Înapoi la Legislație

OUG nr. 194/2002 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Text consolidat la
27 aprilie 2026
Emitent
GUVERNUL
Articole
188

Pe scurt

OUG nr. 194/2002: ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002 (**republicată**) privind regimul străinilor în România.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 27 aprilie 2026, prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 32 din 23 aprilie 2026.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 27 aprilie 2026.
Cine l-a emis?
GUVERNUL
Câte articole are?
188 articole.
Cuprins

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 194 din 12 decembrie 2002 (**republicată**) privind regimul străinilor în România

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 101 · Luarea în custodie publică a străinilor

(1)

Luarea în custodie publică este măsura de restrângere temporară a libertății de mișcare pe teritoriul României, dispusă împotriva străinilor în scopul îndeplinirii tuturor demersurilor necesare îndepărtării sub escortă.

(2)

Luarea în custodie publică se dispune în scris prin ordonanță motivată în drept și în fapt de către procurorul anume desemnat din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pe o perioadă de 30 de zile, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, împotriva străinului care nu poate fi îndepărtat sub escortă în termen de 24 de ore și care se află în una dintre următoarele situații

a)

prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă

b)

evită ori împiedică pregătirea returnării sau procesul de îndepărtare sub escortă

c)

face obiectul expulzării.

(3)

Prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă

a)

străinul care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare potrivit art. 83 alin. (3)

b)

străinul declarat indezirabil

c)

străinul care nu a respectat termenul de plecare voluntară

d)

străinul căruia i-a fost revocată tolerarea.

(4)

Prelungirea duratei de luare în custodie publică prevăzute la alin. (2) pentru străinii care nu pot fi îndepărtați de pe teritoriul României în termen de 30 de zile se dispune de către curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, la solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări. Instanța trebuie să se pronunțe înainte de expirarea termenului luării în custodie publică dispuse anterior, iar hotărârea instanței este definitivă.

(5)

De îndată ce constată că solicitarea motivată a Inspectoratului General pentru Imigrări, prevăzută la alin. (4) , îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, judecătorul stabilește primul termen de judecată și dispune citarea părților. Întâmpinarea nu este obligatorie, iar atunci când străinul depune întâmpinare aceasta nu se comunică Inspectoratului General pentru Imigrări, care ia cunoștință despre conținutul său din dosarul cauzei. Cererile de prelungire a duratei de luare în custodie publică sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

(6)

Perioada de luare în custodie publică a străinilor împotriva cărora s-a dispus măsura returnării nu poate depăși 6 luni.

(7)

Perioada prevăzută la alin. (6) poate fi extinsă în mod excepțional, în condițiile prevăzute la alin. (4) , pe o perioadă suplimentară ce nu poate depăși 12 luni, în cazurile în care Inspectoratul General pentru Imigrări a fost în imposibilitate de a efectua îndepărtarea sub escortă a străinului, din cauza

a)

acțiunilor acestuia care împiedică procesul de îndepărtare sub escortă

b)

întârzierilor în obținerea documentației necesare îndepărtării sub escortă din partea țărilor terțe.

(8)

În situația în care, ulterior luării în custodie publică a unui străin, se constată că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) sau art. 96 alin. (1) , măsura luării în custodie publică încetează de drept. În situația în care străinul formulează pentru prima dată o cerere de protecție internațională, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la procedura ordinară de azil. La formularea unei cereri de acces la o nouă procedură de azil, măsura luării în custodie publică încetează la data acordării accesului la noua procedură.

(9)

Fac excepție de la prevederile alin. (8) situațiile în care, pentru rațiuni de securitate națională sau ordine publică, se impune îndepărtarea sub escortă a străinului sau menținerea acestuia în custodie publică până la finalizarea procedurii pentru acordarea unei forme de protecție.

(10)

Străinii împotriva cărora s-a dispus luarea în custodie publică, în condițiile prevăzute la alin. (2) , pot depune, în termen de 5 zile, plângere la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă. Plângerea formulată nu suspendă îndepărtarea sub escortă.

(11)

Străinii luați în custodie publică, precum și cei îndepărtați sub escortă în termen de 24 de ore sunt amprentați și fotografiați.

(12)

În cazul în care Inspectoratul General pentru Imigrări, din oficiu sau la solicitarea străinului, constată faptul că nu mai există posibilitatea îndepărtării sub escortă în perioada pentru care a fost instituită măsura custodiei publice, dispune încetarea măsurii luării în custodie publică și acordarea tolerării. Decizia de respingere a cererii străinului poate fi contestată în termen de 5 zile la curtea de apel în a cărei rază de competență teritorială se află locul de cazare, care este obligată să o soluționeze în termen de 3 zile de la data primirii. Hotărârea instanței este definitivă.

(13)

Inspectoratul General pentru Imigrări analizează oportunitatea menținerii măsurii luării în custodie publică, la intervale de maximum 3 luni. În cazul familiilor cu minori luate în custodie publică, analiza se efectuează la intervale de maximum o lună.

Art. 102 · Dispunerea de măsuri derogatorii în situații excepționale

(1)

În situațiile în care trebuie returnat un număr mare de străini, caz care reprezintă o sarcină neprevăzută și dificilă pentru capacitatea centrelor de cazare sau pentru personalul Inspectoratului General pentru Imigrări, cu aprobarea ministrului afacerilor interne, cazarea străinilor se poate realiza în alte spații aflate în administrarea ministerului, separat de alte persoane împotriva cărora au fost dispuse măsuri privative de libertate, atât timp cât durează situația excepțională.

(2)

Pe durata aplicării măsurilor derogatorii prevăzute la alin. (1) , termenele prevăzute la art. 101 alin. (10) pot fi depășite cu maximum 30 de zile.

(3)

Inspectoratul General pentru Imigrări informează Comisia Europeană cu privire la măsurile dispuse potrivit alin. (1) , precum și la încetarea aplicării acestora.

Art. 103 · Centrele de cazare

(1)

Străinii luați în custodie publică vor fi introduși în centre de cazare, denumite în continuare centre.

(2)

Centrele sunt locuri închise, special amenajate și destinate cazării temporare a străinilor care au fost luați în custodie publică, administrate de Inspectoratul General pentru Imigrări.

(3)

Centrele sunt înființate, organizate, autorizate sanitar, amenajate și dotate astfel încât să ofere condiții adecvate de cazare, hrană, asistență medicală și igienă personală.

(4)

Organizațiilor și organismelor naționale, internaționale și neguvernamentale cu atribuții în domeniul migrației, autorizate și acreditate în condițiile legii, li se asigură posibilitatea de a vizita centrele, pe baza protocoalelor încheiate cu Inspectoratul General pentru Imigrări sau a unei autorizări prealabile. În situații excepționale și temeinic motivate se poate asigura posibilitatea de a vizita centrele într-un termen de 48 de ore.

Art. 104 · Drepturile și obligațiile străinilor cazați în centre

(1)

Străinii cazați în centre beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum și de cele prevăzute în tratatele și acordurile internaționale în materie la care România este parte.

(2)

Străinii cazați în centre au dreptul la asistență juridică, medicală și socială și la respectarea opiniei și specificului propriu, în materie religioasă, filozofică și culturală.

(3)

Străinii cazați în centre au dreptul de a fi informați imediat după aducerea lor în aceste locuri, în limba în care vorbesc sau într-o limbă înțeleasă de ei, despre motivele principale care au condus la luarea măsurii, drepturile și obligațiile pe care le au în timpul șederii în aceste centre. Motivul luării în custodie publică, precum și drepturile și obligațiile străinilor cazați în centre le vor fi comunicate în scris de către persoanele desemnate să conducă aceste centre.

