Înapoi la Legislație

HG nr. 970/2004 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
22 martie 2016HOTĂRÂREA nr. 153 din 10 martie 2016
Text consolidat la
22 martie 2016
Emitent
GUVERNUL
Articole
102

Pe scurt

HG nr. 970/2004: HOTĂRÂRE nr. 970 din 15 iunie 2004 privind regimul calificărilor în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și moașă, dobândite în afara granițelor României.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 22 martie 2016, prin HOTĂRÂREA nr. 153 din 10 martie 2016.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 22 martie 2016.
Cine l-a emis?
GUVERNUL
Câte articole are?
102 articole.
Cuprins

HOTĂRÂRE nr. 970 din 15 iunie 2004 privind regimul calificărilor în profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și moașă, dobândite în afara granițelor României

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 4

Solicitările de recunoaștere a diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist și, respectiv, de medic dentist specialist, eliberate conform normelor Uniunii Europene de unul dintre statele prevăzute la art. 3 și care atestă o specialitate care nu este prevăzută de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, sunt analizate de către autoritățile competente române. Acestea stabilesc domeniul în care solicitantul poate acorda îngrijiri medicale de specialitate și, respectiv, medico-dentare de specialitate în România, precum și titlul profesional corespunzător cu care acesta exercită activitățile profesionale.

Art. 5

Stagiile de pregătire în specialitățile efectuate într-un stat membru al Uniunii Europene, într-un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, de către medicii, medicii dentiști și farmaciștii rezidenți, se recunosc de Ministerul Sănătății ca pregătire în cadrul rezidențiatului.

Art. 6

Diplomele de medic, medic dentist și farmacist eliberate de o instituție de învățământ universitar din afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene și care nu au fost recunoscute de unul dintre aceste state se echivalează de către Ministerul Educației și Cercetării, potrivit legii.

Art. 7

Specializarea efectuată de medici, medici dentiști și farmaciști în afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene, atestată prin diplome sau alte documente de specialist în una dintre specialitățile prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, este echivalată de Ministerul Sănătății cu stagiul de rezidențiat prevăzut de lege, dacă pentru specializarea respectivă durata și programele de studiu sunt echivalente.

Art. 8

(1)

Specializarea efectuată de medici, medici dentiști și farmaciști în afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene, atestată prin diplome sau alte documente de specialist în una dintre specialitățile prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, dar care nu întrunește condițiile de formare prevăzute la art. 7 , poate fi echivalată de Ministerul Sănătății ca pregătire în cadrul rezidențiatului după dobândirea calității de rezident în specialitatea respectivă, conform prevederilor legale.

(2)

În situațiile prevăzute la alin. (1) , prezentarea la examenul de specialist se face după completarea pregătirii prin rezidențiat.

Art. 9

Certificatul de medic specialist, medic dentist specialist și, respectiv, farmacist specialist se obține în cazurile prevăzute la art. 7 și 8 după promovarea examenului de specialist organizat de Ministerul Sănătății.

Art. 10

Prevederile art. 7 , 8 și 9 nu se aplică specializărilor efectuate în afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene și care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.

Art. 11

Stagiile de pregătire în specialitate efectuate de medicii, medicii dentiști și farmaciștii rezidenți în afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene pot fi echivalate de Ministerul Sănătății cu stagiile de pregătire din cadrul rezidențiatului.

Art. 12

Diplomele, certificatele și alte titluri eliberate conform normelor Uniunii Europene de către statele membre ale Uniunii Europene, de celelalte state aparținând Spațiului Economic European sau de către Confederația Elvețiană și care atestă calificarea în profesia de asistent medical generalist și, respectiv, în profesia de moașă se recunosc în scop profesional de către Ministerul Sănătății în colaborare cu Ordinul Asistenților Medicali și Moașelor din România.

Art. 13

(1)

Diplomele, certificatele și titlurile obținute în afara granițelor României, ale statelor membre ale Uniunii Europene, ale celorlalte state aparținând Spațiului Economic European și ale Confederației Elvețiene și care atestă calificarea în profesiile de asistent medical generalist și, respectiv, în profesia de moașă se echivalează de către Ministerul Educației și Cercetării, potrivit legii.

(2)

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul diplomelor, certificatelor și titlurilor obținute în afara granițelor României, ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European sau ale Confederației Elvețiene, care atestă calificarea în profesia de asistent medical generalist sau în profesia de moașă și care au fost recunoscute de unul dintre aceste state.

