fiscal, precum și, după caz, actele administrative subsecvente, iar contestatorul este pus în situația anterioară emiterii deciziei de desființare.

În situația nesoluționării contestației în termen de 6 luni de la data depunerii contestației, contestatorul se poate adresa, pentru anularea actului, instanței de contencios administrativ competente potrivit Legii nr. 554/2004 , cu modificările și completările ulterioare. La calculul termenului de 6 luni nu se iau în considerare perioadele prevăzute la art. 77 alin. (2) și nici cele în care procedura de soluționare a contestației este suspendată potrivit art. 277 .

Procedura de soluționare a contestației încetează la data la care structurii specializate de soluționare a contestației i s-a adus la cunoștință despre acțiunea în contencios administrativ formulată de contribuabil/plătitor.

În situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal.

Decizia emisă în soluționarea contestației poate fi reexaminată, de către organul de soluționare competent, la cererea contribuabilului/plătitorului, pentru următoarele situații

Cererea de reexaminare poate fi depusă

În urma reexaminării deciziei emise în soluționarea contestației, organul de soluționare competent o poate confirma sau o poate retracta, emițând o nouă decizie.

În situația prevăzută la alin. (2) lit. a) , decizia emisă în urma cererii de reexaminare poate fi comunicată până la data încheierii dezbaterilor în fond în fața primei instanțe. Dacă organul de soluționare competent a confirmat decizia inițială, acțiunea în contencios administrativ își continuă cursul.

În cazul în care decizia emisă în urma cererii de reexaminare nu a fost comunicată până la data încheierii dezbaterilor în fond în fața primei instanțe, aceasta nu se mai comunică și nu produce niciun efect juridic.

În situația prevăzută la alin. (2) lit. b) , decizia de confirmare poate fi atacată la instanța de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

Prevederile prezentului articol se completează cu prevederile Convenției 90/436/CEE privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate, ale Codului de conduită revizuit pentru punerea în aplicare efectivă a Convenției privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (2009/C322/01), precum și ale convențiilor sau acordurilor de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state.

În România, autoritatea competentă în realizarea procedurii amiabile este A.N.A.F.

În sensul prezentului articol, expresiile de mai jos au următoarele semnificații

În baza prevederilor convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat, când o persoană afectată consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante au sau vor avea ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conformă cu prevederile acelei convenții sau acord, indiferent de căile de atac interne, acea persoană își poate prezenta cazul privind o chestiune litigioasă autorității competente a oricăruia dintre statele contractante, dacă convenția sau acordul respectiv prevede această posibilitate.

În cazul în care prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare către autoritatea competentă a oricăruia dintre statele contractante, persoana afectată rezidentă în România poate solicita A.N.A.F., indiferent de căile de atac interne, inițierea procedurii amiabile atunci când consideră că măsurile luate de unul sau de ambele state contractante au sau vor avea ca rezultat o impozitare a acestuia care nu este conformă cu prevederile convenției sau acordului.

În cazul în care prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu stabilesc posibilitatea de adresare către autoritatea competentă a oricăruia dintre statele contractante și A.N.A

Cazul privind chestiunea litigioasă trebuie prezentat de persoana afectată în termen de trei ani sau în termenul prevăzut în convenția sau acordul de evitare/eliminare a dublei impuneri, calculat de la data comunicării actului administrativ fiscal sau orice altă notificare din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenției sau acordului de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat.

Dacă convenția sau acordul de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu alt stat prevede o perioadă de prezentare a cazului mai scurtă decât perioada de trei ani prevăzută la alin. (7) , această perioadă se extinde la trei ani.

Cu scopul de a evita/elimina dubla impunere ce contravine convenției sau acordului, A.N.A

A.N.A.F., în realizarea procedurii amiabile, participă la negocieri cu cealaltă autoritate competentă în vederea evitării/eliminării dublei impuneri ce contravine convenției sau acordului. În realizarea activității de negociere, echipa competentă în soluționarea procedurii amiabile propune conducerii instituției un mandat privind opțiunile de negociere ce pot fi acceptate de România în procesul de negociere cu cealaltă autoritate competentă. Mandatul de negociere poate fi revizuit sau actualizat după parcursul derulării reuniunilor bilaterale în cadrul cărora, împreună cu cealaltă autoritate competentă, se analizează în detaliu aspectele de fond ale speței, ținând cont de faptele și circumstanțele relevante ale cazului.

În cazul procedurilor amiabile în domeniul prețurilor de transfer, mandatul privind opțiunile de negociere se elaborează prin considerarea tuturor metodelor de stabilire a prețurilor de transfer menționate la art. 11 alin. (4) lit. a )- f) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, și în conformitate cu prevederile Liniilor directoare privind prețurile de transfer emise de către Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu amendamentele/modificările și completările ulterioare. Orice modificare legată de alegerea metodei de stabilire a prețurilor de transfer sau de modalitatea de aplicare a acesteia, comparativ cu situația care a stat la baza ajustării profiturilor persoanei afectate, se fundamentează în elaborarea mandatului de negociere sau la închiderea cazului procedurii amiabile.

Rezultatul legitim al procesului de negociere și orice ajustare sau estimare a rezultatului fiscal a persoanei afectate rezultată în urma procesului de negociere și în conformitate cu mandatul privind opțiunile de negociere este considerată valoare de piață pentru cazul care face obiectul mandatului în sensul dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr. 227/2015 , cu modificările și completările ulterioare. Mandatul privind opțiunile de negociere se aprobă de către președintele A.N.A.F.

În cazul în care A.N.A

În cazul în care nu există în derulare o cale de atac administrativă sau judiciară referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, A.N.A

În cazul în care sunt în derulare alte căi de atac referitoare la actele administrative ce au stat la baza declanșării procedurii amiabile, decizia de soluționare a procedurii amiabile, aprobată prin ordin al președintelui A.N.A.F., devine astfel obligatorie și executorie numai după ce persoana afectată prezintă A.N.A

Implementarea rezultatului negocierii se realizează prin ordin al președintelui A.N.A.F independent de orice prevedere națională legată de prescripție sau de constatările organului fiscal care decurg din alte acte administrative fiscale ce au stat la baza chestiunii litigioase.

În cazul în care A.N.A

Dacă nu se poate ajunge la un acord privind modul de soluționare a cazului prezentat în termenul prevăzut, în cazul Convenției 90/436/CEE și al Directivei (UE) 2017/1.852 a Consiliului din 10 octombrie 2017 privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană, la solicitarea persoanei afectate, A.N.A

A.N.A

Atunci când o convenție sau un acord de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiat de România cu un alt stat nu prevede ajustarea corespunzătoare a bazei de impunere în situația în care în acel stat s-a făcut o ajustare a profiturilor unei întreprinderi, autoritatea competentă din România se va strădui să rezolve cazurile în care s-a făcut o astfel de ajustare în celălalt stat pe calea procedurii amiabile.

A.N.A

În situația în care o hotărâre definitivă privind cazul care face obiectul procedurii amiabile a fost pronunțată de instanța competentă din România, înainte ca A.N.A

Modalitatea de derulare a procedurii amiabile se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Prevederile alin. (4) și (6) se aplică solicitărilor introduse începând cu data de la care sunt aplicabile prevederile Convenției multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile și a transferului profiturilor, deschisă spre semnare și semnată de România la Paris la 7 iunie 2017, ratificată prin Legea nr. 5/2022 , sau ulterior acelei date pentru convențiile sau acordurile de evitare/eliminare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, care prevăd posibilitatea ca o persoană afectată să își poată prezenta cazul autorității competente a oricăruia dintre statele contractante.

În sensul prezentului articol, prin dublă impunere se înțelege situația în care același venit/profit impozabil se impozitează la două sau mai multe persoane române afiliate între care s-au încheiat tranzacții.

În cazul tranzacțiilor între persoane române afiliate, ajustarea/estimarea venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate, efectuată de către organul fiscal competent pentru administrarea creanțelor datorate de respectiva persoană, este opozabilă și organului fiscal pentru administrarea creanțelor celeilalte persoane afiliate.

În cazul tranzacțiilor între persoane membre ale aceluiași grup fiscal în domeniul impozitului pe profit, pentru operațiuni impozabile în România, în cazul în care se ajustează/estimează veniturile sau cheltuielile unui membru din cadrul grupului fiscal în domeniul impozitului pe profit în cadrul unei inspecții fiscale, organul de inspecție fiscală ajustează cu aceeași valoare cheltuielile sau veniturile celuilalt membru al grupului cu care au fost derulate tranzacțiile ajustate/estimate.

