LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 (*actualizată*) privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor**) (actualizată până la data de 28 octombrie 2013*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Fiecare asigurator trebuie să mențînă, cumulativ
capitalul social vărsat sau, după data aderării României la Uniunea Europeană, fondul de siguranță ori, în cazul unei societăți mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat
Acțiunile emise de asiguratori pot fi numai nominative.
Orice forma de asociere prin care proprietatea acțiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.
Activele unui asigurător/reasigurător admise să reprezinte rezervele tehnice brute trebuie să fie localizate în România sau într-un alt stat membru, pentru riscurile subscrise în România ori în alt stat membru.
Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital și rezervele tehnice în bunuri mobiliare și imobiliare, precum acțiuni, obligațiuni, alte titluri de participație, depozite bancare, clădiri destinate activității proprii sau închirierii.
Asiguratorul trebuie să își conducă activitatea, cu respectarea normelor prudentiale specifice, conform practicilor în asigurări și sa prevadă
organizarea și desfășurarea activității cu prudenta și profesionalism, în concordanta cu natura și mărimea activității prestate
încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condițiile de calificare, pregătire și de competență profesională, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.
Auditorul financiar va întocmi un raport anual, însoțit de opinia sa, din care să rezulte dacă situațiile financiare prezintă o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare, a fluxurilor de trezorerie și a celorlalte informații referitoare la activitatea desfășurată, conform standardelor profesionale publicate de Camera Auditorilor Financiari din România.
De asemenea, auditorul financiar va analiza practicile și procedurile controlului și auditului intern și, dacă consideră că acestea nu sunt corespunzătoare, va face recomandări asigurătorului pentru remedierea lor și va furniza, la solicitarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, orice detalii, clarificări, explicații referitoare la datele cuprinse în situațiile financiare ale asigurătorului.
Auditorul financiar al unui asigurător trebuie să informeze Comisia de Supraveghere a Asigurărilor de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale, a luat cunoștință despre orice act sau fapt, în legătură cu asigurătorul ori cu entitățile care intră în perimetrul de consolidare, care
constituie o încălcare a legii și/sau a reglementărilor ori a actelor emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare și de desfășurare a activității asigurătorului
este de natură să afecteze situația patrimonială a asigurătorului sau buna sa funcționare
poate conduce la un refuz din partea auditorului de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare ale asigurătorului sau la exprimarea de către acesta a unei opinii cu rezerve.
Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informațiilor prevăzute la alin. (3) nu constituie o încălcare a oricărei restricții privind divulgarea de informații și nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România privind orice încălcare a prevederilor alin. (1)-(3), în vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.
Asiguratorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligația sa constituie și sa mențînă următoarele rezerve tehnice
rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părți din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferența dintre volumul primelor brute subscrise și această rezervă să reflecte primele brute alocate părții din riscurile expirate la data calculării
Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum și coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ține seama de categoriile și de clasele de asigurări practicate.
Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraților creditori, creanțele acestora bucurându-se de prioritate absolută față de orice alte creanțe în ceea ce privește aceste active.
Un asigurător/reasigurător poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări/reasigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferată altui asigurător/reasigurător.
Orice potențial asigurat poate să încheie un contract de asigurare cu oricare asigurător autorizat de către o autoritate competentă din statele membre.
Asigurătorii trebuie să comunice asiguraților sau potențialilor asigurați, înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puțîn următoarele informații: durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea contractului, mijloacele și termenele de plată a primelor, metodele de calcul și distribuție a bonificațiilor, modalitățile de soluționare a reclamațiilor privind contractele, precum și alte informații necesare pe durata derulării contractului, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi."
Asiguratorii și brokerii de asigurare efectuează operațiunile de asigurare și de reasigurare de regula în lei, iar dacă își asuma obligații de plată în moneda străînă, aceste operațiuni se efectuează în moneda străînă, potrivit legii.
Asiguratorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective față de autoritățile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociației și publicul și sa organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni internaționale de profil, cu respectarea obligațiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.
Asigurătorii pot încheia înțelegeri referitoare la coasigurare, pool-uri și alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi.
B din anexa nr. 1, cu excepția răspunderii civile a transportatorului) trebuie să constituie Fondul de protecție a victimelor străzii, denumit în continuare Fond.
Fondul se constituie ca asociație, persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, în conformitate cu prevederile legale referitoare la asociații și fundații, ale prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.
