§
LawChat
Înapoi la Legislație

Legea nr. 104/2011 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
9 noiembrie 2016HOTĂRÂREA nr. 806 din 26 octombrie 2016
Text consolidat la
9 noiembrie 2016
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
98

Pe scurt

Legea nr. 104/2011: LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 9 noiembrie 2016, prin HOTĂRÂREA nr. 806 din 26 octombrie 2016.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 9 noiembrie 2016.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
98 articole.
Cuprins

LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011 privind calitatea aerului înconjurător

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 7

Autoritatea publică centrală pentru protecția mediului are următoarele atribuții și responsabilități

a)

urmărește aplicarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează, avizează, promovează și, după caz, aprobă actele normative, precum și măsurile necesare pentru aplicarea unitară pe întreg teritoriul țării a prevederilor privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător, stabilite prin legislația europeană și prin convențiile internaționale în domeniu la care România este parte

c)

coordonează elaborarea, actualizarea și aplicarea normelor și reglementărilor privind controlul și măsurarea emisiilor de poluanți în aerul înconjurător

d)

coordonează SNEGICA și administrează RNMCA

e)

coordonează realizarea inventarului național privind emisiile de poluanți în atmosferă și îl avizează în vederea transmiterii acestuia Comisiei Europene și organismelor internaționale la care România este parte

f)

organizează și coordonează la nivel național evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător, inclusiv prin asigurarea elaborării de studii privind dispersia poluanților în atmosferă, în scopul stabilirii regimurilor de evaluare, a regimurilor de gestionare și contribuțiilor surselor naturale la depășirea valorilor-limită

g)

stabilește numărul, tipul și amplasamentul punctelor fixe de măsurare și poluanții evaluați, potrivit prevederilor secțiunii 1 a cap. III

h)

avizează încadrarea ariilor în regimuri de evaluare a calității aerului înconjurător și inițierea programelor de măsurări indicative

i)

realizează metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acțiune pe termen scurt și a planurilor de menținere a calității aerului și o supune aprobării Guvernului

j)

asigură menținerea sau îmbunătățirea calității aerului înconjurător prin urmărirea aplicării de către autoritățile și organismele competente sau instituțiile specializate a măsurilor pentru gestionarea calității aerului înconjurător

k)

raportează datele și informațiile, inclusiv cele referitoare la planurile de calitate a aerului, în termenele și formatele stabilite de către Comisia Europeană și în conformitate cu prevederile convențiilor internaționale în domeniu la care România este parte

l)

avizează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel național pentru anul anterior, cu referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi

m)

aprobă propunerile pentru sistemele de măsurare: metode, echipamente, rețele și laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calității aerului și metodele, sistemele și echipamentele pentru controlul și măsurarea emisiilor

n)

aprobă procedurile standard de operare și procedurile-cadru de asigurare și control al calității datelor provenite din RNMCA

o)

avizează în cadrul sistemului de asigurare a calității datelor programele de comparări interlaboratoare la nivel național

p)

aprobă participarea Laboratorului Național de Referință pentru Calitatea Aerului la programele europene de comparări interlaboratoare, organizate de Comisia Europeană

q)

stabilește pe baza unor studii zonele de protecție pentru toate punctele fixe de măsurare și informează autoritățile competente cu privire la delimitarea acestora

r)

aprobă listele cu unitățile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrării în regimuri de gestionare a ariilor din zone și aglomerări

s)

informează autoritățile publice competente cu privire la rezultatele evaluării calității aerului înconjurător și la încadrarea ariilor din zone și aglomerări în regimuri de gestionare; ș) asigură informarea publicului potrivit prevederilor cap. V

t)

îndeplinește obligațiile asumate prin acordurile și tratatele internaționale la care România este parte și asigură participarea la cooperarea internațională în domeniu; ț) cooperează cu autoritățile care au competențe în domeniu, din celelalte state membre ale Uniunii Europene și cu Comisia Europeană.

Art. 8

Centrul de Evaluare a Calității Aerului, denumit în continuare CECA, structură în cadrul instituției publice cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului, are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum și pentru stabilirea măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul țării a prevederilor privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător

b)

elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel național pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63 , cu referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi, și îl supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului

c)

elaborează anual inventarul național privind emisiile de poluanți în atmosferă și raportul aferent, utilizând metodologia recomandată de Comisia Europeană și Agenția Europeană de Mediu, și le supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului

d)

participă la activitățile de evaluare și gestionare a calității aerului înconjurător la nivel național

e)

propune amplasarea de puncte fixe de monitorizare, pe care le supune avizării autorității publice centrale pentru protecția mediului

f)

colectează și validează inventarele locale de emisii de poluanți în atmosferă în vederea realizării evaluării calității aerului înconjurător

g)

gestionează și certifică datele provenite din RNMCA

h)

elaborează proceduri privind activitatea de validare a datelor de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA

i)

realizează clasificarea în regimuri de evaluare și regimuri de gestionare a ariilor din zone și aglomerări, pe baza rezultatelor măsurărilor și a studiilor de modelare, conform prevederilor art. 27 , 34 și 42, și o supune spre avizare, respectiv spre aprobare autorității publice centrale pentru protecția mediului

