LEGE Nr. 2 din 6 iulie 1979 pentru modificarea și completarea Legii finanțelor nr. 9/1972
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Conducerea activității financiare, pe toate treptele organizatorice ale economiei naționale, se desfășoară pe baza bugetului de venituri și cheltuieli și a celorlalte planuri financiare, constituite într-un sistem unitar.
Sistemul planurilor financiare cuprinde
bugetul de venituri și cheltuieli al: întreprinderilor; centralelor; instituțiilor social-culturale și de administrație; ministerelor și celorlalte organe centrale; consiliilor populare comunale, orășenești, municipale și județene; organizațiilor cooperatiste și obștești
bugetul de stat, compus din: bugetul republican, bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, județelor, sectoarelor municipiului București și al municipiului București
planul de casa
planurile de credite
balanța veniturilor și cheltuielilor bănești ale populației
balanța de plati externe
planul financiar centralizat
planul financiar în profil teritorial al județelor și municipiului București.
Relațiile bănești din economie ce se reflecta în bugetul de venituri și cheltuieli și în celelalte planuri financiare se exprima printr-un sistem de indicatori. Indicatorii financiari pentru perioada de 5 ani se aproba prin legea de adoptare a planului cincinal, iar anual prin legea de adoptare a bugetului de stat.
Bugetul de venituri și cheltuieli și celelalte planuri financiare se întocmesc potrivit principiilor și criteriilor cuprinse în Legea cu privire la dezvoltarea economico-socială planificata a României, precum și prevederilor prezentei legi.
Bugetul de venituri și cheltuieli și celelalte planuri financiare nu se pot modifica decît în cazurile în care au loc modificări ale planurilor economice, ale prețurilor și tarifelor, treceri de unități, acțiuni sau sarcini între titularii de plan sau între unitățile subordonate acestora, precum și în alte cazuri bine justificate, potrivit dispozițiilor legale.
Modificările indicatorilor financiari pentru perioadele expirate sînt interzise, în afară de cazurile anume autorizate prin dispoziții legale.
Sarcinile de plan privind indicatorii financiari se pot modifica numai de către organele care le-au aprobat.
Bugetul de venituri și cheltuieli se elaborează în strinsa legătură cu indicatorii de plan economici și cuprinde
la întreprindere: veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare din activitatea acesteia, încasările din activitatea de comerț exterior, fondurile proprii ce se constituie la dispoziția sa, creditele bancare, vărsămintele la bugetul de stat, alte venituri, resurse și cheltuieli
la centrala: veniturile, cheltuielile și ceilalți indicatori financiari privind activitatea proprie și aceea a întreprinderilor în subordine, precum și fondurile care se constituie la dispoziția sa
la ministere, celelalte organe centrale și consilii populare: indicatorii financiari ai activității proprii, precum și cei ai unităților economice și instituțiilor în subordine și, după caz, ai unităților administrativ-teritoriale subordonate.
Fabricile, uzinele, grupurile de santiere, exploatările și alte unități care evidențiază și urmăresc distinct rezultatele activității economice proprii, respectiv au contabilitate separată, întocmesc buget de venituri și cheltuieli, care face parte integrantă din bugetul întreprinderii sau centralei de care aparțin și cuprinde veniturile, cheltuielile și rezultatele financiare ale activității proprii.
Bugetul de venituri și cheltuieli al întreprinderii se integreaza în sistemul bugetelor de venituri și cheltuieli ce se întocmesc la nivel de centrala, minister sau alt organ central sau local, în concordanta cu planul național unic, bugetul de stat, planurile de credite și planul financiar centralizat, în scopul asigurării echilibrului financiar pe ansamblul economiei naționale.
Bugetul de venituri și cheltuieli se elaborează de către organul de conducere colectivă al fiecărei unități socialiste, pe baza indicatorilor de plan și se adoptă, potrivit legii, de către adunarea generală a oamenilor muncii, care stabilește și măsurile ce se impun pentru realizarea acestuia.
Bugetul de stat cuprinde veniturile centralizate ale statului și repartizarea acestora în concordanta cu obiectivele planului național unic, pentru finanțarea dezvoltării economiei naționale, acțiunilor social-culturale, apărării tarii și a altor nevoi ale societății.