Ajustarea/Estimarea se decide de organul fiscal competent prin emiterea deciziei de impunere pentru contribuabilul/plătitorul verificat. În vederea evitării dublei impuneri, în cazul ajustării/estimării venitului/cheltuielii uneia dintre persoanele române afiliate, după rămânerea definitivă a deciziei de impunere în sistemul căilor administrative și judiciare de atac, organul fiscal competent pentru administrarea contribuabilului/plătitorului verificat emite decizia de ajustare/estimare.

Decizia de ajustare/estimare se comunică atât celeilalte/celorlalte persoane române afiliate, cât și organului fiscal competent pentru administrarea creanțelor datorate de cealaltă/celelalte persoană(e) română(e) afiliată(e) și este opozabilă organului fiscal numai dacă cealaltă/celelalte persoană(e) română(e) afiliată(e) a(u) aplicat prevederile alin. (5) , efectuând corecțiile pentru evitarea dublei impuneri.

În vederea eliminării dublei impuneri ca urmare a ajustării/estimării venitului sau cheltuielii, cealaltă persoană afiliată poate corecta, corespunzător deciziei de ajustare/estimare, declarația de impunere aferentă perioadei fiscale în care s-a desfășurat respectiva tranzacție. Această situație reprezintă o condiție care impune corectarea bazei de impozitare potrivit prevederilor art. 105 alin. (6) .

Modelul și conținutul deciziei de ajustare/estimare, modalitatea de emitere a acesteia, precum și procedura de ajustare/estimare se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Orice persoană afectată are dreptul să apeleze la una dintre procedurile prevăzute de

Introducerea unei plângeri, astfel cum este prevăzut la art. 283^3 , pune capăt oricărei alte proceduri amiabile sau de soluționare a litigiilor desfășurate în temeiul instrumentelor juridice prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) și care privește aceeași chestiune litigioasă. Astfel de alte proceduri, în curs, în legătură cu aceeași chestiune litigioasă încetează începând cu data primei primiri a plângerii de către oricare dintre autoritățile competente ale statelor membre în cauză.

Prezentul capitol stabilește

În sensul prezentului capitol, expresiile de mai jos au următoarele semnificații

Orice termen care nu este definit în prezentul capitol are înțelesul care îi este atribuit, potrivit prevederilor din acordurile sau convențiile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a) , la data primirii primei notificări a acțiunii care are sau care urmează să aibă ca rezultat o chestiune litigioasă. În cazul în care acordurile sau convențiile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. a) nu prevăd o astfel de definiție, termenul nedefinit are înțelesul care îi este atribuit în cuprinsul normelor legale în vigoare în scopul stabilirii impozitelor care fac obiectul acordului sau convenției respective. În acest din urmă caz, orice înțeles atribuit în temeiul normelor fiscale naționale prevalează asupra înțelesului atribuit termenului în cuprinsul altor norme legale în vigoare.

După primirea de către persoana afectată a unei decizii de impunere care vizează dubla impunere, aceasta are dreptul să depună o plângere privind o chestiune litigioasă la A.N.A.F., solicitând soluționarea acesteia. Plângerea trebuie depusă în termen de 3 ani de la comunicarea deciziei de impunere care are ca rezultat sau care urmează să aibă ca rezultat o chestiune litigioasă, indiferent dacă persoana afectată a recurs la căile de atac administrative sau judiciare disponibile în temeiul normelor legale în vigoare.

Persoana afectată depune, simultan, plângerea conținând aceleași informații fiecărei autorități competente a statelor membre în cauză, în termenul prevăzut la alin. (1) , și precizează în plângere ce alte state membre sunt implicate.

În cazul în care plângerea este depusă la A.N.A.F., prevederile art. 8 se aplică în mod corespunzător.

A.N.A

A.N.A

Plângerea persoanei afectate trebuie să cuprindă următoarele informații și documente

În termen de 90 de zile de la data primirii plângerii, A.N.A

Furnizarea informațiilor și documentelor prevăzute la alin. (6) și (7) poate fi refuzată în cazul în care ar conduce la divulgarea unui secret comercial, industrial sau profesional ori a unui procedeu comercial sau a unor informații a căror divulgare ar fi contrară politicii publice.

Persoana afectată care dorește să retragă o plângere transmite simultan o notificare de retragere a plângerii, în scris, fiecărei autorități competente a statelor membre în cauză. Notificarea pune capăt, fără întârziere, tuturor procedurilor derulate în temeiul prezentului capitol. În cazul în care A.N.A

Persoana afectată poate retrage plângerea înainte de a se ajunge la un acord reciproc sau înainte de a se emite decizia finală de către autoritățile competente implicate.

În cazul în care, din orice motiv, o chestiune litigioasă încetează să existe, toate procedurile derulate în temeiul prezentului capitol se încheie, iar A.N.A

În termen de 180 de zile de la primirea plângerii sau în termen de 180 de zile de la primirea informațiilor și documentelor solicitate în temeiul art. 283^3 alin. (7) , dacă această dată este ulterioară celei dintâi, A.N.A

A.N.A

A.N.A

În cazul în care A.N.A

În cazul în care A.N.A

În cazul în care A.N.A

În cazul în care plângerea a fost respinsă, persoana afectată poate proceda după cum urmează

În cazul prevăzut la alin. (7) lit. a) persoana afectată care exercită dreptul la o astfel de cale de atac nu poate adresa o cerere în temeiul art. 283^6 alin. (1) lit. a)

În cazul în care A.N.A

În cazuri temeinic justificate, termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit cu până la un an la cererea A.N.A

În cazul în care a ajuns la un acord cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză privind modul de soluționare a chestiunii litigioase în termenul prevăzut la alin. (1) , A.N.A

Decizia de soluționare a procedurii amiabile devine obligatorie și executorie, cu condiția ca persoana afectată să o accepte și să renunțe la dreptul de a promova oricare altă cale de atac, fie administrativă, fie judiciară. În cazul în care sunt în derulare alte căi de atac, decizia de soluționare a procedurii amiabile devine astfel obligatorie și executorie numai după ce persoana afectată prezintă A.N.A

Decizia de soluționare a procedurii amiabile este pusă în aplicare, de îndată, indiferent de termenele de prescripție prevăzute de normele legale în vigoare.

În cazul în care A.N.A

Modalitatea de derulare a procedurii amiabile, precum și de relaționare a autorităților competente ale statelor membre în cauză se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

În baza unei cereri pe care persoana afectată o adresează A.N.A

În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) , persoana afectată poate adresa cererea de înființare a comisiei consultative dacă împotriva deciziei de respingere a plângerii nu poate fi exercitată nicio cale judiciară de atac ori nu există nicio cale judiciară de atac în curs sau aceasta a renunțat în mod formal la dreptul său la o cale judiciară de atac. Cererea include o declarație scrisă în acest sens.

Persoana afectată formulează în scris cererea de înființare a comisiei consultative, în termen de cel mult 50 de zile de la data primirii notificării potrivit prevederilor art. 283^4 alin. (3) sau art. 283^5 alin. (6) sau 50 de zile de la data pronunțării hotărârii de către instanța competentă, potrivit art. 283^4 alin. (7) lit. a) , după caz.

Comisia consultativă este înființată în termen de cel mult 120 de zile de la primirea cererii prevăzute la alin. (1) . În acest sens, președintele comisiei consultative trimite o notificare, fără întârziere, persoanei afectate.

În cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) , comisia consultativă adoptă o decizie privind acceptarea sau respingerea plângerii în termen de 180 de zile de la data înființării. Aceasta notifică decizia sa autorităților competente în termen de 30 de zile de la adoptare.

În cazul în care comisia consultativă adoptă o decizie de acceptare a plângerii, la cererea A.N.A

În cazul în care nici A.N.A

În cazul în care comisia consultativă adoptă o decizie de respingere a plângerii, procedurile derulate în temeiul prezentului articol se încheie.

În cazul menționat la alin. (1) lit. b) , comisia consultativă emite un aviz cu privire la modul de soluționare a chestiunii litigioase, potrivit art. 283^14 alin. (1) .

În cazul în care comisia consultativă nu este înființată în termenul prevăzut la art. 283^6 alin. (4) , persoana afectată poate să adreseze o sesizare pentru înființarea comisiei consultative unei instanțe competente sau oricărui alt organism național împuternicit să facă numiri din statele membre în cauză.

În cazul în care A.N.A

În cazul în care nici A.N.A

Sesizarea prevăzută la alin. (1) se depune în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 283^6 alin. (4) .