j)

avizează planurile de menținere a calității aerului și planurile de calitate a aerului elaborate conform metodologiei prevăzute la art. 54

k)

elaborează rapoartele privind informațiile prevăzute la art. 70 , 72 și 73 și le supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului

l)

elaborează programe de măsurări indicative și le supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului

m)

elaborează anual, până la data de 31 august, raportul privind evaluarea calității aerului înconjurător, la nivel național, pentru anul calendaristic anterior, prevăzut la art. 68 și 69 , în formatele stabilite de Comisia Europeană, și îl supune spre avizare autorității publice centrale pentru protecția mediului

n)

elaborează anual, până la data de 30 noiembrie, raportul privind informațiile referitoare la planurile de calitate a aerului, prevăzute la art. 71 , în formatele stabilite de către Comisia Europeană

o)

asigură datele necesare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător la nivel național, potrivit prevederilor cap. V

p)

corelează măsurările de poluanți în puncte fixe, după caz, cu programul de măsurare și cu strategia de monitorizare ale Programului European de Monitorizare și Evaluare a Poluanților, denumit în continuare EMEP

q)

pune la dispoziția autorității publice centrale pentru sănătate datele certificate de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării și evaluării riscurilor pentru sănătatea umană

r)

pune la dispoziția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură datele certificate de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării și evaluării riscurilor pentru starea vegetației și a pădurilor

s)

colaborează cu organismele similare din statele membre ale Uniunii Europene și cu Comisia Europeană în baza mandatului aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului.

Art. 9

Laboratorul Național de Referință pentru Calitatea Aerului, denumit în continuare LNRCA, structură în cadrul instituției publice cu competențe în implementarea politicilor și legislației în domeniul protecției mediului, are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum și pentru stabilirea măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul țării a prevederilor privind evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător

b)

asigură suportul tehnic și științific pentru activitatea de monitorizare a calității aerului înconjurător și de măsurare a emisiilor

c)

propune autorității publice centrale pentru protecția mediului sistemele de măsurare: metode, echipamente, rețele și laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calității aerului și metode, sisteme și echipamente pentru controlul și măsurarea emisiilor

d)

stabilește și îmbunătățește continuu metodele de determinare a concentrațiilor poluanților în aerul înconjurător și demonstrează, după caz, echivalența acestora cu metodele de referință

e)

elaborează rapoarte care cuprind informații privind metodele pentru prelevarea și măsurarea compușilor menționați la art. 75 și le supune spre aprobare autorității publice centrale pentru protecția mediului

f)

elaborează procedurile standard de operare și procedurile de asigurare și control al calității datelor provenite din RNMCA și le supune spre aprobare autorității publice centrale pentru protecția mediului

g)

asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător desfășurate în cadrul RNMCA, conform prevederilor lit. C din anexa nr. 4 , inclusiv prin organizarea exercițiilor de intercomparare, la nivel național

h)

asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele și materialele de referință naționale și internaționale

i)

verifică calitatea analizelor, testelor și determinării indicatorilor specifici, asistând instituțiile responsabile cu efectuarea de activități de măsurare a emisiilor cu privire la aspecte de asigurare a calității și a exactității măsurărilor inclusiv prin auditul extern al calității, cu respectarea legislației specifice în vigoare

j)

organizează și controlează activitatea unităților de calibrare organizate în cadrul autorităților publice locale pentru protecția mediului

k)

asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele și materialele de referință prin calibrarea echipamentelor față de etaloanele naționale de referință pe care le deține

l)

calibrează etaloanele naționale față de etaloanele primare internaționale, în particular a fotometrului pentru determinarea ozonului

m)

păstrează și gestionează etalonul național primar de ozon în condițiile legii

n)

verifică asigurarea calității măsurărilor în puncte fixe deținute și exploatate de către instituții publice sau autorități ale administrației publice locale, de către titulari de activitate, organizații neguvernamentale sau alte persoane juridice private

o)

participă la programele europene de comparări interlaboratoare organizate de Comisia Europeană

p)

propune și organizează programele de comparare interlaboratoare privind măsurările de calitatea aerului înconjurător și a emisiilor de poluanți la nivel național și le supune avizării autorității publice centrale pentru protecția mediului

q)

efectuează studii comparative la nivel național și internațional cu privire la activitățile de măsurare a calității aerului înconjurător și a emisiilor de poluanți.

