LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător

EVALUAREA calității aerului înconjurător și amplasarea punctelor de prelevare A. Evaluarea calității aerului înconjurător și amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător, precum și pentru măsurarea concentrațiilor de arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren din aerul înconjurător și din depuneri A.1. Generalități Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele și aglomerările în conformitate cu următoarele criterii: 1. Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepția celor enumerate la pct. 2, în conformitate cu criteriile stabilite la pozițiile A.2 și A.3 pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurările fixe. Principiile prevăzute la pozițiile A.2 și A.3 se aplică, de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării amplasamentelor specifice în care este determinată concentrația poluanților relevanți, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurări indicative sau prin modelare. ... 2. Respectarea valorilor-limită stabilite în scopul protecției sănătății umane nu se evaluează în următoarele amplasamente: a) toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces și unde nu există locuințe permanente; ... b) în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile referitoare la sănătate și siguranța la locul de muncă, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din prezenta lege; ... c) pe partea carosabilă a șoselelor și drumurilor, precum și pe spațiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepția cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spațiile respective. ... A.2. Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare 1. Protecția sănătății umane a) Punctele de prelevare destinate protejării sănătății umane se amplasează în așa fel încât să furnizeze date despre următoarele: – ariile din interiorul zonelor și aglomerărilor în care apar cele mai mari concentrații la care populația este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă de timp semnificativă în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilor-limită/țintă; ... – nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele și aglomerările reprezentative pentru nivelul de expunere a populației; ... – depunerile care reprezintă expunerea indirectă a populației prin lanțul alimentar. ... b) În general, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să se evite măsurarea unor micromedii din imediata vecinătate. Un punct de prelevare se amplasează astfel încât să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m, în cazul stațiilor de trafic, pentru o arie egală sau mai mare de 250 m x 250 m, în cazul stațiilor de tip industrial, și de câțiva km², în cazul stațiilor de fond urban. ... c) Stațiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare să fie influențat de contribuțiile integrate ale tuturor surselor din direcția opusă vântului. Nivelul de poluare nu trebuie să fie dominat de o sursă unică, cu excepția cazului în care o astfel de situație este tipică pentru o zonă urbană mai mare. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru evaluarea calității aerului pe o arie de mai mulți km². ... d) Stațiile de fond rural se amplasează astfel încât nivelul de poluare caracteristic să nu fie influențat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătatea sa, adică de zonele aflate la o distanță mai mică de 5 km. ... e) Atunci când se evaluează aportul surselor industriale, cel puțin unul dintre punctele de prelevare este instalat pe direcția dominantă a vântului dinspre sursă, în cea mai apropiată zonă rezidențială. Atunci când concentrația de fond nu este cunoscută, se amplasează un punct de prelevare suplimentar înaintea sursei de poluare, pe direcția dominantă a vântului. ... În mod deosebit acolo unde sunt depășite pragurile de evaluare, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să fie monitorizat modul în care sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile (BAT). f) Punctele de prelevare trebuie, de asemenea, să fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se află în imediata lor vecinătate. ... g) Punctele de prelevare pentru As, Cd, Ni, BaP și depuneri vor fi situate, când este posibil, pe același amplasament cu cele pentru prelevarea PM(10). ... 