Capitolul II

Recunoașterea în scop profesional a diplomelor, certificatelor și a altor titluri care atestă calificările în profesia de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist și, respectiv de moașă, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora

Art. 14

(1)

Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic, emise conform prevederilor directivelor Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora.

(2)

Diplomele, certificatele și titlurile de medic prevăzute la alin. (1) au același efect pe teritoriul României ca și diplomele de medic eliberate de instituțiile de învățământ superior din România.

Art. 15

(1)

Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist eliberate conform prevederilor directivelor Uniunii Europene de către un stat membru al Uniunii Europene, un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestor state.

(2)

Diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist prevăzute la alin. (1) au același efect pe teritoriul României ca și titlurile de calificare de medic specialist eliberate de România.

Art. 16

(1)

Diplomele, certificatele și titlurile de medic prevăzute la art. 14 alin. (1) , autoritățile, precum și statele emitente sunt prevăzute în anexa nr. 1 .

(2)

Diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist, pe baza cărora se recunoaște calificarea profesională de medic specialist cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, autoritățile competente, precum și statele emitente sunt prevăzute în anexa nr. 2 .

(3)

Specializările atestate prin diplome, certificate și titluri de medic specialist, care fac obiectul recunoașterii mutuale între statele prevăzute la alin. (2) , precum și denumirile, duratele minime de formare și statele membre în care acestea există sunt prevăzute în anexa nr. 3 .

Art. 17

Cetățenii Confederației Elvețiene, posesori ai unei diplome, certificat sau ai unui alt titlu de medic prevăzut în anexa nr. 1 , care doresc să obțină în România una dintre specialitățile prevăzute de Nomenclatorul de specialități medicale, medico-dentare și farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală, care nu este prevăzută în anexa nr. 3 sau nu este prevăzută pentru statul membru de origine ori de proveniență al solicitantului în anexa nr. 3 , vor îndeplini condițiile de formare prevăzute de normele în vigoare pentru specialitatea respectivă.

Art. 18

(1)

Se recunosc diplomele, certificatele sau alte titluri de medic emise de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European, precum și de către Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, care nu corespund tuturor cerințelor minime de formare a medicului prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă atestă o formare începută înainte de datele prevăzute la alin. (2) și dacă sunt însoțite de un certificat emis de statul membru de origine sau de proveniență, prin care se atestă faptul că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

(2)

Datele la care se face referire la alin. (1) sunt

a)

1 ianuarie 1986 pentru Spania și Portugalia

b)

1 ianuarie 1981 pentru Grecia

c)

20 decembrie 1976 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie

d)

1 ianuarie 1994 pentru Norvegia și Islanda

e)

1 ianuarie 1995 pentru Austria, Finlanda și Suedia

f)

1 mai 1995 pentru Liechtenstein; g) 1 iunie 2002 pentru Elveția

h)

1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia.

Art. 19

(1)

Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic specialist, eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de Confederația Elvețiană cetățenilor acestora, care atestă o specializare prevăzută în anexa nr. 3 și care nu răspund cerințelor minime de formare în specialitate, stabilite de normele Uniunii Europene, dacă atestă o formare începută înainte de

a)

1 ianuarie 1986 pentru Spania și Portugalia

b)

1 ianuarie 1981 pentru Grecia

c)

20 decembrie 1976 pentru Belgia, Danemarca, Germania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda și Marea Britanie

d)

1 ianuarie 1994 pentru Norvegia și Islanda

e)

1 ianuarie 1995 pentru Austria, Finlanda și Suedia

f)

1 mai 1995 pentru Liechtenstein; g) 1 iunie 2002 pentru Elveția

h)

1 mai 2004 pentru: Republica Cehă, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia.

(2)

Recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor de medic specialist prevăzute la alin. (1) se face dacă acestea sunt însoțite de un certificat emis de autoritățile competente ale statului membru de origine sau de proveniență prin care se atestă că posesorul a exercitat activitățile respective cu titlul de medic specialist pe o perioadă echivalentă cu dublul diferenței dintre durata de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 3 și cea prevăzută de statul membru de origine sau de proveniență, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele Uniunii Europene pentru specializarea respectivă și prevăzute în anexa nr. 3 .