Prin ordin al ministrului finanțelor publice se numesc o persoană independentă și un supleant din lista prevăzută la art. 283^9 . Ulterior, Ministerul Finanțelor Publice comunică ordinul atât persoanei afectate, cât și A.N.A.F.

A.N.A

Persoanele afectate adresează sesizarea cu privire la numirea persoanelor independente și a supleanților acestora fiecărui stat de rezidență al acestora, dacă sunt implicate în procedură cel puțin două persoane afectate, sau statelor membre ale căror autorități competente nu au reușit să numească cel puțin o persoană independentă și un supleant, dacă este implicată o singură persoană afectată.

Persoanele independente, desemnate potrivit alin. (1^2) , numesc președintele în conformitate cu art. 283^8 alin. (3) , prin tragere la sorți din lista persoanelor independente prevăzută la art. 283^9 .

Comisia consultativă prevăzută la art. 283^6 are următoarea componență

Normele privind numirea persoanelor independente se stabilesc de comun acord între autoritățile competente ale statelor membre în cauză. După numirea persoanelor independente se numește câte un supleant pentru fiecare dintre ele, conform normelor privind numirea persoanelor independente, în cazul în care acestea se află în imposibilitatea de a-și duce la îndeplinire sarcinile.

În cazul în care normele privind numirea persoanelor independente nu au fost convenite potrivit alin. (2) , numirea acestora se face prin tragere la sorți.

A.N.A

A.N.A

Pentru o perioadă de 12 luni de la data emiterii deciziei comisiei consultative, o persoană independentă care face parte din comisia consultativă nu trebuie să se afle într-o situație care ar fi dat motive A.N.A

Reprezentanții fiecărei autorități competente și persoanele independente numite potrivit alin. (1) aleg un președinte din lista persoanelor prevăzută de art. 283^9 . Cu excepția cazului în care reprezentanții fiecărei autorități competente și persoanele independente convin altfel, președintele este un judecător.

Lista persoanelor independente este formată din toate persoanele independente nominalizate de statele membre. În acest sens, A.N.A

Procedura de selecție în vederea includerii și excluderii persoanelor independente pe lista prevăzută la alin. (1) se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

A.N.A

A.N.A

În situația în care A.N.A

În cazul în care A.N.A

În cazul prevăzut la art. 283^6 alin. (1) lit. b) , A.N.A.F., împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză, poate conveni să înființeze

Condițiile prevăzute la art. 283^8 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător și în cazul comisiilor prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) , componența acestora putând fi diferită de cea a comisiei prevăzute la alin. (1) lit. a) .

Comisiile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c) pot aplica, după caz, orice procedură de soluționare a litigiilor pentru a soluționa chestiunea litigioasă cu efect obligatoriu. Ca alternativă la tipul de procedură de soluționare a litigiilor aplicat de comisia consultativă, și anume procedura avizului independent, orice alt tip de procedură de soluționare a litigiilor, inclusiv procedura de arbitraj cu ofertă finală, poate fi convenit de autoritățile competente ale statelor membre în cauză în temeiul prezentului articol și aplicat de comisia de soluționare alternativă a litigiilor.

Prevederile art. 283^12 și 283^13 se aplică comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, cu excepția cazului în care se convine altfel în regulamentul de funcționare prevăzut la art. 283^11 .

A.N.A

În cazul în care o comisie consultativă este înființată pentru a emite un aviz în temeiul art. 283^6 alin. (7) , în regulamentul de funcționare se prevăd numai informațiile menționate la alin. (1) lit. a) , d) , e) și f) .

Regulamentul de funcționare se semnează de autoritățile competente ale statelor membre implicate în litigiu.

În termenul de 120 de zile prevăzut la art. 283^6 alin. (4) , A.N.A

În cazul în care numirea persoanelor independente se face de Ministerul Finanțelor Publice, conform art. 283^7 , A.N.A

Atunci când A.N.A

Cu excepția prevederilor alin. (3) , precum și a cazului în care A.N.A

Costurile care revin persoanei afectate nu sunt suportate de statele membre.

În cazul în care A.N.A

Costurile prevăzute de prezentul articol, care revin statului român, potrivit prevederilor regulamentului de funcționare prevăzut la art. 283^11 , se suportă din bugetul A.N.A.F.

În sensul procedurii menționate la art. 283^6 , în cazul în care autoritățile competente ale statelor membre în cauză sunt de acord, persoana sau persoanele afectată(e) pot furniza comisiei consultative sau comisiei de soluționare alternativă a litigiilor orice informații, elemente de probă sau documente care ar putea fi relevante pentru luarea deciziei. Persoana sau persoanele afectată(e) și A.N.A

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , A.N.A

Persoanele afectate pot, la cerere și cu acordul autorităților competente ale statelor membre în cauză, să se prezinte sau să fie reprezentate în fața comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor. Persoanele afectate se prezintă sau sunt reprezentate în fața comisiei la cererea comisiei consultative sau a comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

Persoanele independente sau oricare alt membru nominalizat de A.N.A

O comisie consultativă sau o comisie de soluționare alternativă a litigiilor notifică avizul autorităților competente ale statelor membre în cauză în termen de 180 de zile de la data la care a fost instituită. În cazul în care comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor consideră că, dată fiind natura chestiunii litigioase, sunt necesare mai mult de 180 de zile pentru a emite un aviz, acest termen poate fi prelungit cu 90 de zile. Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor informează autoritățile competente ale statelor membre în cauză și persoanele afectate cu privire la prelungire.

Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor își întemeiază avizul pe dispozițiile acordurilor sau convențiilor aplicabile prevăzute la art. 283^1 alin. (3) lit. (a) , precum și pe oricare dintre normele legale în vigoare aplicabile.

Comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor emite avizul cu o majoritate simplă a membrilor săi. În cazul în care nu se poate ajunge la o majoritate, votul președintelui este definitoriu pentru avizul final. Președintele comunică autorităților competente avizul comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor.

În termen de 180 de zile de la notificarea avizului comisiei consultative sau al comisiei de soluționare alternativă a litigiilor, A.N.A

În cazul în care persoana afectată este rezidentă fiscal în România, A.N.A

Decizia finală este obligatorie pentru statele membre în cauză și nu constituie un precedent. Decizia finală este pusă în aplicare cu condiția ca persoana sau persoanele afectată(e) să o accepte și să renunțe la dreptul de a exercita orice cale de atac de la nivel național în termen de 60 de zile de la data la care decizia a fost notificată, după caz.

A.N.A

În cazul în care decizia finală nu a fost pusă în aplicare de A.N.A.F., persoana afectată poate adresa o sesizare Curții de Apel București pentru a solicita punerea în aplicare a deciziei finale.

Prin excepție de la alin. (4) , decizia finală nu este pusă în aplicare de A.N.A

Persoana afectată poate recurge la procedurile prevăzute de prezentul capitol, chiar dacă decizia de impunere care a generat chestiunea litigioasă a rămas definitivă în sistemul căilor naționale de atac.

Înaintarea chestiunii litigioase spre soluționare prin aplicarea procedurii amiabile sau a procedurii de soluționare a litigiilor prevăzute la art. 283^5 și, respectiv, la art. 283^6 nu împiedică inițierea sau continuarea, în România, de proceduri judiciare sau de proceduri privind sancțiuni administrative și penale legate de aceleași aspecte.

Persoanele afectate pot recurge la căile de atac pe care le au la dispoziție în temeiul normelor legale în vigoare. Cu toate acestea, atunci când persoana afectată a inițiat proceduri pentru a introduce o astfel de cale de atac, termenele menționate la art. 283^4 alin. (1) , respectiv la art. 283^5 alin. (1) și (2) încep să curgă de la data la care o hotărâre pronunțată în cadrul procedurilor respective a rămas definitivă sau la care procedurile respective au fost încheiate definitiv într-un alt mod ori la care procedurile au fost suspendate.