(4)

Pe întreaga perioadă a șederii în centre, străinilor li se asigură posibilitatea comunicării cu reprezentanții diplomatici și consulari ai statului de proveniență, cu membrii lor de familie, precum și cu reprezentantul legal.

(5)

Personalul centrelor va trata străinii cazați în mod nediscriminatoriu pe motiv de rasă, sex, vârstă, cultură, naționalitate, religie sau apartenență la un anumit grup social.

(6)

Minorii introduși în centre care însoțesc cel puțin unul dintre părinți sau reprezentantul legal, luat în custodie publică, au acces gratuit la sistemul de învățământ obligatoriu.

(7)

Persoanele vulnerabile cazate în centre au dreptul la îngrijire medicală și tratament adecvat situațiilor speciale în care se află.

(8)

La introducerea în centre, străinii sunt obligați să se supună controlului corporal, medical, amprentării și fotografierii, precum și să predea obiectele periculoase sau interzise de lege, pe cele de valoare, sumele de bani deținute și mijloacele electronice de comunicare la distanță.

(9)

Pe durata cazării în centre, străinii sunt obligați să respecte programul zilnic, regulile de igienă individuală și colectivă, să nu distrugă bunurile din dotarea centrelor, să se conformeze dispozițiilor personalului centrelor date în exercițiul atribuțiilor profesionale și să se supună investigațiilor și tratamentelor medicale în cazul constatării unor afecțiuni medicale de natură să pună în pericol sănătatea celorlalte persoane aflate în centru.

(10)

Pe durata cazării în centre, străinilor le este interzis să desfășoare acțiuni care pot aduce prejudicii securității și ordinii interioare a centrului sau să incite la săvârșirea de astfel de acțiuni, să consume băuturi alcoolice sau substanțe interzise prin lege, să comercializeze alimente, echipamente ori alte bunuri în incinta centrelor.

(11)

În cazul nerespectării de către străini a obligațiilor stabilite în sarcina acestora se pot lua măsurile necesare, inclusiv utilizarea forței, pentru protejarea vieții sau a integrității fizice a personalului centrelor, a străinilor ori a altor persoane, împiedicarea producerii de pagube materiale, a părăsirii neautorizate a centrului sau pentru restabilirea ordinii interioare. Măsurile se aplică gradual și proporțional cu starea de pericol ce trebuie înlăturată.

(12)

Regulile de ordine interioară pe care străinii cazați în centre sunt obligați să le respecte, precum și modul de organizare a accesului, pazei, supravegherii și însoțirii străinilor în și din centre sunt prevăzute în regulamentul aprobat prin ordin al ministrului afacerilor interne, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 105 · Asistența medicală a străinilor luați în custodie

(1)

Străinii luați în custodie publică și cazați în centre au dreptul la asistență medicală, medicamente și materiale sanitare gratuite.

(2)

Serviciile medicale, medicamentele și materialele sanitare prevăzute la alin. (1) se asigură, după caz, prin serviciul medical al centrelor de cazare sau prin unitățile sanitare ale Ministerului Afacerilor Interne ori ale Ministerului Sănătății. Decontarea cheltuielilor aferente alin. (1) se asigură de către Ministerul Afacerilor Interne, prin bugetul alocat Inspectoratului General pentru Imigrări, special prevăzut în acest scop.

Art. 106 · Alte măsuri în perioada custodiei publice

(1)

Străinii declarați indezirabili sau care fac obiectul expulzării, luați în custodie publică, sunt cazați separat de celelalte categorii de străini.

(2)

Pe toată perioada cât străinii se află în custodie publică, deplasarea în afara centrelor se efectuează sub escortă.

(3)

Familiile luate în custodie publică sunt cazate separat, asigurându-li-se un nivel corespunzător de intimitate.

Art. 106^1 · Acordarea tolerării

(1)

Inspectoratul General pentru Imigrări acordă, din oficiu sau la cerere, tolerarea rămânerii pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare, străinilor care nu au drept de ședere și care, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.

(2)

Reprezintă motive obiective în sensul alin. (1) următoarele situații

a)

străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 15 alin. (1) privind nepermiterea ieșirii din România și nu îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență pentru acordarea unui drept de ședere

b)

măsura custodiei publice dispusă împotriva străinului a încetat fără ca străinul să fie îndepărtat sub escortă

c)

prezența temporară pe teritoriul României a străinului este cerută de interese publice importante. În acest caz, tolerarea se acordă la solicitarea autorităților sau a instituțiilor publice

d)

străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 82 alin. (1) privind interzicerea returnării, dar nu îndeplinește condițiile pentru acordarea sau prelungirea dreptului de ședere temporară

e)

străinului îi sunt aplicabile prevederile art. 96 alin. (1) privind suspendarea executării obligației de returnare

f)

îndepărtarea sub escortă nu poate fi executată în termen de 24 de ore de la depistarea străinului și există indicii temeinice că nu se impune ca acesta să fie luat în custodie publică

g)

Inspectoratul General pentru Imigrări constată că imposibilitatea temporară de a părăsi România este determinată de alte împrejurări, independente de voința străinului, imprevizibile și care nu pot fi înlăturate.

(3)

Neacordarea tolerării de către Inspectoratul General pentru Imigrări poate fi contestată în termen de 5 zile de la comunicare la curtea de apel competentă teritorial. Instanța se pronunță în termen de 30 de zile, hotărârea instanței fiind definitivă.

(4)

Procurorul, prin ordonanță, sau, după caz, instanța, prin încheiere, acordă tolerarea atunci când există motive serioase să se considere că un străin care nu are drept de ședere este victimă a traficului de ființe umane și prezența acestuia pe teritoriul României este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.

Art. 106^2 · Regimul tolerării

(1)

Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariția cauzelor.

(2)

În cazul prevăzut la art. 106^1 alin. (4) tolerarea se prelungește succesiv de către procuror, prin ordonanță, sau de către instanță, prin încheiere, în condițiile prevăzute la alin. (1) , până la încetarea procesului penal.

(3)

Pe perioada cât li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României, străinii au acces la piața forței de muncă, în condițiile prevăzute de lege pentru cetățenii români.

(4)

Dreptul la muncă acordat străinilor cărora li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României încetează de drept în toate situațiile în care încetează tolerarea.

(5)

Străinul este obligat să se prezinte periodic, la un interval de două luni sau ori de câte ori este chemat, la structura Inspectoratului General pentru Imigrări care i-a eliberat documentul de tolerat și să anunțe orice schimbare a adresei unde locuiește.

(6)

Tolerarea are valabilitate teritorială limitată la raza de competență a structurii Inspectoratului General pentru Imigrări care i-a eliberat documentul de tolerat, iar orice deplasare în afara acesteia este permisă numai cu aprobare prealabilă.

(7)

În situația prevăzută la art. 106^1 alin. (2) lit. b) , dacă au dispărut motivele pentru care străinul nu a putut fi îndepărtat sub escortă în perioada de custodie publică anterioară, se poate dispune din nou luarea în custodie publică, în condițiile art. 101 alin. (2) .

(8)

Acordarea tolerării nu anulează obligația străinului de a părăsi teritoriul României. Termenul de plecare voluntară sau îndepărtarea sub escortă, după caz, își reia cursul de la data la care Inspectoratul General pentru Imigrări, procurorul sau instanța, după caz, constată încetarea motivelor care au stat la baza acordării tolerării și informează străinul în acest sens.

