Înapoi la Legislație

Legea nr. 367/2022 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Ultima modificare
17 noiembrie 2024LEGEA nr. 283 din 13 noiembrie 2024
Text consolidat la
17 noiembrie 2024
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Articole
193

Pe scurt

Legea nr. 367/2022: LEGE nr. 367 din 19 decembrie 2022 privind dialogul social.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 17 noiembrie 2024, prin LEGEA nr. 283 din 13 noiembrie 2024.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 17 noiembrie 2024.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Câte articole are?
193 articole.
Cuprins

LEGE nr. 367 din 19 decembrie 2022 privind dialogul social

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 63

Organizațiile patronale sunt independente față de autoritățile publice, de partidele politice și de sindicate.

Art. 64

(1)

Organizațiile patronale se constituie prin asocierea liberă, după cum urmează

a)

patronii/angajatorii se pot asocia pentru constituirea unui patronat/federație patronală/a angajatorilor

b)

societățile cooperative, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale autorizate, care au calitatea de angajatori, potrivit legii, pot constitui și/sau adera la un patronat

c)

două sau mai multe patronate pot constitui o federație patronală

d)

două sau mai multe federații patronale/ale angajatorilor pot constitui o confederație patronală/a angajatorilor.

(2)

Organizațiile patronale își pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică își desfășoară activitatea în baza statutului organizațiilor patronale din care fac parte.

(3)

Federațiile și confederațiile patronale pot constitui din organizațiile afiliate uniuni patronale teritoriale.

(4)

Uniunile patronale teritoriale, constituite potrivit alin. (3) , dobândesc personalitate juridică la cererea federațiilor sau a confederațiilor patronale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop, împuternicitul special al federațiilor sau confederațiilor patronale va depune o cerere de dobândire a personalității juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul uniunea patronală teritorială, la care se anexează două exemplare, semnate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de către împuternicitul special, ale următoarelor documente

a)

hotărârea definitivă a federației sau a confederației de constituire a uniunii, potrivit statutului

b)

statutul federațiilor sau confederațiilor patronale care au hotărât constituirea uniunii, hotărârile judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către acestea, precum și ultimele hotărâri judecătorești privind modificarea statutului și/sau a organelor de conducere, după caz

c)

statutul uniunii patronale teritoriale

d)

lista membrilor din organele de conducere, conținând numele, prenumele, codul numeric personal, funcția și durata mandatului acestora

e)

dovada sediului uniunii.

(5)

Un patron/angajator poate fi afiliat la mai multe patronate, conform obiectelor de activitate înregistrate la registrul comerțului, pentru protejarea intereselor specifice fiecărui obiect de activitate. În scopul constatării reprezentativității la nivelul unui sector de negociere colectivă, un angajator poate fi reprezentat de un singur patronat sau de o singură federație patronală, respectiv de o singură confederație patronală.

(6)

O organizație patronală se poate afilia numai la o singură organizație patronală de rang imediat superior.

(7)

Organizațiile patronale constituite la nivel național trebuie să aibă în componență structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu dintre județe, inclusiv în municipiul București.

(8)

Afilierile de orice tip care nu respectă prevederile alin. (6) sunt nule de drept. Nulitatea poate fi invocată de orice persoană interesată, pe cale de acțiune sau de excepție, în conformitate cu prevederile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicat , cu modificările și completările ulterioare.

Art. 65

(1)

Organizațiile patronale își desfășoară activitatea în baza statutelor și regulamentelor proprii, potrivit prevederilor prezentei legi.

(2)

Organizațiile patronale se pot afilia la organizații interne și internaționale conform statutului acestora.

Art. 66

Modul de constituire, organizare, funcționare, fuziune și de dizolvare a unei organizații patronale se reglementează prin statutul adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispozițiilor legale.

Art. 67

(1)

Statutul va cuprinde, sub sancțiunea nulității, cel puțin următoarele elemente

a)

denumirea organizației patronale și sediul principal

b)

obiectul de activitate și scopul

c)

patrimoniul inițial, mărimea și compunerea acestuia

d)

sursele de finanțare

e)

drepturile și obligațiile membrilor

f)

organele de conducere și durata mandatului acestora

g)

criteriul de constituire

h)

procedura de fuziune, dizolvare și lichidare a organizației patronale.

(2)

Personalitatea juridică a organizației patronale se dobândește potrivit prezentei legi.

(3)

Pentru dobândirea personalității juridice de către o organizație patronală, împuternicitul special al membrilor fondatori, menționat în procesul-verbal de constituire a patronatului, respectiv împuternicitul special al federației sau confederației patronale trebuie să depună o cerere de dobândire a personalității juridice la judecătoria, respectiv la tribunalul în a cărui rază teritorială își are sediul acesta/aceasta, după caz.

(4)

La cererea de dobândire a personalității juridice a organizației patronale se anexează două exemplare, semnate pentru conformitate cu originalul pe fiecare pagină de către împuternicitul special, ale următoarelor acte, după caz

a)

procesul-verbal de constituire a organizației patronale, semnat de membrii fondatori

b)

hotărârea de constituire a federației sau confederației patronale

c)

hotărârile organizațiilor patronale de a se asocia într-o federație sau confederație, semnate de reprezentanții legali

d)

hotărârile judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către organizațiile patronale care se asociază, precum și ultimele hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului sau componenței organelor de conducere, după caz

e)

statutul organizației patronale

f)

lista membrilor organului executiv de conducere, care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal, funcția patronală a membrilor și durata mandatului

g)

dovada existenței sediului.

