Înapoi la Legislație

Legea nr. 346/2002 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Text consolidat la
11 noiembrie 2024
Emitent
PARLAMENTUL
Articole
119

Pe scurt

Legea nr. 346/2002: LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 (*republicată*) privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale*).

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 11 noiembrie 2024, prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 127 din 7 noiembrie 2024.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 11 noiembrie 2024.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL
Câte articole are?
119 articole.
Cuprins

LEGE nr. 346 din 5 iunie 2002 (*republicată*) privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale*)

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Art. 1

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale reprezintă o asigurare de persoane, face parte din sistemul de asigurări sociale, este garantată de stat și cuprinde raporturi specifice prin care se asigură protecția socială a salariaților împotriva diminuării sau pierderii capacității de muncă și decesului acestora ca urmare a accidentelor de muncă și a bolilor profesionale.

Art. 2

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale garantează un ansamblu de servicii și prestații în beneficiul persoanelor asigurate, în vederea

a)

promovării sănătății și a securității în muncă și prevenirii accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

b)

diminuării și compensării consecințelor accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale.

Art. 3

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale se fundamentează pe următoarele principii

a)

asigurarea este obligatorie pentru toți cei ce utilizează forță de muncă angajată cu contract individual de muncă

b)

riscul profesional este asumat de cei ce beneficiază de rezultatul muncii prestate

c)

constituirea resurselor de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale din contribuții suportate de angajatori, potrivit Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare

d)

creșterea rolului activității de prevenire în vederea reducerii numărului accidentelor de muncă și al bolilor profesionale

e)

solidaritatea socială, prin care participanții la sistemul de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, diminuarea sau eliminarea riscurilor prevăzute de lege

f)

asigurarea unui tratament nediscriminatoriu pentru beneficiarii drepturilor prevăzute de lege

g)

asigurarea transparenței în utilizarea fondurilor

h)

repartiția fondurilor în conformitate cu obligațiile ce revin sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale prin prezenta lege.

Art. 4

(1)

Abrogat.

(2)

În situația în care se face dovada unor prejudicii care nu sunt acoperite prin prevederile prezentei legi, în mod subsidiar și complementar, intră în funcțiune răspunderea civilă, potrivit dreptului comun.

Art. 5

(1)

Sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi

a)

persoanele care desfășoară activități pe baza unui contract individual de muncă, a unui raport de serviciu, contract de mandat și contract de management

b)

persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a)

c)

persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj, pe toată durata efectuării practicii profesionale în cadrul cursurilor organizate potrivit legii

d)

ucenicii, elevii și studenții, pe toată durata efectuării practicii profesionale

e)

pensionarii sistemului public de pensii aflați în invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională

f)

voluntarii care își desfășoară activitatea în cadrul serviciilor de urgență voluntare, în baza contractului de voluntariat, pe perioada participării la intervenții sau a pregătirii în vederea participării la acestea, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 88/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare pentru situații de urgență, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 363/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

(2)

Prevederile prezentei legi nu se aplică personalului militar în activitate, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special, precum și personalului care își desfășoară activitatea în instituțiile din sectorul de apărare, ordine publică, securitate națională, precum și celor din cadrul Ministerului Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor.

Art. 6

Abrogat.

Art. 7

(1)

Prevederile art. 5 sunt aplicabile și angajaților români care prestează muncă în străinătate din dispoziția angajatorilor români, în condițiile legii și ale Regulamentelor europene sau acordurilor internaționale privind coordonarea sistemelor de securitate socială, după caz.

(2)

Au calitatea de asigurat cetățenii străini sau apatrizii încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român.

(3)

Sunt asimilați persoanelor asigurate cetățenii statelor membre ale UE, SEE și Confederației Elvețiene care prestează muncă pe teritoriul României în baza regulamentelor europene sau acordurilor internaționale privind coordonarea sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 și 987/2009, după caz.

(4)

Persoanele prevăzute la alin. (1) au dreptul la prestațiile și serviciile stabilite prin prezenta lege în cazul în care fac obiectul legislației din domeniul securității sociale din România stabilită conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 și 987/2009 și cărora le-a fost declarat un accident de muncă sau o boală profesională, conform legislației în vigoare.

Art. 8

(1)

Are calitatea de asigurător, potrivit prezentei legi, Casa Națională de Pensii Publice, denumită în continuare CNPP.

(4)

Abrogat.

Art. 9

(1)

Raporturile de asigurare, rezultate în temeiul prezentei legi, se stabilesc între angajatori și asigurător, pentru persoanele asigurate prevăzute la art. 5 și 7 alin. (1) și (2) .