(9)

Tolerarea încetează în următoarele situații

a)

prin acordarea ori prelungirea unui drept de ședere în condițiile prezentei ordonanțe de urgență

b)

în cazul acordării permisiunii de a rămâne pe teritoriul României potrivit Legii nr. 122/2006 , cu modificările și completările ulterioare

c)

în momentul părăsirii teritoriului României de către străin. (10) Inspectoratul General pentru Imigrări poate să revoce tolerarea acordată potrivit art. 106^1 alin. (1) , prin decizie motivată, atunci când constată că străinul nu a respectat, din motive imputabile lui, obligațiile prevăzute la alin. (5) sau (6) .

Art. 106^3 · Dispunerea măsurii interdicției de intrare

(1)

Interdicția de intrare se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2)

Interdicția de intrare se dispune, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliției de frontieră și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum și împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b^1) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h) .

(2^1)

Prin măsurile prevăzute la alin. (1) și (2) se interzic intrarea și șederea pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și pe teritoriul Confederației Elvețiene, atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 24 din Regulamentul (UE) 2018/1.861 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2^2)

În situația în care străinul împotriva căruia se intenționează dispunerea interzicerii intrării în România posedă permis de ședere eliberat de un alt stat Schengen, se declanșează consultarea statului emitent al permisului, în conformitate cu procedura prevăzută în Manualul Sirene.

(3)

Interdicția de intrare nu se dispune dacă străinul cu ședere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voința sa.

(4)

Dispunerea măsurii interdicției de intrare se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea în fapt și în drept, precum și informațiile privind căile de atac posibile.

(5)

Măsura interdicției de intrare poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă.

Art. 106^4 · Stabilirea duratei interdicției de intrare

(1)

În cazul străinilor care au intrat legal în România, dar a căror ședere a devenit ilegală, durata interdicției de intrare se stabilește după cum urmează

a)

de la 6 luni la 1 an, în cazul: (i) unei șederi ilegale de la 30 de zile la un an, pentru străinii care nu au părăsit teritoriul României la expirarea dreptului de ședere conferit prin viză ori în conformitate cu art. 11 alin. (2)-(4) sau în temeiul unor convenții internaționale ori acte normative prin care se desființează unilateral regimul de vize; (ii) unei șederi ilegale de la 90 de zile la 1 an, pentru străinii care au fost titulari ai unui permis de ședere temporară; (iii) unei șederi ilegale de până la 90 de zile, pentru străinii care prezintă risc de sustragere de la executarea voluntară a obligației de returnare potrivit art. 83 alin. (3) lit. e)

b)

de la 1 an la 2 ani - în cazul unei șederi ilegale de la 1 an la 2 ani

c)

de la 2 ani la 3 ani - în cazul unei șederi ilegale de la 2 ani la 3 ani

d)

de la 3 ani la 4 ani - în cazul unei șederi ilegale de peste 3 ani.

(2)

Durata interdicției de intrare în cazurile prevăzute la alin. (1) se stabilește pe ani și luni calendaristice, în limitele prevăzute, ținându-se seama de conduita străinului și de circumstanțele care au condus la șederea ilegală a acestuia.

(3)

În cazul străinilor care nu respectă termenul de plecare voluntară prevăzut în decizia de returnare, durata interdicției de intrare se recalculează potrivit alin. (1) , în funcție de perioada de ședere ilegală și se majorează cu 1 an. În cazul străinilor care nu respectă termenul de plecare voluntară prevăzut în decizia de returnare, iar șederea ilegală este mai mică de 30 de zile, durata interdicției de intrare este de 1 an.

(4)

Durata interdicției de intrare prevăzută la alin. (1) și (3) se reduce la jumătate, pe ani și luni calendaristice, jumătate de lună fiind considerată 15 zile, dacă străinul

a)

solicită repatrierea voluntară umanitară asistată, în condițiile prevăzute la art. 95

b)

suportă cheltuielile ocazionate de transportul internațional necesar executării măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul României

c)

rambursează ulterior Inspectoratului General pentru Imigrări cheltuielile suportate ocazionate de transportul internațional necesar executării măsurilor de îndepărtare de pe teritoriul României

d)

nu necesită cheltuieli cu transportul internațional pentru îndepărtarea sub escortă.

(5)

În cazul străinilor cărora le-a fost revocată sau anulată viza ori dreptul de ședere pentru nerespectarea scopului declarat în fața autorităților, durata interdicției de intrare este de 6 luni.

(5^1)

În cazul străinilor cărora le-a încetat dreptul de ședere în situația prevăzută la art. 11 alin. (5) lit. f) , durata interdicției de intrare este de 6 luni.

(6)

În cazul străinilor care au solicitat sau au obținut viza ori un drept de ședere temporară sau un drept de ședere pe termen lung prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale, durata interdicției de intrare este de 2 ani.

(6^1)

În cazul străinilor cărora le-a încetat dreptul de ședere în situația prevăzută la art. 11 alin. (5) lit. b) , durata interdicției de intrare este de 2 ani.

(7)

În cazul străinilor care au intrat în România în perioada de interdicție, durata interdicției de intrare este cea dispusă anterior, dar nu mai mică de 5 ani.

(8)

În cazul străinilor care au trecut ilegal ori au încercat să treacă fraudulos frontiera de stat, durata interdicției de intrare este de 5 ani.

(9)

În cazul străinilor declarați indezirabili, durata interdicției de intrare este egală cu perioada pentru care au fost declarați indezirabili.

(10)

În cazul străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) , durata interdicției de intrare este de 15 ani.

(11)

În cazul străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (2) lit. a)-b^1) sau care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h) , durata interdicției de intrare este de 5 ani.

(11^1)

În cazul străinilor care refuză amprentarea și fotografierea potrivit prezentei ordonanțe de urgență, durata interdicției de intrare este de 2 ani.

(11^2)

În cazul străinilor prevăzuți la alin. (11^1) , care se află în situațiile prevăzute la alin. (1) , (5)-(8) , (10) și (11) , durata interdicției de intrare se majorează cu 2 ani.

(11^3)

Refuzul repetat, în aceeași împrejurare sau în împrejurări diferite, anterior părăsirii teritoriului României, nu atrage majorarea duratei interdicției de intrare.

(11^4)

Durata interdicției de intrare stabilită potrivit alin. (11^2) nu poate depăși 5 ani, cu excepția cazului în care străinul reprezintă o amenințare gravă pentru ordinea publică, siguranța publică sau securitatea națională.

(12)

Durata interdicției de intrare se calculează de la data ieșirii străinului de pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European ori de pe teritoriul Confederației Elvețiene, iar în cazul în care a fost dispusă la nivel național, de la data ieșirii din țară a străinului sau, dacă străinul nu se află în România, de la data dispunerii măsurii.

Art. 106^5 · Încetarea măsurilor interdicției de intrare

(1)

Instituția care a dispus o măsură a interdicției de intrare cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (1)-(8) și (11) poate dispune încetarea acesteia, în baza unei solicitări scrise, în situații temeinic justificate, ținând seama de circumstanțele specifice ale fiecărui caz în parte, cum ar fi incidența uneia dintre situațiile prevăzute la art. 82 alin. (1) lit. b)-d) , motive umanitare sau atunci când prezența străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român. La analizarea situației se va lua în calcul dacă străinul a părăsit teritoriul cu respectarea deplină a deciziei de returnare.

(2)

Instituția care a dispus o măsură a interdicției de intrare cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (9) dispune încetarea acesteia în situația în care instanța competentă a hotărât încetarea măsurii declarării ca indezirabil.

(3)

Instituția care a dispus o măsură a interdicției de intrare cu aplicarea prevederilor art. 106^4 alin. (10) poate dispune încetarea acesteia, în baza unei solicitări scrise, în situația în care prezența străinului pe teritoriul României este necesară în interesul statului român, iar pericolul determinat de motivele care au stat la baza acesteia nu mai subzistă.

