LEGE nr. 151 din 18 iunie 2015 (*actualizată*) privind procedura insolvenței persoanelor fizice (actualizată până la data de 21 decembrie 2016*)

Debitorul are reședința obișnuită în România, în sensul prevederilor alin. (1) lit. a), dacă locuiește în mod statornic în România, chiar dacă nu a îndeplinit formalitățile legale de înregistrare, dacă are bunuri și/sau realizează venituri în România.

Nu poate beneficia de o procedură a insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor, de o procedură judiciară de insolvență prin lichidare de active sau de o procedură simplificată de insolvență debitorul care a mai fost subiect al unei astfel de proceduri, finalizate cu eliberarea de datoriile reziduale, cu mai puțin de 5 ani anterior formulării unei noi cereri de deschidere a procedurii insolvenței.

Procedurile prevăzute de prezenta lege nu sunt aplicabile debitorului

Prezumțiile prevăzute la alin. (4) lit. f) sunt relative.

Debitorul aflat în stare de insolvență, în sensul art. 3 pct. 12, poate depune la comisia de insolvență o cerere de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

În cazul în care debitorul consideră că situația sa financiară este iremediabil compromisă și un plan de rambursare a datoriilor nu poate fi elaborat și pus în executare, acesta poate solicita direct instanței judecătorești competente deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

Debitorul care îndeplinește condițiile de la art. 65 depune la comisia de insolvență o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolvență, potrivit art. 66.

Organele care aplică procedura de insolvență sunt: comisia de insolvență și administratorul procedurii, instanțele judecătorești și lichidatorul.

Organele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor și operațiunilor prevăzute de prezenta lege, precum și realizarea, în condițiile legii, a drepturilor și obligațiilor debitorului și ale creditorilor.

Comisia de insolvență este organul administrativ la nivel teritorial care

Comisia de insolvență în a cărei circumscripție și-a avut debitorul domiciliul, reședința sau reședința obișnuită cel puțin 6 luni înaintea depunerii cererii de deschidere a unei proceduri de insolvență este competentă să exercite atribuțiile prevăzute la alin. (1).

Comisia de insolvență învestită cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței potrivit alin. (2) rămâne competentă să deruleze procedura, indiferent de schimbările ulterioare de domiciliu, reședință sau reședință obișnuită a debitorului.

Administratorul procedurii administrează procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, sub controlul comisiei de insolvență.

Administratorul procedurii este desemnat de comisia de insolvență dintre practicienii în insolvență, executorii judecătorești, avocații și notarii publici înscriși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

Cererile/Acțiunile din procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, contestațiile împotriva deciziilor comisiei de insolvență prevăzute de prezenta lege și cererile de eliberare de datorii sunt de competența judecătoriei în a cărei circumscripție și-a avut domiciliul, reședința sau reședința obișnuită debitorul cel puțin 6 luni anterior datei sesizării instanței.

Instanța legal învestită cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței potrivit alin. (1) rămâne competentă să soluționeze cauza, indiferent de schimbările ulterioare de domiciliu al debitorului.

Toate cererile, contestațiile, acțiunile întemeiate pe dispozițiile prezentei legi se judecă potrivit prevederilor Codului de procedură civilă cu privire la judecata în primă instanță. În cazul acestor cereri nu sunt aplicabile dispozițiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind regularizarea cererii. Termenul pentru depunerea întâmpinării este de maximum 15 zile de la comunicare, răspunsul la întâmpinare nu este obligatoriu, iar judecătorul fixează, prin rezoluție, în termen de maximum 5 zile de la data depunerii întâmpinării, primul termen de judecată.

Hotărârile pronunțate de judecătorii sunt supuse apelului la tribunal. Hotărârile tribunalului sunt definitive.

Repartizarea unei prime cereri, acțiuni sau contestații prevăzute de prezenta lege se realizează în mod aleatoriu, în sistem informatizat, completurilor specializate pentru insolvența persoanelor fizice.

Repartizarea unei noi cereri, acțiuni sau contestații privind procedura insolvenței referitoare la același debitor se repartizează judecătorului învestit conform alin. (5), întocmindu-se dosare asociate.

Pentru toate cererile de apel formulate împotriva aceleiași hotărâri se constituie un singur dosar. Completul de apel căruia i s-a repartizat aleatoriu primul apel va soluționa toate apelurile următoare împotriva aceleiași hotărâri sau a hotărârilor succesive pronunțate în procedura insolvenței referitoare la același debitor.

