ORDONANTA nr. 7 din 19 iulie 2001 - (*actualizată*) privind impozitul pe venit (actualizată până la data de 23 iulie 2003*)

În înțelesul prezentei ordonanțe, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente.

Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii.

Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii asemănătoare, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.

Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrica și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea.

Venitul net din activități independente se determina în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla. (2) Venitul net din activități independente se determina ca diferența între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.

Venitul brut cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natura, inclusiv contravaloarea bunurilor din patrimoniul afacerii, rămase după încetarea definitivă a activității. Nu sunt considerate venituri brute sumele primite sub forma de credite.

Pentru activitatea de interes public desfășurată de notarii publici, care implica determinarea, colectarea și virarea la buget, potrivit legii, a taxelor de timbru aferente actelor notariale, se admite la deducere în plus un procent de 5% din volumul taxelor de timbru încasate și virate.

Nu sunt cheltuieli deductibile

Baza de calcul la care se aplică limitele de cheltuieli prevăzute la alin. (4) lit. c) și d) se determina prin deducerea din venitul brut a cheltuielilor aferente deductibile, exclusiv a celor pentru care se face calculul plafonului.

Venitul net din activități independente, realizat de persoanele fizice în cadrul unor asociații între persoane fizice, fără personalitate juridică, se calculează la nivelul asociației, conform prevederilor prezentului articol, cu respectarea regulilor prevăzute la cap. IV.

Venitul net din activități independente, realizat de persoanele fizice în cadrul unor asociații dintre persoane fizice și persoane juridice, care nu dau naștere unei persoane juridice, se calculează la nivelul asociației, cu respectarea regulilor prevăzute la cap. IV.

Pentru contribuabilii care realizează venituri din activități independente și își desfășoară activitatea individual, venitul net se determina pe bază de norme de venit. Ministerul Finanțelor Publice, prin ordin al ministrului finanțelor publice, stabilește nomenclatorul activităților independente pentru care venitul net se poate determina pe bază de norme de venit.

Normele de venit și coeficienții de corectie ai acestora, stabiliți în funcție de condițiile specifice de desfășurare a activității, se aproba de direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice până cel târziu în ultima zi a lunii decembrie a anului fiscal precedent celui pentru care sunt stabiliți.

Organul fiscal competent va comunică contribuabilului până la data de 15 aprilie a anului fiscal suma reprezentând venitul net și nivelul plăților anticipate în contul impozitului anual.

În cazul contribuabililor pentru care venitul net se determina pe bază de norme de venit și care își desfășoară activitatea pe perioade mai mici de un an normele de venit se reduc proporțional cu perioada nelucrata.

Norma de venit, comunicată contribuabilului potrivit alineatelor precedente, reprezintă venit net și intră în componenta venitului anual global impozabil.

Pentru contribuabilii care desfășoară mai multe activități la care impunerea se face pe bază de norme de venit, impozitul se stabilește în funcție de norma de venit cea mai mare. Contribuabilii care desfășoară atât activități impuse pe bază de norme de venit, cat și activități care nu se regăsesc în nomenclatorul prevăzut la alin. (1) se impun în sistem real.

Activitatea de taximetrie se impune numai pe bază de norme de venit, inclusiv în situația în care aceasta activitate se desfășoară în cadrul unor agenți economici, în baza unor înțelegeri, altele decât contractul individual de muncă sau convenția civilă de prestări de servicii.

Pentru contribuabilii care desfășoară mai multe activități, printre care și cea de taximetrie, impunerea se face în sistem real. În acest caz venitul net nu poate fi inferior normei de venit, stabilită pentru activitatea de taximetrie.

Venitul brut din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă totalitatea încasărilor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura realizate din drepturi de proprietate intelectuală.

Venitul net se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 40%, aplicată la venitul brut, precum și a contribuțiilor obligatorii, datorate potrivit legii.

Venitul net din drepturi de autor aferente operelor de arta monumentala se determina prin deducerea din venitul brut a unei cote de cheltuieli de 50%, aplicată la venitul brut, precum și a contribuțiilor obligatorii, datorate potrivit legii.

Contribuabilii care obțin venituri din activități independente, impusi pe bază de norme de venit, precum și cei care obțin venituri din drepturi de proprietate intelectuală au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real, potrivit art. 16.