Art. 10

Autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului organizate la nivel județean și la nivelul municipiului București au următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură aplicarea dispozițiilor prezentei legi la nivel teritorial

b)

efectuează și derulează activități de monitorizare a calității aerului înconjurător la nivel teritorial, prin operarea echipamentelor, colectarea și validarea datelor privind calitatea aerului înconjurător

c)

asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător și a obiectivelor de calitate a datelor prin respectarea procedurilor standard de operare a echipamentelor și de asigurare și control al calității, stabilite la nivel național

d)

asigură păstrarea datelor de calitate a aerului înconjurător și a rezultatelor măsurărilor din puncte fixe, prin organizarea și gestionarea unei baze de date la nivel local

e)

colaborează cu serviciile publice deconcentrate la nivel local ale celorlalte autorități publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale și cu titularii de activitate în vederea colectării datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii pentru evaluarea calității aerului înconjurător

f)

verifică datele și realizează validarea primară a datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii

g)

elaborează, conform metodologiilor specifice, inventarul emisiilor de poluanți în atmosferă la nivel local și îl transmit CECA

h)

furnizează CECA informații privind regimul de funcționare a unităților economice, harta administrativă, informațiile necesare pentru poziționarea surselor de poluare fixe, liniare și de suprafață, precum și alte informații necesare validării inventarelor de emisii la nivel local și elaborării inventarului național

i)

răspund solicitărilor CECA în vederea certificării datelor provenite din RNMCA și a elaborării rapoartelor la nivel național

j)

elaborează, împreună cu titularul de activitate și cu autoritățile implicate, planurile de acțiune pe termen scurt și monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecție și control în domeniul protecției mediului, aplicarea acestora

k)

informează titularul de activitate și autoritățile implicate în cazul apariției riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de informare și declanșează planul de acțiune pe termen scurt

l)

informează autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, alte autorități locale implicate și populația, în cazul apariției riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de informare

m)

participă la elaborarea planurilor de menținere a calității aerului și a planurilor de calitate a aerului și monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecție și control în domeniul protecției mediului, aplicarea acestora

n)

monitorizează, la nivel teritorial, efectele aplicării măsurilor prin care se reduce și/sau se menține, după caz, nivelul poluanților sub valorile-limită, valorile-țintă, respectiv sub obiectivul pe termen lung, pentru asigurarea unei bune calități a aerului înconjurător în condițiile unei dezvoltări durabile

o)

elaborează rapoarte privind stadiul și efectele realizării măsurilor din planurile de calitate a aerului, din planurile de menținere a calității aerului și din planurile de acțiune pe termen scurt, conform metodologiei prevăzute la art. 54

p)

urmăresc includerea în autorizația de mediu/autorizația integrată de mediu a măsurilor cuprinse în planurile de calitate a aerului și a măsurilor din planurile de acțiune pe termen scurt și, după caz, propun revizuirea autorizației de mediu/autorizației integrate de mediu

q)

elaborează și transmit CECA, anual, până la data de 15 februarie, raportul privind evaluarea calității aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referire cel puțin la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi

r)

transmit autorităților administrației publice locale informațiile privind amplasamentul stației și zona de protecție aferentă, în vederea includerii acestora în planurile de urbanism

s)

permit desfășurarea unor lucrări cu caracter temporar sau a anumitor activități în interiorul zonei de protecție, cu respectarea prevederilor art. 41 ; ș) pun la dispoziția serviciilor publice de la nivel local ale autorităților publice centrale pentru sănătate, agricultură și dezvoltare rurală, lucrări publice și a autorităților administrației publice locale informațiile disponibile necesare în activitatea de elaborare și punere în aplicare a strategiilor sectoriale care pot afecta calitatea aerului înconjurător

t)

colaborează cu organismele guvernamentale abilitate care avizează importul/exportul produselor, bunurilor și altor materiale cu regim special de comercializare care pot afecta calitatea aerului înconjurător, în conformitate cu legislația națională și cu convențiile internaționale în domeniu la care România este parte; ț) elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63 , cu referire la toți poluanții care intră sub incidența prezentei legi

u)

asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, potrivit prevederilor cap. V

v)

urmăresc aplicarea la nivel teritorial a programelor și măsurilor pentru respectarea convențiilor, acordurilor și tratatelor internaționale în domeniu la care România este parte.

Art. 11

Autoritatea publică centrală și autoritățile publice teritoriale de inspecție și control în domeniul protecției mediului au următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură controlul în vederea respectării dispozițiilor prezentei legi

b)

controlează aplicarea măsurilor din planurile de menținere a calității aerului, din planurile de calitate a aerului și din planurile de acțiune pe termen scurt

c)

verifică transmiterea datelor de către operatorii economici în vederea elaborării inventarelor locale de emisii, la autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului

d)

verifică respectarea utilizării echipamentelor, prevăzute în actele de reglementare emise de autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului, de către operatorii economici, în scopul realizării automonitorizării emisiilor de poluanți în atmosferă

e)

verifică respectarea condițiilor stabilite prin prezenta lege în interiorul zonei de protecție

f)

informează autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului cu privire la rezultatele controalelor efectuate, potrivit prevederilor prezentei legi, la solicitarea acesteia

g)

informează instituțiile care au obligații potrivit prevederilor prezentei legi, în cazul constatării unor neconformități.

Art. 12

Organismul național de meteorologie și climatologie are următoarele atribuții și responsabilități

a)

transmite, la cerere, autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului, informații cu privire la climatologia zonei

b)

realizează prognoze meteorologice pe termen scurt și le transmite, la cerere, autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului, în scopul aplicării planurilor de acțiune pe termen scurt și a monitorizării efectelor măsurilor luate.