2. Protecția vegetației și a ecosistemelor naturale Punctele de prelevare destinate protecției vegetației și ecosistemelor naturale se amplasează la peste 20 km distanță de aglomerări sau la peste 5 km distanță de alte arii construite, instalații industriale, autostrăzi sau șosele cu un trafic care depășește 50.000 de vehicule pe zi. Punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în așa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puțin 1.000 km². Un punct de prelevare poate să fie amplasat la o distanță mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puțin extinsă, din motive care țin de condițiile geografice sau de necesitatea de a proteja unele arii vulnerabile. ... A.3. Amplasare la microscară a punctelor de prelevare Se ține cont de următoarele criterii: – fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie degajat (în general, trebuie să fie liber pe un arc de cerc de cel puțin 270° sau de 180° în cazul punctelor de prelevare la aliniamentul construcției), iar debitul aerului din vecinătatea orificiului (situat, în mod normal, la câțiva metri distanță de clădiri, balcoane, copaci sau de alte obstacole și la cel puțin 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la aliniamentul construcției) nu trebuie să fie obstrucționat; ... – în general, orificiul de admisie al sondei de prelevare trebuie să fie plasat la o înălțime cuprinsă între 1,5 m (zona de respirație) și 4 m deasupra solului. Amplasarea la o înălțime mai mare poate fi recomandabilă dacă stația este reprezentativă pentru o arie mare și orice derogare trebuie să fie susținută de o documentație completă urmându-se procedurile descrise la pct. A.4; ... – orificiul de prelevare nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita captarea directă de emisii neamestecate cu aerul înconjurător; ... – orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie să fie plasat în așa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie; ... – pentru toți poluanții, sondele de prelevare a aerului din stațiile de trafic rutier se amplasează la cel puțin 25 m de extremitatea intersecțiilor mari și la cel mult 10 m de bordura trotuarului. Prin «intersecție mare» se înțelege o intersecție care întrerupe fluxul de trafic și care cauzează emisii diferite (emisii de oprire și pornire) față de restul drumului; ... – pentru măsurarea depunerilor în stațiile de fond rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile și criteriile EMEP. ... Orice abatere de la criteriile enumerate în prezenta secțiune trebuie susținută de o documentație completă urmându-se procedurile descrise la pct. A.4. De asemenea, pot fi luați în considerare următorii factori: a) sursele de interferență; ... b) securitatea; ... c) accesul; ... d) disponibilitatea energiei electrice și a comunicațiilor telefonice; ... e) vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale; ... f) siguranța publicului și a operatorilor; ... g) oportunitatea amplasării mai multor puncte de prelevare pentru mai mulți poluanți în același loc; ... h) planurile de urbanism ... A.4. Documentarea și revizuirea selecției amplasamentelor Autoritățile competente responsabile cu evaluarea calității aerului susțin cu o documentație completă, în cazul tuturor zonelor și aglomerărilor, procedurile de alegere a amplasamentelor și înregistrează informații justificative cu privire la conceperea rețelei și la alegerea amplasării pentru toate amplasamentele de monitorizare. Documentația completă include fotografii ale împrejurimilor amplasamentelor de monitorizare, orientate pe punctele cardinale și hărți detaliate. În cazul în care într-o zonă sau aglomerare sunt utilizate metode suplimentare, documentația include detalii referitoare la aceste metode și informații legate de modul în care sunt îndeplinite criteriile prevăzute la art. 29 alin. (3) din lege. Documentația este actualizată în funcție de necesități și revizuită cel puțin o dată la 5 ani, pentru a se asigura faptul că criteriile de selecție, conceperea rețelei și amplasamentele de monitorizare rămân valabile și optime în timp. Documentația este transmisă Comisiei în termen de 3 luni de la momentul la care a fost solicitată. ... B. Criteriile de clasificare și amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentrațiilor de ozon Măsurărilor fixe li se aplică următoarele: B.1. Amplasarea la macroscară Tipul stației Obiectivele măsurării Reprezentativitate*1) Criteriile amplasării la macroscară Urbană Protecția sănătății umane: evaluarea expunerii populației urbane la ozon, adică acolo unde densitatea populației și concentrațiile de ozon sunt relativ ridicate și reprezentative pentru expunerea populației în general Câțiva km² Departe de influența emisiilor locale precum traficul, stațiile de benzină etc. Spații aerisite în care pot fi măsurate niveluri bine omogenizate; Spații precum zonele rezidențiale și comerciale ale orașelor, parcurile (departe de arbori), marile bulevarde sau piețe cu trafic foarte redus ori inexistent, spații deschise utilizate în general în amenajările educative, sportive sau recreative. Suburbană Protecția sănătății umane și a vegetației: evaluarea expunerii populației și a vegetației situate la marginea aglome- rărilor urbane, acolo unde pot apărea cele mai ridicate niveluri de ozon, la care pot fi expuse în mod direct sau indirect populația și vegetația Câteva zeci de km² La oarecare distanță de zonele de emisii maxime, în direcția/direcțiile dominante ale vânturilor