Opțiunea se face pe bază de cerere adresată organului fiscal competent până la data de 31 ianuarie a anului fiscal sau o dată cu depunerea declarației privind venitul estimat și este obligatorie pentru contribuabil pe perioada anului fiscal. Opțiunea se considera reînnoită pentru un nou an fiscal în cazul în care contribuabilul nu depune o cerere de renunțare la opțiunea privind impunerea în sistem real.

Beneficiarii de venit datorează în cursul anului un impozit reținut la sursa, reprezentând plati anticipate, stabilit în situațiile și în cuantumurile următoare

Plătitorii veniturilor prevăzute la alin. (1) au obligația sa calculeze, sa retina și sa vireze impozitul la bugetul de stat până la data de 10 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata venitului.

Impozitul reținut de persoana juridică în contul persoanei fizice pentru veniturile realizate dintr-o asociere cu o persoană juridică română, care nu da naștere unei persoane juridice, reprezintă plata anticipata în contul impozitului anual pe venit. Obligația calculării, reținerii și virarii impozitului determinat conform metodologiei stabilite în legislația privind impozitul pe profit revine persoanei juridice române.

Venitul brut din salarii reprezintă suma veniturilor realizate de salariat pe fiecare loc de realizare a venitului.

Venitul net din salarii se determina prin deducerea din venitul brut, determinat potrivit prevederilor alin. (1), a următoarelor cheltuieli, după caz

Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar reprezentând plati anticipate, care se calculează și se retine la sursa de către plătitorii de venituri.

Impozitul lunar prevăzut la alin. (3) se determina astfel

Abrogat.

În cazul salariilor sau diferențelor de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, beneficiarii de astfel de venituri datorează un impozit final care se calculează și se retine la sursa de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 20% asupra bazei de calcul determinate ca diferența între venitul brut și contribuțiile obligatorii prevăzute de lege, și nu se cumulează cu celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc.

Sumele reprezentând prime de vacanta, acordate pe lângă indemnizația de concediu de odihnă, potrivit prevederilor contractelor de muncă sau ale unor legi speciale, în limita salariului de baza din luna anterioară plecării în concediu, se impozitează separat de celelalte drepturi salariale ale lunii în care se plătesc, prin aplicarea baremului lunar asupra bazei de calcul determinate ca diferența între venitul brut și contribuția la asigurările sociale de sănătate. Veniturile se supun procedurii prevăzute la art. 27.

În cazul veniturilor încasate în avans în cursul anului pentru plata indemnizațiilor de concediu de odihnă, acestea se cuprind în baza de calcul a lunilor la care se referă.

Calculul impozitului pe veniturile din salarii se face pe baza informațiilor cuprinse în fișa fiscală.

Plătitorii de venituri au obligația să solicite organului fiscal, pe bază de cerere, până la data de 30 noiembrie a fiecărui an pentru anul următor, formularul tipizat al fișelor fiscale pentru salariați și pentru persoanele fizice care obțin venituri asimilate salariilor.

Fișa fiscală va fi completată de plătitorul de venituri cu datele personale ale contribuabilului, mențiunile referitoare la deducerile personale, veniturile din salarii obținute și impozitul reținut și virat în cursul anului, precum și rezultatul regularizării impozitului plătit pe venitul anual sub forma de salarii. Până la completarea fisei fiscale cu datele personale necesare acordării deducerilor personale suplimentare salariații vor beneficia de deducerea personală de baza, urmând ca angajatorii să efectueze regularizarea veniturilor salariale.

Plătitorul de venituri are obligația sa completeze formularele prevăzute la alin. (1) pe întreaga durata de efectuare a plății salariilor, sa recalculeze și sa regularizeze anual impozitul pe salarii.

Plătitorul este obligat sa păstreze fișa fiscală pe întreaga durata a angajării și sa transmită organului fiscal competent și angajatului, sub semnatura, câte o copie pentru fiecare an până în ultima zi a lunii februarie a anului curent pentru anul fiscal expirat.

Datele personale din fișele fiscale se vor completa pe bază de documente justificative. Deducerile personale suplimentare pentru persoanele aflate în întreținere se acordă pe bază de declarație pe propria răspundere a contribuabilului, însoțită de documente justificative.