Apelurile sunt judecate de completuri specializate de la tribunalele specializate sau din secția specială de insolvență a tribunalului, dacă a fost creată ori de secția civilă care soluționează și cauzele de insolvență prevăzute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

Lichidatorul administrează procedura judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul instanței judecătorești, și îndeplinește atribuțiile de supraveghere prevăzute de prezenta lege pentru perioada postprocedură judiciară de insolvență prin lichidare de active, sub controlul comisiei de insolvență.

Lichidatorul este desemnat de instanță dintre practicienii în insolvență, executorii judecătorești, avocații și notarii publici înscriși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

Poate fi administrator al procedurii sau lichidator persoana care

Calitatea de practician în insolvență, executor judecătoresc, avocat, notar este compatibilă cu exercitarea calității de administrator al procedurii sau de lichidator pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

Fiecare corp profesional organizează cursuri de pregătire profesională în domeniul procedurii insolvenței persoanei fizice și în alte domenii cu relevanță pentru administrarea procedurilor de insolvență. De asemenea, fiecare corp profesional organizează examenul pentru includerea în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice. Conducerile celor patru corpuri profesionale adoptă o curriculă comună și o metodologie unitară pentru desfășurarea cursurilor și a examenului, cu avizul comisiei de insolvență la nivel central.

Sunt incluși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice, fără susținerea examenului prevăzut la alin. (1) lit. e) și alin. (3), practicienii în insolvență și executorii judecătorești cu o vechime de peste 5 ani.

Fiecare corp profesional comunică anual comisiei de insolvență la nivel central lista membrilor care sunt admiși pentru includere în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

Biroul administratorului procedurii/lichidatorului funcționează în toate zilele lucrătoare, conform programului ce va fi afișat la loc vizibil, și este dotat cu registratură și arhivă proprie.

Verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin. (6) se face de către organele de control ale profesiei din care face parte administratorul procedurii/lichidatorul.

Controlul profesional al administratorului procedurii/lichidatorului se exercită în condițiile legii speciale a profesiei, precum și de Ministerul Justiției prin inspectorii generali de specialitate.

Debitorul depune cererea de deschidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare a datoriilor la comisia de insolvență competentă potrivit art. 8 alin. (2).

Cererea poate fi formulată și de către ambii soți, iar procedura va fi comună acestora, fiind elaborat un singur plan de rambursare sau, după caz, două planuri de rambursare corelate. Independent de regimul matrimonial aplicabil, dacă soții au și bunuri sau obligații comune ori sunt codebitori ai aceleiași obligații, cererea de deschidere a procedurii insolvenței este depusă de soțul debitor doar cu consimțământul celuilalt soț.

Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și logodnicului sau persoanei cu care debitorul conviețuiește, dacă au bunuri dobândite în coproprietate ori sunt codebitori ai aceleiași obligații.

Cu cel puțin 30 de zile înainte de data depunerii cererii prevăzute la alin. (1), debitorul notifică intenția sa de deschidere a procedurii fiecărui creditor cunoscut, prin orice mijloc de comunicare ce asigură confirmarea primirii.

Cererea debitorului este un formular tipizat care cuprinde date și informații referitoare la: a) motivele care au condus la ajungerea în stare de insolvență

La cererea prevăzută la alin. (5), debitorul anexează următoarele înscrisuri

Formularul tipizat de cerere se aprobă prin decizie a președintelui comisiei de insolvență la nivel central, comisia de insolvență analizând, anual, și necesitatea revizuirii acestuia. Formularul se pune la dispoziția publicului, cu titlu gratuit, la sediile comisiilor de insolvență, precum și on-line, pe pagina de internet a comisiei de insolvență la nivel central.

În termen de 30 de zile de la primirea cererii, comisia de insolvență își verifică, din oficiu, competența teritorială, analizează cererea și actele depuse în susținerea acesteia și, după ascultarea debitorului și informarea acestuia cu privire la efectele procedurii, emite, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) și art. 3 pct. 12, iar debitorul nu se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 4 alin. (3) și (4)

În cazul în care se constată că debitorul îndeplinește condițiile pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvență, comisia de insolvență, cu acordul debitorului, va proceda potrivit dispozițiilor art. 65.