Planul de casa stabilește încasările și plățile în numerar, sarcina de punere în circulație sau de retragere a numerarului, menținerea circulației bănești în numerar în limite normale, asigurarea corelării între veniturile bănești ale populației și fondul de mărfuri și servicii, corespunzător nevoilor reale ale economiei.
Planurile de credite stabilesc volumul creditelor necesare pentru dezvoltarea producției, serviciilor și circulației mărfurilor, realizarea de obiective de investiții la unitățile socialiste pentru anumite nevoi ale populației, precum și resursele de acoperire.
Planul de credite pe termen scurt și planul de casa se elaborează de către Banca Naționala a Republicii Socialiste România și băncile specializate, împreună cu Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanțelor, ministerele, celelalte organe centrale și comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București și se aproba prin decret.
Planul de credite pe termen mijlociu și lung se elaborează de către Ministerul Finanțelor, împreună cu băncile și Comitetul de Stat al Planificarii, și se aproba odată cu desfășurarea pe titulari a indicatorilor din planul național unic și bugetul de stat.
Planurile de casa și de credite se elaborează în corelare cu prevederile planului național unic și ale bugetului de stat și pe baza bugetului de venituri și cheltuieli al întreprinderilor, centralelor, ministerelor și celorlalte organe centrale și locale.
Balanța veniturilor și cheltuielilor bănești ale populației, prin care se fundamentează echilibrul monetar, se elaborează odată cu planul național unic cincinal și anual, de către Comitetul de Stat al Planificarii, Ministerul Finanțelor, Banca Naționala a Republicii Socialiste România și celelalte bănci, împreună cu ministerele și celelalte organe centrale și locale.
Balanța de plati externe cuprinde încasările și plățile în valută din activitatea de export-import și de cooperare economică internationala, din activitatea de turism internațional, prestări de servicii internaționale, din creditele externe primite și acordate, din operațiunile necomerciale și din alte acțiuni în relațiile cu strainatatea.
Planul financiar centralizat cuprinde resursele financiare ale economiei naționale și destinația acestora, pe sectoare și domenii de activitate, pe ramuri ale economiei naționale și constituie principala balanța financiară de sinteza a economiei, avînd un rol activ în fundamentarea planului național unic și în asigurarea echilibrului financiar.
Planul financiar centralizat se elaborează de către Ministerul Finanțelor și Comitetul de Stat al Planificarii în concordanta cu celelalte secțiuni ale planului național unic.
Ministerul Finanțelor, împreună cu băncile, ministerele și celelalte organe centrale și locale, ia măsuri pentru realizarea în bune condiții a planului financiar centralizat și răspunde de executarea acestuia.
Planul financiar în profil teritorial cuprinde indicatorii financiari privind întreprinderile și instituțiile indiferent de subordonarea acestora, de pe teritoriul fiecărui județ și al municipiului București.
Evidenta avutiei naționale asigura cunoașterea situației tuturor bunurilor materiale de care dispune societatea și a celorlalte elemente componente ale avutiei naționale, în vederea gospodăririi lor cît mai eficiente, atît pe ansamblul economiei naționale, cît și la nivelul fiecărui minister, al celorlalte organe centrale și locale, unităților economice sau social-culturale, pe fiecare lor de producție și activitate.
Obiectul principal al evidentei avutiei naționale îl constituie bunurile care se afla în fondul unitar al proprietății de stat, bunurile organizațiilor cooperatiste și ale altor organizații obștești, creanțele, din țara și străinătate, bunurile de folosință îndelungată ale populației.
Evidenta avutiei naționale se realizează în expresie bănească și se asigura pe baza datelor contabile și statistice, a inventarelor periodice ale bunurilor aparținînd unităților socialiste, recensamintelor, anchetelor selective și a altor investigații cu caracter economico-social.