și în condiții favorabile formării ozonului În zonele în care populația, culturile sensibile și ecosistemele naturale situate la marginea unei aglomerări sunt expuse la niveluri de ozon ridicate; În cazul în care este necesar, de asemenea, câteva stații suburbane în direcția opusă vântului față de zona de emisii maxime, cu scopul de a determina nivelurile regionale de fond ale ozonului. Rurale Protecția sănătății umane și a vegetației: evaluarea expunerii populației, a culturilor și a ecosistemelor naturale la concentrațiile de ozon la scară subregională Niveluri subregionale (câteva sute de km²) Stațiile pot fi amplasate în localități mici și/sau arii cu sisteme eco-naturale, păduri sau culturi; Reprezentativ pentru ozon, departe de influența surselor locale de emisie din imediata vecinătate, de tipul instalațiilor industriale și a drumurilor; În situri în spații deschise, dar nu pe vârfurile munților mai înalți. Fond rural Protecția vegetației și a sănătății umane: evaluarea expunerii culturilor și ecosistemelor naturale la concentrațiile de ozon la scară regionale, precum și a expunerii populației Niveluri regionale/ naționale/continen- tale (de la 1.000 la 10.000 km²) Stații situate în areale cu o densitate scăzută a populației, de exemplu ecosistemele naturale, pădurile, la o distanță de cel puțin 20 de km de zonele urbane și industriale și îndepărtate de emisiile locale; De evitat zonele cu condiții locale crescute de formare a inversiunii în apropierea solului, precum și vârfurile munților mai înalți; Nu sunt recomandate zonele de coastă cu cicluri eoliene diurne pronunțate cu caracter local. ----------- *1) În măsura în care este posibil, punctele de prelevare ar trebui să fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se găsesc în imediata lor vecinătate. În ceea ce privește stațiile rurale și de fond rural, amplasarea punctelor de prelevare este corelată, dacă este cazul, cu cerințele de monitorizare care decurg din Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind supravegherea pădurilor și interacțiunile ecologice în cadrul Comunității. ---------- *) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 334 din 30 noiembrie 2006, p. 1. ... B.2. Amplasarea la microscară Pe cât posibil, se aplică procedura privind amplasarea la microscară prevăzută la lit. A, poziția A.3., asigurându-se de asemenea că sonda de admisie este poziționată foarte departe de surse precum coșurile furnalelor și coșurile de incinerare și la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanța crescând în funcție de intensitatea traficului. ... B.3. Documentarea și revizuirea selecției amplasamentelor Se aplică procedurile prevăzute la lit. A, poziția A.4., efectuându-se verificarea și interpretarea corectă a datelor de monitorizare în contextul condițiilor meteorologice și proceselor fotochimice care afectează concentrațiile de ozon măsurate la amplasamentele în cauză. ...

CRITERII pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurări fixe A. Criterii de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie [PM(10) și PM(2,5)], plumb, benzen, monoxid de carbon în aerul înconjurător A.1. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe necesare evaluării conformării la valorile-limită pentru protecția sănătății umane și a pragurilor de alertă în zonele și aglomerările în care măsurarea fixă este singura sursă de informații. 1. Surse difuze Populația aglomerării sau a zonei (mii) În cazul în care concentrațiile maxime depășesc pragul superior de evaluare*1) În cazul în care concentrațiile maxime se situează între pragul superior și cel inferior de evaluare Poluanți, cu excepția PM PM*2) (suma dintre PM(10) și PM(2,5) Poluanți, cu excepția PM PM*2) (suma dintre PM(10) și PM(2,5) 0-249 1 2 1 1 250-499 2 3 1 2 500-749 2 3 1 2 750-999 3 4 1 2 1.000-1.499 4 6 2 3 1.500-1.999 5 7 2 3 2.000-2.749 6 8 3 4 2.750-3.749 7 10 3 4 3.750-4.749 8 11 3 6 4.750-5.999 9 13 4 6 ≥ 6.000 10 15 4 7 ---------- *1) Pentru dioxidul de azot, particule în suspensie, benzen și monoxidul de carbon: numărul trebuie să includă cel puțin o stație de monitorizare de fond urban și o stație de trafic, cu condiția să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. Pentru acești poluanți, numărul total de stații de fond urban necesar conform lit. A, poziția A.1., pct. 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de stații de tip trafic prevăzut la lit. A. Se mențin punctele de prelevare unde s-au înregistrat depășiri ale valorii-limită pentru PM(10) în ultimii 3 ani, cu excepția cazului în care este necesară reamplasarea acestora datorită unor circumstanțe excepționale, în special amenajarea teritorială. *2) În cazul în care concentrațiile de PM(2,5) și PM(10) sunt măsurate în conformitate cu art. 30 alin. (1) la aceeași stație de monitorizare, se consideră că este vorba despre două puncte de prelevare diferite. Numărul total de puncte de prelevare pentru PM(2,5) prevăzut la lit. A, poziția A.1., pct. 