Art. 13

Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează studii pentru a determina relația dintre calitatea aerului înconjurător și starea vegetației și a pădurilor, pe care le pune la dispoziția autorității publice centrale pentru protecția mediului

c)

evaluează riscurile și elaborează rapoarte anuale cu privire la starea vegetației și a pădurilor corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe care le pune la dispoziția autorității publice centrale pentru protecția mediului

d)

colaborează prin autoritățile publice teritoriale din subordine cu autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului în vederea elaborării rapoartelor privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, potrivit prevederilor art. 63

e)

participă prin autoritățile publice teritoriale din subordine la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de menținere a calității aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt

f)

poate efectua activități suplimentare de monitorizare a calității aerului înconjurător și măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvențială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea vegetației și a pădurilor, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 14

(1)

Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează strategiile din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor determinate de poluarea atmosferei

c)

elaborează metodologiile de evaluare a riscului asupra stării de sănătate a populației, vizând și protecția grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copiii, ca urmare a expunerii la poluanții atmosferici

d)

evaluează riscurile asupra stării de sănătate a populației, vizând și protecția grupurilor sensibile ale populației, inclusiv copiii, și elaborează rapoarte anuale cu privire la starea de sănătate a populației la nivel național corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe care le pune la dispoziția autorității publice centrale pentru mediu

e)

poate efectua activități suplimentare de monitorizare a calității aerului înconjurător și măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvențială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea de sănătate a populației, potrivit prevederilor prezentei legi

f)

participă la elaborarea și reactualizarea normelor și reglementărilor privind calitatea aerului înconjurător

g)

informează populația cu privire la riscurile pentru sănătatea populației în relație cu calitatea aerului înconjurător

h)

raportează organismelor internaționale specializate datele referitoare la starea de sănătate a populației în relație cu calitatea aerului înconjurător.

(2)

Structurile teritoriale ale autorității publice centrale pentru sănătate au următoarele responsabilități

a)

participă la elaborarea și punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt

b)

în cazul în care sunt informate de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului despre existența riscului de depășire a pragului de alertă și/sau a pragului de informare, evaluează în regim de urgență riscurile pentru sănătatea populației și propun măsuri imediate și preventive care trebuie luate pentru protecția sănătății populației, în general, și pentru protecția grupurilor sensibile, în special, inclusiv copiii.

Art. 15

Autoritatea publică centrală pentru transporturi are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează și pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor, ținând cont de necesitatea reducerii și limitării poluării atmosferei, dezvoltând politici pentru susținerea modalităților și tehnologiilor de transport mai puțin poluante

c)

asigură, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, elaborarea de programe pentru reducerea emisiilor de poluanți în atmosferă provenite din sectorul transporturi și le transmite spre avizare acesteia

d)

elaborează reglementări specifice în domeniul transportului și stabilește condițiile tehnice pentru mijloacele de transport, în vederea diminuării impactului emisiilor asupra calității aerului înconjurător

e)

elaborează norme privind transportul mărfurilor periculoase care pot afecta calitatea aerului înconjurător

f)

certifică prin omologare și prin inspecție tehnică încadrarea mijloacelor de transport în normele tehnice în scopul protecției atmosferei

g)

pune la dispoziție anual, până la data de 1 martie, prin autoritățile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului și CECA toate informațiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din trafic, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană și de Agenția Europeană de Mediu.

Art. 16

Autoritatea publică centrală pentru industrie are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează strategiile sectoriale pentru activitățile industriale, luând în considerare impactul asupra calității aerului înconjurător și a mediului ca întreg

c)

elaborează norme privind calitatea combustibililor și norme privind manipularea acestora, ținând cont de necesitatea reducerii și limitării poluării atmosferei

d)

asigură, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanți în atmosferă provenite din activitățile industriale aflate în coordonare și le transmite spre avizare acesteia

e)

exercită funcții de reglementare și control privind proiectarea, construirea și operarea instalațiilor, echipamentelor și utilajelor care pot afecta calitatea aerului înconjurător.

Art. 17

Autoritatea publică centrală pentru comerț are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează, în colaborare cu autoritățile publice centrale interesate, reglementări privind contingentarea producției și consumurilor și interdicția de plasare pe piață a anumitor tipuri de substanțe cu impact asupra calității aerului înconjurător, reglementate prin tratate la care România este parte

c)

elaborează, în colaborare cu autoritățile publice centrale interesate, reglementări privind produsele care, prin utilizare, pot afecta calitatea aerului înconjurător, condițiile de plasare pe piață a acestora, restricțiile de producere și utilizare pentru fiecare tip sau clasă de produse.

Art. 18

Autoritatea publică centrală pentru agricultură are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

elaborează și pune în aplicare strategia de dezvoltare a agriculturii, luând în considerare impactul asupra calității aerului înconjurător și a mediului ca întreg

c)

elaborează, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, norme pentru desfășurarea activităților specifice cu impact asupra calității aerului înconjurător, cum ar fi: tratamentele fitosanitare, fertilizarea solurilor, activități din sectorul zootehnic, și urmărește aplicarea lor

d)

pune la dispoziție anual, până la data de 1 martie, prin autoritățile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului și CECA toate informațiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din activități specifice, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană și de Agenția Europeană de Mediu.