(5)

În condițiile alin. (3) și ale art. 64 alin. (4) , după caz, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, instanța competentă examinează

a)

în condițiile alin. (4) și ale art. 64 alin (4), dacă s-au depus actele, după caz

b)

dacă procesul-verbal de constituire a organizației patronale și statutele organizațiilor patronale sunt conforme cu prevederile legale în vigoare.

(6)

În condițiile alin. (3) și ale art. 64 alin. (4) , în cazul în care constată că cerințele legale pentru constituirea organizației patronale nu sunt îndeplinite, președintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special căruia îi solicită, în scris, remedierea, în termen de cel mult 7 zile, a neregularităților constatate.

(7)

În condițiile alin. (3) și ale art. 64 alin. (4) , în cazul în care sunt întrunite cerințele, instanța va proceda la soluționarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației patronale.

(8)

Instanța pronunță o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.

(9)

Hotărârea instanței se comunică semnatarului cererii de înscriere, în termen de cel mult 5 zile de la pronunțare.

(10)

Hotărârea instanței este supusă numai apelului.

(11)

Termenul de apel este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii.

(12)

Apelul se judecă cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai organizației patronale, în termen de 30 de zile. Instanța de apel redactează decizia și restituie dosarul judecătoriei sau tribunalului, după caz, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Art. 68

(1)

Judecătoria sau tribunalul, după caz, este obligată/obligat să țină un registru special de evidență a organizațiilor patronale, în care se înscriu: denumirea și sediul organizației patronale, criteriul de constituire, numele și prenumele membrilor organului executiv de conducere, codul numeric personal al acestora, funcția și durata mandatului, data înscrierii în registru, precum și numărul și data hotărârii judecătorești definitive de admitere a cererii de dobândire a personalității juridice.

(2)

Înscrierea organizației patronale în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu, în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate de instanța de judecată.

(3)

Certificatul de înscriere a organizației patronale în registrul special se comunică acesteia în termen de 5 zile de la înscriere.

(4)

Procesul-verbal de constituire și statutul, pe care judecătoria sau tribunalul, după caz, certifică înscrierea pe fiecare pagină, împreună cu câte un exemplar al celorlalte documente depuse, se restituie organizației patronale, iar al doilea exemplar al tuturor documentelor prevăzute la art. 64 alin. (4) și la art. 67 alin. (4) , în copii semnate pentru conformitate pe fiecare pagină de către împuternicitul special și vizate de judecătorie sau tribunal, după caz, se va păstra în arhiva acesteia/acestuia.

(5)

Organizațiile patronale sunt obligate să comunice judecătoriei sau tribunalului în a cărei/cărui rază teritorială își au sediul, după caz, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum și orice schimbare în componența organului de conducere.

(6)

Instanța prevăzută la alin. (5) menționează în registrul special prevăzut la alin. (1) modificările din statut, precum și schimbările din componența organului de conducere al organizației patronale.

(7)

Cererea privind modificarea statutelor și/sau a organelor de conducere a organizației patronale va fi însoțită de următoarele documente, în două exemplare, semnate pentru conformitate pe fiecare pagină de către împuternicitul special desemnat de organul de conducere

a)

procesul-verbal al ședinței statutare a organului abilitat să hotărască modificarea statutului și/sau a componenței organelor de conducere

b)

copie de pe hotărârea judecătorească definitivă de dobândire a personalității juridice și copie de pe ultima hotărâre judecătorească definitivă de modificare a statutului sau a compunerii organelor de conducere, după caz

c)

statutul în forma modificată, după caz

d)

lista membrilor organului de conducere, care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal, funcția patronală a membrilor și durata mandatului

e)

dovada noului sediu, dacă este cazul.

(8)

Ministerul responsabil cu dialogul social are acces liber și gratuit la informațiile din baza de date conținute în registrul special prevăzut la alin. (1) , cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor).

Art. 69

Organizația patronală dobândește personalitate juridică de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Art. 70

Organizațiile patronale reprezintă, susțin și apără interesele membrilor lor în relațiile cu autoritățile publice, cu organizațiile sindicale și cu alte persoane juridice și fizice, în raport cu obiectul și scopul lor de activitate, în plan național și internațional, potrivit propriilor statute și în acord cu prevederile prezentei legi.

Art. 71

(1)

În vederea realizării scopului pentru care sunt înființate, organizațiile patronale

a)

reprezintă, promovează, susțin și apără interesele economice, juridice și sociale ale membrilor lor

b)

promovează concurența loială, în condițiile legii

c)

desemnează, în condițiile legii, reprezentanți la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative și acorduri în relațiile cu autoritățile publice și cu organizațiile sindicale, precum și în structurile bipartite și tripartite de dialog social

d)

elaborează și promovează coduri de conduită în afaceri

e)

promovează principiile responsabilității sociale

f)

furnizează membrilor lor informații, facilitează construirea de relații între aceștia, precum și cu alte organizații, promovarea progresului managerial, servicii de consultanță și asistență de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării și formării profesionale, precum și al sănătății și securității în muncă

g)

la cererea scrisă a membrilor lor, au dreptul de a-i asista și reprezenta în fața instanțelor de judecată de toate gradele, a organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități, prin apărători proprii sau aleși

h)

emit certificate de probitate profesională pentru membrii lor în condițiile legislației în vigoare

i)

elaborează și implementează politici de ocupare și plasare a forței de muncă

j)

elaborează strategii și politici de dezvoltare economico-socială la nivel sectorial și național, în condițiile legii

k)

înființează și administrează, în condițiile legii, în interesul membrilor lor, societăți mass-media, unități sociale, societăți comerciale, de cultură, de învățământ și cercetare în domeniul propriu de interes, societăți de asigurări, precum și bancă proprie

l)

organizează expoziții și conferințe cu profil profesional.