(2)

Calitatea de asigurat se dobândește, iar raporturile de asigurare se stabilesc la data: încheierii contractului individual de muncă, stabilirii raporturilor de serviciu în cazul funcționarilor publici, validării mandatului pentru persoanele care desfășoară activități în funcții elective, numirii în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, depunerii adeziunii în cazul membrilor cooperatori, începerii practicii profesionale pentru șomeri, ucenici, elevi și studenți, după caz.

Art. 10

Abrogat.

Art. 11

Abrogat.

Art. 12

Dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale se naște de la data stabilirii raporturilor de asigurare și încetează odată cu aceste raporturi.

Art. 13

Abrogat.

Art. 14

(1)

În cazul accidentelor de muncă sau bolilor profesionale, declarate în condițiile legii, în timpul activității profesionale, dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare se menține și ulterior încetării raporturilor de muncă/serviciu.

(2)

În cazul bolilor profesionale, declarate în condițiile legii, ulterior încetării raporturilor de muncă, dreptul la prestațiile și serviciile de asigurare se acordă și ulterior încetării raporturilor de muncă dacă persoana face dovada, cu acte medicale eliberate conform legii, că boala a fost cauzată de factori profesionali specifici locului de muncă și dacă a fost asigurată în condițiile prezentei legi.

Art. 15

(1)

Riscurile asigurate în condițiile prezentei legi sunt accidentele de muncă și bolile profesionale definite în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 , cu modificările ulterioare.

(2)

Angajații români prevăzuți la art. 7 alin. (1) sunt asigurați dacă au înregistrat un accident de muncă și dețin un document emis conform regulamentelor europene de coordonare a sistemelor de securitate socială nr. 883/2004 și nr. 987/2009, care să ateste faptul că fac obiectul legislației de securitate socială din România.

Art. 16

Asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale are următoarele obiective

a)

prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale

b)

reabilitarea medicală și socioprofesională a asiguraților, victime ale accidentelor de muncă și ale bolilor profesionale, precum și recuperarea capacității de muncă a acestora

c)

acordarea de prestații în bani pe termen lung și scurt, sub formă de indemnizații și alte ajutoare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.

Art. 17

(1)

Asigurătorul are obligația de a-și organiza activitatea pentru realizarea obiectivelor prevăzute la art. 16 , precum și de a păstra confidențialitatea tuturor informațiilor la care are acces în scopul realizării acestor obiective.

(2)

Prin depunerea cererii în vederea acordării drepturilor prevăzute de prezenta lege, persoana în cauză își exprimă consimțământul în mod expres și neechivoc pentru prelucrarea datelor cu caracter personal, în scopul stabilirii și plății drepturilor solicitate.

Art. 18

Asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale au dreptul la următoarele prestații și servicii

a)

reabilitare medicală și recuperarea capacității de muncă

b)

reabilitare și reconversie profesională

c)

indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă

d)

indemnizație pentru trecerea temporară în alt loc de muncă și indemnizație pentru reducerea timpului de muncă

e)

compensații pentru atingerea integrității

f)

despăgubiri în caz de deces

g)

rambursări de cheltuieli

h)

pensie invaliditate ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională

i)

abrogată.

Art. 18^1

Asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) lit. f) nu li se aplică prevederile art. 18 lit. b) și d) .

Art. 19

(1)

Baza de calcul al indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se determină ca medie a veniturilor brute din salarii sau asimilate salariilor definite conform Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, realizate lunar de către asigurat la angajator, în ultimele 6 luni anterioare lunii pentru care se acordă concediul medical, fără a lua în calcul veniturile obținute și la alți angajatori. (2) În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de 6 luni, baza de calcul al indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă o constituie media câștigurilor brute realizate lunar de către asigurat din salarii sau venituri asimilate salariilor.

(3)

În cazul în care stagiul de cotizare este mai mic de o lună, baza de calcul a indemnizațiilor o constituie câștigul lunar brut realizat de asigurat în prima lună de activitate.

(4)

Pentru calculul indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă, pentru reducerea timpului de muncă sau pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se utilizează numărul de zile lucrătoare din luna în care se acordă concediul medical sau, după caz, se solicită alte drepturi de asigurări sociale.

(5)

La stabilirea numărului de zile ce urmează a fi plătite se au în vedere prevederile legale cu privire la zilele de sărbătoare declarate nelucrătoare, precum și cele referitoare la stabilirea programului de lucru, prevăzute prin contractele colective de muncă.

(6)

Indemnizațiile se calculează și se plătesc de către angajatori și se recuperează de la casele teritoriale de pensii pe baza actelor justificative din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă și boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat.

