LEGE Nr. 45 din 1 iulie 1993 pentru modificarea și completarea Codului de procedura penală
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Codul de procedură penală se modifica și se completează după cum urmează
Articolul 1 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor." 2. Secțiunea I din capitolul I al titlului II din partea generală va avea următorul cuprins: "Secțiunea I Competența după materie și după calitatea persoanei Competența judecătoriei
Judecătoria judeca în prima instanța toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Competența tribunalului militar
Tribunalul militar judeca în prima instanța
infracțiunile săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe
următoarele infracțiuni săvârșite de civili
infracțiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosință Ministerului Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informații, Serviciului de Informații Externe și Serviciului de Protecție și Paza, care prin natura sau destinația lor au un caracter militar sau interesează capacitatea de apărare
infracțiunile prevăzute în art. 348-354 din Codul penal
infracțiunile săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Paza, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Competența tribunalului
Tribunalul
judeca în prima instanța
infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 174-177, 179, 189 alin. 3, 190, 197 alin. 2, 211 alin. 2, dacă fapta a avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182, 212, 218, 219 alin. 3, dacă fapta a avut ca urmare un dezastru, și alin. 4, art. 223 alin. 3, 224 alin. 3, 225 alin. 2, dacă fapta a avut vreuna dintre urmările prevăzute în art. 182, și alin. 3, art. 226, 229 alin. 3, 231 alin. 3 și 4, 232 alin. 3 și 4, 248 alin. 2, 252, 254, 255, 257, 266-270, 273 alin. 2, 274 alin. 2, 275 alin. 3, 276, 279 alin. 3, 280, 280'1, 282, 298, 302^2, 312 și 317, precum și infracțiunea de contrabanda, dacă a avut ca obiect arme, muniții sau materii explozive ori radioactive
infracțiunile săvârșite cu intenție, care au avut ca urmare moartea unei persoane
alte infracțiuni date prin lege în competența sa
ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de judecătorii în prima instanța, cu excepția celor privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 lit. a)
ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de judecătorii, în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a), precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege
soluționează conflictele de competența ivite între judecătoriile din raza sa teritorială. Competența tribunalului militar teritorial
Tribunalul militar teritorial
judeca în prima instanța
infracțiunile săvârșite de ofițerii superiori, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe
infracțiunile menționate în art. 27 pct. 1 lit. a) și b), săvârșite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Paza
alte infracțiuni date prin lege în competența sa
ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare, cu excepția infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și a infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani
ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor menționate în art. 279 alin. 2 lit. a) și al infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege
soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare din raza sa teritorială. Competența Curții de Apel
Curtea de Apel
judeca în prima instanța
infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și 356-361
infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii și tribunale, de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, precum și de notarii de stat
infracțiunile săvârșite de judecătorii și controlorii financiari ai camerelor de conturi județene
alte infracțiuni date prin lege în competența sa
ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate în prima instanța de tribunale
ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate de tribunale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege
soluționează conflictele de competența ivite între tribunale sau între judecătorii și tribunale din raza sa teritorială, ori între judecătorii din circumscripția unor tribunale diferite, aflate în raza teritorială a Curții. Competența Curții Militare de Apel
Curtea Militară de Apel
judeca în prima instanța
infracțiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 și 356-361, săvârșite de militari ori săvârșite în legătură cu serviciul de către salariații civili din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe și Serviciul de Protecție și Paza
infracțiunile săvârșite de judecătorii tribunalelor militare și ai tribunalelor militare teritoriale, precum și de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângă aceste instanțe
alte infracțiuni date prin lege în competența sa
ca instanța de apel, judeca apelurile împotriva hotărîrilor pronunțate în prima instanța de tribunalele militare teritoriale
ca instanța de recurs, judeca recursurile împotriva hotărîrilor pronunțate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege
soluționează conflictele de competența ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare și tribunalele militare teritoriale ori între tribunale militare din raza de competența a unor tribunale militare teritoriale diferite. Competența Curții Supreme de Justiție