(2)

Organizațiile patronale sunt abilitate să asigure orice servicii cerute de membrii lor, în condițiile legii.

(3)

În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) și (2) , precum și la art. 70 , organizațiile patronale/ale angajatorilor au calitate procesuală activă.

Art. 72

(1)

Pot fi alese în organele de conducere ale organizațiilor patronale persoane care au cel puțin vârsta de 18 ani și nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii.

(2)

Membrilor organelor de conducere ale organizațiilor patronale li se asigură protecția legii împotriva oricăror forme de discriminare, condiționare, constrângere sau limitare a exercitării atribuțiilor și/sau a mandatului lor, sub sancțiunea pedepselor prevăzute de lege.

Art. 73

(1)

Organizațiile patronale reprezentative pot adresa autorităților publice competente, potrivit art. 74 din Constituția României, republicată , propuneri de legiferare în domeniile specifice de interes.

(2)

Confederațiile patronale reprezentative la nivel național se pot constitui într-o structură de reprezentare unitară a intereselor lor, în condițiile în care această structură cuprinde cel puțin jumătate plus unu din totalitatea confederațiilor patronale reprezentative la nivel național.

(3)

Accesul în structura de reprezentare prevăzută la alin. (2) nu poate fi condiționat sau restricționat pentru nicio confederație patronală reprezentativă la nivel național în condițiile legii.

Art. 74

Bunurile mobile și imobile aparținând organizațiilor patronale pot fi folosite numai în interesul acestora și potrivit scopului pentru care au fost înființate.

Art. 75

(1)

Organizațiile patronale pot dobândi, în condițiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau cu titlu oneros, orice fel de bunuri mobile și imobile necesare realizării scopului pentru care sunt înființate.

(2)

Pentru construirea de sedii proprii, confederațiile și federațiile patronale reprezentative pot primi, în condițiile prevăzute de lege, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale.

(3)

Urmărirea silită a bunurilor mobile și imobile dobândite de către o organizație patronală în condițiile prevăzute de lege, necesare desfășurării activității potrivit prezentei legi, nu poate duce la desființarea organizației patronale.

Art. 76

(1)

Activitatea economico-financiară a organizațiilor patronale se desfășoară potrivit bugetului propriu de venituri și cheltuieli.

(2)

Sursele veniturilor organizațiilor patronale pot fi: taxe de înscriere, cotizații, donații, sponsorizări și alte venituri, potrivit statutelor și legilor în vigoare.

(3)

Organizațiile patronale pot desfășura, în condițiile legii, și alte activități specifice generatoare de venituri, cum sunt

a)

înființarea și administrarea de unități de pregătire, certificare profesională și consultanță în domeniile specifice sectoarelor de negociere colectivă din economia națională pe care le reprezintă, potrivit legii

b)

desfășurarea de activități de certificare profesională, perfecționare și reconversie profesională, potrivit legii

c)

alte activități potrivit statutului.

(4)

Veniturile organizațiilor patronale sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înființate și nu pot fi repartizate membrilor acestora.

(5)

Controlul activității financiare proprii a organizațiilor patronale se realizează prin comisia de cenzori sau organele interne de audit ale acestora care funcționează potrivit statutului și legislației în vigoare.

(6)

Controlul activității economice desfășurate de organizațiile patronale, precum și asupra stabilirii și virării obligațiilor față de bugetul de stat și bugetele de asigurări sociale se realizează de către organele administrației de stat competente, potrivit legii.

Art. 77

(1)

În cazul dizolvării unei organizații patronale, patrimoniul acesteia se împarte cu respectarea prevederilor statutului și ale dreptului comun în materie.

(2)

În cazul în care o organizație patronală nu mai întrunește condițiile minime de constituire, orice terț interesat poate solicita instanței competente dizolvarea organizației în cauză, în baza unei cereri motivate.

Art. 78

(1)

În termen de 5 zile de la dizolvare, reprezentantul mandatat al organizației patronale sau lichidatorii patrimoniului sunt obligați să solicite instanței judecătorești competente, care a operat înscrierea în registrul special al organizațiilor patronale ca persoană juridică, să facă mențiunea dizolvării organizației patronale.

(2)

După împlinirea termenului prevăzut la alin. (1) orice membru al organizației patronale poate cere instanței judecătorești competente efectuarea mențiunii prevăzute la alin. (1) .

(3)

Mențiunea prevăzută la alin. (1) se va face pe pagina unde s-a făcut înscrierea în registrul special prevăzut la art. 68 alin. (1) .

Art. 79

(1)

Sunt reprezentative organizațiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții

A)

la nivel național

a)

au statut legal de confederație patronală

b)

au independență organizatorică și patrimonială

c)

au structuri teritoriale în cel puțin jumătate plus unu din județele României, inclusiv în municipiul București

d)

au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 7% din angajații/lucrătorii din economia națională, cu excepția angajaților/lucrătorilor din sistemul bugetar

B)

la nivel de sector de negociere colectivă

a)

au statut legal de patronat/federație patronală

b)

au independență organizatorică și patrimonială

c)

au ca membri patroni ale căror unități cuprind cel puțin 10% din efectivul angajaților/lucrătorilor sectorului de negociere colectivă, cu excepția angajaților/lucrătorilor din sistemul bugetar

C)

la nivel de unitate, reprezentativ de drept este angajatorul.

(2)

Federațiile patronale pot fi reprezentative concomitent în mai multe sectoare de negociere colectivă, dacă îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la alin. (1) lit. B la nivelul mai multor sectoare de negociere colectivă.

