Decizia nr. 30/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, excepție ridicată de Gheorghe Mihai Dumitriu în Dosarul nr. 26.678/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.091D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.701D/2021, nr. 3.063D/2021, nr. 3.182D/2021, nr. 3.272D/2021, nr. 3.519D/2021, nr. 3.779D/2021, nr. 3.780D/2021, nr. 3.862D/2021, nr. 3.890D/2021, nr. 3.923D/2021, nr. 236D/2022, nr. 306D/2022, nr. 313D/2022, nr. 344D/2022, nr. 571D/2022, nr. 572D/2022, nr. 3.600D/2024, nr. 3.620D/2024, nr. 3.621D/2024, nr. 3.645D/2024 și nr. 383D/2025, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții similare, excepție ridicată de Adrian Parolea-Moga, de Nicoleta Loredana Micle, de Vasile Ciucă, de Sabin Grigore Moldovan, de Dorin-Valentin Moise, de Judecătoria Aiud, din oficiu, în cauza privindu-l pe Mircea Călin Chira, de Eugen Andrei Băcăuanu, de Ștefan Cosmin Ionescu, de Dan-Marius Zdroba, de Simion Bran, de Alexandru Pădurean, de Alex Andrei Călian, de Dorin-Valentin Moise, de Vasile Constantin Scînteianu, de Crin Iosif Gălățean, de Bogdan Cardaș, de Eduard-Gabriel Deme, de Ionel Danțiș, de Marius-Iulian Leucă, de Fiodor Gaidău și de Vlad-Radu Cioară în dosarele nr. 11.155/231/2020, nr. 12.203/231/2022 și nr. 2.813/275/2023 ale Tribunalului Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 3.778/182/2020 și nr. 14.084/211/2020 ale Tribunalului Maramureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 21.965/211/2019* și nr. 12.515/211/2020 ale Tribunalului Cluj — Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 7.704/299/2020 al Tribunalului București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 297/198/2020 al Tribunalului Vâlcea — Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 4.324/252/2021 al Judecătoriei Timișoara — Secția I civilă, în Dosarul nr. 6.314/202/2020 al Judecătoriei Călărași, în Dosarul nr. 2.847/175/2021 al Judecătoriei Aiud, în Dosarul nr. 3.916/193/2020 al Judecătoriei Botoșani — Secția civilă, în Dosarul nr. 2.468/184/2021 al Judecătoriei Balș, în Dosarul nr. 6.892/211/2021 al Judecătoriei Cluj-Napoca — Secția civilă, în Dosarul nr. 1.531/191/2020 al Tribunalului Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență, în Dosarul nr. 14.352/180/2020 al Judecătoriei Bacău — Secția civilă, în Dosarul nr. 4.133/314/2021 al Judecătoriei Suceava — Secția civilă, în Dosarul nr. 8.263/270/2023 al Judecătoriei Onești, în Dosarul nr. 97/279/2023 al Judecătoriei Piatra-Neamț — Secția civilă și în Dosarul nr. 1.563/198/2024 al Judecătoriei Brezoi.

La apelul nominal se prezintă, în Dosarul nr. 344D/2022, pentru autorul excepției, avocat Șerban Niculai din Baroul Vrancea, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Avocatul prezent și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.701D/2021, nr. 3.063D/2021, nr. 3.182D/2021, nr. 3.272D/2021, nr. 3.519D/2021, nr. 3.779D/2021, nr. 3.780D/2021, nr. 3.862D/2021, nr. 3.890D/2021, nr. 3.923D/2021, nr. 236D/2022, nr. 306D/2022, nr. 313D/2022, nr. 344D/2022, nr. 571D/2022, nr. 572D/2022, nr. 3.600D/2024, nr. 3.620D/2024, nr. 3.621D/2024, nr. 3.645D/2024 și nr. 383D/2025 la Dosarul nr. 2.091D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției din Dosarul nr. 344D/2022, avocat Șerban Niculai, care pune concluzii de admitere a excepției, susținând că, în speță, prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a determinat imposibilitatea instanței judecătorești de a mai analiza procesul-verbal sub aspect probatoriu. În opinia sa, reglementarea astfel interpretată de instanța supremă creează premisa unui posibil arbitrar.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. Apreciază că pentru textele legale criticate se impune menținerea jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu, Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024, considerentele avute în vedere de instanța de contencios constituțional în această decizie păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză.