Curtea Suprema de Justiție
judeca în prima instanța
infracțiunile săvârșite de senatori și deputați
infracțiunile săvârșite de membrii Guvernului
infracțiunile săvârșite de judecătorii Curții Constituționale, membrii, judecătorii, procurorii și controlorii financiari ai Curții de Conturi și de președintele Consiliului Legislativ
infracțiunile săvârșite de maresali, amirali și generali
infracțiunile săvârșite de șefii cultelor religioase organizate în condițiile legii și de ceilalți membri ai Inaltului Cler, care au cel puțin rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia
infracțiunile săvârșite de judecătorii și magistrații asistenți de la Curtea Suprema de Justiție, de judecătorii de la curțile de apel și Curtea Militară de Apel, precum și de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe
alte cauze date prin lege în competența sa
ca instanța de recurs, judeca
recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, în prima instanța, în curțile de apel și Curtea Militară de Apel
recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, ca instanțe de apel, de curțile de apel și Curtea Militară de Apel
recursurile împotriva hotărîrilor penale pronunțate, în prima instanța, de secția penală și secția militară ale Curții Supreme de Justiție
judeca recursurile în interesul legii
judeca recursurile în anulare
soluționează
conflictele de competența în cazurile în care Curtea Suprema de Justiție este instanța superioară comuna
cazurile în care cursul justiției este întrerupt
cererile de strămutare. "
Articolul 30 alineatul 3 va avea următorul cuprins: "Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul General de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sau de către parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori județean, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. 1 îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal. " 4. Articolul 31 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Infracțiunile săvârșite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanțele civile sau militare în a căror rază teritorială își are domiciliul sau locuiește făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul și nici nu locuiește în România, și fapta este de competența judecătoriei, se judeca de Judecătoria sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanța competența după materie și calitatea persoanei, din municipiul București. " 5. Articolul 37 alineatele 1 și 2 vor avea următorul cuprins: "În cazurile de indivizibilitate prevăzute în art. 33 lit. a) și b), precum și în cele de conexitate, cauzele sunt reunite, dacă ele se afla în fața primei instanțe de judecată, chiar după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs. Cauzele se reunesc și la instanțele de apel, precum și la cele de recurs, de același grad, dacă se afla în același stadiu de judecată." 6. Articolul 40 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Când competența instanței este determinata de calitatea inculpatului, instanța rămâne competența a judeca, chiar dacă inculpatul, după săvârșirea infracțiunii, nu mai are acea calitate. " 7. Articolul 42 alineatul 4 va avea următorul cuprins: "Hotărârea de declinare a competentei nu este supusă apelului și nici recursului." 8. Articolul 43 alineatul 8 va avea următorul cuprins: "Când instanța sesizată cu soluționarea conflictului de competența constata ca acea cauza este de competența altei instanțe decît cele între care a intervenit conflictul și față de care nu este instanța superioară comuna trimite dosarul instanței superioare comune." 9. Articolul 47 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o instanța superioară sau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs." 10. Articolul 49 alineatul 3 va avea următorul cuprins: "Procurorul care a participat ca judecător la soluționarea cauzei în prima instanța nu poate pune concluzii la judecarea ei în apel sau în recurs." 11. Articolul 63 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală și de instanța de judecată potrivit convingerii lor, formată în urma examinării tuturor probelor administrate și conducindu-se după constiinta lor." 12. Articolul 85 va avea următorul cuprins: "Jurămîntul martorului
Înainte de a fi ascultat, martorul depune următorul jurămînt: "Jur ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. Asa să-mi ajute Dumnezeu !" În timpul depunerii jurământului, martorul tine mina pe cruce sau pe biblie. Referirea la divinitate din formula jurământului se schimba potrivit credinței religioase a martorului. Martorului de alta religie decît cea creștină nu îi sunt aplicabile prevederile alin. 2. Martorul fără confesiune va depune următorul jurămînt: "Jur pe onoare și constiinta ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu." Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun jurămîntul vor rosti în fața instanței următoarea formula: " Ma oblig ca voi spune adevărul și că nu voi ascunde nimic din ceea ce știu. " Situațiile la care se referă alin. 3, 4, 5 și 6 se rețin de organul judiciar pe baza afirmațiilor făcute de martor. După depunerea jurământului, președintele va pune în vedere martorului ca, dacă nu va spune adevărul, săvârșește infracțiunea de mărturie mincinoasă. Despre toate acestea se face mențiune în declarația scrisă. Minorul care nu a împlini 14 ani nu depune jurămînt; i se atrage însă atenția sa spună adevărul." 13. Articolul 136 alineatul 4 se abroga