(4)

În situația în care, cu ocazia verificărilor ulterioare, se constată că încetarea măsurii interdicției de intrare a avut la bază prezentarea unei informații false, documente false sau falsificate ori alte mijloace ilegale, dreptul de ședere al străinului se revocă. Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență privind stabilirea și executarea obligației de returnare se aplică în mod corespunzător.

(5)

În situația prevăzută la alin. (4) împotriva străinului se dispune interdicția de intrare pentru o perioadă compusă din perioada de interdicție dispusă anterior și neefectuată și perioada prevăzută la art. 106^4 alin. (6) .

Art. 106^6 · Măsuri tehnice

(1)

Străinii împotriva cărora se dispune măsura interdicției de intrare sunt amprentați și fotografiați în condițiile și pentru scopurile prevăzute de Regulamentul (UE) 2018/1.860 al Parlamentului European și al Consiliului și de Regulamentul (UE) 2018/1.861 al Parlamentului European și al Consiliului.

(2)

Abrogat.

(3)

Atunci când este posibil, Inspectoratul General pentru Imigrări sau, după caz, organele poliției de frontieră înscrie/înscriu în documentul de trecere a frontierei de stat al străinului în cauză mențiuni privind durata interdicției de intrare stabilită potrivit art. 106^4 sau privind perioada pentru care s-a dispus interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României potrivit art. 65 alin. (2) sau art. 66 alin. (1) din Codul penal .

Art. 107 · Eliberarea permiselor de ședere

(1)

Străinului căruia i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de ședere în România i se eliberează de către Inspectoratul General pentru Imigrări un permis de ședere, după cum urmează

a)

permis de ședere temporară, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de ședere temporară acordat prin viza de lungă ședere, cu excepția dreptului de ședere temporară în scop de muncă sau de detașare, ori, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obținerii unei vize

b)

permis unic, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de ședere temporară în scop de muncă sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obținerii unei vize

c)

Cartea albastră a UE, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de ședere temporară în scop de muncă în calitate de lucrător înalt calificat sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obținerii unei vize

d)

permis de ședere în scop de detașare, străinului căruia i sa prelungit dreptul de ședere temporară în scop de detașare sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obținerii unei vize; d^1) permis ICT, străinului căruia i s-a prelungit dreptul de ședere temporară în scop de detașare în calitate de lucrător ICT sau, după caz, i s-a acordat acest drept fără obligativitatea obținerii unei vize; d^2) permis «mobile ICT», străinului căruia i s-a prelungit dreptul de ședere temporară în scop de detașare în calitate de lucrător ICT în cadrul mobilității pe termen lung

e)

permis de ședere pe termen lung, străinului căruia i s-a acordat dreptul de ședere pe termen lung.

(2)

În permisele de ședere eliberate străinilor care au drept de muncă în România se înscrie mențiunea «Drept de muncă».

(2^1)

În permisul unic eliberat străinilor încadrați în muncă în baza avizului de angajare pentru lucrători sezonieri se înscrie, suplimentar față de mențiunea prevăzută la alin. (2) , mențiunea «Sezonier».

(2^2)

În permisul eliberat străinilor detașați în România în calitate de lucrători ICT se înscrie, suplimentar față de mențiunea prevăzută la alin. (2) , mențiunea «ICT» sau «mobile ICT», după caz.

(2^3)

Permisul unic eliberat străinilor încadrați în muncă în calitate de lucrători sezonieri este însoțit de o informare scrisă, redactată în cel puțin o limbă de circulație internațională, în cuprinsul căreia sunt prezentate informații despre drepturile și obligațiile care îi revin străinului titular al dreptului de ședere temporară în scop de muncă, inclusiv procedurile referitoare la reclamații.

(2^4)

Abrogat.

(2^5)

În permisul de ședere temporară acordat nomadului digital se înscrie mențiunea «nomad digital

(2^6)

În Cartea albastră a UE eliberată unui străin, beneficiar al protecției internaționale în România, se înscrie, suplimentar față de mențiunea prevăzută la alin. (2) , mențiunea «Protecție internațională acordată de RO la [data]».

(2^7)

În Cartea albastră a UE eliberată unui străin, beneficiar al protecției internaționale acordate de un alt stat membru, se înscrie, suplimentar față de mențiunea prevăzută la alin. (2) , mențiunea «Protecție internațională acordată de [numele statului membru] la [data]», cu excepția situației în care, în urma verificărilor efectuate de Inspectoratul General pentru Imigrări în statul membru indicat că a acordat protecția internațională, rezultă că aceasta a fost retrasă printr-o decizie definitivă.

(2^8)

În situația în care un alt stat membru al Uniunii Europene transmite României solicitarea de informații cu privire la statutul de beneficiar al protecției internaționale în vederea eliberării Cărții albastre a UE, răspunsul este transmis de către Inspectoratul General pentru Imigrări către autoritatea competentă din respectivul stat membru al Uniunii Europene, în cel mult o lună de la primirea solicitării de informații.

(2^9)

În cazul în care, după eliberarea Cărții albastre a UE, responsabilitatea pentru protecția internațională a străinului a fost transferată statului român, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, în termen de cel mult 3 luni de la data transferului, o nouă Carte albastră a UE, care conține mențiunea prevăzută la alin. (2^6) .

(2^10)

În Cartea albastră a UE eliberată unui străin în baza unor competențe profesionale superioare pentru alte ocupații decât cele aparținând grupei minore 133 «Conducători în servicii de tehnologia informației și comunicațiilor» și subgrupei majore 25 «Specialiști în tehnologia informației și comunicațiilor», astfel cum acestea sunt stabilite în Clasificarea ocupațiilor din România, denumită în continuare COR, se înscrie mențiunea «Excl. grmin.133/sbgr. maj. 25 COR».

(2^11)

Prin competențe profesionale superioare în sensul alin. (2^10) se înțelege deținerea de cunoștințe, aptitudini și competențe atestate prin cel puțin 5 ani de experiență profesională de un nivel comparabil cu calificările dobândite în cadrul învățământului superior și care sunt relevante pentru profesia sau pentru sectorul specificat în contractul de muncă sau în oferta fermă de angajare.

(2^12)

În permisul unic eliberat străinilor încadrați în muncă la angajatori persoane juridice se înscrie și codul unic de înregistrare al angajatorului.

(3)

Prevederile referitoare la permisul de ședere temporară se aplică în mod corespunzător și permisului unic, Cărții albastre a UE, permisului de ședere în scop de detașare, permisului ICT și permisului «mobile ICT».

(4)

În permisul de ședere temporară se înscrie, după caz, mențiunea «cercetător», «student», «elev» sau «voluntar».

(5)

În permisele de ședere temporară eliberate cercetătorilor care își exercită mobilitatea în cadrul Uniunii Europene se înscrie mențiunea «cercetător-mobilitate», precum și mențiuni referitoare la programul sau acordul în baza căruia se realizează mobilitatea.

(6)

În funcție de opțiunea solicitanților, permisul de ședere se ridică de la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări unde a fost depusă cererea sau poate fi expediat, prin servicii de curierat, la domiciliul sau la reședința din România ale titularului, cu suportarea de către acesta a cheltuielilor de expediție.

Art. 108 · Regimul permisului de ședere

(1)

Permisul de ședere eliberat străinului în condițiile prezentei ordonanțe de urgență face dovada identității, a adresei de reședință sau de domiciliu pe teritoriul României și atestă existența dreptului de ședere în România, precum și durata și scopul pentru care i-a fost acordat acest drept.