Prin Încheierea din 9 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 26.678/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.091D/2021).

Prin Decizia civilă nr. 1.735 din 19 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 7.704/299/2020, Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3), ale art. 32 alin. (2) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 2.701D/2021).

Prin Încheierea din 30 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.778/182/2020, Tribunalul Maramureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.063D/2021).

Prin Încheierea din 20 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 297/198/2020, Tribunalul Vâlcea — Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.182D/2021).

Prin Încheierea din 21 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.324/252/2021, Judecătoria Timișoara — Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (Dosarul nr. 3.272D/2021).

Prin Încheierea din 16 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.314/202/2020, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6), ale art. 21 alin. (3), ale art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (Dosarul nr. 3.519D/2021).

Prin Încheierea din 8 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.847/175/2021, Judecătoria Aiud a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b) și ale art. 100 alin. (3) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 și ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.779D/2021).

Prin Încheierea din 25 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.916/193/2020, Judecătoria Botoșani — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3) lit. c) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în interpretarea Deciziei nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.780D/2021).

Prin Încheierea din 14 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.468/184/2021, Judecătoria Balș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.862D/2021).

Prin Încheierea din 29 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.892/211/2021, Judecătoria Cluj-Napoca — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.890D/2021).

Prin Încheierea din 16 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.965/211/2019*, Tribunalul Cluj — Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.923D/2021).

Prin Încheierea din 10 decembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.531/191/2020, Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată acestor dispoziții prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 236D/2022).

Prin Încheierea din 27 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 12.515/211/2020, Tribunalul Cluj — Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 306D/2022).

Prin Încheierea din 1 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 14.352/180/2020, Judecătoria Bacău — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (6), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 și ale art. 96 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 (Dosarul nr. 313D/2022).

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 11.155/231/2020, Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102 alin. (3) lit. e) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, astfel cum acest text de lege a fost interpretat prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 344D/2022).

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 14.084/211/2020, Tribunalul Maramureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, raportat la prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 (Dosarul nr. 571D/2022).

Prin Încheierea din 25 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 4.133/314/2021, Judecătoria Suceava — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 572D/2022).

Prin Încheierea din 5 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 8.263/270/2023, Judecătoria Onești a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 101 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.600D/2024).

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 12.203/231/2022, Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.620D/2024).

Prin Decizia civilă nr. 966 din 8 noiembrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 2.813/275/2023, Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, astfel cum aceste texte de lege au fost interpretate prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.621D/2024).

Prin Încheierea din 26 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 97/279/2023, Judecătoria Piatra-Neamț — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, precum și ale art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 3.645D/2024).

Prin Încheierea din 30 ianuarie 2025, pronunțată în Dosarul nr. 1.563/198/2024, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 101 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (Dosarul nr. 383D/2025).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Mihai Dumitriu, de Adrian Parolea-Moga, de Nicoleta Loredana Micle, de Vasile Ciucă, de Sabin Grigore Moldovan, de Dorin-Valentin Moise, de Judecătoria Aiud, din oficiu, în cauza privindu-l pe Mircea Călin Chira, de Eugen Andrei Băcăuanu, de Ștefan Cosmin Ionescu, de Dan-Marius Zdroba, de Simion Bran, de Alexandru Pădurean, de Alex Andrei Călian, de Dorin-Valentin Moise, de Vasile Constantin Scînteianu, de Crin Iosif Gălățean, de Bogdan Cardaș, de Eduard-Gabriel Deme, de Ionel Danțiș, de Marius-Iulian Leucă, de Fiodor Gaidău și de Vlad-Radu Cioară în cauze având ca obiect soluționarea plângerilor contravenționale și a apelurilor împotriva sentințelor prin care au fost respinse plângerile contravenționale formulate de autorii excepției de neconstituționalitate împotriva proceselor-verbale prin care au fost sancționați contravențional cu amendă și cu suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30/60/90 de zile, pentru săvârșirea unor contravenții prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că, prin interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii se substituie legiuitorului, depășindu-și competența și restrângând sfera de aplicare a dispozițiilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Această interpretare limitează competența instanței de judecată de a se pronunța asupra proporționalității sancțiunii complementare aplicate, deși legea conferă expres această atribuție instanțelor. Modalitatea de interpretare adoptată prin decizia sus-menționată, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, nu respectă jurisprudența anterioară a Curții Constituționale privind modul în care se impune ca instanța supremă să interpreteze normele juridice. În acest fel, Înalta Curte de Casație și Justiție a acționat ca un veritabil legiuitor, încălcând principiul separației puterilor în stat și depășind limitele rolului său constituțional. Astfel, interpretarea dispozițiilor legale criticate contravine art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (2) din Constituție.