După articolul 137 se introduce un nou articol, articolul 137^1, care va avea următorul cuprins: "Aducerea la cunoștința a motivelor luării măsurilor preventive și a invinuirii
Persoanei reținute sau arestate i se aduc, de îndată, la cunoștința, motivele reținerii sau ale arestării. Învinuirea se aduce la cunoștința celui arestat, în cel mai scurt termen, în prezenta unui avocat. Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, procurorul sau instanța de judecată încunoștințează despre aceasta, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnindu-se aceasta într-un proces-verbal." 15. Articolul 140^1 alineatul 5 va avea următorul cuprins: "Instanța se pronunța în aceeași zi, prin încheiere, asupra legalității măsurii, după ascultarea învinuitului sau inculpatului." 16. La articolul 140^1, după alineatul 5 se introduce un alineat nou, cu următorul cuprins: "Încheierea este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar." 17. Articolul 152 alineatul 4 va avea următorul cuprins: "Dacă mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menționează pe mandat data prezentării inculpatului și procedează de îndată la ascultarea acestuia, după care dispune prin rezoluție asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns în fața instanței de judecată, procurorul va trimite pe arestat instanței." 18. Articolul 152 alineatul 6 se abroga
Articolul 155 va avea următorul cuprins: "Prelungirea duratei arestării
Durata arestării inculpatului poate fi prelungită în caz de necesitate și numai motivat. Prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond sau de instanța corespunzătoare în a carei raza teritorială se afla locul de deținere." 20. Articolul 156 va avea următorul cuprins: "Propunerea pentru prelungirea arestării
Prelungirea duratei arestării se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală. Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea. Propunerea se înaintează conducătorului parchetului din care face parte cel care a făcut sau a avizat propunerea sau, după caz, procurorului șef de secție din Parchetul General, cu cel puțin 8 zile înainte de expirarea duratei arestării. Acesta, dacă apreciază că nu este cazul ca inculpatul să fie pus în libertate, sesizează, cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea termenului, instanța competența. Dacă arestarea a fost dispusă de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează procurorului de la parchetul ierarhic superior, care, dacă o socotește intemeiata, sesizează instanța, potrivit alin. 2. Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanței. În cuprinsul adresei se pot arata și alte motive care justifica prelungirea arestării decît cele cuprinse în propunere." 21. Articolele 157 și 158 se abroga
La articolul 159, alineatul 1 se abroga
La articolul 159, după alineatul 5 se introduce un alineat nou, care va avea următorul cuprins: "Instanța se pronunța asupra prelungirii arestării preventive înainte de expirarea duratei mandatului." 24. Articolul 159 alineatul 7 va avea următorul cuprins: "Încheierea prin care s-a hotărît asupra prelungirii poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare." 25. La articolul 159, după alineatul 7 se introduc doua alineate, care devin alineatele 8 și 9, cu următorul cuprins: "Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar. Măsura dispusă de instanța se comunică administrației locului de deținere, care este obligată sa o aducă la cunoștința inculpatului." 26. Articolul 159 alineatul ultim va avea următorul cuprins: "Instanța poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputind depăși 30 de zile. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător." 27. Articolele 160^6-160^10 compun un paragraf nou, paragraful 3, denumit "Dispoziții comune", în cadrul secțiunii V din capitolul I al titlului IV din partea specială
Articolul 160^8 alineatul 3 va avea următorul cuprins: "Soluționarea cererii se face de către procuror, după ascultarea inculpatului asistat de apărător, iar de către instanța, după ascultarea inculpatului și a concluziilor aparatorului, precum și ale procurorului." 29. Articolul 160^8 alineatul 6 va avea următorul cuprins: "Încheierea instanței este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile și curge de la pronunțare pentru cei prezenți și de la comunicare pentru cei lipsa." 30. La articolul 160^8, după alineatul 6 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: "Inculpatul este adus la judecarea recursului numai când instanța considera necesar." 31. Articolul 160^9 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Împotriva ordonanței procurorului se poate face plîngere la instanța căreia i-ar reveni competența sa judece cauza în fond. Încheierea instanței prin care se soluționează plîngerea, precum și încheierea de respingere a cererii de liberare provizorie sunt supuse recursului." 32. Articolul 164 alineatul 5 se abroga