Pentru analizarea cererii, comisia de insolvență poate solicita debitorului să își completeze cererea și sau/actele și informațiile depuse în susținerea acesteia. De asemenea, comisia de insolvență solicită informații relevante despre patrimoniul debitorului oricărei instituții publice sau autorități publice competente, precum și oricărei persoane fizice ori juridice cu care debitorul a declarat că este sau că s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 2 ani ori în raporturi care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul debitorului.

Informațiile solicitate de comisia de insolvență în temeiul alin. (3) sunt furnizate de îndată, cu titlu gratuit și cu respectarea prevederilor legale pentru protecția datelor cu caracter personal.

În scopul efectuării verificării prevăzute la alin. (1), comisia de insolvență poate solicita debitorului informații suplimentare și să actualizeze, dacă este cazul, formularul de cerere prevăzut la art. 13 alin. (5).

Dacă, din analiza efectuată în termenul prevăzut la alin. (1), rezultă că nu sunt întrunite condițiile art. 4 alin. (1) și art. 3 pct. 12 sau că debitorul se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 4 alin. (3) ori (4), comisia de insolvență emite o decizie de respingere a cererii de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare. Comisia de insolvență respinge cererea și în cazul în care debitorul are bunuri valorificabile, din al căror preț se poate acoperi totalitatea creanțelor sau cuantumul datoriilor ce ar rămâne neplătite este mai mic decât valoarea-prag.

Administratorul procedurii este desemnat aleatoriu de comisia de insolvență, prin decizia de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, dintre practicienii în insolvență, executorii judecătorești, avocații și notarii publici înscriși în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice, care își au sediul profesional în județul în care își are domiciliul, reședința principală sau reședința obișnuită debitorul. Prin aceeași decizie se stabilește și onorariul administratorului procedurii.

Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul în care se află în curs o executare silită privitor la unul sau mai multe bunuri ale debitorului ori cu privire la veniturile acestuia, comisia de insolvență desemnează ca administrator al procedurii pe executorul judecătoresc care efectuează executarea silită în curs, dacă acesta este înscris și pe Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice.

În situația unui concurs de executări va fi desemnat executorul judecătoresc care a început cel dintâi executarea.

În cazul în care administratorul procedurii desemnat refuză, din motive temeinice, numirea, acesta are obligația de a notifica refuzul său comisiei de insolvență, în termen de 3 zile de la comunicarea numirii. Comisia de insolvență va desemna un alt administrator al procedurii, potrivit alin. (1).

Necomunicarea în termenul prevăzut de alin. (4) a refuzului de numire a sa ca administrator al procedurii se sancționează cu amendă de 200 lei, care se face venit la bugetul de stat. Sancțiunea se aplică de către comisia de insolvență, cu posibilitatea reexaminării, de către aceasta, în termen de 48 de ore de la comunicare. Decizia pronunțată în reexaminare se contestă la instanța competentă potrivit prezentei legi, în termen de 7 zile de la comunicare.

În cazul admiterii în principiu a cererii, decizia se comunică debitorului, creditorilor cunoscuți, cărora li se anexează și formularul de cerere prevăzut la art. 13 alin. (5), actualizat de debitor, dacă este cazul, ca urmare a verificării comisiei de insolvență, precum și administratorului procedurii desemnat, căruia i se pune în vedere să se prezinte la comisie în termen de 3 zile de la comunicare, pentru preluarea dosarului.

De asemenea, decizia prevăzută la alin. (1) se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

În cazul respingerii cererii, decizia se comunică debitorului.

În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de admitere în principiu sau, după caz, de respingere, creditorii ori, după caz, debitorul o pot/poate ataca, cu contestație, la instanța competentă, potrivit art. 10 alin. (1), inclusiv pe motive de nerespectare a competenței teritoriale.

Contestația suspendă executarea deciziei comisiei de insolvență.

Sentința nu este executorie și poate fi atacată cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare.

Apelul se judecă de tribunal, de urgență și cu precădere.

În cazul în care cererea este respinsă pe motivul neîntrunirii cerinței prevăzute de art. 4 alin. (1) lit. b), iar decizia a rămas definitivă, debitorul nu mai poate cere instanței deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

O nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare sau a procedurii de insolvență judiciară prin lichidare de active poate fi formulată de către debitor, dacă există o modificare a stării de fapt, numai după trecerea unei perioade de minimum 6 luni de la data rămânerii definitive a deciziei de respingere a cererii potrivit alin. (1).