În cazul în care o hotărâre definitivă privind o chestiune litigioasă a fost pronunțată de instanța competentă din România, înainte ca autoritățile competente ale statelor membre în cauză să fi ajuns la un acord în temeiul procedurii amiabile, prevăzute la art. 283^5 , cu privire la chestiunea litigioasă, A.N.A

Dispozițiile art. 283^6 alin. (1) nu se aplică în cazul în care chestiunea litigioasă a rămas nesoluționată pe parcursul întregii proceduri amiabile prevăzute la art. 283^5 și o hotărâre definitivă privind o chestiune litigioasă a fost pronunțată de instanța competentă din România înainte ca persoana afectată să fi depus o cerere potrivit art. 283^6 alin. (1) . În acest caz A.N.A

Procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la art. 283^6 este încheiată dacă hotărârea definitivă a instanței competente a fost pronunțată în orice moment după ce o persoană afectată a făcut o cerere în temeiul art. 283^6 alin. (1) , dar înainte de emiterea de către comisia consultativă sau comisia de soluționare alternativă a litigiilor a avizului său adresat autorităților competente ale statelor membre în cauză, potrivit prevederilor art. 283^14 , caz în care A.N.A

Prin excepție de la art. 283^6 , A.N.A

A.N.A

În cazul în care persoana afectată este o persoană fizică, microîntreprindere sau întreprindere mică și nu face parte dintr-un grup mare, astfel cum acestea sunt definite în Reglementările contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 , cu modificările și completările ulterioare, persoana afectată poate depune plângerile, răspunsurile la o cerere de informații suplimentare, retragerile și cererile menționate la art. 283^3 alin. (1) , (7) și (10) și, respectiv, la art. 283^6 alin. (1) , denumite în continuare comunicările, numai la A.N.A

În termen de 60 de zile de la data primirii comunicărilor prevăzute la alin. (1) , A.N.A

În cazul în care A.N.A

Comisia consultativă și comisia de soluționare alternativă a litigiilor își formulează avizele în scris.

A.N.A

În cazul în care autoritățile competente sau persoana afectată în cauză nu sunt de acord cu publicarea deciziei finale în toate elementele sale, A.N.A

A.N.A

A.N.A.F împreună cu celelalte autorități competente ale statelor membre în cauză notifică, de îndată, Comisiei Europene informațiile care urmează să fie publicate potrivit alin. (3) .

Prezentul capitol reglementează normele și procedurile potrivit cărora România cooperează cu celelalte state membre din cadrul Uniunii Europene, denumite în continuare state membre, în vederea realizării unui schimb de informații care este în mod previzibil relevant pentru administrarea și aplicarea legilor interne ale statelor membre în privința taxelor și impozitelor prevăzute la art. 285 .

Prezentul capitol conține și dispoziții privind schimbul de informații prevăzut la alin. (1) prin mijloace electronice, precum și norme și proceduri potrivit cărora România cooperează cu Comisia Europeană pe teme de coordonare și evaluare.

Prezentul capitol nu afectează aplicarea în România a normelor privind asistența reciprocă în materie penală și nu aduce atingere îndeplinirii niciunei obligații a României în temeiul altor instrumente juridice, inclusiv acorduri bilaterale sau multilaterale, în ceea ce privește cooperarea administrativă extinsă.

Prezentul capitol se aplică tuturor tipurilor de taxe și impozite percepute de către stat, unitățile administrativ-teritoriale ori subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor, ori în numele acestora.

Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) , prezentul capitol nu se aplică

Taxele și impozitele, astfel cum sunt prevăzute la alin. (1) , nu se interpretează în niciun caz ca incluzând

Prezentul capitol se aplică taxelor și impozitelor prevăzute la alin. (1) , percepute în cadrul teritoriilor unde tratatele Uniunii Europene sunt aplicabile în temeiul art. 52 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Autoritatea competentă din România pentru aplicarea prevederilor prezentului capitol, precum și pentru contactele cu Comisia Europeană este A.N.A.F.

Prin ordin al președintelui A.N.A.F., se desemnează biroul central de legătură. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene și a celorlalte state membre cu privire la desemnarea biroului central de legătură.

Prin ordinul prevăzut la alin. (2) , biroul central de legătură poate fi desemnat responsabil și de contactele cu Comisia Europeană. Autoritatea competentă din România este responsabilă de informarea Comisiei Europene cu privire la acest lucru.

Autoritatea competentă din România poate desemna departamente de legătură cu competențe repartizate potrivit legislației sau politicii sale naționale. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista departamentelor de legătură și de a o pune la dispoziția birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum și a Comisiei Europene.

Autoritatea competentă din România poate desemna funcționari autorizați. Biroul central de legătură are responsabilitatea de a actualiza lista acestor funcționari autorizați și de a o pune la dispoziția birourilor centrale de legătură din celelalte state membre interesate, precum și a Comisiei Europene.

Funcționarii implicați în cooperarea administrativă în temeiul prezentului capitol sunt considerați, în orice situație, ca fiind funcționari autorizați în acest sens, potrivit condițiilor prevăzute de autoritățile competente.

În cazul în care un departament de legătură ori un funcționar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5) , trimite ori primește o cerere sau un răspuns la o cerere de cooperare, acesta informează biroul central de legătură din România, potrivit procedurilor prevăzute de acesta din urmă.

În cazul în care un departament de legătură ori un funcționar autorizat, desemnat potrivit alin. (4) sau (5) , primește o cerere de cooperare care necesită o acțiune în afara competenței care i-a fost repartizată potrivit legislației ori politicii naționale din România, el transmite fără întârziere această cerere biroului central de legătură din România și informează autoritatea solicitantă. În acest caz, perioada prevăzută la art. 290 începe în ziua următoare transmiterii cererii de cooperare către biroul central de legătură.

În sensul unei cereri prevăzute la art. 288 , informațiile solicitate sunt relevante în mod previzibil dacă, la momentul transmiterii cererii, autoritatea solicitantă consideră că, în conformitate cu dreptul său intern, există o posibilitate rezonabilă ca informațiile solicitate să fie relevante pentru situația fiscală a unuia sau mai multor contribuabili identificați prin nume sau în alt mod și să fie justificate în scopul anchetei.

În scopul demonstrării relevanței previzibile a informațiilor solicitate, autoritatea solicitantă furnizează autorității solicitate cel puțin următoarele informații

În cazul în care o cerere prevăzută la art. 288 vizează un grup de contribuabili care nu pot fi identificați individual, autoritatea solicitantă furnizează autorității solicitate cel puțin următoarele informații

Autoritatea solicitată din România asigură efectuarea oricăror anchete administrative necesare pentru a obține informațiile prevăzute la art. 288 .

Cererea prevăzută la art. 288 poate conține solicitarea motivată de efectuare a unei anchete administrative. În cazul în care autoritatea solicitată consideră că nu este necesară o anchetă administrativă, aceasta informează de îndată autoritatea solicitantă cu privire la motivele acestei decizii.

Pentru a obține informațiile solicitate sau a efectua ancheta administrativă cerută, autoritatea solicitată din România urmează aceleași proceduri ca atunci când acționează din propria inițiativă ori la cererea unei alte autorități din România.

În cazul în care autoritatea solicitantă din alt stat membru îi solicită în mod expres, autoritatea solicitată din România transmite documente originale, cu condiția ca acest lucru să nu contravină dispozițiilor în vigoare din România.

Autoritatea solicitată furnizează informațiile prevăzute la art. 288 în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai mult de trei luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată nu este în măsură să răspundă cererii în termenul stabilit, aceasta notifică autorității solicitante fără întârziere și, în orice caz, dar nu mai mult de trei luni de la primirea cererii, motivele nerespectării termenului și data la care consideră că va fi în măsură să ofere un răspuns. Acest termen nu poate depăși șase luni de la data primirii cererii. În cazul în care autoritatea solicitată deține deja informațiile cerute, transmiterea acestora se face în termen de două luni de la data primirii cererii.

Pentru anumite cazuri speciale, autoritatea solicitantă din alt stat membru și cea solicitată din România pot conveni asupra unor termene diferite de cele prevăzute la alin. (1) .

Autoritatea solicitată din România confirmă autorității solicitante din alt stat membru, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea unei cereri fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.

În termen de o lună de la primirea cererii, autoritatea solicitată din România notifică autorității solicitante din alt stat membru orice nereguli ale cererii, precum și nevoia unor eventuale informații suplimentare. Într-un astfel de caz, termenele prevăzute la alin. (1) se calculează din ziua următoare celei în care autoritatea solicitată din România primește informațiile suplimentare necesare.

Abrogat.

În cazul în care autoritatea solicitată din România nu se află în posesia informațiilor solicitate și nu este în măsură să răspundă sau refuză să răspundă unei cereri de informații din motivele prevăzute la art. 300 , aceasta notifică autorității solicitante din alt stat membru motivele sale fără întârziere, dar nu mai mult de o lună de la data primirii cererii.