Articolul 172 alineatul 6 va avea următorul cuprins: " Apărătorul are dreptul de a se plînge, potrivit art. 275, dacă cererile sale nu au fost acceptate; în situațiile prevăzute în alin. 2, 4 și 5, procurorul este obligat sa rezolve plîngerea în cel mult 48 de ore." 33 bis. La articolul 172 se introduce un alineat final, cu următorul conținut: "Apărătorul ales sau desemnat din oficiu este obligat să asigure asistența juridică a învinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei obligații, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate sesiza conducerea baroului de avocați, spre a lua măsuri." 34. Articolul 173 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Apărătorul părții vătămate, al părții civile și al părții responsabile civilmente are dreptul de a formula cereri și de a depune memorii. Apărătorul are dreptul sa asiste la efectuarea următoarelor acte de urmărire penală: ascultarea părții pe care o apara, cercetări la fața locului, perchezitii și autopsii, prelungirea duratei arestării, iar la efectuarea altor acte de urmărire poate asista cu încuviințarea organului de urmărire penală." 35. Articolul 174 alineatul 1 litera a) va avea următorul cuprins: "În cursul judecații, inculpatul poate fi reprezentat
la judecarea cauzei în prima instanța ori la rejudecarea ei după desființarea hotărârii în apel sau după casare de către instanța de recurs, numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta supusă judecații este amenda sau închisoarea de cel mult un an;"
Articolul 184 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Mandatul de aducere se executa prin organele poliției." 37. Articolul 192 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori și-a retras apelul, recursul sau cererea." 38. Articolul 198 alineatul 1, partea de început, va avea următorul cuprins: "Următoarele abateri săvârșite în cursul procesului penal se sancționează cu amendă judiciară de la 5.000 la 20.000 lei." 39. Articolul 209 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmărire penală; în exercitarea acestei atribuții procurorii conduc și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe." 40. Articolul 209 alineatul 3 va avea următorul cuprins: "Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 155-173, 174-177, 179, 189-191, 212, 225 alin. 3, 226, 236, 239 alin. 2, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 282-285, 299-302, 302^2, 317 și 356-361 din Codul penal, în cazul infracțiunilor arătate în art. 26 pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b), art. 28'1 pct. 1 lit. b) și c) și art. 29 pct. 1 din acest cod, precum și în cazul infracțiunilor împotriva protecției muncii." 41. Articolul 209 alineatul 4 va avea următorul cuprins: "Este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prevăzute în alineatul precedent, și sa exercite supravegherea asupra activității de cercetare penală procurorul de la unitatea de procuratura corespunzătoare instanței care, potrivit legii, judeca în prima instanța cauza." 42. Articolul 212 se abroga
La articolul 217, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: "Preluarea unei cauze de către un organ de cercetare penală ierarhic superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercită supravegherea acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penală care preia cauza și după încunoștințarea procurorului care exercită supravegherea acesteia." 44. Articolul 217 alineatul 2, devenit alineatul 3, va avea următorul cuprins: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției." 45. Articolul 218 va avea următorul cuprins: "Modalități de exercitare a supravegherii
Procurorul conduce și controlează activitatea de cercetare penală a poliției și a altor organe și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale. Organele de cercetare penală sunt obligate sa încunoștiințeze de îndată pe procuror despre infracțiunile de care au luat cunoștința. Procurorul poate să asiste la efectuarea oricărui act de cercetare penală sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate să ceara spre verificare orice dosar de la organul de cercetare penală, care este obligat sa-l trimită, cu toate actele, materialele și datele privitoare la fapte care formează obiectul cercetării. " 46. Articolul 247 va avea următorul cuprins: " Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ
Executarea mustrării și mustrării cu avertisment, prevăzute în art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror o dată cu dispunerea încetării urmăririi penale în cazul înlocuirii răspunderii penale, se face potrivit art. 487, care se aplică în mod corespunzător. Împotriva ordonanței prin care s-a dispus înlocuirea răspunderii penale se poate face plîngere în termen de 5 zile de la înștiințarea prevăzută în art. 246. Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere și a fost respinsă, după respingerea acesteia. Executarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectuează potrivit art. 442 și 443." 47. Articolul 249^1 va avea următorul cuprins: "Scoaterea de sub urmărire în temeiul art. 10 lit. b^1)