(7)

Recuperarea de către angajator a indemnizațiilor prevăzute la alin. (6) se poate realiza după confirmarea caracterului de muncă al accidentului sau declararea bolii profesionale.

(8)

Indemnizațiile se calculează și se plătesc de către casele teritoriale de pensii pentru asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) lit. c) .

(9)

Casele teritoriale de pensii verifică baza de calcul pentru indemnizațiile reglementate de prezenta lege.

(10)

În cazul în care, potrivit legii, angajatorul își suspendă temporar activitatea sau activitatea acestuia încetează prin divizare ori fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege, drepturile privind indemnizațiile prevăzute la alin. (1) , care s-au născut anterior ivirii acestor situații, se achită din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă și boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat de către casele teritoriale de pensii.

(11)

Drepturile achitate în condițiile prevăzute la alin. (10) urmează a fi recuperate de către casele teritoriale de pensii de la angajator, după caz, conform legii.

(12)

Prevederile alin. (10) se aplică și în situația în care a expirat termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă, contractul de administrare ori de management, a expirat termenul pentru care a fost exercitată funcția publică ori a expirat mandatul în baza căruia a desfășurat activitate în funcții elective sau în funcții numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești.

Art. 20

Asigurații au dreptul la prestații medicale pentru investigarea, diagnosticarea, reabilitarea stării de sănătate, precum și recuperarea capacității de muncă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 21

(1)

Asigurătorul are obligația de a achita contravaloarea serviciilor medicale acordate până când se realizează

a)

restabilirea stării de sănătate sau ameliorarea deficiențelor de sănătate survenite în urma unui risc asigurat

b)

prevenirea diminuării ori a pierderii capacității de muncă și a necesității de îngrijire permanentă.

(2)

Contravaloarea biletelor pentru tratament balnear prescris de medicul asigurătorului celor care se află în incapacitate temporară de muncă, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, se suportă din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă și boli profesionale în bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art. 22

(1)

Asigurații au dreptul la servicii medicale corespunzătoare leziunilor și afecțiunilor cauzate prin accidente de muncă sau boli profesionale, după cum urmează

a)

asistență medicală de urgență la locul accidentului, în mijloacele de transport specializate și în unitățile spitalicești, precum și transportul aferent

b)

tratament medical ambulatoriu, analize medicale și medicamente, prescrise de medic

c)

servicii medicale în spitale sau în clinici specializate pentru boli profesionale

d)

tratament de recuperare a capacității de muncă în unități de specialitate

e)

servicii de chirurgie reparatorie

f)

cure balneoclimaterice

g)

investigații de specialitate și analize de laborator, necesare în vederea stabilirii caracterului de profesionalitate al bolilor.

(2)

Pentru bolile profesionale confirmate anterior datei de 1 ianuarie 2005 și pentru care se continuă reabilitarea medicală ulterior acestei date ca urmare exclusivă a cauzei profesionale, se decontează următoarele prestații și servicii

a)

tratament medical ambulatoriu, analize medicale și medicamente

b)

servicii medicale în spitale, în secții sau unități sanitare cu personalitate juridică, specializate pentru boli profesionale

c)

tratament de recuperare a capacității de muncă în unități de specialitate

d)

servicii de chirurgie reparatorie

e)

cure balneoclimaterice

f)

dispozitive medicale în vederea corectării și recuperării deficiențelor organice, funcționale sau fizice.

(3)

Fondurile necesare decontării prestațiilor și serviciilor prevăzute la alin. (2) se suportă de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

Art. 23

(1)

În vederea corectării și recuperării deficiențelor organice, funcționale sau fizice cauzate de accidente de muncă și boli profesionale, asigurații au dreptul la dispozitive medicale care vor fi asigurate de Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă prin personal propriu sau prin terți.

(2)

Pentru cazurile de accident de muncă confirmate anterior datei de 1 ianuarie 2005 și care necesită dispozitive medicale în vederea corectării și recuperării deficiențelor organice, funcționale sau fizice, costurile acestora se suportă din fondurile bugetului de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

(3)

Dispozitivele medicale în vederea corectării și recuperării deficiențelor organice, funcționale sau fizice se stabilesc prin contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat anual prin hotărâre a Guvernului și prin normele metodologice de aplicare a acestui contract.

(4)

Contravaloarea dispozitivelor și serviciilor medicale prevăzute la alin. (1) se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat - partea de cheltuieli prevăzută distinct pentru acoperirea prestațiilor și serviciilor de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale.