(3)

Dacă normele române de formare în specialitate aflate în vigoare anterior datelor prevăzute la alin. (1) prevedeau o durată de pregătire în acea specialitate inferioară celei prevăzute de actualele norme ale Uniunii Europene, diferența indicată la alin. (2) se stabilește în funcție de durata minimă de pregătire prevăzută de normele române.

Art. 20

(1)

Se recunoaște titlul de medic specialist eliberat de Spania medicilor cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă că formarea ca specialist s-a încheiat anterior datei de 1 ianuarie 1995 și care nu corespunde cerințelor de formare în specialitate prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă acest titlu este însoțit de un certificat emis de autoritățile competente spaniole prin care se dovedește că posesorul a promovat proba de competență profesională specifică, organizată conform legislației spaniole.

(2)

Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că deținătorul posedă cunoștințele și competențele de specialitate echivalente celor atestate de titlul de medic specialist prevăzut pentru Spania în anexele nr. 2 și 3 .

Art. 21

Se recunosc diplomele, certificatele și alte titluri de medic eliberate cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă o formare însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și care nu răspund tuturor condițiilor minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă acestea

a)

atestă o formare începută înainte de unificarea Germaniei

b)

dau dreptul posesorului să exercite activitățile specifice profesiei de medic pe tot teritoriul Germaniei, în aceleași condiții ca și titlurile eliberate de autoritățile competente germane, prevăzute la anexa nr. 1 ; și

c)

sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente germane, care atestă faptul că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic în Germania, pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în decursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 22

(1)

Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist obținute de cetățenii unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care atestă o formare însușită pe teritoriul fostei Republici Democrate Germane și care nu îndeplinesc cerințele minime de formare prevăzute de normele Uniunii Europene, dacă

a)

atestă o formare în specialitate începută înainte de 3 aprilie 1992; și

b)

permit exercitarea activității respective cu titlul de medic specialist pe tot teritoriul Germaniei, în aceleași condiții ca și titlurile de medic specialist emise de autoritățile competente germane, prevăzute în anexele nr. 2 și 3 .

(2)

Recunoașterea diplomelor, certificatelor și titlurilor prevăzute la alin. (1) se face dacă acestea sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente germane, prin care se atestă exercitarea activității respective cu titlul de medic specialist pe o perioadă echivalentă dublului diferenței dintre durata minimă de formare în specialitate prevăzută în anexa nr. 3 și cea însușită pe teritoriul Germaniei, atunci când aceasta din urmă nu corespunde duratei minime stabilite de normele Uniunii Europene și prevăzute în anexa nr. 3 pentru specializarea respectivă.

Art. 23

(1)

Se recunosc diplomele, certificatele și titlurile de medic și, respectiv, de medic specialist eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de către Confederația Elvețiană cetățenilor acestora și care nu corespund calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 1 - 3 , dacă acestea sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului respectiv. (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că formarea de medic și, respectiv, de medic specialist s-a desfășurat în conformitate cu normele Uniunii Europene și diplomele, certificatele și titlurile respective sunt asimilate de statul emitent calificărilor sau denumirilor prevăzute în anexele nr. 1 - 3 pentru acel stat.

Art. 24

Diplomele, certificatele și titlurile de medic specialist eliberate de un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de către Confederația Elvețiană cetățenilor acestor state, care atestă o formare în specialitate, în regim de timp parțial, începută înainte de 31 decembrie 1983, se recunosc dacă sunt însoțite de un certificat care atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal profesia cu titlul de medic specialist, pe o durată de minimum 3 ani consecutivi în ultimii 5 ani care precedă data eliberării acestui certificat.

Art. 25

(1)

Se recunoaște certificatul de medic specialist eliberat de autoritățile competente din Luxemburg posesorilor diplomei de doctor în medicină, chirurgie și obstetrică emise de comisia de stat de examinare din Luxemburg, diplomă universitară care intră sub incidența Legii luxemburgheze din 1939 privind acordarea gradelor academice și universitare.

(2)

Se recunoaște certificatul de medic specialist eliberat de autoritățile competente din Danemarca posesorilor diplomelor legale de medic emise de facultatea de medicină a unei universități daneze în conformitate cu Ordinul ministrului de interne din 14 mai 1970.

(3)

Diplomele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt eliberate medicilor a căror formare universitară a început înainte de 20 decembrie 1976.