Prin sentința de admitere a contestației împotriva deciziei de respingere a cererii de deschidere a procedurii de insolvență, instanța pronunță și admiterea în principiu a acestei cereri a debitorului și transmite dosarul comisiei de insolvență.

Comisia de insolvență, primind dosarul, numește, de îndată, prin decizie, un administrator al procedurii, potrivit prevederilor art. 15, și efectuează comunicarea și publicarea hotărârii de admitere în principiu a cererii debitorului și a deciziei de numire a administratorului procedurii, potrivit prevederilor art. 16.

La data emiterii deciziei de admitere în principiu a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, potrivit art. 14 alin. (1) lit. a) sau art. 19, se suspendă provizoriu, de drept, executările silite începute potrivit averii debitorului. Decizia se comunică de îndată executorului judecătoresc. Dispozițiile art. 34 se aplică în mod corespunzător.

Suspendarea executării silite, ca măsură provizorie, prevăzută la alin. (1), durează până cel mai târziu la data aprobării planului sau, după caz, până la rămânerea definitivă a sentinței prin care se soluționează cererea de confirmare a planului sau până la expirarea termenului de formulare a cererii de confirmare a planului. Perioada suspendării nu poate depăși 3 luni, cu excepția situației în care instanța a încuviințat prelungirea suspendării provizorii, pentru durate de până la 3 luni, dacă în lipsa acestei măsuri situația financiară a debitorului ar deveni iremediabil compromisă, existând un risc cert ca planul de rambursare a datoriilor să nu se poată realiza.

În termen de 60 de zile de la publicarea notificării în Buletinul procedurilor de insolvență, efectuată potrivit prevederilor art. 21, administratorul procedurii elaborează tabelul preliminar de creanțe.

Dacă există neconcordanțe între datele furnizate de debitor și cele comunicate de creditori, administratorul procedurii poate solicita documente și informații suplimentare sau poate chema părțile pentru lămuriri. Dacă apreciază necesar, administratorul procedurii poate solicita informații relevante despre patrimoniul debitorului oricărei instituții publice sau autorități publice competente, precum și oricărei persoane fizice ori juridice cu care debitorul a declarat că este sau că s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 2 ani ori în raporturi care ar putea să afecteze în orice fel patrimoniul debitorului, informațiile fiind furnizate cu titlu gratuit.

În tabelul preliminar de creanțe sunt menționate suma solicitată de către creditor, suma acceptată de administratorul procedurii, informații privind cauza de preferință de care beneficiază creanța și rangul de prioritate al cauzei de preferință.

În cazul codebitorului sau terțului garant care a făcut plata, de bunăvoie sau ca urmare a unei proceduri de executare silită, sunt aplicabile dispozițiile art. 1.596 din Codul civil, urmând să fie înscriși în tabelul de creanțe, în limita sumei plătite.

Creanțele beneficiare ale unei cauze de preferință se înscriu în tabelul preliminar, inclusiv cu dobânzile, până la valoarea de piață a bunului afectat cauzei de preferință, stabilită prin evaluare. În cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară sau dacă i-ar fi fost redusă suma aferentă dobânzilor acumulate, dar nu mai mult decât suma datorată.

Administratorul procedurii notifică tabelul preliminar de creanțe creditorilor și debitorului.

În termen de 7 zile de la data comunicării tabelului de creanțe, acesta poate fi atacat cu contestație de către creditori sau de către debitor.

Dacă se depun mai multe contestații, acestea se înregistrează în același dosar și se soluționează printr-o singură sentință, în 20 de zile de la înregistrarea ultimei contestații, cu citarea creditorilor contestatori sau, după caz, ale căror creanțe au fost contestate și a debitorului.

Sentința poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Tribunalul soluționează apelul, de urgență și cu precădere.

În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, administratorul procedurii elaborează tabelul definitiv de creanțe, pe care îl notifică creditorilor și debitorului și îl depune la comisia de insolvență.

În cazul necontestării tabelului preliminar de creanțe, în condițiile alin. (1), acesta devine tabel definitiv de creanțe, debitorul și creditorii fiind notificați cu privire la aceasta, administratorul procedurii depunându-l la comisia de insolvență.

În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor potrivit art. 24 alin. (4) și (5), debitorul, împreună cu administratorul procedurii, elaborează un plan de rambursare a datoriilor.