(3)

Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate prevăzute la alin. (1) lit. A și B se constată, prin hotărâre, de către Tribunalul Municipiului București, la cererea organizației patronale, prin depunerea la instanță a documentației prevăzute la art. 80 .

(4)

Hotărârea se motivează și se comunică în 15 zile de la pronunțare.

(5)

Hotărârea judecătorească poate fi atacată numai cu apel.

(6)

Uniunile patronale teritoriale, constituite conform art. 64 alin. (3) , nu pot obține reprezentativitate în vederea negocierilor colective teritoriale.

Art. 80

Dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate a organizațiilor patronale se face astfel

A)

la nivel național

a)

copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către confederație și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor de conducere

b)

copii ale documentelor de aderare ale federațiilor patronale la confederația patronală

c)

tabel centralizator semnat de reprezentantul legal al confederației patronale cuprinzând lista cu structurile județene ale confederației în cel puțin jumătate plus unu din numărul județelor României, inclusiv în municipiul București

d)

adresă de la Institutul Național de Statistică cu numărul total al angajaților/lucrătorilor din economia națională, din sistemul privat, exclusiv persoanele prevăzute la art. 4

e)

situație cumulativă, semnată de reprezentantul legal al confederației patronale, cuprinzând lista federațiilor patronale afiliate, cu specificarea organizațiilor patronale și a unităților membre ale acestora, precum și a numărului total de angajați/lucrători al fiecăreia, certificat de inspectoratele teritoriale de muncă; eliberarea certificatului în acest scop se face gratuit

B)

la nivel de sector de negociere colectivă

a)

copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către patronat sau federația patronală și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor de conducere, după caz

b)

copii ale documentelor de aderare la patronat sau la federația patronală

c)

situație cumulativă, semnată de reprezentantul legal al federației patronale, cuprinzând lista unităților membre

d)

certificat eliberat de Inspecția Muncii, privind numărul de angajați/lucrători ai unităților cuprinse în lista prevăzută la lit. c) , pe baza informațiilor extrase din baza de date organizată la nivelul Inspecției Muncii cu registrele generale de evidență a salariaților depuse de angajatori. Eliberarea certificatului în acest scop se face gratuit

e)

sectorul de negociere colectivă și numărul de angajați/ lucrători din sectorul de negociere colectivă din sistemul privat la nivelul căruia se solicită reprezentativitatea, conform adresei Institutului Național de Statistică.

Art. 81

(1)

Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la Tribunalul București, confederațiile și federațiile patronale vor depune o copie în format electronic a respectivului dosar la ministerul responsabil cu dialogul social care o va înregistra și va emite dovadă în acest sens.

(2)

După constatarea reprezentativității federațiilor sau confederațiilor patronale, Tribunalul București va înscrie în registrul special prevăzut la art. 68 alin. (1) data hotărârii de admitere a cererii de constatare a reprezentativității.

(3)

Confederațiile și federațiile patronale sunt obligate ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea hotărârii judecătorești de constatare a reprezentativității, să transmită în format electronic o copie a acesteia ministerului responsabil cu dialogul social.

(4)

O copie a dosarului prevăzut la alin. (1) și o copie a hotărârii judecătorești de constatare a reprezentativității vor fi publicate pe site-ul ministerului responsabil cu dialogul social în termen de 3 zile lucrătoare de la depunerea dosarului, respectiv de la primirea hotărârii.

(5)

Dovada emisă de ministerul responsabil cu dialogul social este obligatorie pentru acceptarea de către Tribunalul București a depunerii dosarului de reprezentativitate.

Art. 82

În vederea promovării bunelor practici din domeniul dialogului social tripartit la cel mai înalt nivel se constituie Consiliul Național Tripartit pentru Dialog Social, denumit în continuare Consiliul Național Tripartit, organism consultativ la nivel național.

Art. 83

(1)

Consiliul Național Tripartit are următoarea componență

a)

președinții confederațiilor patronale reprezentative la nivel național

b)

președinții confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național

c)

reprezentanți ai Guvernului, desemnați prin decizie a primministrului, cel puțin la nivel de secretar de stat, din fiecare minister, precum și din alte structuri ale statului, conform celor convenite cu partenerii de dialog social

d)

președintele Consiliului Economic și Social și alți membri conveniți cu partenerii de dialog social.

(2)

Membrii titulari ai Consiliului Național Tripartit pot fi înlocuiți, în mod excepțional, de reprezentanți mandatați în mod explicit în acest scop.

Art. 84

Consiliul Național Tripartit este prezidat de primministru, locțiitorul de drept al acestuia fiind ministrul responsabil cu dialogul social.

Art. 85

Principale atribuții ale Consiliului Național Tripartit sunt

a)

asigurarea cadrului de consultare pentru stabilirea salariului minim garantat în plată

b)

dezbaterea și analiza proiectelor de programe și strategii elaborate la nivel guvernamental

c)

elaborarea și susținerea implementării strategiilor, programelor, metodologiilor și standardelor în domeniul dialogului social

d)

soluționarea pe calea dialogului tripartit a diferendelor de natură socială și economică

e)

negocierea și încheierea acordurilor și pactelor sociale, precum și a altor înțelegeri la nivel național și monitorizarea aplicării acestora

f)

stabilirea sectoarelor de negociere colectivă în care partenerii sociali convin să negocieze colectiv se aprobă prin ordin al ministrului responsabil cu dialogul social, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I

g)