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de puncte de prelevare pentru PM(10) prevăzut la lit. A. Numărul de puncte de prelevare pentru PM(2,5) din fondul urban al aglomerărilor și al zonelor urbane trebuie să îndeplinească cerințele prevăzute la lit. A, poziția A.2. ... 2. Surse punctuale Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările fixe se calculează pe baza densităților de emisii, a hărții probabile de distribuție a poluării în aerul înconjurător și a expunerii potențiale a populației. ... A.2. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe în scopul evaluării conformării la obiectivul de reducere a expunerii la PM(2,5) pentru protecția sănătății umane Se va stabili câte un punct de prelevare pentru fiecare milion de locuitori în aglomerările urbane și câte un punct de prelevare pentru zonele urbane cu o populație mai mare de 100.000 de locuitori. Aceste puncte de prelevare pot să coincidă cu punctele de prelevare menționate la lit. A. ... A.3. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe efectuate în scopul evaluării respectării nivelurilor critice pentru protecția vegetației în zone, altele decât aglomerările ... În cazul în care concentrațiile maxime depășesc pragul superior de evaluare În cazul în care concentrațiile maxime se situează între pragul superior și cel inferior de evaluare o stație la 20.000 km² o stație la 40.000 km² În zonele insulare, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările fixe se calculează ținându-se seama de harta probabilă de distribuție a poluării în aerul înconjurător și de expunerea potențială a vegetației. ... B. Criterii de determinare a numerelor de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale concentrațiilor de arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren în aerul înconjurător Numărul minim de stații de prelevare pentru măsurări fixe necesare 1. Surse difuze Populația aglomerării sau a zonei (mii) În cazul în care concentrațiile maxime depășesc pragul superior de evaluare*3) În cazul în care concentrațiile maxime se situează între pragul superior și cel inferior de evaluare As, Cd, Ni BaP As, Cd, Ni BaP 0-749 1 1 1 1 750-1.999 2 2 1 1 2.000-3.749 2 3 1 1 3.750-4.749 3 4 2 2 4.750-5.999 4 5 2 2 ≥ 6.000 5 5 2 2 ------- *3) Va cuprinde cel puțin o stație de fond urban, iar pentru BaP încă o stație de trafic, fără ca prin aceasta să crească numărul stațiilor. ... 2. Surse punctuale ... Pentru evaluarea poluării în vecinătatea surselor punctiforme, numărul de puncte fixe de prelevare se stabilește ținând cont de densitatea emisiilor, de tipurile de distribuție probabilă a poluării aerului și de expunerea potențială a populației. Punctele de prelevare trebuie să fie amplasate astfel încât să fie monitorizată aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT), așa cum sunt ele definite conform legislației în vigoare. ... C. Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurări fixe ale concentrațiilor de ozon C.1. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurarea în puncte fixe a concentrațiilor de ozon Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările continue în puncte fixe în vederea evaluării respectării valorilor-țintă, a obiectivelor pe termen lung și a pragurilor de informare și alertă atunci când astfel de măsurări sunt singura sursă de informare. Populație (x 1000) Aglomerări*1) Alte zone*1) Fond rural 1 O densitate medie de 1 stație/ 50.000 kmp pentru totalitatea zonelor pe țară*2) 1 2 2 2 3 3 3 4 4 5 5 6 > 3 750 1 stație suplimentară la 2 milioane de locuitori 1 stație suplimentară la 2 milioane de locuitori *2) Se recomandă amplasarea unei stații la 25 000 kmp pentru zonele cu topografie complexă. ... C.2. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în zonele și aglomerările care îndeplinesc obiectivele pe termen lung ... Numărul punctelor de prelevare pentru ozon trebuie să fie suficient pentru a permite, în combinație cu alte mijloace de evaluare suplimentară, precum modelarea calității aerului înconjurător și măsurările în același loc ale dioxidului de azot, observarea evoluției poluării cu ozon și verificarea respectării obiectivelor pe termen lung. Numărul stațiilor situate în aglomerări și în alte zone poate fi redus la o treime din numărul precizat la lit. C, poziția C.1. În cazul în care informațiile provenite de la stațiile de măsurare fixe constituie singura sursă de informare, trebuie păstrată cel puțin o stație de monitorizare. Dacă dintr-o evaluare suplimentară rezultă că într-o anumită zonă nu este necesară menținerea niciunei stații, coordonarea cu numărul de stații situate în zonele învecinate trebuie să garanteze o evaluare adecvată a concentrațiilor de ozon din această zonă față de obiectivele pe termen lung. Numărul de stații de fond rural este de o stație la 100.000 km². ...