(2)

Titularul permisului de ședere are obligația de a avea în permanență asupra sa documentul, de a nu-l înstrăina și de a-l prezenta organelor autorităților competente ori de câte ori i se solicită aceasta.

(3)

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , permisul ICT nu face dovada adresei de reședință pe teritoriul României în situația în care prima ședere a străinului se efectuează pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene.

Art. 109 · Permisul de ședere temporară

(1)

Permisul de ședere temporară se eliberează străinilor la acordarea sau prelungirea dreptului de ședere temporară. În permisul de ședere temporară se înscrie adresa la care străinul declară că are reședința pe teritoriul României.

(2)

Permisul de ședere temporară are o valabilitate limitată la perioada pentru care s-a acordat sau, după caz, s-a prelungit dreptul de ședere temporară. Permisul de ședere temporară se reînnoiește de fiecare dată cu ocazia prelungirii dreptului de ședere temporară.

(3)

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în permisul ICT eliberat în situația în care prima ședere a străinului se efectuează pe teritoriul altui stat membru al Uniunii Europene nu se înscrie o adresă de reședință a străinului pe teritoriul României.

Art. 110 · Permisul de ședere pe termen lung

(1)

Permisul de ședere pe termen lung se eliberează în baza obținerii dreptului de ședere pe termen lung

a)

străinilor membri de familie ai cetățenilor români, pentru o perioadă de 10 ani, și se reînnoiește succesiv pentru aceeași perioadă

b)

celorlalte categorii de străini, pentru o perioadă de 5 ani, și se reînnoiește succesiv pentru aceeași perioadă.

(2)

În permisul de ședere pe termen lung se înscrie adresa la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României.

(2^1)

În permisele de ședere pe termen lung eliberate titularilor unui drept de ședere pe termen lung, obținut ca urmare a deținerii unei Cărți albastre a UE, se înscrie mențiunea «Fost posesor de Carte albastră a UE».

(2^2)

În permisele de ședere pe termen lung eliberate beneficiarilor protecției internaționale în România se înscrie mențiunea «Protecție internațională acordată de RO la [data]». Inspectoratul General pentru Imigrări transmite, în termen de cel mult o lună de la primirea cererii statului membru interesat, informații referitoare la situația protecției internaționale acordate de România, menționată în permisul de ședere pe termen lung.

(2^3)

În cazul străinului care are deja un permis de ședere pe termen lung eliberat de un alt stat membru în cuprinsul căruia există mențiunea referitoare la acordarea protecției internaționale, aceeași mențiune se înscrie și în permisul de ședere pe termen lung eliberat potrivit prezentei ordonanțe de urgență, cu excepția situației în care, în urma verificărilor efectuate de Inspectoratul General pentru Imigrări în statul membru indicat în mențiunea respectivă, rezultă că protecția internațională a fost retrasă printr-o decizie definitivă.

(2^4)

În cazul în care, după eliberarea permisului de ședere pe termen lung, cu aplicarea prevederilor alin. (2^3) , responsabilitatea pentru protecția internațională a rezidentului pe termen lung a fost transferată statului român, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, în termen de cel mult 3 luni de la data transferului, un nou permis de ședere pe termen lung, cu aplicarea prevederilor alin. (2^2) .

(2^5)

În cazul în care, după eliberarea permisului de ședere pe termen lung, cu aplicarea prevederilor alin. (2^2) , responsabilitatea pentru protecția internațională a rezidentului pe termen lung a fost transferată altui stat membru, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, în termen de cel mult 3 luni de la data primirii solicitării statului membru care a preluat responsabilitatea, un nou permis de ședere pe termen lung, în care se înscrie mențiunea «Protecție internațională acordată de [numele statului membru] la [data]».

(2^6)

În cazul în care, după eliberarea permisului de ședere pe termen lung, un alt stat membru îi acordă străinului protecție internațională, Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, în termen de cel mult 3 luni de la data primirii solicitării statului membru care a acordat protecție internațională, un nou permis de ședere pe termen lung, în care se înscrie mențiunea «Protecție internațională acordată de [numele statului membru] la [data]».

(3)

Cererea pentru acordarea permisului de ședere pe termen lung se depune de către titularul dreptului de ședere pe termen lung la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări în a cărei rază de competență locuiește în mod legal solicitantul și trebuie să fie însoțită de următoarele documente

a)

documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie

b)

documentele care dovedesc deținerea în mod legal a spațiului de locuit la adresa la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României, în original și în copie.

(3^1)

Pentru eliberarea noului permis de ședere pe termen lung, în situațiile prevăzute la alin. (2^4)-(2^6) , străinul trebuie să depună, la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări în a cărei rază de competență locuiește, o cerere însoțită de documentele care dovedesc deținerea în mod legal a spațiului de locuit la adresa la care declară că are domiciliul pe teritoriul României, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a luat cunoștință despre transferul responsabilității sau despre acordarea protecției internaționale.

(4)

Pentru reînnoirea permisului de ședere pe termen lung, solicitantul trebuie să depună, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea valabilității documentului, o cerere însoțită de documentele care dovedesc deținerea în mod legal a spațiului de locuit la adresa la care străinul declară că are domiciliul pe teritoriul României.

Art. 111 · Anularea permisului de ședere

(1)

În cazul în care străinului, titular al unui document eliberat potrivit art. 107 alin. (1) , i se revocă, i se anulează sau îi încetează dreptul de ședere, documentul aferent se anulează la data luării deciziei și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștință străinului.

(2)

Anularea permisului ICT se comunică în termen de 5 zile statelor membre pe teritoriul cărora străinul este sau urmează să fie detașat.

(3)

Anularea permiselor de ședere eliberate străinilor în scop de studii sau de cercetare, precum și ale membrilor de familie ai acestora se comunică în termen de 5 zile statelor membre pe teritoriul cărora străinii își exercită mobilitatea.

Art. 112 · Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea permisului de ședere

(1)

Titularul permisului de ședere este obligat să anunțe la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări de la locul de reședință sau domiciliu despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 10 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situații.

(2)

Străinului i se eliberează de către formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă un nou permis de ședere în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus.

(3)

Permisele de ședere a căror valabilitate a expirat, precum și cele deteriorate se anulează de formațiunea competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări.

Art. 113 · Forma și conținutul permiselor de ședere

Forma și conținutul permiselor de ședere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României

Art. 114

Abrogat.

Art. 115

Abrogat.

Art. 116

Abrogat.

Art. 117

Abrogat. Secțiunea a 2^1-a Documentele care se eliberează străinilor tolerați pe teritoriul României

Art. 117^1 · Regimul documentului de tolerat

(1)

Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează, cu titlu gratuit, străinilor cărora li s-a acordat tolerarea un document de tolerat care atestă existența permisiunii de a rămâne pe teritoriul României și perioada pentru care beneficiază de aceasta și care face dovada adresei de reședință pe teritoriul României.

(2)

Pe perioada valabilității documentului, titularul său are acces la piața forței de muncă în aceleași condiții ca și cetățenii români.

(3)

Documentul de tolerat are valabilitate limitată la perioada pentru care i s-a acordat permisiunea de a rămâne pe teritoriul României și se reînnoiește de fiecare dată cu ocazia prelungirii acestei permisiuni.

(4)

Titularul documentului de tolerat are obligația de a avea în permanență asupra sa documentul, de a nu-l înstrăina și de a-l prezenta organelor autorităților competente ori de câte ori i se solicită aceasta.

(5)

Titularul documentului de tolerat este obligat să anunțe Oficiul Român pentru Imigrări despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situații.