Art. 19

Autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului și lucrări publice are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului și de urbanism luând în considerare prevederile prezentei legi și ale altor acte normative în vigoare din domeniu.

Art. 20

(1)

Autoritatea publică centrală pentru domeniul administrației publice și domeniul ordinii publice și siguranței naționale are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel național, respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și aparatului de specialitate al acestora, în scopul aplicării uniforme a dispozițiilor legale privind calitatea aerului înconjurător

c)

elaborează strategii și programe de dezvoltare a infrastructurii unităților administrativ-teritoriale și a serviciilor publice de interes general, luând în considerare cerințele prezentei legi și ale altor acte normative în vigoare din domeniu

d)

asigură, la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanți în atmosferă provenite din activitățile industriale aflate în coordonare și le transmite spre avizare acesteia.

(2)

Instituția prefectului are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel de județ și al municipiului București, aplicarea și respectarea dispozițiilor prezentei legi

b)

coordonează elaborarea și aplicarea planurilor de menținere a calității aerului și a planurilor de calitate a aerului, întocmite pentru mai multe unități administrativ-teritoriale învecinate.

(3)

Poliția Română, prin structurile subordonate, are următoarele atribuții și responsabilități

a)

organizează și asigură măsurile de reglementare, fluidizare și dirijare a circulației rutiere, conform competențelor

b)

colaborează cu alte autorități publice pentru îmbunătățirea organizării, sistematizării, semnalizării și semaforizării traficului rutier.

Art. 21

(1)

Președintele consiliului județean are următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel județean, respectarea dispozițiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate

b)

propune spre aprobare consiliului județean planurile de calitate a aerului care conțin măsuri și/sau acțiuni comune pentru mai multe unități administrativ-teritoriale învecinate, în termen de 30 de zile de la data avizării acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului

c)

transmite, anual, autorității publice teritoriale pentru protecția mediului raportul privind realizarea măsurilor cuprinse în planul de menținere a calității aerului.

(2)

Consiliul județean, prin aparatul propriu de specialitate, sau, după caz, Consiliul General al Municipiului București, prin Primăria Generală a Municipiului București, la propunerea primăriilor sectoarelor municipiului București, are următoarele atribuții și responsabilități

a)

elaborează planurile de menținere a calității aerului și le aprobă prin hotărâre a consiliului județean, respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului București, după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului

b)

realizează măsurile din planurile de menținere a calității aerului și din planurile de calitate a aerului și/sau măsurile și acțiunile din planurile de acțiune pe termen scurt, care intră în responsabilitatea lor, și asigură fonduri financiare în acest scop.

Art. 22

Primarii au următoarele atribuții și responsabilități

a)

asigură, la nivel local, respectarea dispozițiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate

b)

integrează cerințele prezentei legi și ale altor acte normative în vigoare din domeniu în strategia de dezvoltare durabilă la nivel local

c)

asigură elaborarea planurilor de calitate a aerului și le supun aprobării consiliului local în termen de 30 de zile după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului

d)

participă la elaborarea planurilor de menținere a calității aerului și pune în aplicare măsurile prevăzute în plan care intră în responsabilitatea lor

e)

participă la elaborarea planului de acțiuni pe termen scurt și aplică măsurile prevăzute în plan, în cazul în care activitățile care conduc la apariția unui risc de depășire a pragurilor de alertă și/sau a pragului de informare sunt în responsabilitatea autorității administrației publice locale

f)

transmit, anual, autorității publice teritoriale pentru protecția mediului raportul privind realizarea măsurilor cuprinse în planul de calitate a aerului

g)

furnizează autorităților teritoriale pentru protecția mediului informațiile și documentația necesare în vederea evaluării și gestionării calității aerului înconjurător

h)

realizează măsurile din planurile de menținere a calității aerului și din planurile de calitate a aerului și/sau măsurile și acțiunile din planurile de acțiune pe termen scurt, care intră în responsabilitatea lor, și asigură fonduri financiare în acest scop

i)

includ amplasamentul punctului fix de măsurare și zona de protecție aferentă în planurile de urbanism

j)

marchează prin panouri de avertizare limita zonei de protecție a punctelor fixe de măsurare

k)

la solicitarea autorității publice centrale pentru protecția mediului, iau toate măsurile necesare pentru amplasarea punctelor fixe de măsurare și a punctelor de măsurare indicative, astfel încât poziționarea și distribuirea lor să corespundă cerințelor și criteriilor de amplasare prevăzute în prezenta lege

l)

asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător, la nivel local, potrivit prevederilor cap. V.