În planul de rambursare a datoriilor se includ

Pentru evaluarea bunurilor din averea debitorului, comisia de insolvență, la cererea administratorului procedurii, poate dispune, atunci când consideră necesar, efectuarea unei expertize. Această expertiză este efectuată prin corpul propriu de experți.

În planul de rambursare nu pot fi reduse sau eșalonate obligațiile prevăzute la art. 3 pct. 14.

Durata de executare a planului este de maximum 5 ani de la data rămânerii definitive a deciziei de deschidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor. Debitorul și creditorii săi pot prevedea în plan și posibilitatea prelungirii executării cu cel mult 12 luni, în condițiile stabilite în plan.

Planul, însoțit de o evaluare, elaborată de comisia de insolvență, cu privire la fezabilitatea acestuia, se notifică creditorilor cunoscuți.

Administratorul procedurii analizează situația locativă a debitorului și propune, prin planul de rambursare, măsurile privind locuința familiei pe durata procedurii. În acest scop, administratorul procedurii evaluează cel puțin următoarele aspecte

În cazul în care prin planul de rambursare se stabilește că imobilul locuință a familiei urmează să fie valorificat pentru acoperirea pasivului

În termen de 30 de zile de la notificarea creditorilor, potrivit art. 25 alin. (6), administratorul procedurii invită creditorii și debitorul la conciliere asupra planului de rambursare, în cadrul căreia asistă debitorul și creditorii acestuia pentru a se ajunge la un acord.

Durata procesului de conciliere este de cel mult 60 de zile de la data invitației prevăzute la alin. (1), cu posibilitatea prelungirii, de către comisia de insolvență, cu încă 30 de zile, dacă sunt indicii temeinice că se va ajunge la un acord.

Modalitatea de desfășurare a ședințelor de conciliere, precum și modul de comunicare cu debitorul și creditorii în perioada de conciliere se stabilesc prin norme metodologice, aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Concilierea asupra planului de rambursare poate fi realizată prin corespondență, inclusiv pe cale electronică.

Planul este aprobat dacă creditorii reprezentând minimum 55% din valoarea totală a creanțelor și 30% din valoarea creanțelor ce beneficiază de cauze de preferință au votat în favoarea acestuia.

Majoritatea prevăzută la alin. (1) nu va fi considerată întrunită dacă ea nu ar fi fost realizată fără votul creditorilor înrudiți cu debitorul.

Creditorii pot vota asupra planului de rambursare și prin corespondență - telefax, poștă electronică sau alte mijloace ce asigură transmiterea votului și confirmarea primirii acestuia, precum și identificarea creditorului votant.

Creditorii care au fost notificați și care nu și-au exprimat votul, prin oricare dintre modalitățile prevăzute la alin. (3), vor fi considerați că au votat în favoarea acestuia.

Administratorul procedurii întocmește un proces-verbal în care constată rezultatul votului. Planul de rambursare și procesul-verbal se depun la comisia de insolvență în 3 zile de la data încheierii votului.

Dacă planul de rambursare este aprobat sau considerat aprobat, potrivit prevederilor art. 28, comisia de insolvență constată, prin decizie, deschiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

Decizia se comunică debitorului, creditorilor și administratorului procedurii și se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

Decizia se comunică, prin grija administratorului procedurii, instituțiilor competente în vederea înscrierii mențiunii referitoare la deschiderea procedurii în registrele de publicitate imobiliară și mobiliară.

În termen de 7 zile de la data comunicării deciziei de deschidere a procedurii, aceasta poate fi atacată cu contestație, la instanța competentă, de către creditorii care au votat împotriva planului.

Contestația suspendă executarea deciziei comisiei de insolvență.

Dacă se depun mai multe contestații, acestea se înregistrează în același dosar și se soluționează printr-o singură sentință.

Sentința nu este executorie și se atacă cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare.

Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Dacă planul nu a fost aprobat sau nu au fost întrunite condițiile pentru a fi considerat aprobat, potrivit art. 28, administratorul procedurii consemnează în procesul-verbal opinia sa cu privire la motivele neaprobării planului, la caracterul echitabil față de creditori al măsurilor propuse în plan și la fezabilitatea acestora.

Procesul-verbal prevăzut la alin. (1) se depune la comisia de insolvență, în termen de 3 zile de la data încheierii votului.