(6)

Străinului i se eliberează de către formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă un nou document de tolerat în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus.

(7)

Forma și conținutul documentului de tolerat se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Art. 118 · Tipuri de documente de călătorie care se eliberează străinilor

(1)

Oficiul Român pentru Imigrări, prin formațiunile sale teritoriale, sau, după caz, Ministerul Afacerilor Externe, prin reprezentanțele diplomatice și oficiile consulare ale României din străinătate, poate elibera, la cerere, următoarele tipuri de documente de călătorie

a)

titlu de călătorie pentru străini - următoarelor categorii de străini: (i) apatrizilor domiciliați în străinătate, aflați temporar pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui document de trecere a frontierei de stat și, din motive obiective, nu pot obține un asemenea document de la reprezentanța diplomatică a țării de domiciliu; (ii) cetățenilor străini aflați pe teritoriul României, care nu mai sunt în posesia unui pașaport național și, din motive obiective, nu pot obține un document de călătorie de la reprezentanța diplomatică a statului lor; (iii) apatrizilor cu ședere permanentă în România aflați temporar în străinătate, care nu mai sunt în posesia documentelor românești de trecere a frontierei de stat

b)

pașaport pentru persoana fără cetățenie - apatrizilor cu drept de ședere pe termen lung în România, precum și apatrizilor de origine română.

(2)

În situația elevilor care sunt rezidenți pe teritoriul României, care doresc să călătorească sau să tranziteze teritoriul unui stat membru în cadrul unei excursii școlare, în conformitate cu Decizia Consiliului nr. 94/795/JHA cu privire la o acțiune comună adoptată de Consiliu în baza articolului K.3.2.b al Tratatului asupra Uniunii Europene, referitoare la facilitățile de călătorie pentru elevii din țările terțe care au rezidență într-un stat membru, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. 327 din 19 decembrie 1994, Oficiul Român pentru Imigrări confirmă statutul de rezident al străinilor incluși pe lista de participanți și autenticitatea datelor prezentate în acest document.

(3)

Notificarea statelor membre cu privire la folosirea listei de participanți ca document de călătorie de către elevii care sunt rezidenți pe teritoriul României se realizează de către Ministerul Afacerilor Externe.

Art. 119 · Eliberarea titlului de călătorie pentru străini

(1)

Pentru persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (i) și (ii) titlul de călătorie pentru străini se eliberează de către Oficiul Român pentru Imigrări prin formațiunile sale teritoriale și este valabil pentru o singură călătorie, pentru o perioadă de 30 de zile, cu posibilitatea prelungirii valabilității cu încă 30 de zile.

(2)

Pentru persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. a) pct. (iii) titlul de călătorie pentru străini se eliberează de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din străinătate, cu avizul Oficiului Român pentru Imigrări, în vederea reîntoarcerii acestor persoane în România. La revenirea în țară, titlul de călătorie pentru străini se predă de către titular formațiunii teritoriale a Oficiului Român pentru Imigrări pe a cărei rază teritorială își are domiciliul apatridul.

Art. 120 · Regimul pașaportului pentru persoană fără cetățenie

(1)

Pașaportul pentru persoana fără cetățenie face dovada identității și a calității de apatrid cu drept de ședere în România și îi dă dreptul titularului de a ieși și de a intra în țară prin oricare dintre punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului internațional de persoane.

(2)

În străinătate pașaportul pentru persoană fără cetățenie dă dreptul titularului la asistență și protecție din partea misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare ale României.

(3)

Pașaportul pentru persoană fără cetățenie este proprietatea statului român.

Art. 121 · Eliberarea pașaportului pentru persoană fără cetățenie

Pașaportul pentru persoană fără cetățenie se eliberează de Inspectoratul General pentru Imigrări, la cerere, pentru o perioadă de 5 ani

Art. 122 · Condiții cu privire la cererea de eliberare a pașaportului pentru persoană fără cetățenie

(1)

Cererea de eliberare a pașaportului pentru persoană fără cetățenie se depune de către persoanele prevăzute la art. 118 alin. (1) lit. b) la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări și va fi însoțită de următoarele documente

a)

permisul de ședere pe termen lung valabil, în cazul apatrizilor cu drept de ședere pe termen lung în România

b)

permisul de ședere temporară valabil, în cazul apatrizilor de origine română.

(2)

Pașapoartele se eliberează în termen de până la 30 de zile de la data depunerii cererii.

Art. 123 · Anularea pașaportului pentru persoană fără cetățenie

În cazul în care titularul pașaportului pentru persoană fără cetățenie își pierde calitatea de apatrid cu ședere permanentă în România sau obține cetățenia unui stat, are obligația de a depune documentul la formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări competentă, care îl retrage și îl anulează

Art. 124 · Furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea pașaportului pentru persoană fără cetățenie

(1)

Titularul pașaportului pentru persoană fără cetățenie este obligat să anunțe formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări de la locul de reședință sau domiciliu despre furtul, pierderea, deteriorarea sau distrugerea acestuia, în termen de cel mult 5 zile de la constatarea vreuneia dintre aceste situații.

(2)

Străinului i se eliberează, la cerere, în condițiile prevăzute la art. 120 , un nou document în locul celui declarat furat, pierdut, deteriorat sau distrus, în termen de cel mult 30 de zile.

(3)

Pașapoartele pentru persoane fără cetățenie, deteriorate, se retrag și se anulează de către formațiunea teritorială a Oficiului Român pentru Imigrări.

Art. 125 · Forma și conținutul documentelor de călătorie

Forma și conținutul documentelor de călătorie prevăzute în această secțiune se stabilesc prin hotărâre a Guvernului României

Art. 126

Abrogat.

Art. 127

Abrogat.

Art. 128 · Străinii cu drept de ședere pe termen lung în statele membre ale Uniunii Europene

(1)

Străinii, cetățeni ai unor state terțe sau apatrizi, cu drept de ședere pe termen lung în statele membre ale Uniunii Europene ori state care aplică integral dispozițiile acquis-ului Schengen, pot intra și rămâne pe teritoriul statului român, pentru o perioadă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României, fără obligativitatea obținerii unei vize de intrare.

(2)

Persoanelor prevăzute la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de ședere temporară, fără îndeplinirea condiției prealabile de obținere a unei vize de lungă ședere, în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.

(3)

Persoanele prevăzute la alin. (1) se bucură de tratament egal în domeniile și în condițiile prevăzute la art. 80^1 .

(4)

Prin derogare de la prevederile alin. (3) , accesul pe piața muncii pentru străinii cu drept de ședere pe termen lung într-un stat membru al Uniunii Europene se va realiza în raport cu legislația muncii în domeniu și cu necesitatea ocupării locurilor de muncă ce se încadrează în registrul ocupațional deficitar pe teritoriul României, stabilit de structura specializată din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Art. 128^1 · Readmisia străinilor posesori ai Cărții albastre a UE sau ai unui permis ICT

(1)

Posesorul Cărții albastre a UE căruia i s-a respins cererea de mutare în al doilea stat membru este readmis imediat, fără formalități, pe teritoriul României. Readmisia este acceptată imediat, fără formalități, și pentru membrii de familie ai acestuia.

(1^1)

În cazul respingerii cererii pentru eliberarea unei Cărți albastre a UE în cadrul unei mobilități pe termen lung, simultan cu notificarea prevăzută la art. 56^4 alin. (6) , Inspectoratul General pentru Imigrări solicită primului stat membru readmisia posesorului Cărții albastre a UE și, după caz, a membrilor familiei acestuia, fără formalități și fără întârziere. Aceste dispoziții se aplică și în cazul în care Cartea albastră a UE eliberată de primul stat membru a expirat sau a fost retrasă în cursul examinării cererii.