În cazul în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit. b^1), executarea sancțiunilor cu caracter administrativ, prevăzute în art. 18^1 din Codul penal, se face potrivit art. 247, care se aplică în mod corespunzător. Punerea în executare a ordonanței prin care s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ a amenzii se face după expirarea termenului prevăzut în art. 247 alin. 2, iar dacă s-a făcut plîngere și a fost respinsă, după respingerea acesteia." 48. Articolul 262 punctul 2 litera a) alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Dacă procurorul dispune înlocuirea răspunderii penale o dată cu încetarea urmăririi penale, face aplicatia art. 91 din Codul penal." 49. Articolul 268 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "Când procurorul constata ca pentru vreuna din infracțiunile sau infractorii arătați în art. 207, 208 și 209 alin. 3 și 4 urmărirea penală s-a făcut de un alt organ decît cel prevăzut în textele menționate, ia măsuri ca urmărirea să fie facuta de organul competent." 50. Articolul 273 alineatul 2 se abroga
Articolul 274 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155, 159 și 160." 52. La articolul 279 alineatul 2 litera a) se introduce un nou alineat, cu următorul cuprins: "Aceste prevederi se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute de art. 193, 205 și 206 din Codul penal, săvârșite prin presa sau orice mijloace de comunicare în masa." 53. Articolul 279 litera c) va avea următorul cuprins: "c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plîngerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar de stat, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau contra uneia din persoanele arătate la art. 29 pct. 1." 54. Articolul 287 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Instanța își formează convingerea pe baza probelor administrate în cauza." 55. Articolul 290 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Dacă judecarea în ședința publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședința secreta pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei." 56. Articolul 311 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "Hotărârea prin care instanța se pronunța asupra apelului, recursului, recursului în anulare, recursului în interesul legii, precum și hotărârea pronunțată de instanța de recurs în rejudecarea cauzei se numește decizie." 57. Articolul 316 alineatul 1 va avea următorul cuprins: "În desfășurarea cercetării judecătorești și a dezbaterilor, procurorul exercita rolul sau activ în vederea aflarii adevărului și a respectării dispozițiilor legale. Procurorul este liber să prezinte concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ținând seama de probele administrate." 58. Articolul 357 alineatul 4 va avea următorul cuprins: "Dispozitivul trebuie să cuprindă totdeauna mențiunea ca hotărârea este supusă apelului sau, după caz, recursului, cu arătarea termenului în care poate fi exercitat și menționarea datei când hotărârea a fost pronunțată și ca pronunțarea s-a făcut în ședința publică." 59. Articolul 358 alineatul 2 va avea următorul cuprins: "După pronunțare, președintele explica părților prezente ca pot declara apel sau, după caz, recurs." 60. Denumirea capitolului III al titlului II din partea specială este următoarea: " Căile de atac ordinare." 61. Capitolul III al titlului II din partea specială va avea următorul cuprins: " CAP. 3 Căile de atac ordinare
Sentințele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel
sentințele pronunțate de judecătorii privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 lit. a)
sentințele pronunțate de tribunalele militare privind infracțiunile menționate în art. 279 alin. 2 a) și infracțiunile contra ordinii și disciplinei militare sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani
sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel
sentințele pronunțate de secția penală și secția militară ale Curții Supreme de Justiție
sentințele de dezinvestire. Încheierile date în prima instanța pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul. Apelul declarat împotriva sentinței se socotește făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date după pronunțarea sentinței. Persoanele care pot face apel
Pot face apel
procurorul, în ce privește latura penală și latura civilă
inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă. Împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara apel și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal
partea vătămată, în cauzele în care acțiunea penală se pune în mișcare la plîngerea prealabilă, dar numai în ce privește latura penală
partea civilă și partea responsabilă civilmente, în ce privește latura civilă
martorul, expertul, interpretul și apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora
orice persoană ale carei interese legitime au fost vătămate printr-o măsura sau printr-un act al instanței. Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) și de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul acestuia. Termenul de declarare a apelului
Termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel. Pentru procuror, termenul curge de la pronunțare. În cauzele în care procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la înregistrarea la parchet a adresei de trimitere a dosarului. După redactarea hotărârii, instanța este obligată sa trimită de îndată dosarul procurorului, iar acesta este obligat sa-l restituie după expirarea termenului de apel. Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare. Pentru părțile care au lipsit atât la dezbateri, cît și la pronunțare, precum și pentru inculpatul deținut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituții militare de învățământ, ori pentru inculpatul internat într-un centrul de reeducare sau într-un institut medical educativ, care au lipsit de la pronunțare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. În cazul prevăzut în art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitată de îndată după pronunțarea încheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor judiciare și cel mai tirziu în 10 zile de la pronunțarea sentinței prin care s-a soluționat cauza. Judecarea apelului se face numai după soluționarea cauzei, afară de cazul când procesul a fost suspendat. Repunerea în termen
Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen, dacă instanța de apel constata ca intirzierea a fost determinata de o cauza temeinica de împiedicare, iar cererea de apel a fost facuta în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile. Până la soluționarea repunerii în termen, instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate. Apelul peste termen
Partea care a lipsit atât la judecata, cît și la pronunțare, poate declara apel și peste termen, dar nu mai tirziu decît 10 zile de la data, după caz, a începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispozițiilor privind despăgubirile civile. Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea. Instanța de apel poate suspenda executarea hotărârii atacate. Declararea apelului
Apelul se declara prin cerere scrisă. Cererea trebuie semnată de persoana care face declarația. Pentru persoana care nu poate să semneze, cererea va fi atestata de un grefier de la instanța a carei hotărâre se ataca sau de apărător. Cererea poate fi atestata și de primarul sau secretarul consiliului local, ori de funcționarul desemnat de aceștia, din localitatea unde domiciliază. Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmată în instanța de parte ori de reprezentantul ei. Procurorul și oricare dintre părțile prezente la pronunțarea hotărârii pot declara apel oral în ședința în care s-a pronunțat hotărârea. Instanța ia act și consemnează aceasta într-un proces-verbal. Instanța la care se depune apelul
Cererea de apel se depune la instanța a carei hotărâre se ataca. Persoana care se afla în stare de deținere poate depune cererea de apel și la administrația locului de deținere. Dacă apelul este declarat oral, aceasta se constata într-un proces-verbal. Cererea de apel înregistrată sau atestata în condițiile art. 187 ori procesul-verbal întocmit de administrația locului de deținere se înaintează de îndată instanței prevăzute la alin. 1. Renunțarea la apel
După pronunțarea hotărârii și până la expirarea termenului de declarare a apelului, părțile pot renunța în mod expres la aceasta cale de atac. Asupra renunțării, cu excepția apelului care privește latura civilă a cauzei, se poate reveni înăuntrul termenului pentru declararea apelului. Renunțarea sau revenirea asupra renunțării poate să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special. Retragerea apelului
Până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie facuta personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se afla în stare de deținere, printr-o declarație atestata sau consemnată într-un proces- verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a carei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de apel. Reprezentanții legali pot retrage apelul cu respectarea, în ceea ce privește latura civilă, a condițiilor prevăzute de legea civilă. Inculpatul minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau legal. Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior. Apelul declarat de procuror și retras poate fi insusit de partea în favoarea căreia a fost declarat. Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat în termen este suspensiv de executare, atât în ce privește latura penală, cît și latura civilă, afară de cazul când legea dispune altfel. Efectul devolutiv al apelului și limitele sale
Instanța judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat și la persoana la care se referă declarația de apel și numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces. În cadrul limitelor arătate în alineatul precedent, instanța este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Neagravarea situației în propriul apel
Instanța de apel, soluționând cauza, nu poate crea o situație mai grea pentru cel care a declarat apel. De asemenea, în apelul exercitat de procuror în favoarea unei părți, instanța de apel nu poate agrava situația acesteia. Efectul extensiv
Instanța de apel examinează cauza prin extindere și cu privire la părțile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putind hotărî și în privinta lor, fără să poată crea acestor părți o situație mai grea. Motivarea apelului
Motivele de apel se formulează în scris, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, care trebuie să fie depus la instanța de apel cel mai tirziu până în ziua judecații. Motivele de apel se pot formula și oral în ziua judecații. Fixarea termenului de judecată și prezenta părților