Art. 26

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autoritățile competente ale Republicii Cehe atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile cehe de medic și medic specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea acestora.

(2)

Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Republicii Cehe, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 27

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte de 20 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 20 august 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Estoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile estoniene de medic și medic specialist, în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea acestora.

(2)

Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Estoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minumum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 28

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte de 21 august 1991 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 21 august 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Letoniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile letoniene de medic și medic specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea acestora.

(2)

Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Letoniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activități de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 29

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, eliberate de fosta Uniune Sovietică cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte de 11 martie 1990 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 11 martie 1990, se recunosc dacă autoritățile competente ale Lituaniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile lituaniene de medic și medic specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea acestora.

(2)

Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile lituaniene, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 30

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, eliberate de fosta Republică Cehoslovacia cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte de 1 ianuarie 1993 ori care atestă o formare începută în acest stat înainte de 1 ianuarie 1993, se recunosc dacă autoritățile competente ale Slovaciei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile slovace de medic și medic specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea acestora.

(2)

Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile Slovaciei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe teritoriul acestui stat timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 31

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri de medic și medic specialist, care au fost eliberate de fosta Iugoslavie cetățenilor unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene înainte de 25 iunie 1991 sau care atestă o formare începută în acest stat înainte de 25 iunie 1991, se recunosc dacă autoritățile competente ale Sloveniei atestă că, pe teritoriul acestui stat, aceste titluri produc aceleași efecte juridice ca și titlurile slovene de medic și medic specialist în ceea ce privește accesul la activitățile de medic și exercitarea acestora.

(2)

Atestatul prevăzut la alin. (1) trebuie să fie însoțit de un certificat eliberat de autoritățile competente ale Sloveniei, prin care se atestă că posesorul a exercitat efectiv și legal activitățile de medic pe teritoriul acestui stat, timp de minimum 3 ani consecutivi în cursul ultimilor 5 ani care precedă data eliberării certificatului.

Art. 32

(1)

Se recunoaște calificarea de medic specialist de medicină de familie medicilor cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, posesori ai diplomelor, certificatelor sau ai altor titluri eliberate de autoritățile competente ale acestor state, care atestă formarea specifică a medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene.

(2)

Diplomele, certificatele și titlurile prevăzute la alin. (1) sunt cuprinse în anexa nr. 1 .

Art. 33

Calificarea de medic specialist de medicină de familie poate fi obținută și de medicii cetățeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ai Confederației Elvețiene, care și-au însușit o formare complementară, alta decât formarea specifică a medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene, atestată prin diplome, certificate sau alte titluri de medic specialist, eliberate de autoritățile competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, ale unui alt stat aparținând Spațiului Economic European sau ale Confederației Elvețiene.

Art. 34

(1)

Calificarea de medic specialist de medicină de familie în cazurile prevăzute la art. 33 se obține după efectuarea unui stagiu de pregătire complementară cu durata minimă de 6 luni, într-o unitate sanitară acreditată să acorde îngrijiri primare de sănătate și după promovarea examenului de medic specialist de medicină de familie organizat de Ministerul Sănătății.

(2)

În vederea aplicării prevederilor alin. (1) se analizează în ce măsură formarea complementară însușită de solicitant, precum și experiența sa profesională pot înlocui formarea în specialitatea medicină de familie și se precizează durata stagiului de pregătire complementară pe care solicitantul urmează să o efectueze în acest scop.

Art. 35

(1)

Diplomele, certificatele și alte titluri care atestă formarea specifică a medicului generalist prevăzută de normele Uniunii Europene, eliberate de către un stat membru al Uniunii Europene, de un alt stat aparținând Spațiului Economic European sau de către Confederația Elvețiană cetățenilor acestora și care nu corespund calificărilor și denumirilor prevăzute în anexa nr. 1 , se recunosc dacă sunt însoțite de un certificat eliberat de autoritățile competente ale statului membru respectiv. (2) Certificatul prevăzut la alin. (1) atestă că formarea specifică de medic generalist s-a desfășurat în conformitate cu normele Uniunii Europene și diplomele, certificatele și titlurile respective sunt asimilate de statul emitent calificărilor sau denumirilor de medic generalist prevăzute în anexa nr. 1 pentru acel stat.

Articolele următoare · 36 din 102