Înapoi la Legislație

OUG nr. 113/2009 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
1 februarie 2014LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012
Text consolidat la
1 februarie 2014
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
GUVERNUL
Articole
101

Pe scurt

OUG nr. 113/2009: ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 113 din 12 octombrie 2009 privind serviciile de plată.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 1 februarie 2014, prin LEGEA nr. 187 din 24 octombrie 2012.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 1 februarie 2014.
Cine l-a emis?
GUVERNUL
Câte articole are?
101 articole.
Cuprins

ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 113 din 12 octombrie 2009 privind serviciile de plată

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 96

Prezentul capitol se aplică operațiunilor de plată care intră sub incidența unui contract-cadru.

Art. 97

(1)

Cu suficient timp, dar nu mai puțin de 15 zile înainte ca utilizatorul să devină parte la un contract-cadru sau la o ofertă, prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată informațiile și condițiile specificate la art. 99 .

Art. 98

În cazul în care contractul-cadru a fost încheiat, la cererea utilizatorului serviciilor de plată, printr-un mijloc de comunicare la distanță ce nu permite prestatorului de servicii de plată să respecte prevederile art. 97 , prestatorul își îndeplinește obligațiile ce îi revin imediat după încheierea contractului-cadru.

Art. 99

Prestatorul de servicii de plată furnizează utilizatorului serviciilor de plată următoarele informații și condiții: Articolul 100 În orice moment în timpul relației contractuale, utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să primească, la cerere, pe suport hârtie sau pe orice alt suport durabil clauzele contractului-cadru, precum și informațiile și condițiile specificate la art. 99 . Secțiunea a 2-a Modificarea clauzelor contractului-cadru Articolul 101

(1)

Fiecare modificare din contractul-cadru, precum și informațiile și condițiile specificate la art. 99 sunt propuse de prestatorul de servicii de plată în conformitate cu art. 97 alin. (3) cu cel puțin două luni înainte de data propusă pentru aplicarea acestora.

(2)

În cazul în care sunt aplicabile prevederile art. 99 pct. 6 lit. a) , prestatorul de servicii de plată informează utilizatorul serviciilor de plată că se consideră că acesta din urmă a acceptat modificările respective, cu excepția cazului în care, înainte de data propusă pentru intrarea lor în vigoare, îl notifică pe prestatorul de servicii de plată că nu le acceptă. În acest caz, prestatorul de servicii de plată specifică faptul că utilizatorul serviciilor de plată are dreptul să denunțe unilateral contractul-cadru imediat și în mod gratuit, înainte de data propusă pentru aplicarea modificărilor. Articolul 102 Modificările survenite cu privire la rata dobânzii sau la cursul de schimb pot fi aplicate imediat și fără nicio notificare, în una dintre următoarele situații

a)

un astfel de drept este convenit în contractul-cadru și modificările se bazează pe rata dobânzii de referință sau pe cursul de schimb de referință, convenit în conformitate cu art. 99 pct. 3 lit. b) și c)

b)

modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb sunt mai avantajoase pentru utilizatorii serviciilor de plată. Articolul 103 Utilizatorul serviciilor de plată este informat în cel mai scurt timp cu privire la orice modificare survenită în legătură cu rata dobânzii, în conformitate cu art. 97 alin. (3) , cu excepția cazului în care părțile au convenit asupra unei frecvențe specifice sau a unei modalități în care informația trebuie transmisă ori făcută disponibilă. Articolul 104 Modificările ratei dobânzii sau ale cursului de schimb folosit în cadrul operațiunilor de plată sunt introduse și calculate într-un mod neutru, care să nu facă discriminări între utilizatorii serviciilor de plată. Secțiunea a 3-a Denunțarea unilaterală a contractului-cadru Articolul 105 Utilizatorul serviciilor de plată poate denunța unilateral contractul-cadru oricând, dacă părțile nu au convenit o perioadă de notificare. O astfel de perioadă nu poate depăși 30 de zile. Articolul 106 Denunțarea unilaterală de către utilizatorul serviciilor de plată a unui contract-cadru încheiat pe o durată determinată mai mare de 12 luni sau pe o durată nedeterminată se face în mod gratuit pentru utilizatorul serviciilor de plată, după expirarea a 12 luni. Articolul 107

(1)

În toate cazurile ce nu se încadrează la art. 106 , prețul perceput de prestatorul de servicii de plată pentru denunțarea unilaterală a contractului de către utilizatorul serviciilor de plată trebuie să corespundă costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să se limiteze la acoperirea acestora, să nu conducă la obținerea de venituri suplimentare sau la descurajarea utilizatorului de a denunța unilateral contractul.

(2)

Înainte de încheierea contractului, precum și în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată stabilește și comunică utilizatorului prețul total aferent denunțării unilaterale a contractului sau modul de calcul al acestuia. Articolul 108 În cazul în care se convine astfel în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate denunța unilateral un contract-cadru încheiat pe o durată nedeterminată prin transmiterea unui preaviz cu cel puțin două luni înainte, astfel cum este prevăzut la art. 97 alin (3) . Articolul 109 Prețul perceput periodic pentru serviciile de plată este suportat de către utilizatorul serviciilor de plată doar proporțional cu perioada care precedă încetarea contractului. În cazul în care prețul este plătit în avans, acesta este rambursat proporțional. Articolul 110 Prevederile prezentei secțiuni nu aduc atingere prevederilor legale cu privire la nulitatea contractelor sau la imposibilitatea executării acestora și nici a celor cu privire la dreptul părților de a solicita încetarea contractului ca urmare a neîndeplinirii culpabile de către o parte a obligațiilor contractuale. Secțiunea a 4-a Informații oferite înainte de executarea și după executarea unei operațiuni de plată individuală Articolul 111 Înainte de executarea oricărei operațiuni de plată individuală stabilită printr-un contract-cadru, inițiată de un plătitor, prestatorul de servicii de plată oferă, la cererea plătitorului exprimată pentru această operațiune specifică de plată, informații explicite cu privire la: a) termenul maxim de executare

b)

prețul ce trebuie suportat de către plătitor

c)

defalcarea sumelor incluse în preț, unde este cazul. Articolul 112

(1)