analizarea și dezbaterea plângerilor sindicale și patronale înaintate la Biroul Internațional al Muncii, al Organizației Internaționale a Muncii, în conformitate cu prevederile din Constituția acesteia

h)

analizarea și dezbaterea programelor naționale de reformă și a recomandărilor specifice de țară formulate de Comisia Europeană

i)

analizarea și dezbaterea raportului privind Carta Socială Europeană revizuită solicitat de Comitetul European pentru Drepturi Sociale, precum și a raportului privind convențiile Organizației Internaționale a Muncii ratificate de România

j)

reexaminarea la intervale adecvate a convențiilor neratificate și a recomandărilor Organizației Internaționale a Muncii cărora nu s-a dat încă efect, pentru adoptarea măsurilor de promovare a implementării și ratificarea acestora, după caz

k)

analizarea întrebărilor care decurg din rapoartele care urmează să fie înaintate Biroului Internațional al Muncii în temeiul art. 22 din Constituția Organizației Internaționale a Muncii

l)

propuneri de denunțare a convențiilor ratificate

m)

alte atribuții convenite între părți.

Art. 86

Secretariatul Consiliului Național Tripartit este asigurat de ministerul responsabil cu dialogul social.

Art. 87

Consiliul Național Tripartit își elaborează regulamentul propriu de organizare și funcționare, care se aprobă în plenul acestuia.

Art. 88

(1)

Consiliului Național Tripartit se întrunește, de regulă, în prima lună a fiecărui trimestru. Convocarea Consiliului Național Tripartit pentru Dialog Social se va face de către primministru sau locțiitorul său de drept.

(2)

În cazul în care prim-ministrul sau locțiitorul său de drept nu convoacă Consiliul Național Tripartit conform alin. (1) , acesta poate fi convocat, în luna următoare, prin inițiativa a două confederații sindicale sau a două confederații patronale, reprezentative la nivel național.

(3)

La oricare din ședințele Consiliului Național Tripartit pot fi invitați reprezentanți ai altor autorități ale statului sau experți, conform celor convenite între părți.

Art. 89

(1)

În cadrul ministerelor ce compun Guvernul României, conform structurii aprobate de Parlament, al altor instituții/autorități publice, precum și la nivelul județelor și al municipiului București se constituie și funcționează comisii de dialog social, formate din reprezentanții administrației publice centrale sau locale, după caz, reprezentanții organizațiilor patronale și reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel național.

(2)

Dacă timp de două luni consecutive nu este convocată comisia de dialog social de la nivelul unui minister sau a unei instituții/autorități publice, orice membru din partea sindicatelor sau patronatelor în comisia de dialog social se poate adresa, în scris, ministerului responsabil cu dialogul social. Acesta îl informează pe prim-ministru, care, în decurs de 10 zile de la primirea sesizării, dispune convocarea comisiei de dialog social.

(3)

Comisiile de dialog social care funcționează la nivelul ministerelor pot aproba înființarea unor subcomisii de dialog social sau a unor grupuri de lucru formate din persoane desemnate de plenul comisiilor respective.

(4)

Comisiile de dialog social constituite la nivelul județelor pot aproba înființarea unor subcomisii de dialog social la nivelul localităților din județul respectiv. Modalitatea de constituire și funcționare a acestor subcomisii se stabilește de plenul comisiei la nivel județean.

(5)

În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi se constituie comisiile de dialog social la nivelul instituțiilor/autorităților prevăzute la alin. (1) , acolo unde acestea nu există.

(6)

În termen de 30 de zile de la data constituirii, comisiile de dialog social prevăzute la alin. (5) elaborează și aprobă propriile regulamente de funcționare.

Art. 90

Comisiile de dialog social au caracter consultativ și activitatea lor vizează, în special, următoarele

a)

asigurarea unor relații de parteneriat social între administrație, organizațiile patronale și organizațiile sindicale, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra problemelor care sunt de domeniul de interes al administrației sau al partenerilor sociali, în vederea asigurării unui climat de pace și stabilitate socială

b)

consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra inițiativelor legislative sau de altă natură cu caracter economico-social

c)

alte probleme din sfera de activitate a administrației publice centrale sau din județe și municipiul București asupra cărora partenerii sociali convin să discute.

Art. 91

(1)

Din comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor și instituțiilor/autorităților publice prevăzute la art. 89 alin. (1) fac parte

a)

reprezentanți ai ministerelor sau ai respectivelor instituții/autorități publice, numiți prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului instituției/autorității publice

b)

reprezentanți numiți de confederațiile patronale reprezentative la nivel național

c)

reprezentanți numiți de confederațiile sindicale reprezentative la nivel național.

(2)

Din comisiile de dialog social organizate la nivel teritorial fac parte

a)

prefectul, precum și reprezentanți ai prefectului și ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, numiți prin ordin de către prefect

b)

președintele consiliului județean sau, pentru municipiul București, primarul general

c)

câte un reprezentant numit de fiecare confederație patronală reprezentativă la nivel național

d)

câte un reprezentant numit de fiecare confederație sindicală reprezentativă la nivel național.

Art. 92

(1)

Președinția comisiilor de dialog social se asigură astfel

a)

la nivelul fiecărui minister, de către un secretar de stat sau, în situații excepționale și cu acordul partenerilor sociali, de către un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului

b)

la nivelul celorlalte instituții/autorități publice prevăzute la art. 89 alin. (1) , de către un reprezentant numit de conducătorul instituției/autorității publice

c)

la nivel teritorial, în baza principiului copreședinției, de către prefect și președintele consiliului județean sau, pentru municipiul București, de către primarul general.

