LEGE nr. 151 din 18 iunie 2015 (*actualizată*) privind procedura insolvenței persoanelor fizice (actualizată până la data de 21 decembrie 2016*)

Debitorul prevăzut la art. 65 depune la comisia de insolvență o cerere de aplicare a procedurii simplificate de insolvență. Prevederile art. 13 se aplică în mod corespunzător.

Comisia de insolvență, analizând cererea debitorului și actele depuse în susținerea acesteia, dacă apreciază că debitorul întrunește condițiile prevăzute la art. 65, sesizează instanța competentă în vederea constatării îndeplinirii condițiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvență.

Instanța sesizată potrivit art. 66 alin. (2), cu citarea debitorului și creditorilor, astfel cum au fost identificați în lista creditorilor, avizată de comisia de insolvență, constată, prin sentință, îndeplinirea de către debitor a condițiilor pentru aplicarea procedurii simplificate de insolvență sau, după caz, respinge cererea comisiei de insolvență.

Sentința se comunică debitorului, creditorilor și comisiei de insolvență și poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare.

Apelul se soluționează de urgență și cu precădere.

Hotărârea judecătorească definitivă se publică, de îndată, în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

De la data rămânerii definitive a sentinței, potrivit art. 67 alin. (2) și (3), se suspendă de drept toate măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra patrimoniului debitorului.

Nu sunt supuse suspendării de drept prevăzute la alin. (1) măsurile de executare silită îndreptate împotriva codebitorilor și/sau terților garanți.

De la data rămânerii definitive a sentinței este suspendată de drept, în privința debitorului, curgerea dobânzilor, penalităților, majorărilor de întârziere, precum și a oricăror altor asemenea accesorii ale obligației de plată.

De asemenea, se suspendă prescripția dreptului creditorilor de a cere executarea silită a creanțelor acestora împotriva debitorului.

În termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a sentinței, potrivit art. 67 alin. (2) și (3), comisia de insolvență notifică debitorul cu privire la admiterea cererii sale de aplicare a procedurii simplificate de insolvență și îi pune în vedere că pe durata a 3 ani de la notificare are următoarele obligații

În cazul în care constată modificări semnificative ale valorii veniturilor sau ale structurii activului debitorului, comisia de insolvență dispune și urmărește efectuarea de plăți către creditorii titulari de creanțe anterioare depunerii cererii debitorului de aplicare a procedurii simplificate de insolvență, potrivit ordinii de distribuire prevăzute la art. 62.

La expirarea termenului de 3 ani, prevăzut la art. 69 alin. (1), comisia de insolvență emite o decizie de încetare a aplicării procedurii simplificate de insolvență prin care constată îndeplinirea de către debitor a obligațiilor care i-au revenit pe parcursul procedurii și a condițiilor pentru eliberarea de datorii reziduale.

Dacă debitorul nu își îndeplinește obligațiile prevăzute de prezentul capitol, comisia de insolvență, din oficiu sau la cererea unuia sau mai multor creditori, emite o decizie prin care constată încetarea aplicării procedurii simplificate de insolvență.

Decizia comisiei emisă în condițiile alin. (1) sau (2), după caz, se comunică debitorului și creditorilor și poate fi contestată la instanța competentă în termen de 7 zile de la comunicare.

Decizia de încetare a aplicării procedurii de insolvență rămasă definitivă se publică în Buletinul procedurilor de insolvență - secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi".

În cazul încetării aplicării procedurii simplificate, potrivit alin. (2), debitorul este ținut să acopere creanțele anterioare depunerii cererii sale, inclusiv dobânzile și penalitățile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 68 alin. (3), din care se scad sumele achitate, dacă este cazul.

În cazul debitorului ce a fost supus unei proceduri de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor sau unei proceduri simplificate de insolvență, în termen de 60 de zile de la emiterea, în temeiul art. 42, a deciziei de închidere a procedurii, debitorul poate formula o cerere de eliberare de datoriile reziduale.

În baza cererii debitorului, însoțită de decizia comisiei de insolvență de închidere a procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare sau, după caz, a deciziei prevăzute la art. 70, instanța dispune eliberarea debitorului de datoriile reziduale, constând în valoarea creanțelor ce depășește cota de acoperire convenită prin planul de rambursare.

Sentința se comunică debitorului și creditorilor și poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Hotărârea judecătorească definitivă se publică în Buletinul procedurilor de insolvență și se comunică instituțiilor competente, spre radierea mențiunii privind insolvența debitorului.