După ce suma unei operațiuni de plată individuală este debitată din contul plătitorului sau în cazul în care plătitorul nu utilizează un cont de plăți, după primirea ordinului de plată prestatorul de servicii de plată al plătitorului pune la dispoziția acestuia, fără întârziere nejustificată, astfel cum este prevăzut la art. 97 alin. (3) , următoarele informații

a)

o referință care să permită plătitorului identificarea fiecărei operațiuni de plată și, dacă este cazul, informații privind beneficiarul plății

b)

valoarea operațiunii de plată în moneda în care este debitat contul de plăți al plătitorului sau în moneda utilizată pentru ordinul de plată

c)

prețul total corespunzător operațiunii de plată și, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în prețul total sau dobânda suportată de către plătitor

d)

dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operațiunii de plată de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului și valoarea totală a operațiunii de plată după conversia monetară respectivă

e)

data valutei debitării contului sau data primirii ordinului de plată.

(2)

Prestatorii de servicii de plată furnizează plătitorului-consumator gratuit, pe suport hârtie sau în altă formă indicată expres de către utilizator care să permită plătitorului să stocheze și să reproducă identic informația nemodificată, o dată pe lună, informațiile menționate la alin. (1) . Articolul 113

(1)

După executarea unei operațiuni de plată individuală, prestatorul serviciilor de plată al beneficiarului plății îi furnizează fără întârziere nejustificată beneficiarului, în conformitate cu prevederile art. 97 alin. (3) , următoarele informații

a)

o referință care să permită beneficiarului plății identificarea operațiunii de plată și, unde este cazul, a plătitorului, precum și orice informații transferate odată cu operațiunea de plată

b)

valoarea operațiunii de plată în moneda în care este creditat contul de plăți al beneficiarului plății

c)

prețul total corespunzător operațiunii de plată și, unde este cazul, defalcarea sumelor incluse în acesta sau dobânda suportată de către beneficiarul plății

d)

dacă este cazul, cursul de schimb utilizat în cadrul operațiunii de plată de către prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății și valoarea operațiunii de plată înaintea conversiei monetare

e)

data valutei creditării contului.

(2)

Prestatorii de servicii de plată furnizează beneficiarului-consumator gratuit, o dată pe lună, informațiile menționate la alin. (1) , pe suport hârtie sau în altă formă indicată expres de către utilizator. Titlul IV Drepturi și obligații privind prestarea și utilizarea serviciilor de plată Capitolul I Dispoziții comune Articolul 114

(1)

Prevederile prezentului titlu reglementează drepturile și obligațiile părților în cazul operațiunilor de plată singulară, al contractelor-cadru și al operațiunilor de plată prevăzute de acestea. Articolul 115

(1)

Prestatorul de servicii de plată nu solicită utilizatorului serviciilor de plată niciun fel de plată pentru îndeplinirea obligațiilor în materie de informare sau pentru luarea măsurilor corective și de prevenire prevăzute în prezentul titlu, dacă nu se prevede altfel la art. 143 , 149 și 162 .

(2)

Prețul pe care îl poate solicita prestatorul de servicii de plată în conformitate cu alin. (1) trebuie să fie convenit de comun acord cu utilizatorul serviciilor de plată și să se limiteze la acoperirea costurilor efective ale prestatorului serviciilor de plată, să nu conducă la obținerea de venituri suplimentare de către prestatorul de servicii de plată sau la descurajarea utilizatorului de a solicita informații ori de a solicita luarea măsurilor corective și de prevenire. Articolul 116 În cazul în care o operațiune de plată nu implică nicio conversie monetară, beneficiarul plății suportă prețul perceput de prestatorul său de servicii de plată, iar plătitorul suportă prețul perceput de prestatorul său de servicii de plată. Articolul 117 Beneficiarul plății nu poate solicita plătitorului un preț suplimentar pentru utilizarea unui anumit instrument de plată. Articolul 118

(1)

În cazul instrumentelor de plată care, în conformitate cu contractul-cadru, privesc numai operațiunile de plată individuale care nu depășesc 25 euro sau echivalentul în lei a 25 euro la data efectuării tranzacției ori care au o limită de cheltuieli de 100 euro sau echivalentul în lei a 100 euro ori depozitează fonduri ce nu depășesc niciodată 100 euro sau echivalentul în lei a 100 euro la data efectuării tranzacției, prestatorii de servicii de plată pot conveni cu utilizatorii serviciilor de plată

a)

ca art. 124 alin. (1) lit. b) , art. 125 lit. c) și d) , precum și art. 134 și 135 să nu se aplice în cazul în care instrumentul de plată nu permite blocarea sau împiedicarea unei utilizări ulterioare a acestuia

b)

ca art. 128-132 să nu se aplice în cazul în care instrumentul de plată este utilizat anonim sau în cazul în care, din alte motive care țin de natura instrumentului de plată, prestatorul de servicii de plată nu este în măsură a dovedi că o anumită operațiune de plată a fost autorizată

c)

ca, prin derogare de la art. 143 , prestatorul de servicii de plată să nu fie obligat să îl notifice pe utilizatorul serviciilor de plată în legătură cu refuzul unui ordin de plată, în cazul în care neefectuarea plății reiese din context

d)

ca, prin derogare de la art. 146-149 , plătitorul să nu poată revoca ordinul de plată după transmiterea ordinului de plată sau după exprimarea consimțământului său pentru executarea operațiunii de plată către beneficiarul plății

e)

ca, prin derogare de la art. 154-157 , să se aplice alte termene de executare.