METODE DE REFERINȚĂ pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur și depuneri A. Metode de referință pentru măsurări 1. Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea prevăzută în SR EN 14212 «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de sulf prin fluorescență în ultraviolet» ... 2. Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot Metoda de referință pentru măsurarea dioxidului de azot și a oxizilor de azot este cea prevăzută în SR EN 14211 «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de dioxid de azot și monoxid de azot prin chemiluminescență». ... 3. Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea plumbului Metoda de referință pentru prelevarea plumbului este cea descrisă la lit. A, pct. 4 din prezenta anexă. Metoda de referință pentru măsurarea plumbului este cea prevăzută în standardul SR EN 14902 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As și Ni în fracția PM(10) a particulelor în suspensie". ... 4. Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10 Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM10 este cea prevăzută în standardul SR EN 12341 «Aer înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie». ... 5. Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5 Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea PM2,5 este cea prevăzută în standardul EN 12341 «Aer înconjurător. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracției masice de PM10 sau PM2,5 a particulelor în suspensie». ... 6. Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea benzenului Metoda de referință pentru măsurarea benzenului este cea prevăzută în standardul SR EN 14662 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrațiilor de benzen" - părțile 1, 2 și 3. ... 7. Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon Metoda de referință pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea prevăzută în standardul SR EN 14626 «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroșu nedispersiv». ... 8. Metoda de referință pentru măsurarea ozonului Metoda de referință pentru măsurarea ozonului este cea prevăzută în standardul SR EN 14625: «Aer înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de ozon prin fotometrie în ultraviolet». ... 9. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și analiza arsenului, a cadmiului și a nichelului în aerul înconjurător Metoda de referință pentru prelevarea de probe de arsen, cadmiu și nichel din aerul înconjurător este prevăzută în standardul EN 12341. Metoda de referință pentru măsurarea arsenului, a cadmiului și a nichelului din aerul înconjurător este cea prevăzută în standardul SR EN 14902 «Calitatea aerului înconjurător. Metoda standard de măsurare a Pb, Cd, As și Ni în fracția PM(10) a particulelor în suspensie». Se poate utiliza, de asemenea, orice altă metodă, în măsura în care se poate demonstra că aceasta dă rezultate echivalente cu metoda menționată mai sus. ... 10. Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea benzo(a)pirenului în aerul înconjurător Metoda de referință pentru prelevarea și măsurarea BaP este cea prevăzută în standardul SR EN 15549 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de benzo(a)piren în aerul înconjurător". ... 11. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și analiza hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător Metoda de referință pentru prelevarea de probe de hidrocarburi aromatice policiclice din aerul înconjurător este prevăzută în standardul EN 12341. Metoda de referință pentru măsurarea benzo(a)pirenului este cea descrisă în standardul EN 15549 «Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentrației de benzo(a)piren din aerul înconjurător». În absența unei metode standardizate de CEN pentru celelalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) al art. 36 din lege, se utilizează metoda descrisă în standardul ISO 12884 «Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fază gazoasă și particule). Prelevare pe adsorbant și filtru urmată de analiză prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă». Se poate utiliza, de asemenea, orice altă metodă, în măsura în care se poate demonstra că aceasta dă rezultate echivalente cu metoda menționată mai sus. ... 12. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și analiza mercurului în aerul înconjurător Metoda de referință pentru măsurarea concentrațiilor de mercur gazos total din aerul înconjurător este cea prevăzută în standardul SR EN 15852 «Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru determinarea mercurului gazos total». Se poate utiliza, de asemenea, orice altă metodă, în măsura în care se poate demonstra că aceasta dă rezultate echivalente cu metoda menționată mai sus. ... 13. Metoda de referință pentru prelevarea de probe și analiza depunerii de arsen, de cadmiu, de mercur, de nichel și de hidrocarburi aromatice policiclice Metoda de referință pentru determinarea depunerii de arsen, de cadmiu și de nichel este cea prevăzută în standardul SR EN 15841 «Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea conținutului de arsen, cadmiu, nichel și plumb în depuneri din atmosferă». Metoda de referință pentru determinarea depunerilor de mercur este cea prevăzută în standardul SR EN 15853 «Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru determinarea depunerilor de mercur». Metoda de referință pentru determinarea depunerilor de benzo(a)piren și de alte hidrocarburi policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) din lege este cea prevăzută în SR EN 15980 «Calitatea aerului. Determinarea depunerilor de benz[a]antracen, benzo[b]fluoranten, benzo[j]fluoranten, benzo[k]fluoranten, benzo[a]piren, dibenz[a, h]antracen și indeno[1,2,3-cd]piren». ... 