Autorii excepției susțin că, prin interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a limitat accesul liber la justiție al cetățenilor, în sensul că deși aceștia au dreptul de a contesta procesul-verbal de contravenție, sub aspectul proporționalității măsurii, instanța învestită nu poate analiza proporționalitatea măsurii dreptului de a conduce. Astfel, liberul acces la justiție rămâne, în acest caz, doar o garanție superficială, care nu are nicio aplicabilitate practică, întrucât măsura luată de agentul constatator nu poate face, in concreto, obiectul niciunui control judecătoresc. Astfel, sunt încălcate drepturi fundamentale, spre exemplu, egalitatea în drepturi, principiul priorității tratatelor internaționale în materia drepturilor omului, dreptul la liber acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, prevăzute de art. 16, 20, 21 și 24 din Constituție.

De asemenea, autorii susțin că, potrivit standardelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de „acuzație în materie penală”, prevăzută de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta se au în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (Cauza Kadubec împotriva Slovaciei), precum și natura și gravitatea acesteia (Cauza Garifallou împotriva Greciei). Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice, prevăzute în dreptul intern, sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de „acuzație în materie penală”, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție. Calificarea faptei ca „acuzație în materie penală” instituie necesitatea existenței unei căi procesuale prin care o instanță de judecată să poată aprecia asupra proporționalității oricărei sancțiuni, fie ea principală, accesorie sau complementară; asemenea oricărei sancțiuni de natură penală, ele nu pot fi aplicate în mod automat.

În considerarea principiului legalității sancțiunilor contravenționale, dar și al liberului acces la justiție, instanța de judecată analizează legalitatea și temeinicia fiecărei sancțiuni contravenționale în parte, trebuind, de asemenea, să analizeze pentru fiecare dintre aceste sancțiuni caracterul oportun și proporțional al acesteia. În consecință, instanța va putea decide asupra oricărei sancțiuni complementare; doar în acest fel individualizarea sancțiunilor contravenționale se poate realiza în mod corespunzător, cu respectarea principiului constituțional al rolului justiției, astfel ca niciunul dintre cetățeni să nu fie sancționat în mod injust și nelegal, fiecare sancțiune aplicată de organele statului prin agenții săi trebuind să fie proporțională cu fapta săvârșită.

În doctrină și în jurisprudență s-a reținut existența a trei principii aplicabile în momentul sancționării unui subiect de drept pentru nerespectarea normelor de drept contravențional, și anume principiul legalității sancțiunilor contravenționale, principiul non bis in idem și principiul proporționalității. Art. 5 alin. (5) și (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că toate sancțiunile principale și complementare aplicate unui contravenient trebuie să fie dozate în funcție de gravitatea faptei, fără deosebire între sancțiunile principale sau complementare. Aplicarea sancțiunii complementare ope legis, indiferent de pericolul social concret și de comportamentul contravenientului, fără o marjă de apreciere din partea agentului constatator sau a instanței de judecată, încalcă cerința proporționalității restrângerii exercițiului unor drepturi. Aplicarea sancțiunii avertismentului rămâne lipsită de eficiență și substanță în cazul anterior menționat. Sancțiunea complementară ar trebui să aibă rolul de a întregi sancțiunea principală, iar nu de a se transforma într-o sancțiune mai gravă decât cea principală. Potrivit principiului de drept qui potest plus, potest minus, ar trebui ca instanța care poate înlocui sancțiunea principală a amenzii cu avertismentul să poată decide și asupra sancțiunii complementare care are rol secundar și accesoriu sancțiunii principale.