(2)

Pentru operațiunile de plată transfrontaliere efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spațiul Economic European, sumele prevăzute la alin. (1) sunt de 30 euro sau echivalentul în lei a 30 euro, în cazul instrumentelor de plată, și de 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro, în cazul limitelor de cheltuieli sau al fondurilor depozitate. Articolul 119 În cazul monedei electronice, în sensul art. 7 alin. (1) pct. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, art. 130-135 din prezenta ordonanță de urgență nu se aplică dacă

a)

prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate îngheța contul de plăți sau nu poate bloca instrumentul de plată

b)

conturile de plăți au o limită de cheltuieli sau depozitează fonduri ce nu depășesc 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro sau instrumentele de plată privesc operațiuni ce nu depășesc 150 euro ori echivalentul în lei a 150 euro. Articolul 119^1

(1)

Contractele de credit legate de serviciile de plată încheiate de prestatorii de servicii de plată, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii.

(2)

Garanțiile constituite în favoarea prestatorilor de servicii de plată în scopul garantării creditelor legate de serviciile de plată, care îndeplinesc condițiile de publicitate prevăzute de lege, conferă acestora prioritate față de terți, inclusiv statul, ale căror creanțe și garanții au îndeplinit ulterior condițiile de publicitate. Capitolul II Autorizarea operațiunilor de plată Secțiunea 1 Consimțământul și limitele de utilizare a instrumentului de plată Articolul 120 O operațiune de plată este considerată autorizată dacă plătitorul și-a exprimat consimțământul pentru executarea operațiunii de plată. Articolul 121

(1)

Consimțământul de a executa o operațiune de plată sau o serie de operațiuni de plată trebuie să fie dat în forma convenită între plătitor și prestatorul său de servicii de plată. În absența unui astfel de consimțământ, operațiunea de plată este considerată ca fiind neautorizată.

(2)

Procedura de exprimare a consimțământului trebuie convenită între plătitor și prestatorul de servicii de plată. Articolul 122

(1)

O operațiune de plată poate fi autorizată de către plătitor fie înainte, fie după executarea sa, dacă plătitorul și prestatorul său de servicii de plată au convenit astfel.

(2)

Plătitorul își poate retrage consimțământul în orice moment, dar nu mai târziu de momentul irevocabilității, în conformitate cu prevederile art. 146-149 .

(3)

Consimțământul exprimat pentru executarea mai multor operațiuni de plată poate fi retras urmând ca orice operațiune de plată viitoare să fie considerată neautorizată. Articolul 123

(1)

În cazul în care este utilizat un instrument specific de plată pentru exprimarea consimțământului, plătitorul și prestatorul său de servicii de plată pot conveni asupra unor limite de cheltuieli pentru operațiunile executate prin instrumentul de plată respectiv. (2) În cazul în care este convenit în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată își poate rezerva dreptul de a bloca instrumentul de plată din motive justificate în mod obiectiv, legate de securitatea instrumentului de plată, de o suspiciune de utilizare neautorizată sau frauduloasă a acestuia sau, în cazul unui instrument de plată cu o linie de credit, de un risc sporit în mod semnificativ ca plătitorul să fie în incapacitatea de a se achită de obligația de plată.

(3)

În cazurile menționate la alin. (2) , prestatorul de servicii de plată informează în modul convenit plătitorul în legătură cu blocarea instrumentului de plată și cu motivele acestui blocaj, dacă este posibil, înainte de blocare și, cel mai târziu, imediat după blocarea acestuia, cu excepția cazului în care furnizarea acestei informații aduce atingere motivelor de siguranță justificate în mod obiectiv sau este interzisă de alte dispoziții legislative relevante.

(4)

Prestatorul de servicii de plată deblochează instrumentul de plată sau îl înlocuiește cu un nou instrument de plată odată ce motivele de blocare încetează să mai existe. Secțiunea a 2-a Obligațiile părților cu privire la instrumentele de plată Articolul 124

(1)

Utilizatorul serviciilor de plată care folosește un instrument de plată are următoarele obligații

a)

să utilizeze instrumentul de plată în conformitate cu termenii care reglementează emiterea și utilizarea acestuia

b)

să notifice prestatorul de servicii de plată sau entitatea desemnată de acesta, fără întârziere nejustificată, de îndată ce ia cunoștință de pierderea, furtul, folosirea fără drept a instrumentului său de plată sau de orice altă utilizare neautorizată a acestuia.

(2)

În scopul prevăzut la alin. (1) lit. a) , de îndată ce utilizatorul serviciilor de plată primește un instrument de plată, acesta, în mod special, ia toate măsurile rezonabile pentru a păstra elementele de securitate personalizate în siguranță. Articolul 125 Prestatorul serviciilor de plată care emite un instrument de plată are următoarele obligații

a)

să se asigure că elementele de securitate personalizate ale instrumentului de plată nu sunt accesibile altor părți în afară de utilizatorul serviciilor de plată care are dreptul de utilizare a instrumentului de plată, fără a aduce atingere obligațiilor utilizatorului serviciilor de plată prevăzute la art. 124

b)

să nu trimită un instrument de plată nesolicitat, cu excepția cazului în care instrumentul de plată transmis deja utilizatorului serviciilor de plată trebuie înlocuit

c)

să se asigure că în orice moment sunt disponibile mijloace corespunzătoare care să permită utilizatorului serviciilor de plată să facă o notificare în temeiul art. 124 alin. (1) lit. b) sau să ceară deblocarea în temeiul art. 123 alin. (4)

d)

să pună la dispoziția utilizatorului serviciilor de plată, la cerere, mijloacele de a dovedi, timp de 18 luni de la notificare, că a făcut o astfel de notificare

e)

să împiedice orice utilizare a instrumentului de plată, odată ce a fost făcută notificarea în temeiul art. 124 alin. (1) lit. b) . Articolul 126 Prestatorul de servicii de plată își asumă toate riscurile legate de transmiterea unui instrument de plată solicitat sau nesolicitat către un plătitor sau de transmiterea oricăror elemente de securitate personalizate ale acestuia. Secțiunea a 3-a Operațiuni de plată neautorizate sau executate incorect Articolul 127