De la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a hotărârii judecătorești de eliberare de datorii, debitorul nu mai poate fi supus vreunei interdicții sau limitări a drepturilor debitorului aflate în legătură cu insolvența acestuia.

După închiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active, deschise potrivit art. 46 lit. a) sau b), debitorul va continua să facă plăți către creditori pe duratele prevăzute la alin. (2) sau, după caz, alin. (3), în proporția din veniturile urmăribile stabilită de instanță sau, după caz, de comisia de insolvență, și va fi supus limitărilor și interdicțiilor prevăzute la alin. (6) și (7).

Dacă după un an de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit o cotă de cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor, instanța, la cererea debitorului, care va avea anexată decizia comisiei de insolvență, prevăzută la art. 73, verificând dacă au fost respectate obligațiile prevăzute la alin. (6) și interdicțiile prevăzute la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii.

Dacă după 3 ani de la data închiderii procedurii, debitorul a acoperit cel puțin 40% din valoarea creanțelor, instanța, la care va avea anexată decizia comisiei de insolvență, prevăzută la art. 73, verificând dacă au fost respectate obligațiile prevăzute la alin. (6) și interdicțiile prevăzute la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii.

Dacă, cu toate diligențele sale, debitorul nu a reușit să acopere cel puțin cota din valoarea creanțelor prevăzută la alin. (3) prima teză, instanța, la cererea debitorului, verificând dacă au fost respectate obligațiile prevăzute la alin. (6) și interdicțiile prevăzute la alin. (7), poate dispune eliberarea de datorii numai după trecerea unui termen de 5 ani de la închiderea procedurii.

Sentința prin care s-a dispus eliberarea de datorii se comunică debitorului și creditorilor și poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Pe duratele prevăzute la alin. (2)-(4), debitorul are următoarele obligații

Pe duratele prevăzute la alin. (2)-(4), debitorul este supus următoarelor interdicții

Pe duratele prevăzute la alin. (2), (3) sau, după caz, (4), debitorul va figura în Buletinul procedurilor de insolvență, cu mențiunea "debitor aflat în supraveghere postprocedură de insolvență".

Instanța de insolvență poate respinge cererea de eliberare de datorii dacă

Sentința prin care s-a respins cererea de eliberare de datorii se comunică debitorului. Sentința poate fi atacată cu apel, la tribunal, în termen de 7 zile de la comunicare. Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Dacă în termen de 3 ani de la pronunțarea hotărârii privind eliberarea de datorii se descoperă că debitorul a încheiat acte în frauda creditorilor anterior procedurii de insolvență sau pe durata acesteia, orice creditor poate solicita instanței revocarea beneficiului eliberării de datoriile reziduale.

Cererea se soluționează cu ascultarea debitorului.

În cazul admiterii cererii, se revocă beneficiul eliberării de datorii, iar debitorul este ținut să acopere creanțele cuprinse în tabelul de creanțe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile și penalitățile care ar fi curs dacă nu ar fi operat suspendarea prevăzută la art. 34 alin. (3), art. 50 alin. (1) lit. d) ori art. 68 alin. (3), din care se scad sumele achitate.

Debitorul căruia i-a fost revocat beneficiul eliberării de datorii nu mai poate formula o nouă cerere de deschidere a procedurii de insolvență potrivit prezentei legi pe o durată de 5 ani de la data pronunțării hotărârii de revocare.

Hotărârea se atacă cu apel, în termen de 7 zile de la comunicare.

Apelul se judecă de urgență și cu precădere.

Calitatea de debitor în procedura insolvenței se poate transmite, ca urmare a decesului debitorului, în condițiile prezentului capitol.

Calitatea de creditor se poate transmite legal sau convențional, în condițiile legii.

Dacă debitorul decedează după aprobarea sau confirmarea unui plan de rambursare a datoriilor, moștenitorii legali și legatarii cu titlu universal pot continua executarea acestuia, dacă toți creditorii sunt de acord; în acest caz moștenitorii sunt ținuți de obligațiile asumate de debitorul defunct prin planul de rambursare a datoriilor.

În cazul în care planul nu mai poate fi executat, moștenitorii răspund pentru datoriile și sarcinile moștenirii în limitele stabilite la art. 1.114 din Codul civil. Dispozițiile art. 43 se aplică în mod corespunzător.