Comisia de insolvență, verificând procesul-verbal, confirmă sau, după caz, infirmă procesul-verbal. În cazul infirmării, procesul-verbal se retransmite administratorului procedurii, pentru reluarea votului asupra planului de rambursare sau pentru completarea procesului-verbal. În cazul confirmării, procesul-verbal și planul de rambursare neaprobat se comunică debitorului.

Dacă planul de rambursare nu este aprobat cu majoritatea prevăzută la art. 28 alin. (1), (2) și (4), debitorul poate cere instanței, în termen de 7 zile de la comunicarea procesului-verbal prevăzut de art. 31, fie confirmarea planului, fie deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

Cererea debitorului este însoțită de procesul-verbal prevăzut la art. 31 și de planul de rambursare neaprobat.

Instanța poate confirma planul de rambursare dacă sunt întrunite în mod cumulativ următoarele condiții

Sentința se comunică debitorului și creditorilor, iar în termen de 7 zile de la comunicare, aceasta poate fi atacată cu apel, la tribunal. Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Dacă planul a fost confirmat, instanța de judecată comunică, din oficiu, hotărârea judecătorească definitivă și planul confirmat comisiei de insolvență, în vederea derulării procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare.

Hotărârea judecătorească definitivă se comunică, de către comisia de insolvență, debitorului și creditorilor și administratorului procedurii și se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

În cazul în care planul nu a fost aprobat, iar debitorul nu a formulat, în termenul prevăzut de lege, o cerere de confirmare a planului, comisia de insolvență emite o decizie prin care se desesizează de cererea debitorului de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

În cazul în care planul nu a fost confirmat, instanța de judecată comunică, din oficiu, hotărârea judecătorească definitivă comisiei de insolvență, care, luând act de aceasta, emite o decizie prin care se desesizează de cererea debitorului de deschidere a procedurii pe bază de plan de rambursare a datoriilor.

Decizia de desesizare a comisiei de insolvență, prevăzută la alin. (2), se comunică debitorului și creditorilor și se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi". Aceasta poate fi atacată de debitor doar pe motive de nelegalitate.

La data rămânerii definitive a deciziei de desesizare a comisiei de insolvență încetează și mandatul administratorului procedurii.

De la data aprobării planului de rambursare se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra patrimoniului debitorului. Suspendarea operează, după caz

Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) măsurile de executare silită îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.

De la data rămânerii definitive a tabelului de creanțe și până la rămânerea definitivă a sentinței prin care s-a soluționat cererea de eliberare de datorii este suspendată de drept, în privința debitorului, curgerea dobânzilor, penalităților, majorărilor de întârziere, precum și a oricăror altor asemenea accesorii ale obligației de plată, cu excepția creanțelor care beneficiază de cauze de preferință ale căror dobânzi și alte accesorii se calculează conform actelor din care rezultă creanța, în limita valorii bunului grevat de cauza de preferință.

De asemenea se suspendă prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor acestora împotriva debitorului.

În cazul neconfirmării planului de rambursare a datoriilor, suspendarea curgerii dobânzilor, penalităților, majorărilor de întârziere, precum și a oricăror altor asemenea accesorii ale obligației de plată nu operează, iar prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor acestora împotriva debitorului continuă să curgă de la data rămânerii definitive a sentinței prin care s-a respins planul.

Creditorul titular al unei creanțe ce beneficiază de o cauză de preferință poate solicita instanței competente, cu citarea debitorului, ridicarea suspendării prevăzute la art. 34 cu privire la creanța sa și valorificarea imediată, în afara procedurii de insolvență, a bunului asupra căruia poartă cauza de preferință, dacă

Prevederile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul în care obiectul garanției este imobilul locuință a familiei cu privire la care nu s-a prevăzut în planul de rambursare că urmează să fie valorificat.

Valoarea bunului asupra căruia poartă cauza de preferință se va stabili printr-o evaluare efectuată de către un evaluator, pe cheltuiala creditorului.

Contractele în derulare la data admiterii în principiu a deschiderii procedurii se consideră menținute, art. 1.417 din Codul civil nefiind aplicabil. Orice clauze contractuale de desființare a contractelor în derulare, de decădere din beneficiul termenului sau de declarare a exigibilității anticipate pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule.

Prin planul de rambursare a datoriilor se stabilește situația contractelor prevăzute la alin. (1) pe durata procedurii.