14. Tehnici de referință pentru modelarea calității aerului înconjurător Tehnicile de referință pentru modelarea calității aerului înconjurător nu sunt încă stabilite. Orice amendamente făcute în vederea adaptării acestui punct la progresul științific și tehnic va respecta procedurile europene. ... B. Demonstrarea echivalenței 1. Se pot folosi orice alte metode dacă se demonstrează că rezultatele acestora sunt echivalente cu cele ale metodelor prevăzute la lit. A. În cazul particulelor în suspensie se poate utiliza orice altă metodă, dacă se poate demonstra că există o corelație între rezultatele acesteia și rezultatele metodei de referință. În acest caz, rezultatele obținute prin acea metodă trebuie să fie corectate astfel încât să fie echivalente cu rezultatele care ar fi fost obținute prin metoda de referință. ... 2. Atunci când se folosesc factori provizorii pentru determinarea echivalenței, aceștia sunt ulterior confirmați și/sau modificați în conformitate cu ghidurile Comisiei Europene. ... 3. Atunci când este cazul, factorul de corecție se aplică, de asemenea, datelor de măsurare obținute în trecut, în scopul obținerii unei comparabilități mai mari a datelor. ... C. Standardizarea Pentru poluanții gazoși, volumul trebuie să fie standardizat la o temperatură de 293 K și o presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspensie și substanțele care urmează să fie analizate din particulele în suspensie (de exemplu, plumbul) volumul de prelevare se raportează la condițiile de mediu, în particular la temperatura și la presiunea atmosferică înregistrate la data măsurărilor. ... E. Recunoașterea reciprocă a datelor Pentru a demonstra că echipamentele îndeplinesc cerințele de performanță din metodele de referință enumerate la lit. A, autoritățile și organismele competente desemnate în conformitate cu art. 9 din lege acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre, cu condiția ca laboratoarele de încercări să fie acreditate conform standardului armonizat relevant privind laboratoarele de încercări și etalonări. Rapoartele de încercare detaliate și toate rezultatele încercărilor sunt puse la dispoziția autorităților prevăzute la art. 7, 10 și 14 din lege sau a organismelor desemnate ale acestora. Rapoartele de încercare demonstrează că echipamentele îndeplinesc toate cerințele de performanță, inclusiv în cazul în care anumite condiții legate de mediu și de amplasament sunt specifice unui stat membru dat și nu intră în domeniul condițiilor pentru care echipamentul a fost deja testat și certificat de tip într-un alt stat membru. ...

MĂSURĂRI în stații de fond rural, indiferent de concentrație A. Obiective Obiectivul principal al acestor măsurări este furnizarea de informații adecvate cu privire la nivelul de fond al poluării. Aceste informații sunt esențiale pentru aprecierea nivelurilor crescute ale concentrațiilor de poluanți din ariile mai poluate (cum ar fi fondul urban, zonele industriale, zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea contribuțiilor din transportul poluanților atmosferici la lungă distanță, pentru analiza contribuției surselor de poluare și pentru înțelegerea comportamentului unor poluanți specifici, cum ar fi particulele în suspensie. În plus, aceste informații sunt esențiale pentru creșterea gradului de utilizare a modelării dispersiei și în zonele urbane. ... B. Substanțe Rezultatele măsurărilor de PM(2,5) trebuie să cuprindă cel puțin concentrația masică și concentrațiile componenților specifici pentru caracterizarea compoziției sale chimice. Se au în vedere cel puțin următoarele specii chimice: [SO(4)]^2- Na^+ [NH(4)]^+ Ca^2+ carbon elementar (CE [NO(3)]^- K^+ Cl^- Mg^2+ carbon organic (CO) ... C. Amplasarea Măsurările în ariile de fond rural se fac în conformitate cu pozițiile A.1.-A.3. din anexa nr. 5. ...

MĂSURAREA substanțelor precursoare ale ozonului A. Obiective Principalele obiective ale acestor măsurări sunt: analiza tendințelor substanțelor precursoare ale ozonului, verificarea eficienței strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea consistenței inventarelor de emisii și stabilirea legăturii între sursele de emisie și concentrațiile de poluanți. Un alt obiectiv este facilitarea înțelegerii proceselor de formare ale ozonului și de dispersie a substanțelor precursoare ale acestuia, precum și aplicarea modelelor fotochimice. ... B. Substanțe Măsurarea substanțelor precursoare ale ozonului trebuie să includă cel puțin oxizii de azot [NO și NO(2)] și compușii organici volatili (COV) adecvați. Lista compușilor organici volatili recomandați pentru măsurare este prezentată mai jos: 1-Butenă Izopren Etil benzen Etan Trans-2-Butenă n-Hexan m+p-Xilen Etilenă cis-2-Butenă i-Hexan o-Xilen Acetilenă 1,3-Butadienă n-Heptan 1,2,4-Trimetilbenzen Propan n-Pentan n-Octan 1,2,3-Trimetilbenzen Propenă i-Pentan i-Octan 1,3,5-Trimetilbenzen n-Butan 1-Pentenă Benzen Formaldehidă i-Butan 2-Pentenă Toluen Hidrocarburi totale nonmetanice ... C. Amplasare Măsurările sunt efectuate în special în ariile urbane și suburbane, în orice amplasament de monitorizare considerat adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor monitorizării menționate la lit. A. ...

