CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind suspendarea dreptului de a conduce și proporționalitatea sancțiunilor complementare (OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001)

Instanțele judecătorești care soluționează plângerile contravenționale ale șoferilor sancționați la regimul rutier nu pot înlătura sau reduce durata suspendării permisului de conducere dacă fapta a fost săvârșită și constatată legal, durata acestei măsuri fiind stabilită fix și imperativ direct de către legiuitor. Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția ridicată în zeci de dosare, confirmând că interpretarea obligatorie dată de instanța supremă este pe deplin constituțională. Decizia nr. 30 din 20 ianuarie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 897, apărut marți, pe data de 27 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția pronunțată: Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, cu majoritate de voturi, constatând că normele atacate sunt conforme Legii fundamentale.
• Textele vizate: Art. 96 alin. (1) și (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și art. 109 alin. (9) din OUG nr. 195/2002, corelate cu art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din OG nr. 2/2001, în interpretarea Deciziei RIL nr. 5/2021 a ÎCCJ.
• Problema de drept: Dacă judecătorul poate reindividualiza sancțiunea complementară a suspendării permisului (pe 30, 60 sau 90 de zile) sau dacă poate renunța la ea când înlocuiește amenda cu avertismentul.
• Concluzia Curții: Suspendarea permisului auto este proporționată în mod abstract direct prin lege în raport cu pericolul social al faptei rutiere, iar dreptul de a conduce pe drumurile publice nu este un drept constituțional absolut.
• Consecința practică: Practica judiciară rămâne neschimbată; instanțele nu pot cenzura sau șterge suspendarea dreptului de a conduce dacă fapta contravențională subzistă.

Despre ce a fost vorba#

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul a peste douăzeci de litigii aflate pe rolul judecătoriilor și tribunalelor din întreaga țară, cauzele fiind conexate de Curte la primul dosar înregistrat. Litigiile aveau ca obiect plângeri contravenționale formulate de conducători auto împotriva proceselor-verbale de constatare prin care fuseseră sancționați cu amendă rutieră și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru 30, 60 sau 90 de zile.

Șoferii sancționați urmăreau ca instanța de judecată să poată analiza proporționalitatea sancțiunii complementare și, în funcție de circumstanțele personale sau de lipsa gravității, să dispună înlăturarea suspendării permisului de conducere, în special în situațiile în care amenda fusese înlocuită cu avertismentul.

Ce prevăd textele contestate#

Dispozițiile criticate din Codul rutier (OUG nr. 195/2002) prevăd că sancțiunile contravenționale complementare, printre care se numără suspendarea dreptului de a conduce pe timp limitat, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală. Articolele 100, 101 și 102 asociază automat fiecărei clase de abateri o perioadă fixă de suspendare: 30 de zile, 60 de zile sau 90 de zile.

Prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată în recurs în interesul legii (RIL), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu caracter obligatoriu că instanța de judecată învestită cu soluționarea plângerii contravenționale nu are posibilitatea legală să examineze proporționalitatea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.

Ce au susținut autorii excepției#

Autorii excepțiilor au susținut că aplicarea automată a suspendării permisului auto, fără ca judecătorul să poată doza durata măsurii în raport cu persoana contravenientului, transformă sancțiunea accesorie într-una mai aspră decât sancțiunea principală. În opinia acestora, dacă instanța are dreptul de a înlocui amenda cu avertismentul, ar trebui să poată înlătura și suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Petenții au reclamat încălcarea accesului liber la justiție (art. 21 din Constituție), a dreptului la un proces echitabil (art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), a egalității în drepturi și a principiului proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi (art. 53 din Constituție), arătând că dreptul la muncă sau libera circulație sunt grav afectate în lipsa unui control judecătoresc efectiv asupra măsurii complementare.

De ce a respins Curtea excepția#

Curtea Constituțională a respins criticile, reconfirmând propria jurisprudență constantă (inclusiv Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024 și deciziile nr. 516 și 563 din toamna anului 2024). Instanța de contencios constituțional a reținut că dozarea sancțiunii complementare este realizată chiar de către legiuitor, în limitele marjei sale de apreciere politică și legislativă, în raport cu gravitatea abstractă a fiecărei abateri la regimul circulației rutiere.

Totodată, judecătorii constituționali au reamintit că dreptul de a conduce un autovehicul nu face parte din categoria drepturilor fundamentale consacrate de Constituție, ci reprezintă un drept conferit prin lege, a cărui exercitare depinde de respectarea strictă a normelor destinate protejării vieții, integrității fizice și siguranței rutiere a tuturor participanților la trafic. Controlul judecătoresc nu este anulat: petentul poate demonstra nelegalitatea sau netemeinicia faptei în sine, situație în care întregul proces-verbal este anulat, inclusiv sancțiunea complementară. Însă, odată ce fapta există și a fost reținută legal, judecătorul nu se poate substitui legiuitorului pentru a crea regimuri sancționatorii parțiale sau scutiri neprevăzute de textul legal.

Ce înseamnă în practică#

Decizia CCR nr. 30/2026 menține stabilitatea mecanismului de sancționare din legislația rutieră. În practică, conducătorii auto sancționați cu suspendarea dreptului de a conduce nu pot obține din partea instanțelor păstrarea permisului auto prin invocarea simplei lipse de proporționalitate a acestei măsuri sau prin transformarea amenzii în avertisment.

Singura cale prin care un șofer poate scăpa de măsura suspendării permisului rămâne anularea pe fond a procesului-verbal de contravenție (pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie a faptei imputate) ori constatarea prescripției aplicării sau executării sancțiunii.