Pe durata procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, debitorul are următoarele obligații

Pe durata executării planului de rambursare, debitorul poate încheia, fără acordul administratorului procedurii, orice acte referitoare la bunurile neurmăribile, precum și orice acte care sunt necesare pentru întreținerea sa și a persoanelor aflate în întreținerea sa, în limita cheltuielilor aprobate pentru asigurarea unui nivel de trai rezonabil. În ceea ce privește bunurile urmăribile, debitorul va putea face, fără acordul administratorului procedurii, doar acte de administrare și conservare, care nu diminuează și nu pun în pericol valoarea acelui bun sau a altor bunuri ale debitorului.

Pe durata executării planului de rambursare a datoriilor, debitorul nu poate contracta noi împrumuturi decât cu acordul comisiei de insolvență, sesizată de administratorul procedurii, și numai pentru rezolvarea unei situații grave și urgente de pericol pentru viața sau sănătatea sa ori a persoanelor aflate în întreținerea sa.

Dacă în planul de rambursare a datoriilor s-a prevăzut valorificarea unor bunuri din averea debitorului, aceasta va fi realizată de administratorul procedurii, dispozițiile Codului de procedură civilă aplicându-se în mod corespunzător, iar sumele astfel obținute vor fi distribuite în condițiile prezentei legi.

În cazul transferului de proprietate asupra unui bun imobil, debitorul informează notarul public cu privire la faptul că se află într-o procedură de insolvență și depune înscrisul constatator al acordului administratorului procedurii la înstrăinare.

Comisia de insolvență supraveghează executarea planului de rambursare, astfel cum a fost aprobat de creditori sau confirmat de instanță.

În îndeplinirea atribuțiilor de supraveghere, comisia de insolvență

Pe durata executării planului de rambursare, administratorul procedurii îndeplinește următoarele atribuții

Împotriva măsurilor administratorilor adoptate în aplicarea prezentei proceduri poate fi formulată plângere la comisia de insolvență, în termen de 7 zile de la luarea la cunoștință, dar nu mai târziu de 30 de zile de la adoptarea măsurii. Decizia comisiei de insolvență de soluționare a plângerii se comunică contestatorului și se publică în Buletinul procedurilor de insolvență, putând fi contestată la instanța competentă, în termen de 7 zile de la comunicare.

În orice stadiu al procedurii, comisia de insolvență, prin decizie, poate înlocui administratorul procedurii, din oficiu, la cererea oricărui creditor, a debitorului sau a administratorului procedurii însuși, pentru motive temeinice, sau la cererea creditorilor reprezentând majoritatea valorii totale a creanțelor.

Împotriva deciziei de înlocuire, administratorul procedurii poate formula contestație la instanța competentă. Contestația se judecă în camera de consiliu, de urgență, cu citarea administratorului procedurii. Contestația suspendă executarea deciziei comisiei de insolvență prevăzute la alin. (1).

Împotriva hotărârii pronunțate potrivit alin. (2) se poate formula apel în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de tribunal, de urgență și cu precădere.

În termen de 24 de ore de la data la care decizia de înlocuire prevăzută la alin. (1) a rămas definitivă, fie prin necontestare sau ca urmare a respingerii de către instanță a contestației formulate în condițiile alin. (2), administratorul procedurii față de care s-a dispus înlocuirea va preda noului administrator al procedurii, pe baza unui proces-verbal, dosarul de insolvență.

Atunci când, pe durata planului de rambursare a datoriilor, apar schimbări semnificative ale veniturilor sau ale valorii activelor debitorului, administratorul procedurii, debitorul ori unul sau mai mulți creditori pot depune la comisia de insolvență o cerere de modificare a planului de rambursare a datoriilor.

Cererea depusă de administratorul procedurii și/sau de debitor, potrivit prevederilor alin. (1), trebuie să fie însoțită de orice acte și informații din care să reiasă că schimbările care au intervenit în situația financiară a debitorului sunt de natură să justifice o modificare a planului de rambursare a datoriilor, precum și de o propunere de modificare a acestuia. În cazul cererii de modificare a planului formulate de creditor, comisia verifică existența modificărilor semnalate, cerând, în acest sens, și opinia administratorului procedurii.

În scopul soluționării cererii, comisia de insolvență poate cere debitorului și/sau administratorului procedurii informații suplimentare.