(1)

Prestatorul de servicii de plată corectează o operațiune de plată numai dacă utilizatorul serviciilor de plată semnalează, fără întârziere nejustificată, prestatorului său de servicii de plată, dar nu mai târziu de 13 luni de la data debitării, faptul că a constatat o operațiune de plată neautorizată sau executată incorect, care dă naștere unei plângeri, inclusiv în condițiile art. 164-173 .

(2)

Prevederile alin. (1) nu se aplică în cazul în care prestatorul de servicii de plată nu și-a îndeplinit obligația de a furniza sau de a face disponibile informațiile legate de această operațiune de plată, în conformitate cu prevederile titlului III . Articolul 128 În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată executată sau susține că operațiunea de plată nu a fost corect executată, prestatorul de servicii de plată trebuie să demonstreze că operațiunea de plată a fost autentificată, înregistrată corect, introdusă în conturi și nu a fost afectată de nicio defecțiune tehnică ori de alte deficiențe. Articolul 129 În cazul în care un utilizator al serviciilor de plată neagă faptul că a autorizat o operațiune de plată executată, folosirea în sine a unui instrument de plată care a fost înregistrat de prestatorul de servicii de plată nu este în mod necesar suficientă pentru a dovedi că operațiunea de plată a fost autorizată de către plătitor sau că plătitorul a acționat în mod fraudulos ori că nu a respectat, intenționat sau din neglijență gravă, una ori mai multe dintre obligațiile care îi revin în temeiul art. 124 . Articolul 130

(1)

Fără a aduce atingere art. 127 , în cazul unei operațiuni de plată neautorizate, prestatorul de servicii de plată al plătitorului are obligația ca, imediat

a)

să ramburseze plătitorului suma aferentă operațiunii de plată neautorizate respective

b)

să readucă contul de plăți debitat, în situația în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată neautorizată nu s-ar fi efectuat, dacă este cazul.

(2)

O compensație financiară suplimentară se poate stabili în conformitate cu legislația aplicabilă contractului încheiat între plătitor și prestatorul său de servicii de plată. Articolul 131

(1)

Prin derogare de la art. 130 , plătitorul suportă pierderile legate de orice operațiuni de plată neautorizate care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut sau furat ori, în cazul în care plătitorul nu a păstrat în siguranță elementele de securitate personalizate, pierderile care rezultă din folosirea fără drept a unui instrument de plată până la momentul notificării realizate conform art. 124 alin. (1) lit. b) .

(2)

Pierderile suportate de plătitor pot fi în valoare de cel mult 150 euro sau echivalentul în lei al sumei menționate. Articolul 132 Plătitorul suportă toate pierderile legate de orice operațiuni neautorizate dacă aceste pierderi rezultă în urma fraudei sau a nerespectării, intenționate sau din neglijență gravă, a uneia sau a mai multor obligații care îi revin în temeiul art. 124 . În astfel de cazuri, suma de cel mult 150 euro sau echivalentul în lei al acestei sume nu se aplică. Articolul 133

(1)

Plătitorul suportă pierderi în valoare de cel mult 50 euro sau echivalentul în lei al sumei menționate la data efectuării tranzacției neautorizate, în cazul în care plătitorul nu a acționat în mod fraudulos și nici nu și-a încălcat, cu intenție, obligațiile ce îi revin în temeiul art. 124 . Articolul 134 Plătitorul nu suportă nicio consecință financiară care rezultă din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau folosit fără drept după notificarea realizată conform art. 124 alin. (1) lit. b) , exceptând cazul în care acesta a acționat în mod fraudulos. Articolul 135 În cazul în care prestatorul de servicii de plată nu pune la dispoziție mijloacele adecvate care să permită notificarea în orice moment a unui instrument de plată pierdut, furat sau deturnat, astfel cum se prevede la art. 125 alin. (1) lit. c) , plătitorul nu este răspunzător pentru consecințele financiare care rezultă din utilizarea unui astfel de instrument de plată, exceptând cazul în care acesta a acționat în mod fraudulos. Secțiunea a 4-a Rambursare pentru operațiuni de plată inițiate de sau prin intermediul beneficiarului plății Articolul 136

(1)

Plătitorul are dreptul la rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată a unei operațiuni de plată autorizate inițiate de sau prin intermediul unui beneficiar al plății care a fost deja executată, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții

a)

autorizația nu specifică, în momentul emiterii acesteia, suma exactă a operațiunii de plată

b)

suma operațiunii de plată a depășit suma la care s-ar fi putut aștepta în mod rezonabil plătitorul, luând în calcul profilul cheltuielilor sale anterioare, condițiile din contractul său cadru și circumstanțele relevante pentru cazul respectiv. (2) La cererea prestatorului de servicii de plată, plătitorul furnizează elemente concrete legate de condițiile menționate la alin. (1) .

(3)

Rambursarea constă în suma totală a operațiunii de plată executate. Articolul 137

(1)

Plătitorul poate solicita rambursarea prevăzută la art. 136 pentru o operațiune de plată autorizată, inițiată de sau prin intermediul unui beneficiar al plății, în termen de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate.