Informațiile care urmează a fi incluse în planurile locale, regionale sau naționale de îmbunătățire a calității aerului înconjurător A. Informațiile care urmează a fi furnizate conform art. 52 (planuri de calitatea aerului) ... 1. Localizarea poluării excesive a) regiune; ... b) oraș (hartă); ... c) stație de măsurare (hartă, coordonate geografice). ... 2. Informații generale a) tip de zonă (oraș, zonă industrială sau rurală); ... b) estimarea zonei poluate (km²) și a populației expuse poluării; ... c) date climatice utile; ... d) date relevante privind topografia; ... e) informații suficiente privind tipul de ținte care necesită protecție în zonă. ... 3. Autorități responsabile ... Numele și adresele persoanelor responsabile de elaborarea și punerea în practică a planurilor de îmbunătățire. 4. Natura și evaluarea poluării a) concentrațiile observate în anii anteriori (înaintea aplicării măsurilor de îmbunătățire); ... b) concentrațiile măsurate de la începutul proiectului; ... c) tehnicile utilizate pentru evaluare. ... 5. Originea poluării a) lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare (harta); ... b) cantitatea totală a emisiilor din aceste surse (tone/an); ... c) informații privind poluarea importată din alte regiuni. ... 6. Analiza situației a) detaliile factorilor responsabili de depășire (de exemplu, transporturile, inclusiv transportul transfrontalier, formarea de poluanți secundari în atmosferă); ... b) detaliile posibilelor măsuri de îmbunătățire a calității aerului. ... 7. Detalii privind măsurile sau proiectele de îmbunătățire care existau înainte de 11 iunie 2008, și anume: a) măsuri locale, regionale, naționale, internaționale; ... b) efectele observate ale acestor măsuri. ... 8. Detalii privind măsurile sau proiectele adoptate în vederea reducerii poluării în urma intrării în vigoare a prezentei legi: a) enumerarea și descrierea tuturor măsurilor prevăzute de proiect; ... b) calendarul aplicării; ... c) estimarea îmbunătățirii planificate a calității aerului și a perioadei de timp preconizate conform necesarului pentru atingerea acestor obiective. ... 9. Detalii privind măsurile sau proiectele planificate sau în curs de cercetare pe termen lung. ... 10. Lista publicațiilor, documentelor, activităților etc. utilizate pentru a suplimenta informațiile necesare conform prezentei anexe. B. Informațiile care urmează a fi furnizate conform art. 51 lit. a) ... 1. Toate informațiile sunt sub forma stabilită la lit. A din prezenta anexă. ... 2. Informații privind stadiul aplicării următoarelor directive: ... 1. Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor*1); ... 2. Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților*2); ... 3. Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării*3); ... 4. Directiva 97/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinație rutieră*4); ... 5. Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei și de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului*5); ... 6. Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuși organici volatili datorate utilizării solvenților organici în anumite activități și instalații*6); ... 7. Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conținutului de sulf din anumiți combustibili lichizi și de modificare a Directivei 93/12/CEE*7); ... 8. Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deșeurilor*8); ... 9. Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații de ardere de dimensiuni mari*9); ... 10. Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici*10); ... 11. Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuși organici volatili cauzate de utilizarea de solvenți organici în anumite vopsele și lacuri și în produsele de refinisare a vehiculelor și de modificare a Directivei 1993/13/CE*11); ... 12. Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de modificare a Directivei 1999/32/CE cu privire la conținutul de sulf al combustibililor marini*12); ... 13. Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze și de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule și împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule*13); ... 14. Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice și de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului*14). ---------- *1) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76, din 6 aprilie 1970, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 363, din 20 decembrie 2006, p. 81). ... *2) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 365, din 31 decembrie 1994, p. 24. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 septembrie 2003 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a dispozițiilor privind comitetele care asistă Comisia în exercitarea competențelor de executare prevăzute de actele care fac obiectul procedurii menționate la articolul 251 din Tratatul CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 284, din 31 octombrie 2003, p. 1). *3) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 24, din 29 ianuarie 2008, p. 8. *4) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 59, din 27 februarie 1998, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE. *5) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 350, din 28 decembrie 1998, p. 58. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003. *6) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 85, din 29 martie 1999, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87). *7) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 121, din 11 mai 1999, p. 13. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59). *8) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 332, din 28 decembrie 2000, p. 91. *9) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 1. *10) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 22. *11) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87. *12) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59. *13) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 275, din 20 octombrie 2005, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 171, din 29 iunie 2007, p. 1). *14) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 114, din 27 aprilie 2006, p. 64. 3. Informații privind măsurile de reducere a poluării aerului care au fost luate în considerare la nivelul corespunzător local, regional sau național pentru punerea în aplicare în legătură cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, inclusiv: a) reducerea emisiilor provenite din surse staționare prin asigurarea dotării surselor staționare de combustie mici și mijlocii (inclusiv pentru biomasă) cu echipamente de control al emisiilor sau prin asigurarea înlocuirii lor; ... b) reducerea emisiilor provenite de la autovehicule prin intermediul modernizării cu ajutorul echipamentelor de control al emisiilor. Trebuie avută în vedere utilizarea de stimulente de natură economică pentru a accelera adoptarea noilor tehnologii; ... c) achizițiile efectuate de către autoritățile publice, în conformitate cu manualul privind achizițiile publice de autovehicule destinate traficului rutier, de combustibili și de echipament de combustie care asigură protecția mediului, în scopul reducerii emisiilor, inclusiv achiziționarea unor: – autovehicule noi, inclusiv autovehicule cu nivel scăzut de emisie; ... – autovehicule nepoluante care efectuează servicii de transport; ... – surse staționare de combustie cu nivel scăzut de emisie; ... – combustibili cu nivel scăzut de emisie pentru sursele staționare și mobile; ... d) măsurile de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul planificării și gestionării circulației rutiere (inclusiv taxarea congestiei din trafic, tarifele pentru parcare diferențiate sau alte stimulente de natură economică; stabilirea de "zone cu nivel scăzut de emisie"); ... e) măsurile de încurajare a evoluției în direcția mijloacelor de transport mai puțin poluante; ... f) asigurarea utilizării combustibililor cu nivel scăzut de emisie în sursele staționare de scară mică, medie și mare și în sursele mobile; ... g) măsurile de reducere a poluării aerului prin intermediul sistemului de autorizare în temeiul Directivei 2008/1/CE, al planurilor naționale în temeiul Directivei 2001/80/CE și prin intermediul folosirii instrumentelor economice, cum ar fi taxele, impunerile sau schimbul de drepturi de emisie; ... h) acolo unde este cazul, măsuri vizând protecția sănătății copiilor și a altor grupuri sensibile

Informarea publicului 1. Autoritățile publice competente asigură comunicarea regulată către public a informațiilor actualizate privind concentrațiile ambientale de poluanți, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi. ... 2. Concentrațiile ambientale puse la dispoziție sunt prezentate sub forma unor valori medii pentru perioade de calculare a mediei corespunzătoare prevăzute la lit. B, D-F și la pozițiile G.1.-G.5. din anexa nr. 3. Informațiile prezentate cuprind cel puțin eventualele niveluri care depășesc obiectivele referitoare la calitatea aerului, inclusiv valorile-limită, valorile-țintă, pragurile de alertă, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul reglementat. Se include o scurtă evaluare legată de obiectivele privind calitatea aerului și informații corespunzătoare referitoare la efectele asupra sănătății sau vegetației, acolo unde este cazul. ... 3. Informațiile privind concentrațiile ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie [cel puțin PM(10], ozon și monoxid de carbon se actualizează cel puțin o dată pe zi și, în cazurile în care acest lucru este posibil, informațiile se actualizează o dată pe oră. Informațiile privind concentrațiile ambientale de plumb și benzen, prezentate ca valori medii pe ultimele 12 luni, se actualizează trimestrial și, de câte ori acest lucru este posibil, lunar. ... 4. Autoritățile publice competente asigură punerea la timp la dispoziția publicului a informațiilor privind depășirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum și eventuale praguri de informare. Detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: a) informații privind depășirea sau depășirile observate: – punctul sau arealul de depășire; ... – tipul de prag depășit (de informare sau de alertă); ... – momentul începerii și durata depășirii; ... – cea mai mare concentrație orară și, în plus, cea mai mare concentrație medie pe un interval de 8 ore în cazul ozonului; ... b) prognoza următoarei (următoarelor) după-amiezi (zile): – aria geografică a depășirilor preconizate ale pragurilor de informare și/sau de alertă; ... – modificările preconizate ale poluării (ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de motivele care determină acele modificări; ... c) informații privind tipul de populație vizat, posibilele efecte asupra sănătății și măsurile recomandate: – informații privind grupurile de populație expuse riscului; ... – descrierea simptomelor probabile; ... – măsurile de precauție recomandate populației vizate; ... – locul unde se găsesc informații suplimentare; ... d) informații privind acțiunile de prevenire în scopul reducerii poluării și/sau a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acțiunile de reducere a emisiilor; ... e) în cazul depășirilor prognozate, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că detaliile respective sunt furnizate în măsura în care acest lucru este posibil