Plătitorii de venituri de natura salariala au obligația sa determine venitul anual impozabil din salarii și sa stabilească diferența dintre impozitul calculat la nivelul anului și cel calculat și reținut lunar anticipat în cursul anului fiscal, până în ultima zi lucrătoare a lunii februarie a anului fiscal următor, precum și să efectueze regularizarea acestor diferențe în termen de 90 de zile de la această dată, pentru persoanele fizice care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții

Diferențele de impozit rezultate din operațiunile de regularizare influențează obligația de plată pentru bugetul de stat a impozitului pe venitul din salarii, a angajatorului, pentru luna în care are loc regularizarea, rezultând impozitul de virat pentru luna respectiva.

Sumele reprezentând deduceri personale cuvenite, dar neacordate în cursul anului fiscal de către angajatori, precum și deduceri personale acordate, dar necuvenite, se regularizează cu ocazia stabilirii impozitului anual pe venit.

Venitul brut reprezintă totalitatea sumelor în bani și/sau echivalentul în lei al veniturilor în natura, realizate de proprietar, uzufructuar sau alt deținător legal.

Venitul brut se majorează cu valoarea cheltuielilor ce cad, conform dispozițiilor legale, în sarcina proprietarului, uzufructuarului sau a altui deținător legal, dacă sunt efectuate de cealaltă parte contractantă.

Venitul brut anual din cedarea folosinței bunurilor se stabilește pe baza chiriei sau a arendei prevăzute în contractul încheiat între părți pentru fiecare an fiscal, indiferent de momentul plății chiriei sau a arendei.

În situația în care chiria/arenda reprezintă echivalentul în lei al unei valute, venitul brut anual se determina pe baza chiriei/arendei lunare evaluate la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României, din ultima zi a fiecărei luni, corespunzător lunilor din perioada de impunere.

Dividendul este orice distribuire facuta de o persoană juridică, în bani și/sau în natura, în favoarea acționarilor sau asociaților, din profitul stabilit pe baza bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi.

Se cuprind în această categorie de venit, în vederea impunerii, și sumele primite ca urmare a deținerii de titluri de participare la fondurile închise de investiții.

Sunt scutite de impozit, potrivit prezentei ordonanțe, dobânzile aferente titlurilor de stat, depozitelor la vedere, precum și obligațiunilor municipale, ale Agenției Naționale pentru Locuințe și ale altor entități emitatoare de obligațiuni care vizează construcția de locuințe.

Dobânzile aferente depunerilor la casa de ajutor reciproc sunt asimilate dobânzilor aferente depozitelor la vedere

Veniturile sub forma de dividende distribuite, precum și sumele prevăzute la art. 33 alin. (2) se impun cu o cota de 5% din suma acestora.

Veniturile sub forma de dobânzi se impun cu o cota de 1% din suma acestora.

Veniturile obținute potrivit alin. (1) și (2) nu se supun globalizarii.

Obligația calculării, reținerii și virarii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice o dată cu plata dividendelor către acționari sau asociați. În cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost plătite acționarilor sau asociaților până la sfârșitul anului în care s-a aprobat bilanțul contabil, termenul de plată a impozitului pe dividende este până la data de 31 decembrie a anului respectiv. (2) Pentru veniturile sub forma de dobânzi impozitul se calculează și se retine de către plătitorii de astfel de venituri în momentul calculului acestora și se virează de către aceștia, lunar, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face calculul dobânzii.

Impozitul reținut conform prezentului articol este impozit final.

Veniturile obținute din jocuri de noroc, în bani și/sau în natura, prevăzute la art. 38, se impun prin reținere la sursa cu o cota de 20% aplicată asupra diferenței dintre venitul brut și suma reprezentând venitul scutit potrivit art. 39.

Veniturile din premii, în bani și/sau în natura, prevăzute la art. 38, se impun prin reținere la sursa cu o cota de 10% aplicată asupra diferenței dintre venitul brut și suma reprezentând venitul scutit potrivit art. 39.

Obligația calculării, reținerii și virarii impozitului revine plătitorilor de venituri, impozitul fiind final.

Veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare sunt câștigurile de capital obținute ca urmare a operațiunilor de vânzare-cumpărare de valori mobiliare.

Câștigul de capital reprezintă diferența obținută în plus dintre prețul de vânzare și prețul de cumpărare pe tipuri de valori mobiliare, diminuată, după caz, cu comisioanele datorate intermediarilor.