Cu privire la art. 53 din Constituție se observă că restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți poate avea loc numai în anumite cazuri și în condiții restrictive, prevăzute în sens limitativ doar la alin. (1) și care implică și existența unei proporționalități potrivit alin. (2) în sensul restrângerii exercițiului drepturilor doar în măsura necesității într-o societate democratică, astfel că efectele și restrângerile aduse prin decizia precitată nu se circumscriu exigențelor impuse de textul constituțional amintit. În acest sens, făcând o paralelă cu sfera dreptului penal, autorii arată că prin Hotărârea din 17 decembrie 2004, pronunțată în Cauza Cumpănă și Mazăre împotriva României, s-a statuat că aplicarea automată a pedepsei complementare a interzicerii timp de un an a exercitării profesiei de către un jurnalist a adus o încălcare a prevederilor art. 10 din Convenție, deoarece aplicarea automată a pedepsei complementare nu corespundea unei nevoi sociale imperioase, fiind disproporționată față de nevoia restrângerii dreptului de exercitare a profesiei timp de un an.

Autorii excepției fac referire la opinia exprimată de Școala Doctorală a Facultății de Drept din cadrul Universității de Vest din Timișoara, reținută în Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, în sensul că instanța de judecată are posibilitatea să examineze proporționalitatea sancțiunii complementare și că ori de câte ori se aplică sancțiunea amenzii contravenționale, în mod obligatoriu, se aplică și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce. În mod contrar, dacă sancțiunea amenzii este înlocuită cu sancțiunea avertismentului, instanța va înlătura sancțiunea complementară a suspendării temporare a dreptului de a conduce.

Cu toate acestea, autorii excepției arată că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a limitat la a face trimitere la propria jurisprudență (și anume la Decizia nr. 8 din 19 martie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii) și, pornind de la acest raționament eronat (prin asimilarea unui element comparativ diferit), a pronunțat Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, care încalcă prevederile constituționale invocate. De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție face trimiteri la Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 20 noiembrie 2018, însă, deși menționează posibilitatea instanței de a analiza inclusiv temeinicia fiecărei sancțiuni în parte, raționamentul final vizează doar legalitatea și temeinicia procesului-verbal, iar nu și ale sancțiunii aplicate prin acesta. Autorii excepției susțin și faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a utilizat raționamentul neconstituțional prin asimilarea între ele a două noțiuni diametral opuse: proporționalitatea aplicării sancțiunii complementare, în limitele prevăzute de lege, și proporționalitatea duratei sancțiunii.

Judecătoria Călărași (Dosarul nr. 3.519D/2021), Judecătoria Balș (Dosarul nr. 3.862D/2021), Judecătoria Cluj-Napoca — Secția civilă (Dosarul nr. 3.890D/2021), Tribunalul Cluj — Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale (dosarele nr. 3.923D/2021 și nr. 306D/2022), Tribunalul București — Secția a II-a contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 2.701D/2021), Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (dosarele nr. 344D/2022 și nr. 3.620D/2024), Tribunalul Maramureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 571D/2022), Judecătoria Onești (Dosarul nr. 3.600D/2024) și Judecătoria Piatra-Neamț — Secția civilă (Dosarul nr. 3.645D/2024) consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât instanțele au posibilitatea să individualizeze sancțiunile principale, iar sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce este deja dozată de legiuitor în funcție de gravitatea faptei săvârșite de contravenient. Acesta are dreptul de a contesta procesul-verbal în fața unei instanțe, astfel că nu este încălcat dreptul său la un proces echitabil.

Judecătoria Sectorului 1 București — Secția a II-a civilă (Dosarul nr. 2.091D/2021), Tribunalul Vâlcea — Secția a II-a civilă (Dosarul nr. 3.182D/2021), Judecătoria Timișoara — Secția I civilă (Dosarul nr. 3.272D/2021), Judecătoria Aiud (Dosarul nr. 3.779D/2021), Judecătoria Botoșani — Secția civilă (Dosarul nr. 3.780D/2021), Tribunalul Alba — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență (Dosarul nr. 236D/2022), Judecătoria Suceava — Secția civilă (Dosarul nr. 572D/2022), Tribunalul Vrancea — Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 3.621D/2024) și Judecătoria Brezoi (Dosarul nr. 383D/2025) consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce ar trebui individualizată în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. (5) și ale art. 34 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001. Interpretarea obligatorie dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, impune aplicarea automată a sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce, excluzând posibilitatea judecătorului de a verifica și individualiza proporționalitatea acesteia. Această restricție afectează principiul constituțional al proporționalității și încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, astfel cum sunt garantate de art. 53 din Constituție și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Totodată, instanțele rețin că lipsa controlului judecătoresc asupra acestei sancțiuni afectează drepturi ale persoanei, precum libera circulație și dreptul la muncă.