(2)

Titularul unui permis ICT, al unui permis de ședere temporară în scop de cercetare științifică sau de studii eliberat de Inspectoratul General pentru Imigrări este readmis imediat, fără formalități, la solicitarea statului membru al Uniunii Europene pe teritoriul căruia se află în cadrul unei mobilități. Readmisia este acceptată imediat, fără formalități, și în ceea ce privește membrii de familie ai acestuia.

(3)

Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și în cazul în care străinului, aflat în cadrul unei mobilități pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene care solicită readmisia, i-a încetat dreptul de ședere temporară pe teritoriul României, la expirarea termenului pentru care i-a fost acordat sau ca urmare a anulării ori revocării.

Art. 128^2

Abrogat.

Art. 129

Membrii de familie ai străinilor cu drept de ședere pe termen lung în statele membre ale Uniunii Europene

(1)

Membrii de familie ai străinilor prevăzuți la art. 128 , care au un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, pot intra în România în baza unei vize de lungă ședere acordate în același scop de către misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României, cu îndeplinirea condițiilor generale de acordare a vizelor, precum și cu prezentarea dovezilor privind dreptul de ședere pe teritoriul statului membru al Uniunii Europene în această calitate.

(2)

Membrilor de familie ai străinilor prevăzuți la art. 128 , care nu au un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei într-un stat membru al Uniunii Europene, le sunt aplicabile prevederile art. 46 .

(3)

Străinilor prevăzuți la alin. (1) li se poate prelungi dreptul de ședere cu îndeplinirea condițiilor generale prevăzute de lege, dacă

a)

prezintă permisul de ședere într-un stat membru al Uniunii Europene

b)

fac dovada că au locuit ca membri de familie ai străinului cu drept de ședere pe termen lung într-un stat membru al Uniunii Europene

c)

fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere în cuantum de cel puțin salariul minim brut pe țară garantat în plată.

(4)

Străinilor prevăzuți la alin. (2) li se poate prelungi dreptul de ședere, potrivit prevederilor art. 62 .

Art. 129^1 · Membrii de familie ai beneficiarilor protecției internaționale readmiși pe teritoriul României

(1)

Membrii de familie ai beneficiarilor protecției internaționale readmiși pe teritoriul României, potrivit art. 20^1 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 , cu modificările și completările ulterioare, sunt străinii care aveau un drept de ședere temporară în scopul reîntregirii familiei beneficiarilor protecției internaționale în statul membru care a dispus îndepărtarea.

(2)

Membrii de familie prevăzuți la alin. (1) pot intra pe teritoriul României fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b) și c) , beneficiază de un drept de ședere temporară pentru 90 de zile, începând cu data intrării în România, și pot solicita prelungirea acestui drept pentru oricare dintre scopurile și în condițiile prevăzute la cap. IV , fără a mai fi necesară obținerea în prealabil a unei vize de lungă ședere.

(3)

Prevederile alin. (2) nu aduc atingere situației mai favorabile dobândite de străinii în cauză pe teritoriul României în temeiul altor dispoziții legale.

Art. 129^2 · Facilități la intrarea pe teritoriul

României a membrilor de familie ai cetățenilor români Străinii membrii de familie ai cetățenilor români pot intra pe teritoriul României în vederea unei șederi neîntrerupte sau a mai multor șederi a căror durată să nu depășească 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României, fără viză de scurtă ședere, dacă îndeplinesc, cumulativ, următoarele condiții

a)

însoțesc cetățeanul român sau i se alătură pe teritoriul României

b)

prezintă un document valabil care atestă rezidența pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene în calitate de membri de familie ai cetățeanului român pe care îl însoțesc sau căruia i se alătură pe teritoriul României."

Art. 130 · Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni

(1)

Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se acordă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, în condițiile prevăzute la alin. (2) , străinilor victime ale

a)

infracțiunilor prevăzute la art. 210 , 211 , 263 sau 264 din Codul penal

b)

infracțiunilor prevăzute la art. 264 alin. (4) sau art. 265 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(2)

Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se acordă pentru o perioadă de 6 luni, fără obligativitatea obținerii unei vize și chiar dacă străinii au intrat ilegal în România, la solicitarea procurorului sau a instanței de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții

a)

străinii manifestă o intenție clară de a coopera sau cooperează cu autoritățile competente pentru a facilita identificarea și tragerea la răspundere penală a participanților la săvârșirea infracțiunilor ale căror victime sunt

b)

străinii au încetat relațiile cu persoanele suspectate de comiterea infracțiunilor ale căror victime sunt

c)

acordarea dreptului de ședere este oportună pentru derularea investigațiilor judiciare

d)

șederea străinilor în România nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea națională.

(3)

Dreptul de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se prelungește de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, la solicitarea procurorului sau a instanței de judecată, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute la alin. (2) .

(4)

În cazul în care nu se solicită prelungirea dreptului de ședere temporară potrivit alin. (3) , la solicitarea străinilor victime ale infracțiunilor prevăzute la alin. (1) lit. b) , dreptul de ședere temporară acordat potrivit alin. (2) se prelungește de către Inspectoratul General pentru Imigrări succesiv, pentru noi perioade de câte 6 luni, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții

a)

prezența străinilor pe teritoriul României este necesară în vederea realizării procedurilor legale pentru recuperarea remunerațiilor restante de la angajatorul care a comis infracțiunile prevăzute la art. 264 alin. (4) sau la art. 265 din Legea nr. 53/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare

b)

străinii nu prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea națională.

(5)

Permisul de ședere temporară se eliberează cu titlu gratuit.

(6)

Dreptul de ședere temporară acordat potrivit alin. (2) sau prelungit potrivit alin. (3) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, la solicitarea procurorului sau a instanței de judecată, în oricare dintre următoarele situații

a)

străinii au reînnoit în mod intenționat contactele cu persoanele suspectate de comiterea infracțiunilor prevăzute la alin. (1)

b)

străinii au indus în eroare autoritățile competente cu privire la calitatea de victimă sau cu privire la datele și informațiile furnizate

c)

străinii refuză să coopereze cu autoritățile competente

d)

străinii prezintă pericol pentru ordinea publică sau securitatea națională

e)

autoritățile competente constată existența vreunuia dintre cazurile prevăzute la art. 16 din Codul de procedură penală .

(7)

Dreptul de ședere temporară prelungit potrivit alin. (4) se revocă de către Inspectoratul General pentru Imigrări, prin decizie motivată, în oricare dintre situațiile prevăzute la alin. (6) lit. a)-d) sau în situația în care străinii au primit remunerațiile restante.

(8)

Deciziile de revocare a dreptului de ședere temporară pentru victimele unor infracțiuni se comunică străinilor potrivit art. 78 .

(9)

Străinii victime ale infracțiunilor prevăzute la alin. (1) , cărora nu le-a fost acordat dreptul de ședere temporară, nu pot face obiectul măsurii interdicției de intrare decât atunci când reprezintă o amenințare pentru ordinea publică ori securitatea națională sau nu au respectat decizia de returnare.