Organele de conducere colectivă ale ministerelor, celorlalte organe centrale și locale, unităților economice și instituțiilor sînt obligate sa organizeze și sa conducă evidenta stricta a patrimoniului fiecărei unități socialiste cu ajutorul contabilității, se încheie bilanțuri contabile și să efectueze periodic inventarierea tuturor mijloacelor materiale și bănești, a drepturilor și obligațiilor, potrivit dispozițiilor legale.
Mijloacele circulante sînt formate din materii prime și materiale, combustibili, producție în curs de fabricație, semifabricate, produse finite, mărfuri, precum și din alte valori, stabilite prin dispoziții legale.
Necesarul total de mijloace circulante se determina prin bugetul de venituri și cheltuieli, pe baza stocurilor și altor cheltuieli de natura mijloacelor circulante, dimensionate în funcție de sarcinile de plan, normele de stoc și normativele de mijloace circulante. Unitățile economice pot constitui, temporar, stocuri sezoniere, stocuri rezerva de plan, potrivit balantelor materiale, și alte stocuri, stabilite prin dispoziții legale.
Criteriile de elaborare a normelor de stoc și normativelor mijloacelor circulante se stabilesc de Consiliul de Miniștri.
Ministerele, celelalte organe centrale și locale și unitățile economice au obligația să asigure dimensionarea optima a necesarului de mijloace circulante și folosirea rațională a fondurilor materiale și bănești. Ministerul Finanțelor și băncile verifica, la elaborarea bugetului de venituri și cheltuieli, modul de stabilire a nivelului maxim de valori materiale și a cheltuielilor de natura mijloacelor circulante, precum și a resurselor de acoperire a acestora.
Investițiile se realizează potrivit prevederilor planului național unic de dezvoltare economico-socială, în limita fondurilor prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli și pe baza documentațiilor tehnico-economice stabilite de lege. Investițiile trebuie să se materializeze, cu prioritate, în obiective productive, să fie temeinic pregătite și realizate prin adoptarea celor mai noi și perfectionate soluții tehnologice și constructive, cu costuri reduse, într-un termen cît mai scurt, să aibă la baza fundamentarea asigurării desfacerii pe piața interna și la export a producției, obținerii unui aport valutar corespunzător și indicatori economici și financiari imbunătățiți față de cei care se realizează la capacitatile de producție existente similare, ținînd seama și de evoluția tehnico-economică în perspectiva.
Finanțarea mijloacelor circulante ale unităților economice socialiste în funcțiune se asigura din fondurile mijloacelor circulante și alte resurse temporar aflate la dispoziția acestora, potrivit legii.
Acoperirea necesarului de mijloace circulante ale unităților economice de stat noi, în primul an de activitate, se asigura de la bugetul de stat.
Finanțarea investițiilor unităților economice de stat se asigura din fondul propriu de dezvoltare economică, fondul pentru construcții de locuințe și alte investiții cu caracter social și fondul propriu al centralei pentru finanțarea investițiilor, în condițiile prevăzute de lege.
În completarea fondurilor prevăzute la alin. (1) și (3) întreprinderile pot primi credite bancare.
Creditarea mijloacelor circulante se face pe termen de pînă la 12 luni; peste acest termen se pot acorda credite pentru produsele cu ciclu de producție mai mare de un an, pentru cheltuielile de organizare a santierelor, precum și în alte cazuri prevăzute de lege.
Creditarea investițiilor unităților socialiste se face pe termen de pînă la 15 ani; în agricultura acest termen poate fi de pînă la 25 ani.
Relațiile de credit sînt organizate de stat sub forma creditarii bancare directe. Împrumuturile bănești între unitățile socialiste, în afară cazurilor prevăzute de lege, sînt interzise.
Creditul bancar are caracter planificat, se acordă pentru destinații precise, trebuie garantat cu valori materiale, cu resurse financiare prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli al unităților economice a se realiza în perioadele viitoare, ori în alte condiții stabilite prin dispoziții legale și trebuie rambursat la scadenta.
Creditele se acordă unităților economice de stat, cooperatiste și obștești, organizate pe principiul autogestiunii economico-financiare și care au personalitate juridică.
Băncile pot acorda credite și unităților cu autogestiune economico-financiară fără personalitate juridică, autorizate sa contracteze credite de către unitatea din care fac parte și care răspunde de utilizarea și restituirea creditelor la termen.