Art. 23

Institutul Național de Statistică și direcțiile regionale și județene din subordine au următoarele atribuții și responsabilități

a)

furnizează, la solicitarea CECA, datele și informațiile necesare elaborării inventarelor de emisii de poluanți în aer, în conformitate cu metodologia europeană în vigoare

b)

furnizează, după caz, CECA și autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului date și rezultate din cercetările statistice realizate potrivit Programului anual de cercetări statistice, aprobat prin hotărâre a Guvernului

c)

stabilește, după caz, în condițiile legii, împreună cu CECA informațiile suplimentare necesare elaborării rapoartelor cu privire la evaluarea și gestionarea calității aerului înconjurător și le introduce în Programul anual de cercetări statistice.

Art. 24

Titularul de activitate are următoarele atribuții și responsabilități

a)

aplică și respectă dispozițiile prezentei legi

b)

anunță, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului la producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc

c)

participă la elaborarea planurilor de calitate a aerului și a planurilor de acțiune pe termen scurt

d)

aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanți în aer, cuprinse în planurile de calitate a aerului

e)

la declanșarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului a planului de acțiune pe termen scurt, ia măsuri urgente și eficace de reducere a emisiilor de poluanți în aer în conformitate cu planul, astfel încât concentrația acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activității, dacă este cazul

f)

monitorizează emisiile de poluanți în aerul înconjurător, utilizând metodele și echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, și transmite rezultatele autorității publice teritoriale pentru protecția mediului

g)

transmite autorității publice teritoriale pentru protecția mediului toate informațiile solicitate în vederea realizării inventarelor de emisii, în conformitate cu metodologia recomandată de Comisia Europeană și de Agenția Europeană de Mediu

h)

asigură puncte de prelevare și control al emisiilor de poluanți în aer, în conformitate cu actele de reglementare

i)

informează autoritățile publice teritoriale pentru protecția mediului în cazul înregistrării depășirii valorilor-limită de emisie impuse prin actele de reglementare.

Art. 25

(1)

În vederea evaluării calității aerului înconjurător pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de evaluare în funcție de pragurile superior și inferior de evaluare, prevăzute la poziția A.1 din anexa nr. 3 , după cum urmează

a)

regim de evaluare A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de evaluare

b)

regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar mai mare decât pragul inferior de evaluare

c)

regim de evaluare C, în care nivelul este mai mic decât pragul inferior de evaluare.

(2)

Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuiește cel puțin o dată la 5 ani, în conformitate cu procedurile prevăzute la poziția A.2 din anexa nr. 3 .

(3)

Clasificarea în regimuri de evaluare se poate revizui la intervale mai scurte de timp, în cazul unor modificări semnificative ale activităților care au efecte asupra concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este relevant, de oxizi de azot, particule în suspensie, cum ar fi PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)piren.

Art. 26

(1)

Evaluarea calității aerului înconjurător în aglomerările și zonele de pe întreg teritoriul țării se efectuează luând în considerare clasificarea în regimul de evaluare prevăzut la art. 25 , pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la art. 27 , 34 și la lit. A din anexa nr. 5 , a metodelor de referință pentru măsurare și a obiectivelor de calitate a datelor stabilite prin prezenta lege.

(2)

Poluanții pentru care se realizează evaluarea calității aerului înconjurător sunt prevăzuți în anexa nr. 1 .

(3)

Cerințele pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren sunt prevăzute în anexa nr. 3 .

(4)

Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în anexa nr. 4 .

(5)

Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizează cu respectarea prevederilor anexei nr. 5 .

(6)

Criteriile pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe sunt prevăzute în anexa nr. 6 .

(7)

Metodele de referință pentru evaluarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurător și de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevăzute în anexa nr. 7 .

Art. 27

(1)

În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de carbon, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare și/sau măsurări indicative pentru a furniza informații adecvate în legătură cu distribuția spațială a calității aerului înconjurător.

(2)

În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de carbon, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza prin utilizarea unei combinații de măsurări în puncte fixe și tehnici de modelare și/sau măsurări indicative.

(3)

În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen și monoxid de carbon, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective ori ambele sunt suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător.

Art. 28

(1)

Suplimentar față de cerințele prevăzute la art. 27 , în stațiile de fond rural, amplasate departe de surse importante de poluare, se efectuează măsurări pentru a obține cel puțin informații privind concentrația masică totală și concentrațiile speciilor chimice componente ale particulelor în suspensie - PM(2,5) prevăzute la lit. B din anexa nr. 8 , exprimate ca medii anuale.

(2)

Măsurările prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza următoarelor criterii

a)

instalarea unui punct de prelevare la fiecare 100.000 km²

b)

amplasarea cel puțin a unei stații de monitorizare sau, prin acord cu statele membre învecinate ale Uniunii Europene, a uneia ori a mai multor stații comune de măsurare, care să acopere zonele învecinate relevante, în scopul realizării rezoluției spațiale necesare

c)

corelarea măsurărilor, acolo unde este adecvat, cu strategia de monitorizare și programul de măsurare ale EMEP.

(3)

Măsurarea concentrației masice a particulelor în suspensie se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 8 și respectând obiectivele de calitate a datelor pentru măsurările de concentrație masică a particulelor în suspensie - PM(2,5) prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 și la lit. C din anexa nr. 4 .