Autoritatea competentă din România comunică autorității competente a oricărui alt stat membru, prin schimb automat, toate informațiile care sunt disponibile referitoare la rezidenții din respectivul stat membru, cu privire la următoarele categorii specifice de venituri și de capital, astfel cum sunt acestea înțelese în temeiul normelor legale în vigoare

Pentru perioadele impozabile care încep la 1 ianuarie 2024 sau ulterior datei respective, autoritatea competentă din România include în informațiile comunicate, conform alin. (1) , numărul de identificare fiscală (NIF) al rezidenților emis de statul membru de rezidență.

Autoritatea competentă din România informează anual Comisia Europeană cu privire la cel puțin două categorii de venituri și de capital prevăzute la alin. (1) , în legătură cu care comunică informații referitoare la rezidenții unui alt stat membru.

Înainte de 1 ianuarie 2024, autoritatea competentă din România informează Comisia Europeană cu privire la cel puțin patru categorii prevăzute la alin. (1) , în legătură cu care comunică, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru informații referitoare la rezidenții respectivului alt stat membru. Informațiile respective vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2025 sau ulterior datei respective. Înainte de 1 ianuarie 2026, statele membre informează Comisia Europeană cu privire la cel puțin cinci categorii menționate la alin. (1) în legătură cu care autoritatea competentă a fiecărui stat membru comunică, prin schimb automat, autorității competente a oricărui alt stat membru informații referitoare la rezidenții respectivului alt stat membru. Aceste informații vizează perioade impozabile care încep la 1 ianuarie 2026 sau ulterior datei respective.

Autoritatea competentă din România poate indica autorității competente a oricărui alt stat membru faptul că nu dorește să primească informații referitoare la una sau mai multe dintre categoriile de venituri și de capital prevăzute la alin. (1) . În cazul în care autoritatea competentă din România nu informează Comisia Europeană despre oricare dintre categoriile de venituri și de capital, prevăzute la alin. (1) , cu privire la care deține informații disponibile, atunci România poate fi considerată drept stat care nu dorește să primească informații potrivit alin. (1) .

Instituțiile financiare raportoare sunt obligate să aplice procedurile de raportare și de diligență fiscală incluse în anexele nr. 1 și 2 . În temeiul procedurilor de raportare și de diligență fiscală aplicabile, prevăzute în anexele nr. 1 și 2 , autoritatea competentă din România comunică autorității competente din orice alt stat membru, prin intermediul schimbului automat, în termenul prevăzut la alin. (6) lit. b) , următoarele informații aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2016 referitoare la un cont care face obiectul raportării

În scopul schimbului de informații prevăzut la alin. (4) , în absența unor dispoziții contrare prevăzute la același alineat sau în anexa nr. 1 sau anexa nr. 2 , cuantumul și descrierea plăților efectuate în legătură cu un cont care face obiectul raportării se stabilesc în conformitate cu legislația națională.

Prevederile alin. (4) au prioritate față de alin. (1) lit. c) sau orice alt instrument juridic al Uniunii Europene în măsura în care schimbul de informații în cauză intră sub incidența alin. (1) lit. c) sau a oricărui alt instrument juridic al Uniunii Europene.

Autoritatea competentă din România comunică informațiile menționate la alin. (4) lit. h)-k) cu privire la perioadele impozabile începând cu 1 ianuarie 2026.

Abrogat.

Comunicarea informațiilor se desfășoară după cum urmează

Autoritatea competentă din România se asigură de faptul că entitățile și conturile care urmează să fie considerate drept instituții financiare nonraportoare și, respectiv, conturi excluse îndeplinesc toate cerințele enumerate la subsecțiunea B pct. 1 lit. c) și subsecțiunea C pct. 19 lit. g) din secțiunea VIII a anexei nr. 1 și, în special, că statutul unei instituții financiare drept instituție financiară nonraportoare sau statutul unui cont drept cont exclus nu aduce atingere obiectivelor prezentului capitol.

În cazul în care România convine cu alte state membre să facă automat schimb de informații referitoare la categorii suplimentare de venituri și de capital în cadrul unor acorduri bilaterale sau multilaterale pe care le încheie, România comunică acordurile respective Comisiei Europene care le pune la dispoziția tuturor celorlalte state membre.

Fără a aduce atingere pct. 1 și 6^1 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 1 , în ceea ce privește fiecare cont care face obiectul raportării și care este administrat de o instituție financiară raportoare la 31 decembrie 2025 și pentru perioadele de raportare care se încheie în al doilea an calendaristic care urmează acestei date, informațiile cu privire la rolul/rolurile în temeiul căruia/cărora fiecare persoană care face obiectul raportării este o persoană care exercită controlul sau un deținător de participații în capitalurile proprii ale entității trebuie raportate numai dacă aceste informații sunt disponibile în datele accesibile pentru căutare electronică păstrate de instituția financiară raportoare.

În cazul în care autoritatea competentă din România emite, modifică sau reînnoiește o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră sau un acord prealabil privind prețul de transfer după data de 31 decembrie 2016, aceasta comunică, prin schimb automat, informații cu privire la acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9) , în conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304 .

În conformitate cu măsurile practice aplicabile adoptate în temeiul art. 304 , autoritatea competentă din România comunică informații și autorităților competente din toate celelalte state membre, precum și Comisiei Europene, cu respectarea prevederilor de la alin. (9) , referitoare la deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și la acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite într-un termen care începe cu 5 ani înaintea datei de 1 ianuarie 2017, astfel

Prin excepție de la prevederile alin. (2) , autoritatea competentă din România nu va comunica informațiile privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acordurile prealabile privind prețul de transfer emise, modificate sau reînnoite înainte de 1 aprilie 2016 la adresa unei anumite persoane sau a unui anumit grup de persoane care nu desfășoară în principal activități financiare sau de investiții, dar care are o cifră de afaceri anuală netă la nivelul întregului grup, conform definiției de la art. 2 pct. 5 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului, care nu depășește echivalentul în lei a 40.000.000 euro pe parcursul exercițiului financiar care precedă datei emiterii, modificării sau reînnoirii respectivelor decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră și acorduri prealabile privind prețul de transfer.

Acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale cu țări terțe se exclud din domeniul de aplicare al schimbului automat de informații în cazul în care acordul internațional privind impozitarea în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer nu permite divulgarea sa către terți. Aceste acorduri prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale vor fi schimbate în temeiul art. 292 în cazul în care acordul în temeiul căruia a fost negociat acordul prealabil privind prețul de transfer permite divulgarea acestora, iar autoritatea competentă a țării terțe acordă permisiunea ca informațiile să fie divulgate.

În cazul în care acordurile prealabile privind prețul de transfer bilaterale sau multilaterale sunt excluse de la schimbul automat de informații potrivit alin. (4) , informațiile prevăzute la alin. (8) , menționate în cererea care conduce la emiterea unui astfel de acord prealabil privind prețul de transfer bilateral sau multilateral, fac în schimb obiectul unui schimb în temeiul alin. (1)-(3) .

Prevederile alin. (1)-(3) nu se aplică în cazul în care o decizie fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră implică și se referă exclusiv la afacerile fiscale ale uneia sau mai multor persoane fizice, cu excepția cazului în care una dintre aceste decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră a fost emisă, modificată sau reînnoită după 1 ianuarie 2026 și dacă

În sensul alin. (6) lit. a) și fără a aduce atingere cuantumului menționat în decizia fiscală anticipată cu aplicare transfrontalieră, într-o serie de tranzacții referitoare la diferite bunuri, servicii sau active, cuantumul deciziei fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră cuprinde valoarea totală subiacentă. Sumele nu sunt agregate în cazul în care aceleași bunuri, servicii sau active sunt tranzacționate de mai multe ori. (6^2) Fără a aduce atingere alin. (6) lit. b) , schimbul de informații privind deciziile fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră referitoare la persoane fizice nu include astfel de decizii privind impozitarea la sursă în ceea ce privește veniturile din muncă, remunerațiile plătite administratorilor și altor persoane asimilate acestora sau pensiile nerezidenților.

Schimbul de informații se desfășoară după cum urmează

Informațiile comunicate de către autoritatea competentă din România în conformitate cu prevederile alin. (1)-(3) cuprind următoarele

Informațiile definite la alin. (8) lit. a) , b) , h) și k) nu se comunică Comisiei Europene.

Autoritatea competentă din România confirmă primirea informațiilor comunicate în temeiul alin. (8) lit. j) , dacă este posibil prin mijloace electronice, autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere și, în orice caz, în cel mult 7 zile lucrătoare de la primire. Această măsură se aplică până când registrul central securizat la nivel de stat membru devine funcțional.