Băncile pot acorda credite și altor unități, precum și persoanelor fizice, în condițiile prevăzute de lege.
Băncile acorda credite în limita planului de credite. Peste volumul aprobat se pot acorda credite numai pentru sarcini noi de plan și depășiri de plan, în condițiile prevăzute de dispozițiile legale.
Creditele se acordă unităților în cadrul plafoanelor aprobate.
Unitățile economice plătesc băncilor dobinzi, pentru creditele primite și comisioane și taxe, pentru serviciile ce li s-au prestat de bănci.
Unitățile socialiste primesc dobinzi pentru disponibilitățile bănești aflate în conturile lor la bănci.
Dobinzile, comisioanele și taxele se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
Relațiile de credit între bănci și unitățile economice se stabilesc pe bază de contracte, care cuprind volumul creditelor ce urmează a se acordă potrivit dispozițiilor legale, condițiile de acordare și de rambursare a creditelor, nivelul dobinzilor, obligațiile și răspunderile unităților economice.
Creditele se aproba de către bănci, pe baza analizei efectuate, în prealabil, asupra situației economico-financiare a unității creditate și a asigurării rambursarii creditelor la termen. În cazul în care nu sînt asigurate condiții pentru rambursarea creditelor, băncile aproba creditele numai dacă contractele de credite se semnează și de centralele sau ministerele cărora unitățile în cauza le sînt direct subordonate și se întocmesc programe de măsuri pentru îmbunătățirea activității economico-financiare a acestor unități. Băncile pot refuza acordarea creditelor dacă programul de măsuri întocmit nu asigura rambursarea creditelor solicitate.
În cazurile în care beneficiarii de credite nu respecta destinația creditului și alte condiții din contractele de credit, băncile au dreptul sa înceteze creditarea, sesizind organul ierarhic superior în vederea luării măsurilor pentru intrarea în legalitate și sancționarea celor vinovați.
Valorile materiale care constituie garanția creditelor rămîn în posesia debitorului, acestuia revenindu-i obligațiile legale în ce privește folosirea rațională și buna lor conservare.
Băncile vor refuza acordarea creditelor solicitate de unitățile economice în cazurile în care produsele ce se executa nu au desfacere asigurata prin contracte la intern sau export potrivit destinației stabilite prin plan.
De asemenea, băncile vor refuza acordarea creditelor pentru produsele care nu au prețuri legal stabilite, investițiile și lucrările de construcții-montaj care nu sînt prevăzute în plan sau nu au asigurate condițiile legale de execuție, precum și în cazurile în care nu sînt create condiții de utilizare eficienta a fondurilor.
Stocurile de valori materiale fără utilizare și mărfurile greu vandabile nevalorificate în termenele stabilite prin programele de măsuri întocmite de unitățile economice, comenzile sistate sau nelegale, stocurile de produse fără desfacere asigurata, fără prețuri aprobate sau necorespunzătoare calitativ, valorile materiale depozitate și conservate în condiții necorespunzătoare, precum și lucrările fără finanțare asigurata, nu pot forma obiect al garanției creditului.
Creditele curente aferente unor astfel de valori materiale, precum și cele rămase fără garanție, devin exigibile și se trec la credite nerambursate la scadenta pe măsura constatării lor. Unitățile economice, cu sprijinul organelor ierarhic superioare și bancare, au obligația sa ia măsuri pentru valorificarea acestor stocuri și restituirea creditelor primite.
Se interzice băncilor sa mențină la creditarea curenta aprovizionarile și celelalte cheltuieli care sînt aferente producției fără desfacere.
Băncile sînt obligate sa controleze la unitățile economice folosirea creditelor potrivit destinației, existenta garanțiilor materiale, respectarea condițiilor stabilite prin contractele de credite, precum și modul în care unitățile economice acționează pentru îndeplinirea sarcinilor de plan și respectarea disciplinei financiare
Creditarea industriei, construcțiilor, transporturilor, telecomunicatiilor, a altor prestări de servicii, circulației mărfurilor, precum și a activității de cercetare, proiectare și inginerie tehnologică