Art. 131 · Regimul juridic aplicabil străinilor minori neînsoțiți

(1)

În situația străinilor minori care intră neînsoțiți sau care rămân neînsoțiți pe teritoriul României, atunci când nu există dubii serioase cu privire la minoritatea acestora, Inspectoratul General pentru Imigrări și formațiunile sale teritoriale procedează după cum urmează

a)

se stabilesc identitatea acestora și modul de intrare în țară

b)

indiferent de modul de intrare în România, li se asigură reprezentarea printr-o instituție competentă potrivit legii, care le va asigura și protecția și îngrijirea necesare, inclusiv cazarea în centre speciale de ocrotire a minorilor în aceleași condiții ca și pentru minorii români

c)

se iau măsuri de identificare a părinților, indiferent de locul de reședință al acestora, în scopul reunificării familiale

d)

până la identificarea părinților, minorii de vârstă școlară au acces la sistemul de învățământ

e)

executarea măsurilor de îndepărtare a unui minor neînsoțit se poate face, în urma unei evaluări prealabile de către autoritățile competente, doar dacă minorul este trimis părinților, atunci când aceștia au fost identificați și nu au reședința pe teritoriul României, membrilor familiei, cu acordul acestora, tutorelui desemnat sau unor centre de primire corespunzătoare în statul de returnare

f)

abrogată.

(2)

În scopul găsirii soluțiilor adecvate, Oficiul Român pentru Imigrări cooperează cu alte instituții, precum și cu organizații naționale și internaționale specializate în domeniul ocrotirii minorilor.

(3)

Procedura prevăzută la alin. (1) se consideră finalizată în următoarele situații

a)

s-a realizat reunificarea familială a minorului

b)

minorul a fost predat autorităților competente din țara de origine

c)

în cazul neidentificării părinților minorului ori a altor membri de familie ai acestuia

d)

minorul nu este acceptat în statul de origine.

(4)

Pe perioada derulării procedurii prevăzute la alin. (1) , minorilor li se prelungește dreptul de ședere în scopul prevăzut la art. 69 alin. (1) lit. g) , fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor generale și speciale prevăzute de prezenta ordonanță.

(5)

Permisele de ședere pentru minorii neînsoțiți se acordă cu scutire de la plata taxelor.

(6)

În situațiile prevăzute la alin. (3) lit. c) și d) , minorului i se poate acorda dreptul de ședere pe termen lung pe teritoriul României.

Art. 131^1 · Stabilirea vârstei minorului neînsoțit

(1)

În situația în care străinul declară că este minor și nu poate să își probeze vârsta, dar există dubii serioase cu privire la minoritatea sa, acesta va fi considerat major.

(2)

În situația prevăzută la alin. (1) Inspectoratul General pentru Imigrări solicită efectuarea unei expertize medico-legale de evaluare a vârstei solicitantului, cu consimțământul prealabil, în scris, al acestuia.

(3)

În cazul în care străinul refuză efectuarea expertizei medico-legale de evaluare a vârstei și nu sunt aduse dovezi concludente cu privire la vârsta sa, acesta va fi considerat major.

(4)

În situația prevăzută la alin. (3) se va considera că persoana în cauză a împlinit vârsta de 18 ani la data constatării șederii ilegale a acestuia.

(5)

Prevederile alin. (3) nu se aplică în cazul în care la baza refuzului efectuării expertizei medico-legale de stabilire a vârstei stau motive întemeiate, constatate în urma evaluării de către un psiholog din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări.

(6)

Interpretarea rezultatului expertizei medico-legale de evaluare a vârstei străinului se realizează cu luarea în considerare a principiului interesului superior al minorului.

Art. 132 · Accesul străinilor minori la educație

(1)

Străinii minori care locuiesc în România au acces la învățământul școlar obligatoriu în aceleași condiții ca și minorii cetățeni români.

(2)

Ministerul Educației stabilește, potrivit legii, limitele și condițiile recunoașterii și echivalării studiilor efectuate în țara de origine, pentru înscrierea elevilor străini în sistemul național de învățământ.

Art. 132^1 · Încadrarea în muncă în alte situații (1)

Pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României, în baza permiselor de ședere pe care le dețin, străinii din următoarele categorii

a)

străinii titulari ai dreptului de ședere pe termen lung pe teritoriul României

b)

străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru reîntregirea familiei în calitate de membri de familie ai unui cetățean român

c)

străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru studii

d)

străinii titulari ai dreptului de ședere temporară acordat potrivit prevederilor art. 130

e)

străinii posesori ai unui permis de ședere temporară valabil, acordat în scopul reîntregirii familiei, care au beneficiat anterior de un drept de ședere pe teritoriul României în calitate de membri de familie ai unui cetățean român și care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 64 alin. (2)

f)

străinii care au dobândit o formă de protecție în România

g)

solicitanții de azil de la data la care au dreptul de a primi acces la piața muncii potrivit prevederilor Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, dacă se mai află în procedura de determinare a unei forme de protecție

h)

străinii tolerați, pe perioada cât li s-a acordat tolerarea rămânerii pe teritoriul României

i)

străinii titulari ai dreptului de ședere temporară în scop de muncă, încadrați în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă cu normă întreagă, pentru încadrarea în muncă la un alt angajator, cu contract individual de muncă cu timp parțial

j)

străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru activități religioase care urmează să fie încadrați în muncă pe teritoriul României în cadrul unităților de cult

k)

străinii posesori ai unei Cărți albastre a UE valabile, eliberată de un stat membru al Uniunii Europene, care urmează să desfășoare pe teritoriul României activități în scop de muncă, în calitate de lucrător înalt calificat, în cadrul unei mobilități

l)

străinii posesori ai unei Cărți albastre a UE valabile, după 12 luni de angajare legală în muncă pe teritoriul României, în calitate de lucrător înalt calificat

m)

străinii titulari ai dreptului de ședere pe termen lung acordat de un alt stat membru al Uniunii Europene, posesori ai unui permis de ședere pe termen lung conținând mențiunea «Fost posesor de Carte albastră a UE»

n)

străinii posesori ai unui permis de ședere temporară valabil, acordat în scopul reîntregirii familiei în calitate de membri de familie ai unui cetățean străin. (2) Străinii titulari ai dreptului de ședere temporară pentru studii pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României numai cu contract individual de muncă cu timp parțial, cu durata muncii de maximum 6 ore pe zi.

(3)

Străinii titulari ai dreptului de ședere temporară în scop de muncă, încadrați în muncă pe teritoriul României cu contract individual de muncă activ, cu normă întreagă, pot fi încadrați în muncă pe teritoriul României la un alt angajator numai cu contract individual de muncă cu timp parțial, cu durata muncii de maximum 4 ore pe zi.

(4)

Pentru categoriile de lucrători enumerate la art. 27^2 , prevederile alin. (1) lit. i) și n) se aplică doar pentru încadrarea în muncă în activități compatibile cu ocupațiile deficitare cuprinse în «Lista ocupațiilor deficitare», prevăzută la art. 1 alin. (2) din titlul I al Ordonanței de urgență a Guvernului privind accesul străinilor pe piața muncii din România , precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

(5)

Contractele individuale de muncă încheiate de străinii cu ședere legală pe teritoriul României încetează de drept de la data la care angajatorul are cunoștință despre faptul că Inspectoratul General pentru Imigrări a stabilit obligația de returnare a străinului în cauză potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență.

(6)

Angajatorul care are încadrat în muncă/detașat un străin din categoria celor prevăzuți la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în cel mult 10 zile de la data începerii activității acestora pe teritoriul României, copia contractului individual de muncă, precum și a înscrisurilor care atestă apartenența la una dintre categoriile prevăzute la alin. (1) .

(7)

Angajatorul prevăzut la alin. (1) are obligația de a comunica Inspectoratului General pentru Imigrări, în termen de 5 zile lucrătoare, modificarea sau încetarea contractului individual de muncă încheiat cu străinul ori, după caz, încetarea detașării acestuia

Articolele următoare · 166 din 188
OUG nr. 194/2002 – text integral | LawChat