Autoritatea competentă din România poate, în conformitate cu art. 288 și art. 304 alin. (3) , să solicite informații suplimentare, inclusiv textul integral al unei decizii fiscale anticipate cu aplicare transfrontalieră sau al unui acord prealabil privind prețul de transfer.

O societate-mamă finală a unui grup de întreprinderi multinaționale care își are rezidența fiscală în România sau o altă entitate raportoare, în conformitate cu secțiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod, au obligația să depună un raport pentru fiecare țară în parte, pentru fiecare an fiscal de raportare, în termen de 12 luni de la ultima zi a anului fiscal de raportare a grupului de întreprinderi multinaționale, în conformitate cu secțiunea II din anexa nr. 3 la prezentul cod.

Autoritatea competentă din România care primește raportul pentru fiecare țară în parte prevăzut la alin. (1) transmite, prin intermediul schimbului de informații automat și în termenul stabilit la alin. (4) , raportul pentru fiecare țară în parte oricărui altui stat membru în care, pe baza informațiilor din raportul pentru fiecare țară în parte, una sau mai multe entități constitutive din grupul de întreprinderi multinaționale al entității raportoare își au rezidența fiscală sau sunt supuse impozitării pentru activitatea economică desfășurată prin intermediul unui sediu permanent.

Raportul pentru fiecare țară în parte trebuie să conțină următoarele informații cu privire la grupul de întreprinderi multinaționale

Transmiterea are loc în termen de 15 luni de la ultima zi a anului fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale la care se referă raportul pentru fiecare țară în parte. Primul raport pentru fiecare țară în parte se transmite pentru anul fiscal al grupului de întreprinderi multinaționale care începe de la data de 1 ianuarie 2016 sau ulterior acestei date, în termen de 18 luni de la ultima zi a anului fiscal respectiv.

În termen de 30 de zile, intermediarii raportează A.N.A

În funcție de momentul la care survine mai întâi oricare dintre cazurile de mai jos, termenul de 30 de zile de la alin. (1) începe să curgă

Prin excepție de la alin. (1) , intermediarii prevăzuți la al doilea paragraf al art. 286 lit. v) au obligația de a raporta A.N.A

În cazul aranjamentelor comercializabile, intermediarul întocmește la fiecare 3 luni un raport prin care furnizează A.N.A

În cazul în care intermediarul are obligația de raportare a informațiilor cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, atunci aceste informații vor fi raportate numai la autoritățile competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos

În cazul în care, potrivit alin. (5) , există o obligație de raportare multiplă, intermediarul este exonerat de la îndeplinirea acesteia în România dacă deține și prezintă A.N.A

În cazul intermediarilor care, potrivit legii, fac obiectul unei obligații de păstrare a secretului profesional, aceștia raportează aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării doar cu acordul scris al contribuabilului relevant.

În lipsa acordului prevăzut la alin. (7)

În cazul în care nu există niciun intermediar, obligația de raportare a informațiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine contribuabilului relevant.

Contribuabilul relevant căruia îi revine obligația de raportare raportează informațiile prevăzute la alin. (19) către A.N.A

În cazul în care contribuabilul relevant are obligația de raportare a informațiilor privind aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării la autoritățile competente din mai multe state membre, aceste informații sunt raportate numai autorităților competente din statul membru care ocupă primul loc în lista de mai jos

În cazul în care, potrivit alin. (11) , există o obligație de raportare în mai multe state membre, contribuabilul relevant este exonerat de obligația de a raporta dacă prezintă A.N.A

În cazul în care există mai mulți intermediari, obligația de raportare a informațiilor cu privire la aranjamentul transfrontalier care face obiectul raportării revine tuturor intermediarilor implicați în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării. Oricare dintre intermediarii implicați în același aranjament transfrontalier care face obiectul raportării poate fi exonerat de la obligația de raportare a informațiilor prevăzute la alin. (19) către A.N.A

În cazul în care obligația de raportare revine contribuabilului relevant, dar există mai mulți contribuabili relevanți, contribuabilul relevant care raportează informațiile potrivit alin. (8) și (9) este cel care ocupă primul loc în lista de mai jos

Sunt exonerați de la îndeplinirea obligației de raportare contribuabilii relevanți care dețin dovezi concludente din care rezultă dincolo de orice dubiu că informațiile menționate la alin. (19) au fost deja raportate către A.N.A

Contribuabilul relevant raportează A.N.A

Prin ordin al președintelui A.N.A

Ulterior raportării informațiilor de către intermediarii sau contribuabilii relevanți, după caz, potrivit alin. (1)-(16) , A.N.A

Informațiile comunicate de A.N.A

Lipsa de reacție a A.N.A

Schimbul automat de informații are loc în termen de o lună de la sfârșitul trimestrului în care au fost raportate informațiile prevăzute la alin. (19) . A.N.A

A.N.A

Operatorii de platforme cărora le revine obligația de raportare trebuie să îndeplinească procedurile de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 .

În temeiul procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 , autoritatea competentă din România comunică, prin intermediul schimbului automat și în termenul prevăzut la alin. (5) , autorității competente a statului membru de rezidență al Vânzătorului raportabil, determinat în temeiul subsecțiunii D din secțiunea II a anexei nr. 5 , iar în cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, autorității competente a statului membru în care sunt situate bunurile imobile următoarele informații referitoare la fiecare Vânzător raportabil

În cazul în care Vânzătorul raportabil prestează servicii de închiriere de bunuri imobile, se comunică următoarele informații suplimentare

În cazul în care un Operator de platformă care are obligația de raportare comunică informații incorecte sau incomplete, autoritatea competentă din România îi trimite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informațiile necesare astfel încât să își poată îndeplini obligația prevăzută la alin. (2) .

Comunicarea în temeiul alin. (2) se efectuează prin intermediul formularului-tip prevăzut la art. 303 alin. (5) , în termen de două luni de la încheierea Perioadei de raportare aferente procedurilor de raportare aplicabile Operatorului de platformă care are obligația de raportare. Autoritatea competentă din România comunică primele informații, în temeiul alin. (2) , pentru Perioadele de raportare care încep la 1 ianuarie 2023.

În cazul în care un Vânzător nu comunică informațiile prevăzute în secțiunea II din anexa nr. 5 nici după primirea a două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Operatorului de platformă care are obligația de raportare, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea inițială, Operatorul de platformă care are obligația de raportare închide contul Vânzătorului și nu îi permite acestuia să se înregistreze din nou pe platformă sau reține plata Contraprestației către Vânzător atât timp cât Vânzătorul nu comunică informațiile solicitate.

Operatorii de platforme care au obligația de raportare trebuie să păstreze evidența măsurilor întreprinse și orice informații pe care s-au bazat pentru efectuarea procedurii de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 . Operatorii de platforme care au obligația de raportare păstrează aceste evidențe pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea Perioadei de Raportare la care se referă informațiile.

În vederea verificării respectării de către Operatorii de platforme, care au obligația de raportare, a procedurii de diligență fiscală și a procedurilor de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 , Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Prin ordin al președintelui A.N.A

Operatorul de platformă care are obligația de raportare, în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecțiunea A, secțiunea I din anexa nr. 5 , trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru în vederea respectării procedurilor de diligență fiscală și de raportare prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 5 . În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A al secțiunii I din anexa nr. 5 solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare și notifică acest număr autorităților competente din toate statele membre prin mijloace electronice. Un Operator de platformă care are obligația de raportare poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintrun singur stat membru.

Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de platformă care are obligația de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (15) numai dacă acesta furnizează garanții adecvate privind angajamentul său, respectiv declarații pe propria răspundere și garanții financiare, de a respecta cerințele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită. Procedura de aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

În cazul în care Operatorul de platformă care are obligația de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10) , comunică autorității competente din România următoarele informații

După înregistrare, Operatorul de platformă informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (12) .

Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (15) , autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporționale și disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ț)-ff) și alin. (2) lit. k^1)-r) , pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorități ale statelor membre își coordonează acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, să împiedice Operatorul de platformă care are obligația de raportare să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii.

Dacă un Operator de platformă care are obligația de raportare în sensul lit. b) de la pct. 4, subsecțiunea A, secțiunea I din anexa nr. 5 , nu respectă obligația de raportare prevăzută în anexa nr. 5 după două atenționări din partea autorității competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. ț)-ff) și alin. (2) lit. k^1)-r) , aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10) . Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenționare.

În situația prevăzută la alin. (14) autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.

Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice sunt obligați să oprească accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă care are obligația de raportare în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (16) .

Atunci când Operatorul de platformă pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (16) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de platformă în termen de 24 de ore de la notificare.

Autoritatea competentă din România elimină din registrul central un Operator de platformă care are obligația de raportare în următoarele cazuri

Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia Europeană cu privire la orice Operator de platformă în sensul pct. 4 lit. b) din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , care își începe activitatea de Operator de platformă fără să se înregistreze în conformitate cu prezenta subsecțiune.

În cazul în care autoritatea competentă din România consideră un Operator de Platformă Exclus, în conformitate cu pct. 3 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , notifică acest lucru autorităților competente din toate celelalte state membre, inclusiv orice modificări ulterioare.

Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească prin intermediul unor acte de punere în aplicare dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii, în sensul pct. 7 din subsecțiunea A a secțiunii I din anexa nr. 5 , sunt echivalente cu cele precizate în subsecțiunea B a secțiunii III din anexa nr. 5 .

În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (22) , trimite Comisiei Europene o cerere motivată.

La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23) .

În temeiul cerințelor de raportare aplicabile și al procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 , autoritatea competentă din România comunică informațiile menționate la alin. (3) aferente perioadelor impozabile care încep la 1 ianuarie 2026, prin intermediul unui schimb automat și în termenul stabilit la alin. (5) , către autoritățile competente din toate celelalte state membre, în conformitate cu măsurile practice adoptate în temeiul art. 304 .

Autoritatea competentă din România comunică următoarele informații cu privire la fiecare persoană care face obiectul raportării

În cazul în care un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor comunică informații incorecte sau incomplete în ceea ce privește Utilizatorul său de Criptoactive, autoritatea competentă din România îi transmite o notificare acestuia pentru a-i furniza toate informațiile necesare, în termen de 30 de zile de la comunicarea notificării, astfel încât să-și poată îndeplini obligația prevăzută la alin. (3) .

Comunicarea în temeiul alin. (3) se efectuează prin intermediul formularului-tip electronic prevăzut la art. 303 alin. (5) , anual, în termen de 9 luni de la sfârșitul anului calendaristic sau a altei perioade de raportare adecvate la care se referă informațiile. Primele informații se comunică pentru anul calendaristic relevant sau pentru altă perioadă de raportare adecvată începând cu 1 ianuarie 2026.

În cazul în care un Utilizator de Criptoactive nu furnizează informațiile prevăzute în secțiunea III din anexa nr. 6 nici după primirea a două atenționări transmise ulterior solicitării inițiale din partea Furnizorului de Servicii de Criptoactive Raportor, dar nu înainte de expirarea unui termen de 60 de zile de la solicitarea inițială, Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor nu îi permite Utilizatorului de Criptoactive să efectueze Tranzacții de Schimb.

Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori trebuie să păstreze evidența măsurilor întreprinse și a oricăror informații pe care s-au bazat în îndeplinirea procedurilor de raportare și a procedurilor de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 . Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori păstrează aceste evidențe pentru o perioadă suficient de lungă și, în orice caz, pentru cel puțin cinci ani, dar nu mai mult de zece ani după încheierea perioadei în care Furnizorul de Servicii de Criptoactive Raportor are obligația de a raporta informațiile în cazul în care informațiile fac obiectul obligației de raportare conform secțiunii II din anexa nr. 6 .

În vederea verificării respectării de către Furnizorii de Servicii de Criptoactive Raportori a procedurilor de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și III din anexa nr. 6 , Agenția Națională de Administrare Fiscală poate efectua verificări și controale în acest sens. Procedurile administrative și de punere în aplicare a prezentului alineat se aprobă prin ordin al președintelui A.N.A.F.

Prin ordin al președintelui A.N.A

Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6 , trebuie să se înregistreze la autoritatea competentă din România sau din oricare alt stat membru, determinată în conformitate cu secțiunea I subsecțiunea A pct. 2 lit. a) , b) , c) sau d) sau subsecțiunea B din anexa nr. 6 , înainte de sfârșitul perioadei în care trebuie să raporteze informațiile prevăzute la secțiunea II subsecțiunea B din anexa nr. 6 , în vederea respectării procedurilor de raportare prevăzute la alin. (1) . În cazul în care Operatorul de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit la secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6 , solicită să se înregistreze la autoritatea competentă din România, aceasta îi alocă un număr individual de identificare și notifică acest număr autorităților competente din toate statele membre prin mijloace electronice. Un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor poate alege să se înregistreze la autoritatea competentă dintr-un singur stat membru. Fără a aduce atingere, un Operator de Criptoactive care este un Furnizor de Servicii de Criptoactive Raportor, astfel cum este definit în secțiunea IV subsecțiunea B pct. 3 din anexa nr. 6 , nu se înregistrează la autoritatea competentă a unui stat membru în care Operatorul de Criptoactive respectiv nu are obligația de a îndeplini cerințele de raportare și de diligență fiscală prevăzute în secțiunile II și, respectiv, III în temeiul secțiunii I subsecțiunile C , D , E , F , G sau H din anexa nr. 6 , în temeiul faptului că cerințele respective sunt îndeplinite de către Operatorul de Criptoactive respectiv în orice alt stat membru.

Autoritatea competentă din România poate să reînregistreze un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare a cărui înregistrare a fost revocată în conformitate cu alin. (17) numai dacă acesta furnizează garanții adecvate privind angajamentul său, respectiv declarații pe propria răspundere și garanții financiare, de a respecta cerințele de raportare din Uniunea Europeană, inclusiv orice cerință de raportare neîndeplinită.

Prevederile alin. (10) nu se aplică Furnizorilor de Servicii de Criptoactive Raportori definiți conform secțiunii IV subsecțiunea B pct. 1 din anexa nr. 6 .

Autoritatea competentă care acordă autorizația Furnizorilor de Servicii de Criptoactive în conformitate cu Regulamentul (UE) 2023/1.114 comunică, în mod regulat și cel târziu până la data de 31 decembrie a anului calendaristic relevant sau a altei perioade de raportare, A.N.A

În cazul în care Operatorul de Criptoactive care are obligația de raportare alege să se înregistreze în România, conform alin. (10) , comunică autorității competente din România următoarele informații

După înregistrare, Operatorul de Criptoactive informează autoritatea competentă din România cu privire la orice modificări ale informațiilor prevăzute la alin. (14) .

Autoritatea competentă din România informează de îndată Comisia cu privire la orice Operator de Criptoactive, în sensul secțiunii IV subsecțiunii B pct. 2 din anexa nr. 6 , care are utilizatori care fac obiectul Raportării rezidenți în Uniune fără să fie înregistrat în conformitate cu prezentul articol. (17) Dacă un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare nu respectă obligația de înregistrare sau dacă înregistrarea sa a fost revocată în conformitate cu alin. (18) , autoritatea competentă din România ia măsuri efective, proporționale și disuasive, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) lit. nn) și alin. (2) lit. v) , pentru a asigura conformarea cu prevederile prezentului articol. Autoritatea competentă din România împreună cu toate celelalte autorități ale statelor membre își coordonează acțiunile menite să asigure conformitatea, inclusiv, în ultimă instanță, să împiedice Operatorul de Criptoactive care are obligația de raportare să își desfășoare activitatea în cadrul Uniunii Europene.

Dacă un Operator de Criptoactive care are obligația de raportare în sensul secțiunii II subsecțiunea B din anexa nr. 6 nu respectă obligația de raportare prevăzută în anexa nr. 6 , după două atenționări din partea autorității competente din România, fără a aduce atingere art. 336 alin. (1) și (2) , aceasta îi revocă înregistrarea efectuată în temeiul alin. (10) . Înregistrarea se revocă cel târziu după expirarea unui termen de 90 de zile, dar nu înainte de expirarea unui termen de 30 de zile de la a doua atenționare.

În situația prevăzută la alin. (17) , Autoritatea competentă din România solicită furnizorilor de rețele sau servicii de comunicații electronice oprirea accesului la site-ul sau aplicația Operatorului de Criptoactive care are obligația de raportare în sensul subsecțiunii B a secțiunii II din anexa nr. 6 , până când operatorul respectiv se înregistrează în România sau într-un alt stat membru.

Furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice sunt obligați să oprească accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de criptoactive care are obligația de raportare în sensul subsecțiunii B a secțiunii II din anexa nr. 6, în termen de 24 de ore de la data primirii solicitării prevăzute la alin. (19) .