(2)

Secretariatul comisiilor de dialog social se asigură de instituția publică în cadrul căreia acestea funcționează.

Art. 93

(1)

Elaborarea unitară a politicilor naționale în domeniul dialogului social și coordonarea metodologică a comisiilor de dialog social se asigură de către ministerul responsabil cu dialogul social.

(2)

Președinții comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituțiilor/autorităților publice prevăzute la art. 89 alin. (1) sunt coordonați metodologic de către secretarul de stat desemnat de ministerul responsabil cu dialogul social.

(3)

Pentru exercitarea rolului său de coordonator prevăzut la alin. (1) , ministerul responsabil cu dialogul social emite norme cu caracter metodologic pentru reglementarea dialogului social.

(4)

Pentru asigurarea funcționării unitare a comisiilor de dialog social, persoanele responsabile de acest domeniu din cadrul ministerelor, al instituțiilor/autorităților publice prevăzute la art. 89 alin. (1) , precum și de la nivel teritorial, vor fi instruite prin programe derulate de ministerul responsabil cu dialogul social prin direcțiile cu atribuții în activitatea de dialog social.

(5)

Secretariatele comisiilor de dialog social vor transmite ministerului responsabil cu dialogul social componența comisiilor de dialog social în termen de 30 de zile de la constituire.

(6)

Raportarea activității comisiilor de dialog social din ministere se face lunar către ministerul responsabil cu dialogul social și se transmite spre informare partenerilor sociali, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 .

(7)

Raportarea activității comisiilor de dialog social județene se face lunar către secretarul de stat responsabil cu dialogul social din cadrul ministerului responsabil cu dialogul social, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1 .

(8)

Raportarea se face pe suport hârtie și în format electronic.

Art. 94

(1)

În cazul reorganizării Guvernului, a instituțiilor/ autorităților publice prevăzute la art. 89 alin. (1) , precum și a instituțiilor de la nivel teritorial, se vor constitui comisii de dialog social la nivelul instituțiilor succesoare în maximum 30 de zile de la reorganizare, care își vor desfășura activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.

(2)

Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice centrale este prevăzut în anexa nr. 2 .

(3)

Regulamentul-cadru privind constituirea și funcționarea comisiilor de dialog social la nivelul administrației publice locale este prevăzut în anexa nr. 3 .

(4)

Comisiile de dialog social constituite conform alin. (1) își vor elabora propriul regulament de funcționare în maximum 30 de zile de la constituire; dispozițiile acestor regulamente nu pot contraveni prevederilor regulamentului-cadru.

Art. 95

Prezentul titlu reglementează organizarea și desfășurarea negocierilor colective, precum și încheierea contractelor colective de muncă sau a acordurilor colective de muncă, după caz.

Art. 96

(1)

Prin încheierea contractelor colective de muncă se urmărește promovarea și apărarea intereselor părților, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă și asigurarea păcii sociale.

(2)

Contractele colective de muncă se pot negocia la nivel de unități, la nivel de grupuri de unități la nivel de sectoare de negociere colectivă și la nivel național.

(3)

Angajatorii care intenționează să negocieze contract colectiv de muncă la nivel de grup de unități, definit conform art. 1 pct. 22 , pot constitui în mod voluntar grupul de unități, atât prin hotărâre judecătorească de constituire, cât și prin procesverbal sau orice altă convenție scrisă între părți.

(4)

Fac parte din contractele colective de muncă și convențiile dintre părțile semnatare ale acestora prin care se soluționează conflictele colective de muncă, precum și hotărârile arbitrale în această materie, de la data pronunțării acestora. Hotărârile arbitrale se transmit depozitarului contractului colectiv de muncă pentru înregistrare.

Art. 97

(1)

Negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați/lucrători, precum și la nivel de sector de negociere colectivă.

(2)

Inițiativa negocierii colective aparține oricăruia dintre partenerii sociali.

(3)

În cazul în care există încheiat un contract colectiv de muncă în vigoare, inițiatorul negocierii colective, potrivit alin. (2) , poate iniția negocierea cu cel puțin 60 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiționale la contractele colective de muncă la nivel de unitate/grup de unități/sector de negociere colectivă.

(4)

Durata negocierii este de maximum 45 de zile. Durata maximă poate fi depășită doar prin acordul părților.

(5)

Contractele colective de muncă pot să prevadă renegocierea periodică a oricăror clauze convenite între părți.

Art. 98

(1)

În termen de 15 zile calendaristice de la data declanșării procedurilor de negociere prevăzute de art. 97 alin. (3) la acel nivel, angajatorul are obligația să convoace toate părțile îndreptățite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă și să organizeze prima ședința de negociere.

(2)

La prima ședință a părților se stabilesc informațiile publice și cu caracter confidențial pe care angajatorul sau organizația patronală le va pune la dispoziția părții sindicale și/sau a reprezentanților angajaților/lucrătorilor, precum și data până la care urmează să îndeplinească această obligație.

(3)

Regimul informațiilor confidențiale puse la dispoziție de angajator este cel stabilit prin Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare și consultare a angajaților, cu modificările și completările ulterioare.

(4)

Informațiile pe care angajatorul le va pune la dispoziția părții sindicale și/sau a reprezentanților angajaților/lucrătorilor, trebuie să permită o analiză a situației economico-financiare și vor cuprinde cel puțin date referitoare la: a) situația economico-financiară a unității la zi, precum și perspectiva de evoluție a acesteia pe următoarea perioadă contractuală

b)

situația, structura și evoluția estimată a ocupării forței de muncă, precum și eventualele măsuri preconizate pe următoarea perioadă contractuală

c)

măsurile propuse privind organizarea muncii, programului și a timpului de lucru pe următoarea perioadă contractuală

d)

măsurile propuse privind protecția drepturilor angajaților/ lucrătorilor în caz de transfer al unității sau a unei părți a acesteia

e)

măsuri propuse de angajator privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătății în muncă a angajaților/ lucrătorilor pe următoarea perioadă contractuală.