(2)

În termen de 10 zile lucrătoare de la primirea cererii de rambursare, prestatorul de servicii de plată fie rambursează întreaga sumă a operațiunii de plată, fie justifică refuzul de a rambursa suma, indicând organismele pe care plătitorul le poate sesiza în temeiul art. 178-182 , în cazul în care nu acceptă justificarea oferită.

(3)

Dreptul prestatorului de servicii de plată de a refuza rambursarea, după împlinirea termenului de 8 săptămâni de la data la care fondurile au fost debitate, nu se aplică în situația prevăzută la art. 138 . Articolul 138 În cazul operațiunilor de debitare directă, plătitorul și prestatorul său de servicii de plată pot conveni în contractul-cadru ca plătitorul să aibă dreptul la rambursare din partea prestatorului său de servicii de plată, chiar dacă nu sunt întrunite condițiile de rambursare prevăzute la art. 136 . Articolul 139 În scopul aplicării art. 136 alin. (1) lit. b) , plătitorul nu poate invoca motive legate de operațiuni de schimb valutar dacă s-a aplicat cursul de schimb de referință convenit cu prestatorul său de servicii de plată în conformitate cu art. 93 alin. (1) lit. d) și cu art. 99 pct. 3 lit. b) . Articolul 140 În contractul-cadru dintre plătitor și prestatorul său de servicii de plată se poate conveni ca plătitorul să nu aibă dreptul la nicio rambursare în cazul în care și-a exprimat consimțământul de a executa operațiunea de plată direct către prestatorul său de servicii de plată și, dacă este cazul, informațiile privind operațiunile de plată viitoare au fost transmise sau au fost puse la dispoziția plătitorului, în forma convenită, cu cel puțin 4 săptămâni înainte de data scadenței, de către prestatorul de servicii de plată sau de către beneficiarul plății. Capitolul III Executarea operațiunilor de plată Secțiunea 1 Ordine de plată Articolul 141

(1)

Momentul primirii ordinului de plată reprezintă momentul în care ordinul de plată, transmis direct de către plătitor ori indirect de către sau prin intermediul unui beneficiar al plății, este primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului.

(2)

În cazul în care momentul primirii nu este într-o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată al plătitorului, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare.

(3)

Prestatorul de servicii de plată poate stabili o oră-limită aproape de sfârșitul zilei lucrătoare, după care orice ordin de plată primit se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Articolul 142 În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată care inițiază un ordin de plată și prestatorul său de servicii de plată convin ca executarea ordinului de plată să înceapă într-o anumită zi sau la sfârșitul unei anumite perioade ori în ziua în care plătitorul a pus fonduri la dispoziția prestatorului său de servicii de plată, momentul primirii, în sensul art. 154-156 , este considerat ziua convenită. În cazul în care ziua convenită nu este o zi lucrătoare pentru prestatorul de servicii de plată, ordinul de plată se consideră primit în următoarea zi lucrătoare. Articolul 143

(1)

În cazul în care prestatorul de servicii de plată refuză executarea unui ordin de plată, refuzul și, dacă este posibil, motivele refuzului, precum și procedura de remediere a oricăror erori de fapt care au condus la refuz sunt notificate utilizatorului serviciilor de plată, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante.

(2)

Prestatorul de servicii de plată transmite sau pune la dispoziție notificarea, în modul convenit, în cel mai scurt timp și, în orice situație, în termenele specificate în art. 154-156 .

(3)

Contractul-cadru poate include o condiție ca, în cazul în care refuzul este justificat în mod obiectiv, prestatorul de servicii de plată să poată percepe un preț pentru această notificare. Articolul 144 În cazurile în care sunt îndeplinite toate condițiile stabilite în contractul-cadru încheiat cu plătitorul, prestatorul de servicii de plată al plătitorului nu poate refuza executarea unui ordin de plată autorizat, indiferent dacă ordinul de plată a fost inițiat de un plătitor sau de un beneficiar al plății ori prin intermediul acestuia din urmă, dacă acest lucru nu este interzis prin alte prevederi legislative relevante. Articolul 145 În sensul art. 154-156 și al art. 164-173 , un ordin de plată a cărui executare a fost refuzată se consideră că nu a fost primit. Articolul 146 Utilizatorul serviciilor de plată nu poate revoca un ordin de plată după ce acesta a fost primit de către prestatorul de servicii de plată al plătitorului decât în cazul menționat la art. 142 și cel târziu până la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită. Articolul 147 În cazul în care operațiunea de plată este inițiată de sau prin intermediul beneficiarului plății, plătitorul nu poate revoca ordinul de plată după transmiterea acestuia sau după exprimarea consimțământului său de executare a operațiunii de plată către beneficiarul plății. Articolul 148 Prin excepție de la prevederile art. 147 , plătitorul poate revoca ordinul de plată, în cazul unei debitări directe și fără a aduce atingere drepturilor de rambursare, cel târziu la sfârșitul zilei lucrătoare care precedă ziua convenită pentru debitarea fondurilor. Articolul 149

(1)

După limitele de timp specificate la art. 146-148 , ordinele de plată pot fi revocate numai dacă utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul său de servicii de plată convin astfel.

(2)

În cazul menționat la art. 147 și 148 , este necesar și acordul beneficiarului plății.

