DECRET nr. 290 din 16 august 1977 privind aprobarea Normelor generale de protecție împotriva incendiilor la proiectarea și realizarea construcțiilor și instalațiilor
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
În clădiri, încăperi și alte spații vor fi asigurate cai de evacuare prin care, în caz de incendiu, persoanele să poată ajunge în exterior la nivelul terenului sau al unor suprafețe circulabile, în timpul cel mai scurt și în condiții de deplina siguranța. Pentru circulatiile functionale care deservesc locuri în care prezenta oamenilor apare intimplator - sînt vizitate de cel mult 8 ori pe schimb pentru verificarea funcționarii unor utilaje, precum și ale încăperilor pentru fumat sau ale grupurilor sanitare - condițiile prevăzute pentru căile de evacuare nu sînt obligatorii.
Ușile, coridoarele și scarile prevăzute pentru funcționarea normală a clădirii trebuie să asigure și evacuarea în caz de incendiu. Cai special destinate evacuarii pot fi prevăzute numai în cazuri justificate din considerente tehnico-economice sau de securitate a vieții oamenilor.
Se considera cai de evacuare circulatiile libere care duc prin uși, coridoare, holuri, vestibuluri sau încăperi în exterior la nivelul terenului, direct sau prin case de scări alcătuite corespunzător, terase, balcoane ori pasaje de evacuare. Ușile incuiate în timpul funcționarii normale pot constitui a doua cale de evacuare a unei porțiuni din construcții sau a întregii clădiri în condițiile asigurării posibilității de ieșire, conform prescripțiilor tehnice.
Nu constituie cai de evacuare: ascensoarele, trecerile prin uși antifoc, care se pot bloca în poziție închisă, precum și trecerile, galeriile, tunelurile etc. prin care se transporta substanțe periculoase.
Traseele căilor de evacuare trebuie să fie distincte și independente, stabilite astfel încît să se asigure distribuția judicioasă a acestora față de spațiul deservit, posibilitatea ca persoanele care se evacueaza sa recunoască cu usurinta traseul spre exterior, precum și o circulație lesnicioasa. Evacuarea unor încăperi sau a unei părți din clădire se poate face și pe trasee care în unele porțiuni nu sînt distincte, conform prescripțiilor tehnice.
În clădiri, compartimente de incendiu sau porțiuni de clădiri independente din punctul de vedere al circulației, de regula, persoanele trebuie să aibă acces la cel puțin două cai de evacuare care, pe cît posibil, sa ducă în direcții opuse. A doua cale de evacuare poate fi constituită din ferestre sau trape exterioare, dacă prin acestea se asigura evacuarea în condiții corespunzătoare de securitate a persoanelor.
O singura cale de evacuare poate fi asigurata atunci cînd conform proiectului la fiecare nivel se pot afla maximum 20 de persoane, precum și în cazurile cînd, indiferent de numărul persoanelor, lungimea traseului de evacuare nu depășește valoarea admisă în funcție de destinație, conform prescripțiilor tehnice, pentru coridoare infundate. Aceasta prevedere nu se aplică la clădirile înalte și la sălile aglomerate.
Alcătuirea și gabaritele căilor de evacuare, lungimea maxima a traseelor, precum și numărul de fluxuri de evacuare, trebuie să asigure circulația lesnicioasa și fără obstacole.
Ușile folosite pe căile de evacuare trebuie să fie de tip sigur în funcționare și să aibă, de regula, deschiderea în sensul deplasarii persoanelor spre exterior. Ușile de pe traseul evacuarii publicului din sălile aglomerate se vor deschide la simpla apasare a sistemelor de închidere.
Scarile de evacuare trebuie să ducă de la ultimul nivel pe care îl deservesc pînă la ieșirea în exterior, la nivelul terenului ori al unor suprafețe exterioare circulabile, de pe care evacuarea poate fi continuată pînă la nivelul terenului.
Pentru a se împiedica pătrunderea fumului pe căile de evacuare și propagarea incendiilor de la un nivel la altul, de regula, scarile se separa de restul clădirii prin pereți, planșee și uși.