(5)

Părțile vor consemna în procesul-verbal al primei ședințe următoarele

a)

componența nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unei împuterniciri scrise

b)

nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă

c)

durata maximă a negocierilor convenită de părți

d)

locul și calendarul ședințelor

e)

în cazul sindicatelor afiliate, existența dovezii reprezentativității sindicatului, federației sau confederației, după caz, iar în cazul sindicatelor nereprezentative și neafiliate, numărul de membri de sindicat din unitate

f)

în cazul în care nu există organizații sindicale, dovada alegerii reprezentanților angajaților/lucrătorilor, în conformitate cu dispozițiile art. 57 și 58

g)

existența dovezii convocării tuturor părților îndreptățite să participe la negociere

h)

pentru negocierile la nivel de unitate existența dovezii personalității juridice a organizațiilor sindicale

i)

alte detalii privind negocierea.

(6)

Data primei ședințe de negociere reprezintă data certă la care se consideră că negocierile au fost declanșate.

(7)

La fiecare ședință de negociere se încheie procese- verbale semnate de reprezentanții mandatați ai părților, în care se consemnează conținutul negocierilor.

Art. 99

(1)

La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere.

(2)

Este interzisă orice intervenție a autorităților publice, sub orice formă și modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor colective de muncă.

(3)

La contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere colectivă sau la nivel de grup de unități, organizațiile patronale sau angajatorii care nu sunt semnatare/semnatari ale/ai contractelor colective de muncă pot adera ulterior la acestea în baza unei solicitări scrise adresate părților semnatare ale contractului colectiv de muncă la acel nivel. Solicitarea de aderare se transmite și depozitarului.

Art. 100

(1)

Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi și obligații numai în limitele și în condițiile prevăzute de lege.

(2)

La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaților/lucrătorilor au un caracter minimal.

(3)

Contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil încheiat la nivel superior.

(4)

Contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.

(5)

Clauzele contractuale ale contractelor colective de muncă pot face referire, fără a afecta principul libertății contractuale, și asupra următoarelor elemente

a)

stabilirea coeficienților minimi de ierarhizare pe categorii de angajați/lucrători, ținând cont de standardele ocupaționale corespunzătoare

b)

măsurile adoptate pentru consilierea și evaluarea profesională a angajaților/lucrătorilor

c)

măsurile privind armonizarea vieții de familie cu obiectivele profesionale, timpul de lucru și timpul de odihnă

d)

reglementări privind condițiile de muncă și cele referitoare la securitatea și sănătatea în muncă a angajaților/lucrătorilor

e)

modalitățile de informare și consultare a angajaților/ lucrătorilor, ce exced prezentei legi.

(5^1)

În toate contractele colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere colectivă sau național se introduc clauze specifice aplicabile fiecărei categorii de întreprinderi mici și mijlocii, denumite în continuare IMM, definite în conformitate cu Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare.

(5^2)

Situația prevăzută la alin. (5^1) se aplică în condițiile în care în sectorul de negociere colectivă există sau se înființează IMM-uri.

(5^3)

Dacă în contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel de sector de negociere colectivă sau național, nu se introduc clauze specifice fiecărei categorii de IMM-uri, conform alin. (5^1) , întreprinderile mici și mijlocii, definite conform Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, cu modificările și completările ulterioare, nu au obligația aplicării contractului colectiv de muncă respectiv. (6) Prin excepție de la prevederile alin. (5) , contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național nu poate include clauze referitoare la nivelul salariului minim brut pe țară garantat în plată, care este stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Art. 101

(1)

Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează

a)

pentru toți angajații/lucrătorii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel

b)

pentru toți angajații/lucrătorii încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă și care sunt semnatare ale contractului

c)

pentru toți angajații/lucrătorii încadrați în unitățile din sectorul de negociere colectivă pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de sector de negociere colectivă și care fac parte din organizațiile patronale semnatare, respectiv pentru toți angajații/lucrătorii încadrați în unitățile organizațiilor patronale și ale angajatorilor din sectorul de negociere colectivă respectiv care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă sectorial

d)

pentru toți angajații/lucrătorii de la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale, societăților cu unic acționar/ asociat statul român sau autoritatea administrației publice locale; pentru toți angajații/lucrătorii încadrați în unitățile aflate în subordinea sau în coordonarea autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă și care au constituit grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități

e)

pentru toți angajații/lucrătorii din unitățile din economia națională pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la nivel național și care fac parte din organizațiile patronale semnatare, respectiv pentru toți angajații încadrați în unitățile organizațiilor patronale și ale angajatorilor care au aderat ulterior la contractul colectiv de muncă la nivel național.

(2)

La fiecare dintre nivelurile prevăzute la alin. (1) se încheie și se înregistrează un singur contract colectiv de muncă.

(3)

În contractele colective de muncă la orice nivel clauzele aplicabile angajaților/lucrătorilor încadrați cu contract individual de muncă în sistemul bugetar vor respecta în mod obligatoriu prevederile art. 105 .