Atunci când Operatorul de criptoactive pentru care se aplică măsura prevăzută la alin. (19) se înregistrează în România sau în alt stat membru, autoritatea competentă din România notifică furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice pentru a restabili accesul la site-ul sau aplicația Operatorului de criptoactive în termen de 24 de ore de la notificare.

Autoritatea competentă din România elimină un Operator de Criptoactive din registrul Operatorilor de Criptoactive în următoarele cazuri

Autoritatea competentă poate solicita, motivat, Comisiei Europene să stabilească, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, dacă informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului automat de informații în temeiul unui acord între autoritatea competentă din România și o jurisdicție din afara Uniunii Europene corespund celor indicate în secțiunea II punctul B din anexa nr. 6 , în sensul secțiunii IV subsecțiunea F pct. 5 din aceeași anexă .

În cazul în care autoritatea competentă din România solicită măsura prevăzută la alin. (23) trimite Comisiei Europene o cerere motivată.

La solicitarea Comisiei Europene, Autoritatea competentă din România transmite informații suplimentare necesare pentru evaluarea cererii prevăzute la alin. (23) .

A.N.A

Entitatea Constitutivă care depune declarația din cadrul unui Grup de Întreprinderi Multinaționale, precum și Societatea-Mamă care deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru din cadrul unui Grup Național de Mari Dimensiuni, în conformitate cu prevederile secțiunii III din anexa nr. 7, trebuie să utilizeze modelul standard în vederea îndeplinirii obligațiilor de declarare în temeiul art. 48 din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare.

Autoritatea competentă din România care a primit Declarația informativă privind impozitul suplimentar depusă de Societatea-Mamă Finală sau de Entitatea Desemnată care depune declarația, astfel cum se menționează la art. 48 alin. (3) din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare, comunică prin intermediul schimbului automat și în conformitate cu următoarea abordare în materie de diseminare următoarele

Prin excepție de la prevederile alin. (2) lit. c) , autoritatea competentă din România pune la dispoziție jurisdicțiilor care aplică regula profiturilor subimpozitate, denumită în continuare UTPR, cu un procent alocat în temeiul UTPR egal cu zero, doar partea din Declarația informativă privind impozitul suplimentar care conține informații privind atribuirea impozitului suplimentar în temeiul UTPR în ceea ce privește jurisdicția respectivă, aceste informații fiind în concordanță cu un extras din secțiunea 3.4.3 din Declarația informativă privind impozitul suplimentar. Statului membru de punere în aplicare în care este situată Societatea-Mamă Finală i se pun la dispoziție toate Secțiunile Jurisdicționale.

Autoritatea competentă din România comunică Declarația informativă privind impozitul suplimentar primită în temeiul alin. (2) în termen de cel mult 90 de zile de la termenul de depunere pentru Anul fiscal de raportare.

În cazul în care autoritatea competentă din România primește Declarația informativă privind impozitul suplimentar după termenul de depunere, aceasta comunică respectiva declarație în termen de cel mult 90 de zile de la data primirii.

Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și pentru Grupurile Naționale de Mari Dimensiuni a căror Societate-Mamă deține o participație directă sau indirectă în capitalurile proprii ale unei Asocieri în Participație sau ale unei filiale a unei Asocieri în Participație care face obiectul unui Impozit Suplimentar Național Calificat într-un alt stat membru, în conformitate cu prevederile secțiunii III din anexa nr. 7 .

Primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 este primul an fiscal care începe de la 31 decembrie 2023.

Pentru statele membre care au optat să nu aplice regula de includere a veniturilor, denumită în continuare IIR, și UTPR în temeiul art. 50 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523, primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România trebuie să comunice informații în temeiul art. 291^7 este primul an fiscal de după încheierea perioadei unei astfel de opțiuni a respectivelor state membre.

Prin excepție de la alin. (2) , pentru statele membre care au optat să nu aplice IIR și UTPR în temeiul art. 50 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523 și care au optat să aplice un Impozit Suplimentar Național Calificat în temeiul art. 11 alin. (1) din Directiva (UE) 2022/2.523, primul An fiscal de raportare pentru care autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 este primul an fiscal în care respectivele state membre aplică Impozitul Suplimentar Național Calificat.

Autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 cu privire la primul An fiscal de raportare la cel mult 180 de zile de la termenul de depunere prevăzut la art. 48 alin. (9) din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare.

Autoritatea competentă din România comunică informațiile prevăzute la art. 291^7 pentru prima dată cel mai devreme la 1 decembrie 2026

În cazul în care autoritatea competentă din România are motive să creadă că informațiile, comunicate în temeiul art. 291^7 , din Declarația informativă privind impozitul suplimentar depusă de o Societate-Mamă Finală sau de o Entitate Desemnată care depune declarația situată în jurisdicția altui stat membru necesită corectarea unor erori evidente, aceasta transmite o notificare, fără întârzieri nejustificate, autorității competente a celuilalt stat membru.

În cazul în care autoritatea competentă din România este notificată și este de acord că informațiile din Declarația informativă privind Impozitul suplimentar necesită corecții, aceasta ia, fără întârzieri nejustificate, măsuri adecvate pentru a obține o Declarație informativă privind impozitul suplimentar corectată din partea Societății-Mamă Finale sau a Entității Desemnate care depune declarația.

Autoritatea competentă din România notificată comunică, fără întârzieri nejustificate, Declarația informativă privind impozitul suplimentar corectată tuturor autorităților competente pentru care informațiile respective fac obiectul schimbului, în conformitate cu prevederile art. 291^7 și cu anexa nr. 7 .

Când autoritatea competentă din România primește o notificare din partea uneia sau mai multor Entități Constitutive care sunt situate în România, conform art. 48 alin. (4) din Legea nr. 431/2023 , cu modificările și completările ulterioare, dar informațiile nu au fost comunicate în termenele specificate la art. 291^7 alin. (4) sau la art. 291^8 alin. (4) și (5) , autoritatea competentă din România notifică, fără întârzieri nejustificate, celeilalte autorități competente faptul că informațiile nu au fost primite.

Autoritatea competentă din România este notificată de către o autoritate competentă dintr-un alt stat membru că informațiile din Declarația informativă privind impozitul suplimentar nu au fost comunicate în termenele specificate la art. 8ae alin. (3) sau la art. 27d alin. (3) și (4) din Directiva (UE) 2025/872 a Consiliului din 14 aprilie 2025 de modificare a Directivei 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal, după ce una sau mai multe Entități Constitutive care sunt situate în statul membru respectiv au notificat că Declarația informativă privind impozitul suplimentar pentru respectivele Entități Constitutive trebuia să fie depusă de Societatea-Mamă Finală sau de Entitatea Desemnată care depune declarația situată în România. În această situație, autoritatea competentă din România notifică Societatea-Mamă Finală sau Entitatea Desemnată din România care are obligația să depună Declarația informativă privind impozitul suplimentar că trebuie să transmită această Declarație în termen de 90 de zile, de la data comunicării notificării.

Autoritatea competentă din România notificată conform alin. (5) stabilește, fără întârzieri nejustificate, motivul pentru care Declarația privind impozitul suplimentar în cauză nu a fost comunicată și informează autoritatea competentă din celălalt stat membru în termen de 30 de zile de la primirea notificării, indicând inclusiv data preconizată a schimbului de informații referitor la declarația respectivă, dacă este cazul.

Autoritatea competentă din România comunică informațiile din Declarația informativă privind impozitul suplimentar, depusă de Societatea-Mamă Finală sau de o Entitatea Desemnată care are sediul în România, către autoritatea competentă care a transmis notificarea, în termen de 90 de zile de la data primirii notificării privind nerealizarea schimbului.

Autoritatea competentă din România comunică autorității competente din orice alt stat membru interesat informațiile prevăzute la art. 284 alin. (1) , în oricare dintre următoarele situații

Autoritatea competentă din România poate să comunice, prin schimb spontan, autorităților competente din celelalte state membre orice informații de care are cunoștință și care pot fi utile acestora.

Autoritatea competentă din România căreia i se pun la dispoziție informațiile prevăzute la art. 292 alin. (1) transmite informațiile respective autorității competente a oricărui alt stat membru interesat, cât de curând posibil, dar nu mai târziu de o lună de la data la care informațiile au fost puse la dispoziție.

Autoritatea competentă din România căreia i se comunică informațiile în temeiul art. 292 confirmă, dacă este posibil prin mijloace electronice, primirea acestor informații autorității competente care le-a furnizat, fără întârziere, dar nu mai mult de 7 zile lucrătoare de la primire.