În termen de 30 de zile de la data la care a luat la cunoștință, în orice mod, de faptul că debitorul a decedat, comisia de insolvență este obligată să solicite camerei notarilor publici în a cărei circumscripție a avut ultimul domiciliu defunctul să facă mențiune în registrul special prevăzut de lege despre faptul că este deschisă o procedură de insolvență cu privire la acesta și să îi elibereze un certificat din care să rezulte dacă moștenirea debitorului a fost sau nu dezbătută, iar în caz afirmativ, care sunt persoanele care au calitatea de moștenitori, precum și faptul dacă până la acceptarea moștenirii de către cel puțin unul dintre succesibili a fost sau nu numit un curator al succesiunii.

În cazul în care se constată că moștenirea nu a fost dezbătută sau, după caz, acceptată, comisia de insolvență cere, în termen de 15 zile de la eliberarea certificatului prevăzut la alin. (1), camerei notarilor publici în a cărei circumscripție a avut ultimul domiciliu defunctul sau, după caz, notarului public deja sesizat să notifice succesibilii cunoscuți cu privire la faptul că este deschisă o procedură de insolvență pe bază de plan de rambursare a datoriilor și să le pună în vedere să își exercite dreptul de opțiune succesorală.

Notificarea transmisă succesibililor universali și cu titlu universal cunoscuți trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității

Notificarea transmisă legatarului cu titlu particular trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, informațiile prevăzute la alin. (3) lit. a)-c), precum și situația bunului obiect al legatului.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, notarul public colaborează cu administratorul procedurii, care poate fi invitat să participe la procedura succesorală notarială, pentru a da lămuriri legate de stadiul și efectele procedurii de insolvență pe bază de plan de rambursare.

Prin derogare de la art. 1.103 din Codul civil, succesibilii își pot exercita dreptul de opțiune succesorală în termen de 3 luni de la data notificării, făcută în condițiile legii.

Dacă toți succesibilii universali sau cu titlu universal care au acceptat moștenirea au optat pentru continuarea executării planului de rambursare, procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare continuă, dacă toți creditorii sunt de acord.

Dacă nu au optat pentru continuarea executării planului de rambursare toți succesibilii universali sau cu titlu universal care au acceptat moștenirea ori dacă nu și-au exprimat acordul de continuare a procedurii cu moștenitorii toți creditorii, procedura de insolvență pe bază de plan de rambursare se închide, prin decizie a comisiei de insolvență. Prevederile art. 33 se aplică în mod corespunzător.

Dacă planul de rambursare a datoriilor, astfel cum a fost aprobat inițial sau în forma modificată, potrivit art. 82, nu este adus la îndeplinire de către moștenitori, în termen de 30 de zile de la încetarea plăților potrivit planului sau de la luarea la cunoștință a faptului nerespectării unei măsuri prevăzute în plan, oricare dintre creditori poate cere instanței deschiderea procedurii judiciare de insolvență prin lichidare de active.

Procedura de insolvență prin lichidarea de active se deschide în raport cu moștenirea, în contradictoriu cu moștenitorii, fiind supuse valorificării exclusiv bunurile din moștenire.

Prevederile cap. V se aplică în mod corespunzător. Moștenitorii vor fi ținuți să acopere, în limita activului moștenirii, creanțele cuprinse în tabelul de creanțe, în integralitatea lor, inclusiv dobânzile și penalitățile calculate de la data acceptării succesiunii, din care se scad sumele achitate de debitorul defunct și de moștenitori.

Dacă debitorul decedează după deschiderea procedurii judiciare de insolvență de lichidare, dacă toți creditorii își exprimă acordul, procedura continuă cu moștenitorii.

Îndată ce ia cunoștință, în orice mod, de faptul că debitorul a decedat, instanța notifică creditorii, solicitându-le să își exprime opțiunea cu privire la continuarea procedurii, în termen de 30 de zile de la notificare.

În cazul în care creditorii au optat pentru continuarea procedurii, instanța procedează potrivit prevederilor art. 81, care se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care niciun moștenitor nu a acceptat moștenirea în termenul special de opțiune succesorală, prevăzut la art. 81 alin. (6), instanța numește un curator special al moștenirii.

Prevederile cap. V se aplică în mod corespunzător.

În cazul în care prin valorificarea bunurilor moștenirii au fost acoperite toate creanțele, bunurile sau sumele rămase revin moștenitorilor sau, după caz, dacă niciun moștenitor nu a acceptat moștenirea, acestea revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii.

Debitorul beneficiar al unei proceduri de insolvență prevăzute de prezenta lege, care, din motive imputabile, a determinat închiderea acesteia, nu va mai putea formula, în termen de 5 ani de la data închiderii, o nouă cerere de deschidere a procedurii.