Art. 29

(1)

Punctele de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot și oxizilor de azot, particulelor în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon se amplasează potrivit criteriilor prevăzute la lit. A din anexa nr. 5 .

(2)

În fiecare zonă sau aglomerare unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calității aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant este mai mare ori egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziția A.1 din anexa nr. 6 .

(3)

În zonele și aglomerările în care informațiile din punctele de prelevare pentru măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări indicative, numărul total de puncte de prelevare prevăzut la poziția A.1 din anexa nr. 6 poate fi redus cu până la 50%, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții

a)

metodele suplimentare furnizează informații suficiente atât pentru evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile-limită sau cu pragurile de alertă, cât și pentru informarea adecvată a publicului

b)

numărul de puncte de prelevare instalate și rezoluția spațială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentrației poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 și permit ca rezultatele evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4 . Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurările indicative sunt luate în considerare la evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile-limită.

(4)

În cazul în care măsurările în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea respectării nivelurilor critice pentru protecția vegetației în zone, altele decât aglomerările, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim prevăzut la poziția A.3 din anexa nr. 6 . În cazul în care informațiile sunt suplimentate de măsurări indicative sau modelare, numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50%, cu condiția ca evaluările concentrațiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 .

(5)

Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziția A.4 din anexa nr. 5 .

Art. 30

(1)

Metodele de referință și criteriile pentru măsurarea concentrațiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot și oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) și PM(2,5), plumb, benzen și monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt prevăzute la lit. A și C din anexa nr. 7 .

(2)

Pot fi utilizate alte metode de măsurare, cu respectarea condițiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7 .

Art. 31

(1)

În toate zonele și aglomerările unde concentrațiile de ozon au depășit obiectivele pe termen lung prevăzute la poziția D.4 din anexa nr. 3, în cursul oricăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurare, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe.

(2)

În cazul în care nu sunt disponibile date pentru o perioadă de 5 ani, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung prevăzute la alin. (1) au fost depășite, se pot combina rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfășurate în perioade și locuri considerate ca având cele mai mari niveluri, cu rezultatele obținute din inventare de emisii și modelare.

Art. 32

(1)

Punctele de prelevare pentru măsurarea ozonului se amplasează în conformitate cu criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 5 .

(2)

În zonele sau aglomerările unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calității aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru ozon este mai mare sau egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziția C.1 din anexa nr. 6 .

(3)

În zonele și aglomerările în care informațiile provenite din măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informații rezultate din tehnici de modelare și/sau măsurări indicative, numărul de puncte de prelevare pentru ozon prevăzut la poziția C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții

a)

metodele suplimentare furnizează informații suficiente pentru evaluarea calității aerului înconjurător în ceea ce privește valorile-țintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare și alertă

b)

numărul de puncte de prelevare de instalat și rezoluția spațială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentrației de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la pozițiile A.1 și A.3 din anexa nr. 4 și permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4

c)

numărul punctelor de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este ori cel puțin un punct de prelevare la două milioane de locuitori, ori unul la 50.000 km², numărul ales fiind numărul cel mai mare care rezultă, dar nu mai puțin de un punct de prelevare în fiecare zonă sau aglomerare

d)

în toate punctele de prelevare rămase, cu excepția stațiilor de fond rural astfel cum sunt prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5, se măsoară dioxidul de azot. Rezultatele provenite din modelare și/sau din măsurări indicative sunt luate în considerare pentru evaluarea calității aerului înconjurător în raport cu valorile-țintă.

(4)

În minimum 50% din punctele de prelevare pentru ozon se fac măsurări de dioxid de azot, conform poziției C.1 din anexa nr

6.

Aceste măsurări trebuie să fie continue, cu excepția celor din stațiile de fond rural, astfel cum sunt prevăzute la poziția B.1 din anexa nr. 5, unde se pot folosi și alte metode de măsurare.

(5)

În zonele și aglomerările în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurări, concentrațiile s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe se determină conform poziției C.2 din anexa nr. 6.

(6)

La nivel național se asigură cel puțin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentrațiile de substanțe precursoare ale ozonului prevăzute în anexa nr

9.

Numărul și amplasarea stațiilor unde se măsoară substanțe precursoare ale ozonului se aleg ținând cont de obiectivele prevăzute în anexa nr. 9 și de metodele prevăzute la pct. 2 și 6 ale lit. A din anexa nr. 7.

(7)

Procedurile de selectare și de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziția B.3 din anexa nr. 5.

Art. 33

(1)

Metoda de referință pentru măsurarea concentrațiilor de ozon din aerul înconjurător este prevăzută la pct. 8 al lit. A din anexa nr. 7.

(2)

Alte metode de măsurare pot fi utilizate cu respectarea condițiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7.

Art. 34

(1)

În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A și în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren, evaluarea calității aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe, cu respectarea prevederilor pozițiilor A.2 și A.3 din anexa nr. 5 și ale lit. B din anexa nr

6.

Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare pentru a furniza un nivel adecvat al informațiilor privind calitatea aerului înconjurător.