(3)

În cazul în care se convine în contractul-cadru, prestatorul de servicii de plată poate percepe un preț de revocare. Secțiunea a 2-a Sume transferate Articolul 150 Prestatorul de servicii de plată al plătitorului, prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății, precum și toți intermediarii prestatorilor de servicii de plată transferă întreaga sumă a operațiunii de plată fără a percepe vreun preț din suma transferată. Articolul 151 Beneficiarul plății și prestatorul său de servicii de plată pot conveni ca prestatorul de servicii de plată să perceapă prețul din suma transferată înainte de a credita beneficiarul plății cu suma respectivă. În acest caz, valoarea totală a operațiunii de plată și prețul perceput sunt specificate în mod separat în informațiile transmise beneficiarului plății. Articolul 152 În cazul în care din suma transferată este perceput vreun preț, altul decât cel prevăzut la art. 151

a)

prestatorul de servicii de plată al plătitorului se asigură că beneficiarul plății primește suma totală a operațiunii de plată inițiate de plătitor

b)

prestatorul de servicii de plată al beneficiarului se asigură că beneficiarul plății primește suma totală a operațiunii de plată, în cazurile în care operațiunea de plată este inițiată de către sau prin intermediul beneficiarului plății. Secțiunea a 3-a Termenul de executare și data valutei Articolul 153

(1)

Prezenta secțiune se aplică

a)

operațiunilor de plată în euro

b)

operațiunilor naționale de plată efectuate în lei

c)

operațiunilor de plată care implică o singură conversie monetară între euro și lei, cu condiția ca serviciul de conversie monetară necesar să fie realizat în România și, în cazul operațiunilor de plată transfrontaliere, transferul transfrontalier să aibă loc în euro.

(2)

Prezenta secțiune se aplică și altor operațiuni de plată, dacă utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată nu convin altfel, cu excepția art. 159 și 160 , care se aplică în orice situație.

(3)

În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată convin, pentru operațiunile de plată transfrontaliere prevăzute la alin. (2) și efectuate pe teritoriul Uniunii Europene sau în Spațiul Economic European, asupra unei perioade mai lungi decât cea prevăzută la art. 154-156 , această perioadă nu poate depăși 4 zile lucrătoare din momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 141 și 142 . Articolul 154

(1)

Prestatorul de servicii de plată al plătitorului asigură că, după momentul primirii ordinului de plată, în conformitate cu art. 141 și 142 , suma operațiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății, cel mai târziu până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.

(2)

Până la data de 1 ianuarie 2012, un plătitor poate conveni cu prestatorul său de servicii de plată o perioadă care să nu depășească 3 zile lucrătoare. Aceste perioade pot fi prelungite cu o zi lucrătoare suplimentară pentru operațiunile de plată inițiate pe suport hârtie.

(3)

Prevederile alin. (2) nu se aplică în cazul operațiunilor de plată naționale. Articolul 155 Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății atribuie o dată a valutei și pune la dispoziție suma operațiunii de plată în contul de plăți al beneficiarului plății după ce prestatorul de servicii de plată a primit fondurile, în conformitate cu art. 159 și 160 . Articolul 156 Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății transmite prestatorului de servicii de plată al plătitorului ordinul de plată inițiat de către sau prin intermediul beneficiarului plății în termenele convenite între beneficiarul plății și prestatorul său de servicii de plată, astfel încât plata să poată fi făcută, în ceea ce privește debitarea directă, la data scadentă convenită. Articolul 157 În cazul în care beneficiarul plății nu are un cont de plăți la prestatorul de servicii de plată, fondurile sunt puse la dispoziția beneficiarului plății de către prestatorul de servicii de plată care primește fondurile pentru beneficiarul plății în termenul prevăzut la art. 154-156 . Articolul 158

(1)

În cazul în care un consumator plasează numerar într-un cont de plăți deschis la prestatorul de servicii de plată în moneda respectivului cont de plăți, prestatorul de servicii de plată se asigură că suma este disponibilă și că i se atribuie o dată a valutei imediat după momentul primirii fondurilor.

(2)

În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată nu este consumator, suma este disponibilizată cu o dată a valutei care este cel târziu următoarea zi lucrătoare după primirea fondurilor. Articolul 159

(1)

Data valutei la care se face creditarea contului de plăți al beneficiarului plății nu poate fi ulterioară zilei lucrătoare în care suma ce face obiectul operațiunii de plată este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății.

(2)

Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății se asigură că suma operațiunii de plată se află la dispoziția beneficiarului plății imediat după ce această sumă este creditată în contul prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății. Articolul 160 Data valutei la care se face debitarea contului de plăți al plătitorului nu poate fi anterioară momentului în care suma ce face obiectul operațiunii de plată este debitată din contul respectiv. Capitolul IV Răspunderea juridică Secțiunea 1 Coduri unice de identificare incorecte Articolul 161 Ordinul de plată este considerat ca fiind corect executat în ceea ce privește beneficiarul plății specificat prin codul unic de identificare, dacă ordinul de plată este executat în conformitate cu codul unic de identificare. Articolul 162

(1)

În cazul în care codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată este incorect, prestatorul de servicii de plată nu răspunde, în conformitate cu art. 164-173 , pentru neexecutarea sau executarea defectuoasă a operațiunii de plată.

(2)

În cazul prevăzut la alin. (1) , prestatorul de servicii de plată al plătitorului trebuie să depună toate eforturile rezonabile pentru a recupera fondurile implicate în operațiunea de plată.

(3)

Prestatorul de servicii de plată poate percepe un preț utilizatorului serviciilor de plată pentru operațiunea de recuperare, dacă este convenit în contractul-cadru. Articolul 163 În cazul în care utilizatorul serviciilor de plată furnizează informații suplimentare față de cele prevăzute la art. 93 alin. (1) lit. a) sau la art. 99 pct. 2 lit. b) , prestatorul de servicii de plată răspunde numai pentru executarea operațiunilor de plată, în conformitate cu codul unic de identificare furnizat de utilizatorul serviciilor de plată. Secțiunea a 2-a Neexecutarea sau executarea incorectă a operațiunilor Articolul 164

(1)

În cazul în care un ordin de plată este inițiat de plătitor, prestatorul său de servicii de plată este ținut responsabil în fața plătitorului, fără a aduce atingere art. 127 , 162 , 163 și 176 , pentru executarea corectă a operațiunii de plată, cu excepția cazului prevăzut la alin. (2) .