În cazul transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale, venitul supus impunerii este câștigul obținut ca urmare a vânzării părților sociale. Câștigul din vânzarea părților sociale se determina ca diferența între valoarea de vânzare și valoarea nominală.

Impozitul se calculează prin aplicarea unei cote de 1% asupra câștigului de capital din vânzarea valorilor mobiliare, precum și asupra câștigului din vânzarea părților sociale.

Obligația calculării, reținerii și virarii impozitului pe veniturile sub forma de câștiguri de capital revine intermediarilor sau altor plătitori de venit, după caz, potrivit legii.

În cazul câștigului obținut ca urmare a transferului dreptului de proprietate asupra părților sociale și al câștigului de capital obținut din operațiunile de vânzare-cumpărare de valori mobiliare în cazul societăților închise, obligația calculării și reținerii impozitului revine dobânditorului de părți sociale sau de valori mobiliare în momentul încheierii tranzacției, pe baza contractului încheiat între părți. Termenul de plată a impozitului pentru plătitorii de venituri către bugetul de stat este până la data la care se depun documentele pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra părților sociale sau valorilor mobiliare la registrul comerțului sau în registrul acționarilor, după caz, operațiune care nu se poate efectua fără justificarea virarii impozitului la bugetul de stat.

Pentru veniturile reprezentând câștig de capital din tranzacții pe piața de capital, impozitul se calculează și se retine în momentul înregistrării câștigului la data efectuării tranzacției.

Impozitul calculat, reținut și vărsat conform prevederilor de mai sus, este final.

În cazul tranzacțiilor cu acțiuni primite de persoanele fizice, cu titlu gratuit, în cadrul Programului de privatizare în masa, valoarea nominală a acestora va fi asimilată cu prețul de cumpărare, la prima tranzactionare.

Pierderile înregistrate din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor mobiliare și părților sociale nu se compensează cu câștigul realizat din astfel de operațiuni de vânzare-cumpărare.

În aplicarea prevederilor prezentului articol se utilizează norme privind determinarea, reținerea și virarea impozitului pe câștigul de capital obținut de persoanele fizice, care se emit de Comisia Naționala a Valorilor Mobiliare, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

Veniturile obținute sub forma câștigurilor din operațiuni de vânzare-cumpărare de valuta la termen, pe bază de contract, precum și din orice alte operațiuni de acest gen reprezintă diferențele de curs favorabile rezultate din aceste operațiuni și se impun prin aplicarea unei cote de impozit de 1%, în momentul închiderii operațiunii și evidențierii în contul clientului, iar virarea impozitului se efectuează până la data de 25 a lunii următoare celei în care a fost reținut.

Impozitul calculat, reținut și vărsat conform prevederilor alin. (1) este final.

Pierderile înregistrate nu se compensează cu câștigul realizat din astfel de operațiuni.

Veniturile care nu se regăsesc în mod expres menționate în prezenta ordonanță se supun impunerii cu o cota de 10%, impozitul fiind final.

Impozitul se calculează și se retine la sursa de către plătitorii de venituri și se virează la bugetul de stat până la data de 25 a lunii următoare realizării venitului. În funcție de natura venitului care se încadrează în această categorie, Ministerul Finanțelor Publice, prin ordin al ministrului finanțelor publice, poate stabili alte termene de plată. -------------- Alin. (1) al art. 43 art. 1 din LEGEA nr. 493 din 11 iulie 2002 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 25 iulie 2002.

Impozitul pe veniturile din pensii se calculează lunar de unitățile plătitoare a acestor venituri, prin aplicarea baremului lunar prevăzut la art. 8 asupra venitului impozabil lunar din pensii, determinat potrivit art. 44 alin. (4).

Impozitul calculat se retine la data efectuării plății pensiei și se virează la bugetul de stat la unitatea fiscală pe raza căreia își au sediul plătitorii de venituri din pensii, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se face plata pensiilor, impozitul fiind final.

Drepturile de pensii restante se defalca pe lunile la care se referă, în vederea calculării impozitului datorat.

Persoanele fizice care obțin venituri din cultivarea și valorificarea florilor, legumelor și zarzavaturilor, în sere și în solarii, precum și a arbustilor, plantelor decorative și ciupercilor, din exploatarea pepinierelor viticole și pomicole și altele asemenea datorează un impozit în cota de 15% asupra venitului net, impozitul fiind final.