Scări deschise în clădiri se admit numai în cazurile în care pericolul de aparitie și propagare a incendiului și a fumului este redus sau prin măsurile luate se asigura securitatea persoanelor. Instalațiile tehnologice în aer liber, indiferent de numărul de niveluri și categoriile de pericol de incendiu, vor avea scări deschise astfel alcătuite și amplasate încît să asigure evacuarea persoanelor în caz de incendiu.
Evacuarea poate fi asigurata în toate cazurile prin scări exterioare deschise, alcătuite corespunzător și astfel amplasate sau protejate încît circulația pe ele sa nu poată fi blocata de efectele incendiilor.
Scarile de evacuare ale nivelurilor supraterane pot fi coborîte în subsolul clădirilor numai în condițiile realizării unei protecții corespunzătoare împotriva propagarii fumului și focului, precum și asigurării iesirii persoanelor la nivelul terenului.
În casele de scări de evacuare nu vor fi amenajate spații sau încăperi de lucru ori depozitare și nu vor fi introduse conducte de gaze naturale sau de lichide combustibile, pentru utilizări tehnologice.
În pereții interiori ai caselor de scări se pot practica numai goluri necesare accesului la nivelurile deservite și pentru iluminarea casei de scări, a vestibulurilor de etaj și a coridoarelor, protejate corespunzător împotriva efectelor incendiilor.
Casele de scări, de regula, trebuie să fie iluminate natural, direct din exterior. Casele de scări fără iluminare naturala vor avea asigurate posibilități de evacuare a fumului.
Scarile de evacuare pot fi înlocuite în toate cazurile prin planuri înclinate avînd panta de maximum de 1: 10, respectiv 1: 8, în dreptul iesirilor din clădire, un finisaj care să împiedice alunecarea persoanelor și care îndeplinesc condițiile prevăzute pentru scări.
Curțile interioare cu aria mai mare de 600 mp, închise pe toate laturile de clădiri, vor fi prevăzute cu accese carosabile.
Clădirile blindate vor avea asigurate posibilități de acces pentru intervenție, prin deschideri prevăzute în pereții exteriori, protejate cu panouri ușor demontabile din afară și marcate corespunzător.
În incinta întreprinderilor, a grupurilor de clădiri social-culturale, administrative și a ansamblurilor de locuințe, se va asigura circulația și intervenția mașinilor pentru stingerea incendiilor, pe drumuri necesare funcțional sau pe fisii libere de teren corespunzător amenajate.
Căile de circulație vor asigura accesul fără obstacole și pe distanțe cît mai scurte la construcții, depozitele de substanțe combustibile și sursele de apa.
Drumurile de acces care au incrucisari de nivel cu linii c.f., pe care pot staționa vagoane, vor avea asigurata o a doua posibilitate de traversare, astfel încît accesul mașinilor de intervenție în caz de incendiu să fie posibil permanent.
La întocmirea planurilor generale se va urmări gruparea funcțiunilor periculoase în zone distincte, astfel situate și realizate încît sa nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafețe mari.
Construcțiile și instalațiile care cuprind procese tehnologice sau activități vitale pentru producția de baza a obiectivelor vor avea asigurate condiții sporite de protecție contra incendiilor și exploziilor, în vederea evitării întreruperii proceselor tehnologice datorită scoaterii lor din funcțiune.
Secțiile de producție, secțiile auxiliare, anexele administrative și sociale vor fi comasate în compartimente de incendiu, în funcție de categoria de incendiu, gradul de rezistenta la foc și numărul de niveluri conform anexei nr
Încăperile cu categorii de pericol de incendiu similare vor fi amplasate, pe cît posibil, adiacent, iar în măsura în care procesul tehnologic permite, se recomanda ca secțiile cu pericol de incendiu mai mare să fie amplasate la pereții exteriori, în clădirile parter, sau la ultimul etaj, în clădirile cu mai multe niveluri.