(2)

Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului poate dovedi plătitorului și, dacă este cazul, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății că prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății a primit suma care face obiectul operațiunii de plată în conformitate cu art. 154 , prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în fața beneficiarului plății pentru executarea corectă a operațiunii de plată. Articolul 165 Dacă prestatorul de servicii de plată al plătitorului este ținut responsabil în conformitate cu art. 164 , acesta rambursează, fără întârziere, plătitorului suma ce face obiectul operațiunii de plată neexecutate sau incorect executate și, dacă este cazul, restabilește contul de plăți debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată incorectă nu ar fi avut loc. Articolul 166 Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 164 , acesta pune imediat la dispoziția beneficiarului plății suma care face obiectul operațiunii de plată și, dacă este cazul, creditează suma corespunzătoare în contul de plăți al acestuia. Articolul 167 Prestatorul de servicii de plată al plătitorului depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa în conformitate cu art. 164 , pentru a identifica și a urmări operațiunea de plată și pentru a-l notifica pe plătitor cu privire la rezultate, în cazul unei operațiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de plată este inițiat de plătitor. Articolul 168 Dacă un ordin de plată este inițiat de sau prin intermediul beneficiarului plății, prestatorul său de servicii de plată este ținut responsabil în fața beneficiarului plății, fără a aduce atingere art. 127 , 162 , 163 și 176 , pentru

a)

transmiterea corectă a ordinului de plată către prestatorul de servicii de plată al plătitorului, în conformitate cu art. 156

b)

efectuarea operațiunii de plată în conformitate cu obligațiile sale prevăzute la art. 159 . Articolul 169

(1)

Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 168 lit. a) , acesta retransmite imediat ordinul de plată în cauză către prestatorul de servicii de plată al plătitorului.

(2)

Dacă prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății este ținut responsabil în conformitate cu art. 168 lit. b) , acesta garantează punerea la dispoziția beneficiarului plății a sumei ce face obiectul operațiunii de plată, imediat după ce această sumă este creditată în contul de plăți al prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății. Articolul 170 În cazul unei operațiuni de plată neexecutate sau executate incorect pentru care prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății nu este ținut responsabil în conformitate cu art. 168 , prestatorul de servicii de plată al plătitorului este răspunzător față de plătitor. Articolul 171 În cazul în care, conform art. 170 , prestatorul de servicii de plată al plătitorului este ținut responsabil, acesta rambursează plătitorului, în mod corespunzător și fără întârzieri nejustificate, suma ce face obiectul operațiunii de plată neexecutate sau incorect executate și restabilește contul de plăți debitat la starea în care s-ar fi aflat dacă operațiunea de plată incorect executată nu ar fi avut loc. Articolul 172 Prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății depune, la cerere, eforturi imediate, indiferent de răspunderea sa prevăzută la art. 168-171 , pentru a identifica și a urmări operațiunea de plată și pentru a-l notifica pe beneficiarul plății cu privire la rezultate, în cazul unei operațiuni de plată neexecutate sau incorect executate în care ordinul de plată este inițiat de sau prin intermediul beneficiarului plății. Articolul 173 Prestatorii de servicii de plată sunt răspunzători în fața utilizatorilor serviciilor de plată ai acestora pentru toate pierderile cauzate, inclusiv pentru eventualele dobânzi aplicate utilizatorilor serviciilor de plată ca urmare a neexecutării sau a executării în mod defectuos a operațiunii de plată. Articolul 174 Orice compensație financiară suplimentară față de cea prevăzută în prezentul capitol poate fi stabilită în conformitate cu legea aplicabilă contractului încheiat între utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul său de servicii de plată. Articolul 175

(1)

În cazul în care răspunderea unui prestator de servicii de plată în conformitate cu art. 168-173 revine unui alt prestator de servicii de plată sau unui intermediar, prestatorul de servicii de plată sau intermediarul respectiv compensează primul prestator de servicii de plată pentru toate pierderile survenite sau sumele achitate în conformitate cu art. 168-173 .

(2)

O compensație financiară complementară se poate stabili în conformitate cu acordurile încheiate între prestatorii de servicii de plată și/sau intermediari și cu legislația aplicabilă acordului încheiat între aceștia. Articolul 176 Răspunderea prevăzută la cap. II, III și IV nu intervine în împrejurări anormale și neprevăzute, în afara controlului persoanei care le invocă și ale căror consecințe nu ar fi putut fi evitate în pofida tuturor diligențelor în acest sens sau în cazul în care un prestator de servicii de plată este obligat să respecte alte dispoziții legislative. Capitolul V Protecția datelor Articolul 177

(1)

Sistemele de plăți și prestatorii de servicii de plată pot procesa datele personale în cazul în care acest lucru este necesar pentru a garanta prevenirea, anchetarea și detectarea fraudelor în domeniul plăților.

(2)

Procesarea datelor personale se realizează în conformitate cu Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările ulterioare. Capitolul VI Competență, sesizare și control Secțiunea 1 Competență și sesizare Articolul 178

(1)

În vederea asigurării respectării dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență de către prestatorii de servicii de plată, consumatorii, alte părți interesate, inclusiv asociațiile de consumatori, pot să sesizeze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, iar utilizatorii persoane juridice pot să sesizeze Garda Financiară în legătură cu cazurile de încălcare de către prestatorii de servicii de plată a dispozițiilor titlurilor III și IV din prezenta ordonanță de urgență ori să inițieze acțiuni în justiție împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2)

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, respectiv Garda Financiară informează, după caz, reclamantul, în răspunsul formulat către acesta, despre existența procedurilor extrajudiciare de soluționare a diferendelor.

