CCR respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate privind plafonarea tarifelor de transport rutier pentru elevii navetiști (art. 84 din Legea educației naționale nr. 1/2011)

Curtea Constituțională a decis că plafonarea prin hotărâre a Guvernului a tarifelor maxime per kilometru pentru abonamentele de transport rutier ale elevilor navetiști este pe deplin constituțională, asigurând garantarea dreptului la învățătură fără a leza autonomia locală. Decizia nr. 357 din 16 aprilie 2026 a fost publicată în Monitorul Oficial al României (Partea I) nr. 889, apărut vineri, pe data de 23 octombrie 2026.

De reținut, pe scurt:

• Soluția pronunțată: Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate, reținând cu unanimitate că dispozițiile art. 84 alin. (3^2)-(3^4) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
• Textele vizate: Prevederile introduse prin OUG nr. 69/2016 și Legea nr. 197/2017, prin care tarifele maxime per kilometru pentru abonamentele elevilor navetiști au fost stabilite și actualizate direct prin hotărâre de Guvern (HG nr. 863/2016 și HG nr. 639/2017), derogând de la mecanismul standard al Legii nr. 92/2007.
• Criticile invocate: Autoritatea județeană a reclamat încălcarea autonomiei locale (art. 120 alin. (1) din Constituție) și a libertății comerțului (art. 135 din Constituție), arătând că s-au impus plafoane tarifare fără a se indica expres sursa bugetară din care se acoperă diferențele de cost pretinse de transportatori.
• Raționamentul Curții: Transportul elevilor are caracter de interes național, constituind o măsură pozitivă de protecție socială a copiilor (art. 32 și art. 49 din Constituție). Stabilirea centralizată a tarifelor maxime pentru o singură categorie de călători nu exclude competența generală a consiliilor județene de organizare a transportului public.
• Litigiile privind decontarea: Lipsa reglementării exprese a autorității plătitoare a diferenței de tarif reprezintă o problemă de interpretare a legii de către instanțele judecătorești în fondul cauzelor, nu o chestiune de neconstituționalitate.

Despre ce a fost vorba

Litigiul a pornit dintr-un dosar înregistrat pe rolul Tribunalului Arad, în care un operator de transport județean a chemat în judecată Unitatea Administrativ-Teritorială Județul Arad, solicitând obligarea acesteia la plata unor diferențe de tarif rezultate din transportul rutier al elevilor.

În cadrul acestui litigiu, autoritatea județeană a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor legale care impuneau tarifele maximale. După ce Tribunalul Arad a respins inițial cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă, Curtea de Apel Timișoara a admis recursul administrației județene și a sesizat Curtea Constituțională prin Încheierea din 26 mai 2020. Deși textele contestate fuseseră abrogate între timp prin OUG nr. 15/2020, instanța de contencios constituțional a reținut că este competentă să le verifice validitatea, întrucât efectele lor juridice continuau să se producă în procesul aflat pe rol pentru perioada 2016-2019.

Ce prevăd textele contestate

Dispozițiile criticate au fost introduse în Legea educației naționale nr. 1/2011 prin OUG nr. 69/2016 și modificate ulterior prin Legea nr. 197/2017:

• Art. 84 alin. (3^2): A instituit o derogare de la regula generală din Legea transportului public local (Legea nr. 92/2007), prevăzând că tariful maxim per kilometru aferent abonamentului de transport rutier pentru elevi se stabilește și se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
• Art. 84 alin. (3^3): A stabilit că metodologia de calcul al tarifului maxim și valorile aferente se aprobă exclusiv prin hotărâre a Guvernului.
• Art. 84 alin. (3^4): A instituit obligația expresă a operatorilor de transport rutier de a emite abonamente pentru transportul elevilor și de a asigura deplasarea acestora potrivit tarifelor stabilite centralizat.

Ce a susținut autoarea excepției

Consiliul Județean a susținut că aceste dispoziții încalcă art. 120 alin. (1) (autonomia locală) și art. 135 alin. (1) și alin. (2) lit. a) (economia de piață și libertatea comerțului) din Constituție.

În motivare, autoritatea locală a arătat că Guvernul a stabilit tarife maximale (prin HG nr. 863/2016 și HG nr. 639/2017) fără a indica în mod expres în sarcina cărei entități cade plata subvenției pentru diferența dintre costurile reale ale transportatorilor și încasările efective. Totodată, administrația a invocat Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale și Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006, subliniind că transferul sau delegarea de atribuții trebuie însoțite de asigurarea integrală a resurselor financiare, nicio cheltuială neputând fi impusă bugetelor locale fără prevedere și sursă de finanțare.

De ce a respins Curtea excepția

Curtea Constituțională a respins în totalitate argumentele autorității județene, evidențiind următoarele considerente:

• Autonomia locală nu exclude reglementarea centrală: Principiul autonomiei locale nu presupune o independență absolută a autorităților locale. Statul poate adopta reglementări unitare la nivel central în domenii de interes național, categorie în care se încadrează facilitățile de transport pentru elevi (paragraful 18 din decizie, cu trimitere la Decizia nr. 154/2004 și Decizia nr. 573/2025).
• Măsură proporțională și limitată: Reglementarea Guvernului nu a retras consiliilor județene competența de a organiza transportul public județean sau de a stabili tarifele generale. Ea a vizat o singură categorie distinctă, și anume elevii care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu (paragrafele 19-21).
• Protecția constituțională a dreptului la învățătură: Măsura constituie o formă de protecție socială a copiilor și tinerilor, întemeiată direct pe art. 32 și art. 49 din Constituție, menită să asigure participarea la învățământul general obligatoriu (paragraful 21 din decizie).
• Sursa plății nu este problemă de constituționalitate: Criticile referitoare la faptul că legea nu a prevăzut expres autoritatea obligată la plata diferențelor de tarif și sursele bugetare concrete nu constituie vicii de constituționalitate. Aceste aspecte țin strict de interpretarea și aplicarea normelor legale de către instanțele de judecată învestite cu soluționarea fondului litigiilor (paragraful 22).

Ce înseamnă în practică

Decizia Curții confirmă definitiv că stabilirea centralizată a tarifelor maxime pentru abonamentele elevilor navetiști a respectat exigențele constituționale.

Procesele aflate pe rol între operatorii de transport și consiliile județene sau unitățile de învățământ își vor continua cursul în fața instanțelor civile. Judecătorii de fond vor trebui să aplice regulile de drept comun privind serviciile publice de transport pentru a stabili cine datorează eventualele diferențe de costuri neacoperite, fără a putea înlătura de la aplicare plafoanele tarifare instituite în baza Legii educației.