Tribunalul Maramureș — Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (Dosarul nr. 3.063D/2021) și Judecătoria Bacău — Secția civilă (Dosarul nr. 313D/2022), contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-au exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul a transmis punctul său de vedere în Dosarul nr. 344D/2022, în care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că interpretarea oferită prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, nu contravine dispozițiilor constituționale privind dreptul la un proces echitabil, deoarece petentul are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată pentru ca aceasta să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut că dreptul de a conduce autovehicule nu face parte din categoria drepturilor constituționale, astfel că reglementările criticate nu restrâng exercițiul unor drepturi constituționale, ci prevăd sancționarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranța circulației rutiere. Sunt invocate considerentele de principiu ale Deciziei nr. 280 din 23 aprilie 2019, Deciziei nr. 228 din 15 aprilie 2014, Deciziei nr. 854 din 18 octombrie 2012, Deciziei nr. 1.217 din 20 septembrie 2011 și Deciziei nr. 1.057 din 14 iulie 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actelor de sesizare, textele cuprinse în dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2022, cu modificările și completările ulterioare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 18 iunie 2021.

În dosarele nr. 3.519D/2021 și nr. 3.862D/2021, autorii excepției au invocat, printre alte articole, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, deși acestea nu au făcut obiectul interpretării prin decizia interpretativă menționată, fiind cel mai probabil o eroare materială a instanței de sesizare. Întrucât critica de neconstituționalitate vizează interpretarea dată prin decizia antereferită pronunțată de instanța supremă (sub aspectul nerespectării principiului proporționalității), Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 5 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

De asemenea, în dosarele în care instanțele judecătorești au sesizat Curtea cu textele de lege supuse controlului fără a mai preciza că acestea sunt criticate în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, deși din motivarea excepției rezultă fără echivoc, Curtea va reține că obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), ale art. 100 alin. (3), ale art. 101 alin. (3), ale art. 102 alin. (3) și ale art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), ale art. 21 alin. (3) și ale art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Aceasta deoarece dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin deciziile pronunțate în recursurile în interesul legii este obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, iar criticile de neconstituționalitate vizează tocmai interpretarea dată prin decizia antereferită.

Dispozițiile criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate și completate prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2022 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 28 ianuarie 2022, fără a se modifica soluția legislativă criticată de autorii excepției de neconstituționalitate.

Textele criticate din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au următorul cuprins:

Dispozițiile criticate din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 au următorul cuprins:

Prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) și alin. (2) lit. b), art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) și art. 109 alin. (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 5 alin. (5), art. 21 alin. (3) și art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, instanța de judecată, învestită cu soluționarea plângerii contravenționale formulate împotriva unui proces-verbal de contravenție, prin care s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării temporare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, nu are posibilitatea să examineze proporționalitatea acestei sancțiuni complementare.”

Autorii excepției consideră că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, art. 16 — Egalitatea în fața legii, art. 21 — Accesul liber la justiție, art. 24 — Dreptul la apărare, art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 — Înfăptuirea justiției, art. 126 — Instanțele judecătorești, art. 147 privind deciziile Curții Constituționale. Totodată, în temeiul art. 11 privind dreptul internațional și al art. 20 alin. (1) referitor la tratatele internaționale și drepturile omului și, după caz, al art. 148 alin. (2) din Constituție referitor la prioritatea de aplicare a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv și ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate în interpretarea dată prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, prin Decizia nr. 344 din 9 iulie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 15 ianuarie 2025, Decizia nr. 516 din 17 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1026 din 5 noiembrie 2025, și Decizia nr. 563 din 31 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 26 februarie 2025, criticile autorilor fiind similare celor din prezentele cauze.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,