(2)

În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren și în care, pentru o perioadă reprezentativă, nivelurile determinate conform poziției A.2 din anexa nr. 3 se situează între pragul inferior și pragul superior de evaluare, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza utilizând o combinație de măsurări în puncte fixe, inclusiv tehnici de modelare și măsurări indicative, cu respectarea prevederilor pozițiilor A.2 și A.3 din anexa nr. 4.

(3)

În toate zonele și aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru arsen, cadmiu, nichel și benzo(a)piren și în care nivelul determinat conform poziției A.2 din anexa nr. 3 este mai mic decât pragul inferior de evaluare, evaluarea calității aerului înconjurător se poate realiza utilizând numai tehnici de modelare sau tehnici de estimări obiective.

(4)

În zonele și aglomerările unde poluanții trebuie măsurați, măsurările se realizează în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul măsurărilor trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelului concentrațiilor poluanților.

Art. 35

Procedurile de selectare și de revizuire ale amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziția A.4 din anexa nr. 5.

Art. 36

(1)

În vederea evaluării contribuției de benzo(a)piren în aerul înconjurător, într-un număr limitat de puncte de prelevare se monitorizează și alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care trebuie să fie incluși cel puțin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3,-cd)piren și dibenz(a,h)antracen.

(2)

Punctele de monitorizare pentru hidrocarburile aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) sunt aceleași cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren; selectarea lor se face astfel încât să poată fi identificate variațiile induse de condițiile geografice și tendințele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.

Art. 37

(1)

Indiferent de nivelurile concentrațiilor, la fiecare 100.000 km² se instalează cel puțin o stație de fond pentru măsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului și a celorlalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) și a depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren și hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) .

(2)

În vederea obținerii rezoluției spațiale dorite și a unor rezultate reprezentative, statele vecine membre ale Uniunii Europene pot conveni amplasarea de stații de măsurare comune, în condițiile legii.

(3)

În stațiile de fond prevăzute la alin. (1) se efectuează măsurări de mercur bivalent, gazos și sub formă de particule.

(4)

Măsurările trebuie să fie corelate, după caz, cu programul de măsurare și cu strategia de monitorizare ale EMEP.

(5)

Punctele de monitorizare pentru acești poluanți se stabilesc astfel încât să poată fi identificate variațiile induse de condițiile geografice și tendințele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.

Art. 38

În regiunile în care este necesară evaluarea impactului asupra ecosistemelor se ia în considerare posibilitatea utilizării bioindicatorilor.

Art. 39

(1)

În zonele și aglomerările în care informațiile obținute din măsurările în puncte fixe sunt completate cu informații din alte surse, cum ar fi inventare de emisii, măsurări indicative sau modelări ale calității aerului înconjurător, numărul stațiilor de măsurare în puncte fixe care trebuie instalate și rezoluția spațială pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanți în conformitate cu poziția A.2 din anexa nr. 5 și pozițiile A.2 și A.3 din anexa nr. 4.

(2)

Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute la pozițiile A.2 și A.3 din anexa nr

4.

În situația în care evaluarea se realizează prin modelarea calității aerului înconjurător, se aplică prevederile poziției A.3 din anexa nr. 4.

Art. 40

(1)

Metodele de referință pentru prelevarea și analiza arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător sunt prevăzute la pct. 9, 10, 11 și 12 ale lit. A din anexa nr. 7.

(2)

Metodele de referință pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevăzute la pct. 13 al lit. A din anexa nr. 7.

Art. 41

(1)

Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de măsurare se stabilește, prin studii specifice de evaluare a calității aerului înconjurător, la microscară, o zonă de protecție, luând în considerare cel puțin următoarele aspecte

a)

tipul punctului fix de măsurare

b)

topografia/orografia terenului

c)

poluantul/poluanții luați în considerare

d)

condițiile micrometeorologice

e)

construcțiile semnificative din aria respectivă

f)

sursele de emisie a poluanților în atmosferă.

(2)

Zona de protecție este evidențiată în planurile de urbanism.

(3)

În interiorul zonei de protecție se amplasează panouri de avertizare pe care se marchează semnificația și limitele zonei.

(4)

În zona de protecție este interzisă executarea oricăror lucrări sau desfășurarea oricăror activități care ar putea influența reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător, fără informarea prealabilă a autorităților publice teritoriale pentru protecția mediului. Informarea este însoțită de documente care demonstrează prin metode sau tehnici specifice de evaluare a calității aerului înconjurător modul în care este afectată calitatea aerului înconjurător.

(5)

Autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului analizează în cel mai scurt timp posibil de la data informării și transmite titularului condițiile în care se pot desfășura activități sau lucrări cu caracter temporar în zona de protecție.

(6)

Demararea lucrărilor cu caracter temporar sau a activităților este permisă numai după primirea răspunsului de la autoritatea publică teritorială pentru protecția mediului.

(7)

Emiterea actelor de reglementare se face luându-se în considerare prevederile referitoare la zona de protecție definită în prezenta lege.

Articolele următoare · 41 din 98