În termen de 15 zile de la data depunerii cererii, comisia de insolvență fie admite cererea de modificare, notificând debitorul și administratorul procedurii despre necesitatea elaborării unei propuneri de modificare a planului de rambursare a datoriilor, fie respinge, motivat, cererea, caz în care decizia se comunică numai persoanei care a depus-o.

Dacă comisia de insolvență constată, din oficiu, ca urmare a verificărilor bianuale a registrelor publice efectuate, sau la cererea unuia ori mai multor creditori, în urma analizei situațiilor sau a informărilor primite de la debitor, că în veniturile ori în valoarea activelor acestuia au intervenit schimbări semnificative de natură să justifice o modificare a planului, notifică debitorul și administratorul procedurii cu privire la necesitatea elaborării unei propuneri de modificare a planului de rambursare a datoriilor, precum și pe creditor/creditori, în cazul în care cererea de modificare a planului a fost formulată de acesta/aceștia.

În termen de 30 de zile de la notificare, debitorul, împreună cu administratorul procedurii, elaborează o propunere de modificare a planului de rambursare a datoriilor.

În cazul în care propunerea de modificare a planului vizează prelungirea duratei acestuia, ea nu poate depăși durata prevăzută la art. 25 alin. (5).

Propunerea de modificare a planului de rambursare a datoriilor se notifică creditorilor și se aprobă de aceștia în aceleași condiții ca și planul inițial.

În cazul în care planul de rambursare a fost executat, comisia de insolvență, sesizată de administratorul procedurii cu raportul final, necontestat sau rămas definitiv, după caz, constată îndeplinirea măsurilor și plata obligațiilor potrivit clauzelor planului și dispune închiderea procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor, prin decizie, emisă în termen de 30 de zile de la primirea raportului final.

Decizia de închidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

Decizia prevăzută la alin. (1) însoțește cererea debitorului de ștergere a datoriilor reziduale, formulată potrivit art. 71 alin. (1).

Dacă, din motive neimputabile debitorului, planul nu mai poate fi dus la îndeplinire, debitorul și/sau administratorul procedurii pot/poate adresa comisiei de insolvență o cerere de închidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare și de deschidere a procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active. Comisia de insolvență, constatând că planul nu mai poate fi executat, înaintează cererea debitorului către instanța competentă.

Creditorii pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active dacă, din motive neimputabile debitorului, nu au fost efectuate plățile prevăzute în planul de rambursare cel puțin 6 luni de la scadență.

Creditorii curenți ale căror creanțe nu au fost achitate, din motive neimputabile debitorului, cel puțin 90 de zile de la scadență pot cere deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

Constatând neîndeplinirea planului din motive neimputabile debitorului, instanța, sesizată potrivit alin. (1) sau (2), închide procedura insolvenței pe bază de plan de rambursare și dispune deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

În cazul în care, din motive imputabile debitorului, măsurile prevăzute în plan nu sunt executate sau sunt executate cu întârziere ori incomplet, orice creditor, administratorul procedurii sau comisia de insolvență poate cere, de îndată, instanței închiderea procedurii de insolvență. Prin aceeași cerere, creditorul poate solicita și deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active. Prevederile tezei anterioare sunt aplicabile și creditorului curent, pentru situația în care creanța acestuia nu a fost achitată cel puțin 90 de zile de la scadență.

Constatând neîndeplinirea planului din motive imputabile debitorului, instanța închide procedura insolvenței pe bază de plan de rambursare și, dacă toți creditorii își exprimă acordul și formulează o cerere în acest sens, poate dispune deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

În cazurile prevăzute la alin. (3) și (4), debitorul nu beneficiază de eliberarea de datorii reziduale prevăzută la art. 71 și este ținut să acopere creanțele cuprinse în tabelul de creanțe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile și penalitățile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 34 alin. (3), din care se scad sumele achitate.

Sentința pronunțată de instanța de judecată potrivit alin. (1)-(6) se comunică debitorului și creditorilor și poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Hotărârea judecătorească definitivă de închidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

În cazul în care instanța de judecată apreciază ca neîntemeiată cererea de închidere a procedurii insolvenței pe bază de plan de rambursare pentru neexecutarea planului, transmite, din oficiu, comisiei de insolvență hotărârea definitivă de respingere a cererii, care, luând act de aceasta, ia, dacă este cazul, măsurile necesare în vederea continuării executării planului de rambursare.