(3)

În vederea soluționării pe cale amiabilă a eventualelor diferende și fără a se aduce atingere dreptului consumatorilor și utilizatorilor persoane juridice de a iniția acțiuni în justiție împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, respectiv Garda Financiară, consumatorii și utilizatorii persoane juridice pot apela la procedurile extrajudiciare de soluționare a diferendelor.

(4)

În cazul încălcării de către instituțiile de plată a dispozițiilor titlului II , utilizatorii serviciilor de plată se pot adresa Băncii Naționale a României în calitate de autoritate responsabilă cu supravegherea prudențială a instituțiilor de plată. Articolul 179

(1)

Pentru soluționarea pe cale amiabilă a eventualelor diferende dintre utilizatorii și prestatorii serviciilor de plată și fără a se aduce atingere dreptului utilizatorilor serviciilor de plată de a iniția acțiuni în justiție împotriva prestatorilor de servicii de plată care au încălcat dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență ori dreptului acestora de a sesiza Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor, utilizatorii de servicii de plată și alte părți interesate pot recurge la procedura medierii, în temeiul prevederilor Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare.

(2)

În cazul disputelor transfrontaliere, mediatorii cooperează în mod activ cu organismele din alte state membre care asigură soluționarea pe cale extrajudiciară a disputelor dintre utilizatorii serviciilor de plată și prestatorii de servicii de plată. Secțiunea a 2-a Contravenții și sancțiuni Articolul 180

(1)

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 181 se fac de către reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, respectiv de către Garda Financiară, la sesizarea consumatorilor, a asociațiilor de consumatori, a utilizatorilor persoane juridice ori din oficiu, în cazul în care, prin încălcarea prevederilor legale, sunt sau pot fi afectate interesele acestora.

(2)

Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Garda Financiară au competențe conform alin. (1) în cazul prestatorilor de servicii de plată al căror stat membru de origine este România și în cazul agențiilor sau sucursalelor pentru care România este stat membru gazdă și care acționează în conformitate cu dreptul de stabilire. Articolul 181

(1)

Constituie contravenții încălcarea dispozițiilor din cadrul titlului III referitoare la transparența pentru condiții și cerințe de informare, precum și încălcarea dispozițiilor art. 115 - art. 122 alin. (2) și (3) , art. 123 alin. (2) , (3) și (4) , art. 125 - art. 127 alin. (1) , art. 128-art. 130 alin. (1) , art. 131 alin. (2) , art. 133-art. 136 alin. (1) și (3) , art. 137 alin (2) , art. 143 alin. (1) și (2) , art. 144 , art. 149 alin. (2) , art. 150-152 , art. 153 alin. (3) , art. 154-art. 158 alin. (1) , art. 159 , 160 , art. 162 alin. (2) și (3) , art. 165-169 , art. 171-173 , care se sancționează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei.

(2)

Valoarea amenzilor prevăzute la alin. (1) se va actualiza prin hotărâre a Guvernului. Articolul 182 Contravențiilor prevăzute la art. 181 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare. Secțiunea a 3-a Infracțiuni Articolul 183 Prestarea fără drept cu titlu profesional a serviciilor de plată prevăzute la art. 8 constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Articolul 184 Împiedicarea fără drept a exercitării potrivit prezentei legi a competențelor de supraveghere ale Băncii Naționale a României constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. Capitolul VII Dispoziții tranzitorii și finale Articolul 185

(1)

Entitățile care prestează servicii de plată la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru continuarea activității trebuie să solicite Băncii Naționale a României autorizarea în conformitate cu dispozițiile titlului II și reglementărilor emise în aplicarea acestuia până la data de 31 decembrie 2010.

(2)

Entităților prevăzute la alin. (1) , care până la data de 30 aprilie 2011 nu dispun de autorizație potrivit prevederilor titlului II , le este interzisă continuarea desfășurării activității de prestare de servicii de plată. Articolul 186

(1)

Banca Națională a României elaborează reglementări în aplicarea titlului II , care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)

În scopul unei aplicări unitare a dispozițiilor titlului II și a reglementărilor emise în baza acestuia, Banca Națională a României poate emite instrucțiuni și precizări, care se publică pe pagina de internet a Băncii Naționale a României. Articolul 187 Prin aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență nu se aduce atingere aplicării prevederilor Legii nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, republicată, cu modificările ulterioare, ori altor dispoziții legale relevante, care sunt conforme cu legislația comunitară aplicabilă condițiilor de acordare a creditelor pentru consum. Articolul 188 Prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare începând cu data de 1 noiembrie 2009, cu excepția art. 186 alin. (1) , care intră în vigoare la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 189 La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Ordonanța Guvernului nr. 6/2004 privind transferurile transfrontaliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 30 ianuarie 2004, aprobată prin Legea nr. 119/2004 , se abrogă. Articolul 190 Art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 130/2000 privind protecția consumatorilor la încheierea și executarea contractelor la distanță, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 7 martie 2008, cu modificările ulterioare, se abrogă. Articolul 191

(1)

Până la modificarea contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pentru asigurarea conformității cu dispozițiile titlurilor III și IV, prestatorii de servicii de plată asigură aplicarea dispozițiilor din prezenta ordonanță de urgență.

(2)

Pe perioada prevăzută la alin. (1) , prestatorii de servicii de plată trebuie să poată face dovada că au informat utilizatorii de servicii de plată cu privire la noile condiții aplicabile și la necesitatea modificării contractelor.