Venitul net se determina pe bază de norme de venit.

Normele de venit se aproba de către direcțiile generale ale finanțelor publice teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, cu avizul direcțiilor teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, până cel târziu la data de 31 mai a anului fiscal. Normele de venit se stabilesc pe unitatea de suprafața și se reduc în caz de calamitati naturale, precum și în situația începerii sau a încetării activității în cursul anului.

Declarația de impunere se depune la organul fiscal pe raza căruia se afla terenul, până la data de 30 iunie a anului fiscal, iar impozitul se plătește la organul fiscal de domiciliu al contribuabilului, în proportiile și la termenele următoare

Procedura de declarare, stabilire și plata a impozitului se stabilește prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Contribuabilii care încep o activitate după data de 30 iunie vor depune declarație de impunere în termen de 15 zile de la data începerii activității.

Prin excepție de la prevederile alineatelor anterioare ale prezentului articol, contribuabilii care obțin venituri din activități agricole, definite potrivit prezentei ordonanțe, au dreptul sa opteze pentru determinarea venitului net în sistem real.

Opțiunea se face pe bază de cerere adresată organului fiscal competent până la data de 31 ianuarie a anului fiscal sau o dată cu depunerea declarației privind venitul estimat și este obligatorie pentru contribuabil pe perioada a 3 ani fiscali consecutivi. Opțiunea se considera reînnoită pentru o alta perioada de 3 ani în cazul în care contribuabilul nu depune o cerere de renunțare la opțiunea privind impunerea în sistem real.

Contribuabilii prevăzuți la art. 2 alin. (1) lit. a), care pentru același venit și în decursul aceleiași perioade impozabile sunt supuși impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cat și în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, în limitele prevăzute în prezenta ordonanță, denumit în continuare credit fiscal extern.

Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții

Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, potrivit prezentei ordonanțe, aferentă venitului din străinătate.

Calculul creditului fiscal extern se face separat pentru veniturile realizate pe fiecare țara, cu respectarea prevederilor alin. (3).

În cazul veniturilor a căror impunere în România este finala, creditul fiscal extern se acordă pentru fiecare venit similar din România, potrivit prezentei ordonanțe.

În vederea calculului creditului fiscal extern sumele în valută se transforma la cursul de schimb mediu anual al pieței valutare comunicat de Banca Naționala a României din anul de realizare a venitului.

Pentru veniturile realizate de contribuabilii prevăzuți la art. 2 alin. (1) lit. b) și c) și la art. 2 alin. (2), prevederile cap. II se aplică în mod corespunzător, aceste venituri necumulandu-se în vederea impunerii în România.

Contribuabilii prevăzuți la art. 2 alin. (2), care realizează venituri din România în calitate de artiști de spectacol, cum sunt: artiștii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca interpreți muzicali sau ca sportivi, din activitățile lor personale desfășurate în aceasta calitate, precum și cei care realizează venituri din drepturi de proprietate intelectuală se impun cu o cota de 15% aplicată la venitul brut, prin reținere la sursa, impozitul fiind final. Impozitul reținut la sursa de către plătitorii venitului se vărsa la bugetul de stat în aceeași zi în care se efectuează plata venitului supus impunerii.

Pentru aplicarea prevederilor convențiilor de evitare a dublei impuneri beneficiarul venitului va prezenta organelor fiscale din România certificatul de rezidență fiscală, în original, eliberat de organul fiscal din țara de rezidență, prin care să se ateste ca este rezident al statului respectiv și ca îi sunt aplicabile prevederile convenției de evitare a dublei impuneri.

Când nu se face dovada rezidentei potrivit alin. (3) sau persoana fizica aparține unui stat cu care România nu are încheiată o convenție de evitare a dublei impuneri, prevederile prezentei ordonanțe se aplică pentru veniturile impozabile, altele decât cele supuse impunerii potrivit legislației privind impunerea unor venituri realizate din România de persoane fizice și persoane juridice nerezidente.

Reglementările convențiilor de evitare a dublei impuneri prevalează față de prevederile prezentei ordonanțe.

În situația în care cotele de impozitare din legislația interna sunt mai favorabile decât cele din convențiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile.