ORDONANȚĂ nr. 5 din 19 iulie 2001 (*actualizată*) privind procedura somației de plată (actualizată până la data de 29 mai 2004*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, insusit de părți prin semnătura ori în alt mod admis de lege și care atesta drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Suma ce reprezintă obligația prevăzută la alin. (1), precum și dobânzile, majorările sau penalitățile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
Cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.
Cererea introdusă potrivit art. 2 va cuprinde
numele și domiciliul sau, după caz, denumirea și sediul creditorului
numele și domiciliul debitorului persoana fizica, iar în cazul debitorului persoana juridică, denumirea și sediul, precum și, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerțului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal și contul bancar
sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), temeiul de fapt și de drept al obligațiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcuta plata și orice element necesar pentru determinarea datoriei.
La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.
Cererea și actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanța.
În cazul în care creditorul primește plata datoriei ori declara ca este multumit cu înțelegerea asupra plății, judecătorul va lua act despre aceasta și va proceda la închiderea dosarului, pronunțând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind înțelegerea părților asupra plății constituie titlu executoriu.
În cazul creanțelor reprezentând obligații de plată a cotelor din cheltuielile comune față de asociațiile de proprietari sau locatari, precum și a cheltuielilor de întreținere ce revin persoanelor fizice corespunzător suprafețelor locative pe care le folosesc ca locuințe, judecătorul, la cererea debitorului, va putea, prin derogare de la dispozițiile art. 6 alin. (3), sa dispună stabilirea unui termen de plată ori eșalonarea plății, ținând seama de motivele temeinice invocate de debitor în ceea ce privește posibilitățile efective de plată.
Ordonanța prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum și în cazul în care prin ordonanța cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecata potrivit dreptului comun.
Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia.
Cererea în anulare se soluționează de către instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța.
Ordonanța de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului, împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este irevocabilă.
Cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedura civilă.
Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.
Ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.
Prezenta ordonanță va intra în vigoare la data de 15 august 2001.