Art. 24

(1)

Pentru reabilitarea medicală și recuperarea capacității de muncă asigurații beneficiază de programe individuale de recuperare, stabilite de medicul specialist al asigurătorului, în funcție de natura și de diagnosticul bolii.

(2)

Programul individual de recuperare poate include tratament balnear, în funcție de tipul bolii.

(3)

Durata tratamentului balnear este de 15-21 de zile și se stabilește de medicul asigurătorului, în funcție de tipul afecțiunii și de natura tratamentului.

(4)

Criteriile pe baza cărora se acordă biletele pentru tratament balnear se aprobă anual de CNPP.

(5)

Persoanele care beneficiază de cure balneoclimaterice sau bilet de tratament conform prevederilor art. 22 , dar pentru care nu se mai recomandă programe individuale de recuperare conform prevederilor legale în vigoare, biletele de tratament se acordă în baza unei recomandări medicale emisă de medicul curant.

Art. 25

(1)

Asigurații au obligația să urmeze și să respecte programele individuale de recuperare stabilite de medicul specialist al asigurătorului.

(2)

Dreptul la prestații și servicii pentru reabilitarea medicală și recuperarea capacității de muncă se suspendă în cazul în care asigurații nu urmează sau nu respectă programul individual de recuperare.

Art. 26

Tratamentul medical în perioada programului individual de recuperare, precum și cazarea și masa în unitățile medicale se suportă de către asigurător cu respectarea tarifelor și criteriilor stabilite prin contractul-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, aprobat anual prin hotărâre a Guvernului, și prin normele metodologice de aplicare a acestui contract.

Art. 27

(1)

Unitățile care efectuează prestații și servicii medicale se stabilesc de asigurător în vederea reabilitării medicale și recuperării capacității de muncă a asiguraților care au suferit accidente de muncă și boli profesionale.

(2)

Tarifele pentru prestațiile și serviciile medicale aferente reabilitării medicale și recuperării capacității de muncă se stabilesc pe baza prevederilor existente în contractul-cadru al sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

Art. 28

Prestațiile și serviciile pentru reabilitare și reconversie profesională se acordă de către asigurător la solicitarea asiguraților care, deși nu și-au pierdut complet capacitatea de muncă, nu mai pot desfășura activitatea pentru care s-au calificat, ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

Art. 29

Asigurătorul preia în sarcina sa cheltuielile pentru următoarele prestații și servicii de reabilitare și reconversie profesională

a)

cheltuielile privind serviciile medicale și psihologice pentru aprecierea stării fizice, mentale și aptitudinale în vederea reconversiei profesionale

b)

costul cursurilor de calificare sau de reconversie

c)

plata unei indemnizații pe durata cursurilor de calificare și de reconversie.

Art. 30

(1)

Indemnizația pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă lunar și reprezintă 70% din salariul de bază brut al persoanei asigurate, avut la data survenirii accidentului de muncă sau a bolii profesionale.

(2)

Indemnizația se acordă numai dacă persoana asigurată nu beneficiază, pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie, de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă sau de pensie de invaliditate gradul III, acordată potrivit legii.

Art. 31

Indemnizația pe durata cursurilor de calificare sau de reconversie se acordă numai dacă persoana asigurată respectă dispozițiile asigurătorului cu privire la: a) instituția la care urmează să se desfășoare cursul

b)

programul de instruire

c)

modalitatea de absolvire.

Art. 32

(1)

Asigurații beneficiază de o indemnizație pe perioada în care se află în incapacitate temporară de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale.

(2)

În cazul bolilor profesionale sau al accidentelor de muncă, certificatul medical se vizează în mod obligatoriu, prin grija angajatorului, de direcțiile de sănătate publică județene și a municipiului București, respectiv de casa teritorială de pensii în a cărei rază se află sediul angajatorului sau domiciliul asiguratului.

Art. 33

(1)

Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă reprezintă 80% din media veniturilor salariale brute realizate în ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

(2)

Abrogat.

(3)

Cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă în cazul urgențelor medico-chirurgicale este de 100% din media venitului lunar asigurat din ultimele 6 luni anterioare manifestării riscului.

(4)

Sumele plătite de casele de asigurări de sănătate județene pentru indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă aferente cazurilor confirmate de accidente de muncă sau boli profesionale se recuperează de la casele teritoriale de pensii, indiferent de codul de indemnizație înscris pe certificatul medical.

(5)

Sumele care reprezintă diferențe la indemnizațiile de incapacitate temporară de muncă, ca urmare a confirmării unui accident de muncă sau unei boli profesionale, se recuperează de către angajatori de la casele teritoriale de pensii, indiferent de codul de indemnizație înscris pe certificatul medical.

Art. 33^1

(1)

În cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) lit. f) care au suferit un accident de muncă în timpul intervenției în situații de urgență sau al pregătirii în vederea participării la acestea, cuantumul indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de 100% din salariul minim brut pe țară garantat în plată la data confirmării caracterului profesional al accidentului de muncă.

(2)

Indemnizația prevăzută la alin. (1) se acordă și se plătește de către casele teritoriale de pensii din fondurile cu această destinație.

Art. 34

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă în cazul accidentului de muncă sau al bolii profesionale se suportă în primele 3 zile de incapacitate de către angajator, iar din a 4-a zi de incapacitate, din sumele prevăzute pentru asigurarea la accidente de muncă și boli profesionale in bugetul asigurărilor sociale de stat.

Art. 35

Durata de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de 183 de zile în intervalul de un an, socotită din prima zi de concediu medical.

Art. 36

(1)

În situații temeinic motivate de posibilitatea recuperării medicale și profesionale a asiguratului medicul specialist poate propune prelungirea concediului medical peste 183 de zile.

(2)

Medicul asigurătorului poate decide, după caz, prelungirea concediului medical pentru continuarea programului recuperator, reluarea activității în același loc de muncă sau în alt loc de muncă ori poate propune pensionarea de invaliditate.

(3)

Prelungirea concediului medical peste 183 de zile se face pentru cel mult 90 de zile, în funcție de evoluția cazului și de rezultatele acțiunilor de recuperare, conform procedurilor stabilite de CNPP.

Art. 36^1

(1)

Asigurații sistemului de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale înregistrați cu accident de muncă, care au suferit arsuri de gradul IIB-III localizate pe față, scalp, mâini, picioare, organe genitale, perineu, articulații mari și/sau arsuri de gradul III cu alte localizări, dar care afectează cel puțin 10% din suprafața corporală, beneficiază de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă în cuantum de 100%, din media veniturilor din salarii sau asimilate salariilor.

(2)

Prin excepție de la prevederile art. 35 și 36 alin. (3) , în cazul asiguraților prevăzuți la alin. (1) , indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se acordă pe toată perioada de tratament, până la vindecare, inclusiv pentru perioada de recuperare.

Art. 37

(1)

Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă datorată accidentelor de muncă și bolilor profesionale se acordă pe baza certificatului medical eliberat conform dispozițiilor legale și completat sau modificat, după caz, cu codurile de indemnizație corespunzătoare și care constituie document justificativ de plată.

(2)

Persoanele prevăzute la art. 19 alin (6) sunt obligate să depună la casele teritoriale de pensii, din raza administrativ-teritorială în care își au sediul social, exemplarul 2 al certificatului de concediu medical, în vederea recuperării sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților.

(3)

Pentru situațiile în care persoana asigurată desfășoară activitatea la mai mulți angajatori indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau boală profesională se achită o singură dată.

Art. 38

În situația în care medicul expert al asigurărilor sociale din sistemul public de pensii decide încadrarea într-un grad de invaliditate, indemnizația se va acorda până la sfârșitul lunii următoare celei în care s-a dat avizul de pensionare, fără a se depăși durata maximă de acordare a concediului medical, prevăzută la art. 36 .

Art. 39

(1)

Asigurații care, datorită unei boli profesionale sau unui accident de muncă, nu își mai pot desfășura activitatea la locul de muncă anterior manifestării riscului asigurat pot trece temporar în alt loc de muncă.

(2)

Indemnizația pentru trecerea temporară în alt loc de muncă se acordă în condițiile în care venitul salarial brut lunar realizat de asigurat la noul loc de muncă este inferior mediei veniturilor sale lunare din ultimele 6 luni, calculate de la momentul depistării afecțiunii.

Art. 40

Indemnizația pentru reducerea timpului de lucru cu o pătrime din durata normală, ca urmare a unor afecțiuni cauzate de accidente de muncă sau boli profesionale, se acordă asiguraților care, în aceste condiții, nu mai pot realiza durata normală de muncă.

Art. 41

(1)

Indemnizațiile prevăzute la art. 39 alin. (2) și la art. 40 se acordă la propunerea medicului curant, cu avizul medicului asigurătorului, pentru cel mult 90 de zile într-un an calendaristic, în una sau mai multe etape.

(2)

Cuantumul lunar al indemnizațiilor prevăzute la alin. (1) este egal cu diferența dintre media veniturilor salariale din ultimele 6 luni și venitul salarial brut realizat de asigurat la noul loc de muncă sau prin reducerea timpului normal de muncă, fără a se depăși 25% din baza de calcul.

Articolele următoare · 44 din 119