Președintele instanței de apel, primind dosarul, fixează termen pentru judecarea apelului. Judecarea apelului se face cu citarea părților. Judecarea apelului nu poate avea loc decît în prezenta inculpatului, când acesta se afla în stare de deținere. Dispozițiile alineatului precedent nu sunt aplicabile în cazul judecării apelului declarat împotriva hotărîrilor prin care s-a dispus restituirea pentru completarea urmăririi sau prin care s-a soluționat un conflict de competența. Prezenta procurorului
Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare ar fi obiectul cauzei. Ordinea în care se da cuvintul
Dacă la termenul fixat apelul este în stare de judecată, președintele completului da cuvintul apelantului, apoi intimatului și în urma procurorului. Dacă între apelurile declarate se afla și apelul procurorului, primul cuvint îl are acesta. În cazul în care procurorul sau părțile invoca necesitatea administrării de noi probe, apelantul trebuie să arate aceste probe și mijloacele de proba cu ajutorul cărora pot fi administrate. Procurorul și părțile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi ivite cu ocazia dezbaterilor. Inculpatul are cel din urma cuvintul. Judecarea apelului
Instanța, judecind apelul, verifica hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de apel. În vederea soluționării apelului, instanța poate da o noua apreciere probelor din dosarul cauzei și poate administra orice noi probe pe care le considera necesare. Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de apel invocate. Soluțiile la judecata în apel
Instanța, judecind apelul, pronunța una dintre următoarele soluții
respinge apelul, mentinind hotărârea atacată
dacă apelul este tardiv sau inadmisibil
dacă apelul este nefondat
admite apelul și
desființează sentinta primei instanțe, pronuntind o noua hotărâre și procedează potrivit art. 345 și urmărirea privind judecata în fond
desființează sentinta primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a carei hotărâre a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea cauzei la acea instanța a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citata, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre aceasta posibilitate, ori prin hotărâre nu a fost rezolvat fondul cauzei. Dacă hotărârea a fost desfiintata pentru caz de incompetenta, se dispune rejudecarea de către instanța competența. Soluții complimentare
Dacă hotărârea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia din situațiile arătate în art. 333, se dispune restituirea cauzei procurorului, pentru a lua măsuri în vederea completării urmăririi penale. Chestiuni complimentare
Instanța, deliberind asupra apelului, face, când este cazul, aplicatia dispozițiilor privitoare la reluarea dezbaterilor și a celor privitoare la repararea pagubei, la măsurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare și la orice alte probleme de care depinde soluționarea completa a apelului. De asemenea, instanța de apel verifica dacă s-a făcut o justa aplicare de către prima instanța a dispozițiilor privitoare la computarea reținerii și arestării și adauga, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronunțarea hotărârii atacate cu apel. Instanța deliberează și hotărăște asupra oricărei alte probleme de care depinde soluționarea completa a apelului. Desființarea apelului
În caz de admitere a apelului, hotărârea atacată se desființează în întregime, dar în limitele prevăzute în art. 371 și 373. Hotărârea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce privește latura penală sau civilă, dacă aceasta nu împiedica justa soluționare a cauzei. Când prima instanța a dispus arestarea inculpatului, instanța de apel poate menține măsura arestării în caz de desființare a hotărârii. Conținutul deciziei
Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă mențiunile prevăzute la art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluțiile prevăzute în art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluția data de instanța de apel, data pronunțării deciziei și mențiunea ca pronunțarea s-a făcut în ședința publică. În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deținere, în expunere și dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsa. Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-și reia cursul. Când s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, la redactarea deciziei se tine seama și de dispozițiile art. 333 alin. 2, care se aplică în mod corespunzător. Procedura de rejudecare
Judecarea în fond a cauzei de către instanța de apel sau rejudecarea cauzei după desființarea hotărârii atacate se desfășoară potrivit dispozițiilor cuprinse în partea specială, titlul II, cap. I și II, care se aplică în mod corespunzător. Limitele rejudecarii
Instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului. Dacă hotărârea a fost desfiintata în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului, sau în apelul părții vătămate, instanța care rejudeca poate pronunța și o pedeapsă mai grea decît cea arătată în art. 372 alin. 2 și art. 373 alin. 2. Când hotărârea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau persoane, ori numai în ce privește latura penală sau civilă, instanța de rejudecare se pronunța în limitele în care hotărârea a fost desfiintata.