Secțiile industriale, indiferent de categoria de pericol de incendiu, din punct de vedere al prevenirii și stingerii incendiilor pot funcționa în aer liber.
Dispunerea în clădiri a secțiilor industriale și auxiliare se face astfel încît să se evite propagarea incendiului de la un nivel la altul și afectarea stabilitatii construcției, luindu-se și măsurile de compartimentare necesare.
În cazul cînd în instalațiile tehnologice se utilizează lichide combustibile, proiectantul va studia și stabili, de la caz la caz, măsurile necesare de limitare a posibilităților de propagare a incendiilor, precum și cele de stingere.
Clădirile monobloc a căror latime este mai mare de 72 m și aria construită peste 20.000 mp, precum și clădirile blindate, vor fi de gradul I-II de rezistenta la foc.
Clădirile monobloc sau blindate (inclusiv încăperile blindate cu aria mai mare de 700 mp) se prevăd în părțile superioare ale spațiilor și compartimentelor de incendiu din categoriile A, B și C de pericol cu dispozitive care să asigure evacuarea fumului în caz de incendiu. Dispozitivele vor avea suprafața libera însumată de cel puțin 0,2% din aria spațiilor sau compartimentelor respective, urmărindu-se distribuirea lor cît mai uniforma. În clădiri etajate, sistemul de evacuare a fumului se asigura separat pentru fiecare nivel.
Pentru limitarea propagarii incendiilor, spațiile închise cu arii mai mari de 10.400 mp, din categoriile A, B și C de pericol de incendiu, se prevăd cu sisteme alcătuite din dispozitive pentru evacuarea gazelor fierbinti și ecrane incombustibile coborîte sub tavan.
La proiectarea și realizarea depozitelor de materiale și substanțe combustibile se vor avea în vedere
înlăturarea posibilităților ca un incendiu produs în depozit sa pună în pericol construcții sau instalații principale ori centre populate situate în vecinătate, precum și aprinderea materialelor și substanțelor depozitate datorită unui incendiu produs la un obiect invecinat
amplasarea depozitelor în zone astfel situate încît, pe cît posibil, direcția vintului dominant sa nu fie dinspre depozit spre construcțiile vecine
asigurarea căilor de acces și a circulatiilor functionale interioare printr-o organizare judicioasă a depozitarii astfel încît să se reducă posibilitățile de propagare ușoară a incendiului și să se poată realiza o intervenție corespunzătoare
stabilirea duratei de depozitare a materialelor și a substanțelor care prezintă pericol de autoaprindere și luarea măsurilor necesare verificării creșterii temperaturii acestora
evitarea trecerii prin depozite sau încăperi de depozitare a conductelor de transport fluide combustibile, a celor de încălzire și a rețelelor electrice, care deservesc alți consumatori
interzicerea pozarii conductelor pentru apa sau produse care conțin apa în depozite pentru materiale sau substanțe care reactioneaza periculos cu apa
prevederea instalațiilor corespunzătoare de semnalizare și de stingere a incendiilor, în funcție de natura produselor depozitate, cantitatea și importanța acestora
păstrarea în încăperile de fabricație a materialelor și substanțelor combustibile numai în cantități minime necesare fluxului tehnologic.
Depozitarea materialelor combustibile solide împreună cu lichide sau gaze combustibile, de regula, nu este admisă. Depozite închise
Clădirile depozitelor pentru materiale, substanțe sau obiecte pe care ministerele sau organele centrale le considera de mare valoare sau importanța deosebită, vor fi de gradul I de rezistenta la foc. Dacă materialele, obiectele respective sau ambalajele lor sînt combustibile, clădirea trebuie să fie compartimentata antifoc, în funcție de valoarea și importanța materialelor depozitate, recomandindu-se arii de maximum 750 mp. Atunci cînd nu este posibila compartimentarea depozitelor, consiliile de conducere ale ministerelor și celorlalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București pot adopta suprafețe mai mari dacă se iau măsuri corespunzătoare de limitare a propagarii incendiilor și prevederea unor instalații eficiente de semnalizare și stingere.