Art. 102

(1)

Părțile contractului/acordului colectiv de muncă sunt angajatorul și angajații/lucrătorii, reprezentați după cum urmează

A)

Angajatorul

a)

la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcționare, după caz

b)

la nivel de grup de unități, de către persoana/persoanele mandatată/mandatate de conducerile unităților din grup să negocieze și să semneze contractul colectiv de muncă

c)

la nivelul sectoarelor de negociere colectivă, de către organizațiile/federațiile patronale legal constituite și reprezentative potrivit prezentei legi

d)

în lipsa organizațiilor prevăzute la lit. c) , de către confederațiile patronale legal constituite și reprezentative la nivel național care au patronate/federații membre în sector, la solicitarea și în baza mandatului acestora

e)

de către ordonatorul/ordonatorii principal/principali de credite al/ai autorității/autorităților publice centrale competente

f)

la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale, al societăților cu unic acționar/asociat statul român sau autoritatea administrației publice locale, precum și la nivelul grupului de unități constituit de acestea, de către conducătorul regiei autonome, companiei naționale sau al societății, respectiv conducătorii unităților din grup; în cazul autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forța de muncă, de către conducătorii autorităților și instituțiilor publice

g)

la nivel național, de către confederațiile patronale legal constituite și reprezentative, potrivit prezentei legi

B)

Angajații/Lucrătorii

a)

la nivel de unitate

1.

de către organizațiile sindicale legal constituite și reprezentative la nivelul unității

2.

în cazul în care nu există organizații sindicale care să reprezinte angajații/lucrătorii, conform pct. 1 , de către federațiile sindicale reprezentative la nivelul sectorului de negociere colectivă, la solicitarea și în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora

3.

în cazul în care nu există organizații care să reprezinte angajații/lucrătorii, conform pct. 1 și 2 , de către federațiile sindicale nereprezentative din sectorul de negociere colectivă membre ale confederațiilor reprezentative la nivel național, la solicitarea și în baza mandatului sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora

4.

în cazul în care nu există organizații care să reprezinte angajații/lucrătorii, conform pct. 1-3 , de către toate sindicatele nereprezentative din unitate

5.

dacă nu există sindicate constituite la nivelul unității, de către reprezentanții angajaților/lucrătorilor aleși prin votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților/lucrătorilor din unitate și mandatați special în acest scop, cu respectarea dispozițiilor art. 58 alin. (2)

b)

la nivel de grup de unități, de către federațiile sindicale reprezentative la nivelul grupului de unități împreună cu sindicatele legal constituite și reprezentative la nivelul unităților din grup. În toate situațiile, sindicatele au dreptul să solicite participarea la negociere a federațiilor reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă la care sunt afiliate

c)

la nivelul sectoarelor de negociere colectivă, de către federațiile sindicale legal constituite și reprezentative potrivit legii

d)

în cazul în care la nivel de sector de negociere colectivă nu există federații sindicale reprezentative sau în cazul în care acestea există, dar refuză să participe la negociere, reprezentarea la negocierea colectivă a angajaților/lucrătorilor se face de către confederațiile sindicale reprezentative la nivel național care au afiliate federații sindicale în sectorul respectiv, la solicitarea și în baza mandatului federațiilor sindicale afiliate

e)

la nivelul regiilor autonome, companiilor naționale și societăților cu unic acționar/asociat statul român sau autoritatea administrației publice locale, la nivelul instituțiilor bugetare, al autorităților și instituțiilor publice care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, de către organizațiile sindicale reprezentative, potrivit legii; în situația în care nu există organizații reprezentative, reprezentarea se face similar cu cea prevăzută la lit. B lit. a)

f)

la nivel național, de către confederațiile sindicale legal constituite și reprezentative potrivit legii.

(2)

La negocierea contractului colectiv de muncă la nivel sectorial participă un reprezentant al organizațiilor patronale reprezentative ale IMM-urilor, îndreptățite să participe la negociere conform legii.

(3)

Refuzul scris de participare și/sau semnare, conform alin. (2) , nu reprezintă motiv de neînregistrare al contractului colectiv de muncă.

(4)

În situația existenței, la nivel de unitate, a mai multor sindicate nereprezentative îndreptățite să participe la negocierea colectivă, potrivit alin. (1) lit. B lit. a) pct. 4 , acestea își vor desemna de comun acord echipa de negociere, care va include maximum 10 reprezentanți.

(5)

În contractele/acordurile colective de muncă încheiate la nivel de sector de negociere colectivă pentru personalul din sistemul bugetar, părțile stabilesc expres modalitățile de negociere a contractelor/acordurilor colective de muncă la nivelul autorităților și instituțiilor care au în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forță de muncă, autorități/instituții aflate în coordonarea sau în subordinea autorității publice centrale.

Art. 103

Confederațiile sindicale și patronale reprezentative la nivel național, conform prezentei legi, pot participa la negocierea contractelor colective de muncă la nivelul sectoarelor de negociere colectivă în care au patronate/sindicate/federații membre, după caz, la solicitarea și în baza mandatului din partea acestora.

Art. 104

(1)

Contractele colective de muncă, încheiate la orice nivel, pot fi semnate numai de reprezentanții mandatați în acest sens ai părților care au negociat.

(2)

În vederea aplicării prevederilor art. 102 , anterior încheierii și semnării contractelor colective de muncă, angajatorii membri ai organizațiilor patronale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă și la nivel național, după caz, și persoanele prevăzute la art. 102 alin. (1) lit. A lit. b) și e) , după caz, precum și organizațiile sindicale membre ale federațiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de negociere colectivă și la nivel de grup de unități și ale confederațiilor sindicale reprezentative la nivel național, după caz, îndreptățite să participe la negocieri își vor împuternici reprezentanții să negocieze și să semneze prin mandat special.

Articolele următoare · 104 din 193