Interdicția prevăzută la alin. (1) este aplicabilă și debitorului cu privire la care s-a admis o cerere de revocare a beneficiului eliberării de datorii.

La cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu, instanța de judecată poate dispune, prin hotărârea de închidere a procedurii, din motive imputabile debitorului sau, după caz, prin hotărârea de revocare a beneficiului eliberării de datorii, și una dintre următoarele interdicții

Creditorii și orice alte persoane fizice sau juridice, publice ori private, care dețin evidențe sau informații referitoare la veniturile, activele ori datoriile debitorului sunt obligate să elibereze dovezi cu privire la acestea, la cererea debitorului, a comisiei de insolvență, a administratorului procedurii sau a lichidatorului, în termen de maximum 10 zile de la depunerea acesteia. Pe înscrisurile eliberate se va aplica mențiunea "pentru insolvență".

Fapta persoanei fizice sau juridice care condiționează eliberarea unui act necesar pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență ori a altor înscrisuri solicitate în procedura de insolvență de achitarea unei datorii către emitent constituie contravenție și se sancționează cu amendă cuprinsă între 300 lei și 10.000 lei.

Constatarea contravenției prevăzute la alin. (2) și aplicarea sancțiunii contravenționale se realizează de către comisia de insolvență. Dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilității acestora, cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă.

Comunicarea actelor de procedură de organele procedurii se efectuează potrivit prevederilor Codului de procedură civilă, cu excepția cazurilor în care prezenta lege prevede doar comunicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.

Toate cererile formulate de comisia de insolvență, de administratorul procedurii și de lichidator, în temeiul prezentei legi, sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru cererea de deschidere a procedurii de insolvență prevăzută de prezenta lege nu se datorează taxă judiciară de timbru.

Orice altă acțiune, cerere formulată de părți, cu excepția celei prevăzute la alin. (2), se taxează cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, iar apelul cu jumătate din taxa datorată la fond.

Notarul public, la întocmirea actului notarial referitor la încheierea unui contract, verifică în Buletinul procedurilor de insolvență dacă părțile au calitatea de debitor în procedura insolvenței și, dacă este cazul, solicită debitorului să depună înscrisurile doveditoare ale aprobărilor prevăzute de prezenta lege.

Debitorul va fi radiat din Buletinul procedurilor de insolvență la împlinirea a 5 ani de la data pronunțării hotărârii judecătorești privind închiderea acestei proceduri, prin încheiere a directorului Buletinului procedurilor de insolvență.

De la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență a încheierii prevăzute la alin. (2), accesul la toate actele și informațiile publicate cu privire la un debitor, inclusiv prin serviciile on-line aferente, va fi asigurat numai pentru debitor, comisiile de insolvență, instanțele judecătorești, organele de urmărire și cercetare penală, autorități și instituții publice.

Prevederile legale în vigoare cu privire la Buletinul procedurilor de insolvență se aplică în mod corespunzător, în măsura compatibilității cu prevederile prezentei legi.

În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie comisia de insolvență la nivel central și comisiile de insolvență la nivel teritorial.

În termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aprobă, prin hotărâre a Guvernului, normele metodologice de aplicare a acesteia, care includ și tipurile onorariilor pentru administratorul procedurii și lichidator, precum și cuantumul minim și maxim al acestor onorarii.

Finanțarea cheltuielilor necesare pentru aplicarea prezentei legi se asigură de la bugetul de stat prin bugetul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, prin bugetul Ministerului Economiei.

În termen de 5 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, corpurile profesionale transmit comisiei de insolvență prima listă a membrilor care au fost admiși pentru includere în Lista administratorilor procedurii și lichidatorilor pentru procedura insolvenței persoanelor fizice. În acest scop, în termen de 3 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, corpurile profesionale elaborează curricula comună și metodologia unitară prevăzute la art. 12 alin. (3).

În termen de 6 luni de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie secțiunea "Debitori - persoane fizice cu obligații ce nu decurg din exploatarea unei întreprinderi" în cadrul Buletinului procedurilor de insolvență.

În termen de 3 luni de la constituire, comisia de insolvență la nivel central emite, prin decizie a președintelui, formularul tipizat de cerere pentru deschiderea procedurii de insolvență și elaborează criteriile pentru stabilirea nivelului de trai rezonabil și a celor pentru evaluarea nevoilor de locuit ale debitorilor și familiilor acestora.