Pentru depozitele cu stive mai înalte de 4,00 m, se vor lua măsuri de protecție contra incendiilor corespunzătoare pericolului prezentat de propagarea rapida a arderii și densitatea sporită a materialelor adapostite, în conformitate cu prescripțiile tehnice de specialitate.
În încăperile de depozitare a materialelor și substanțelor combustibile nu se vor amenaja spații pentru birouri, pentru finisarea, încercarea sau repararea bunurilor depozitate, precum și pentru distribuția lichidelor combustibile. Asemenea spații se amenajeaza în încăperi separate de cele de depozitare prin pereți și planșee incombustibile rezistente la foc. Spațiile pentru recepție-expediție, de regula, vor fi separate în același mod.
Depozitele de baza și cele principale pentru materiale și substanțe combustibile vor fi amenajate în clădiri independente sau separate antifoc față de restul construcțiilor.
Inglobarea încăperilor de depozitare a materialelor combustibile în clădiri cu alte destinații se poate face atunci cînd considerente functionale o impun, luindu-se măsuri de compartimentare față de restul construcției prin elemente a căror comportare la foc se stabilește în funcție de sarcina termica și de echiparea cu instalații de stingere.
Depozitarea substanțelor se poate face în aceeași încăpere, dacă amestecul lor sau al vaporilor respectivi nu prezintă pericol de autoaprindere sau explozie, iar în caz de incendiu se folosesc aceiași agenți de stingere.
Depozitele închise pentru materiale sau substanțe combustibile se prevăd cu sisteme corespunzător alcătuite și dimensionate, prin care să se asigure evacuarea fumului și a gazelor produse în timpul incendiilor.
Cantitatea de lichide combustibile păstrată într-o clădire de depozitare și în compartimentele acesteia, precum și măsurile tehnice de protecție necesare, se stabilesc astfel încît să se asigure limitarea propagarii incendiilor și stingerea lor cu operativitate în vederea reducerii pierderilor.
Depozitarea lichidelor combustibile cu temperatura de inflamabilitate a vaporilor sub 28 grade C, în cantități mai mari de 2 mc, se va face numai în clădiri supraterane. Depozite deschise
Dispunerea și comasarea diferitelor depozite de materiale și substanțe solide, lichide sau gazoase, se stabilesc de consiliile de conducere ale ministerelor și celorlalte organe centrale, comitetele executive ale consiliilor populare județene și al municipiului București, astfel încît să se evite întreruperi indelungate ale proceselor tehnologice ca urmare a distrugerii stocurilor de materii prime și semifabricate și să se limiteze pierderile în caz de incendiu.
În cazul depozitarii pe aceeași platforma a materialelor combustibile din sorturi diferite, se va asigura dispunerea organizată a acestora astfel încît sa nu favorizeze propagarea incendiilor pe suprafețe mari.
Depozitele deschise de lichide combustibile, de regula, se amplaseaza în zone situate mai jos față de obiectele invecinate. Atunci cînd amplasarea se face într-o zona situata la o cota mai ridicată, se iau măsuri corespunzătoare care să împiedice pătrunderea lichidului combustibil și transmiterea incendiului spre obiectele invecinate. În cazul amplasarii în vecinătatea unor ape, se vor lua măsuri pentru a se evita inundarea depozitelor și scurgerea lichidelor combustibile spre acestea.
Rezervoarele sau grupurile de rezervoare supraterane sau semiingropate se prevăd cu cuva de retenție, marginita de dig de pămînt sau perete incombustibil continuu, care să reziste la solicitarile mecanice și termice produse în timpul avariilor și incendiilor. Cuvele de retenție se amenajeaza și se dimensioneaza în asa fel încît sa nu deverseze lichidele în afară lor.
Depozitarea lichidelor combustibile în ambalaje se poate face pe platforme deschise executate din materiale incombustibile, situate deasupra nivelului terenului înconjurător și prevăzute cu rigole de scurgere.