Actul constitutiv al asociației, precum și modificările ulterioare vor fi avizate în prealabil de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Fondul este condus de un consiliu director format din 5 membri, care sunt supuși avizului prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Un membru al consiliului director al Fondului va fi numit de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Membrii Fondului sunt obligați să contribuie printr-o cotizație la constituirea și menținerea stabilității financiare a acestuia, proporțional cu volumul primelor brute încasate din vânzarea asigurării de răspundere civilă care acoperă daune ce rezultă din folosirea vehiculelor terestre, cu excepția răspunderii civile a transportatorului, până la acoperirea tuturor obligațiilor de plată.
Nivelul cotizației și termenele de plată ale acesteia se stabilesc anual de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Cuantumul cotizației este de până la 5% din volumul primelor brute încasate pentru această asigurare.
Bugetul de venituri și cheltuieli al Fondului, precum și rectificările acestuia se aprobă de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
În caz de deficit, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate majoră în cursul anului nivelul cotizației.
Fondul se constituie în scopul
de a furniza informații persoanelor vătămate prin accidente de vehicule, în calitate de centru de informare (CEDAM)
de a despăgubi persoanele păgubite prin accidente de vehicule, dacă
vehiculul, respectiv tramvaiul, care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, cu toate că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, proprietarul acestuia avea obligația să încheie o astfel de asigurare
în termen de 3 luni de la data la care a adresat o cerere de despăgubire, persoana rezidentă în România care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui accident de circulație produs pe teritoriul unui stat situat în limitele teritoriale de acoperire, cu excepția României, sau pe teritoriul unui stat terț al cărui birou național a aderat la sistemul Carte Verde, de un vehicul care are locul obișnuit de staționare într-un stat membru al Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, nu a primit un răspuns motivat de la societatea de asigurare a vehiculului vinovat de producerea accidentului sau de la reprezentantul de despăgubiri al acesteia ori dacă societatea de asigurare respectivă nu și-a desemnat un reprezentant de despăgubire pe teritoriul României sau dacă în termen de două luni de la data producerii accidentului societatea de asigurare nu poate fi identificată. Fondul îndeplinește aceste atribuții în calitate de organism de compensare.
Asigurătorii menționați la alin. (1) au obligația să desemneze în fiecare stat aparțînând Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană un reprezentant însărcinat cu regularizarea daunelor provocate de vehicule supuse obligației de asigurare în România rezidenților în aceste state, cu condiția ca accidentul să se producă pe teritoriul unui alt stat decât statul de reședință al persoanei vătămate.
Fondul are legitimare procesuală activă în orice proces împotriva persoanelor aflate într-o relație juridică cu el, pentru obligațiile de plată achitate sau care urmează cu certitudine să fie achitate de Fond.
Actul prin care se constată și se individualizează obligația de plată a unui asigurător la Fond constituie, potrivit legii, titlu de creanță.
La data scadenței, titlul de creanță devine titlu executoriu, în baza căruia Fondul va declanșa procedura silită de recuperare a creanțelor, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă.
În vederea recuperării sumelor cheltuite, Fondul are drept de regres împotriva entității care a determinat prejudiciul.
Anual, Fondul va prezenta Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor un raport de activitate, ale cărui formă și conținut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
Raportul va fi însoțit de situațiile financiare anuale, întocmite potrivit legislației în vigoare și auditate în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.
În termen de 6 luni de la sfârșitul anului precedent Fondul va publică un raport, ale cărui formă și conținut vor fi stabilite prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
Modul de constituire, de utilizare și de plasament al sumelor bănești la dispoziția Fondului, precum și persoanele îndreptățite a fi despăgubite se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Asigurătorii care până la 31 decembrie 2005 au fost autorizați să desfășoare activitate compozită pot desfășura în continuare activitățile de asigurări de viață și generale numai în condițiile separării managementului celor două activități în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.
Managementul separat al celor două activități, menționat la art. 26, trebuie să fie organizat astfel încât să se asigure o separare clară între aceste activități, pentru a se respecta următoarele obiective
interesele dețînătorilor de polițe de viață și, respectiv, de polițe de asigurări generale nu trebuie în nici un fel prejudiciate și, în special, profitul înregistrat de una din cele două activități să nu fie folosit în scopul îmbunătățirii celeilalte activități, situația aceasta putând fi realizată numai în cazuri excepționale și cu aprobarea expresă dată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în condițiile prevăzute pentru astfel de situații prin norme emise în aplicarea prezentei legi
minimul obligațiilor financiare, în special marjele de solvabilitate, stabilite în conformitate cu prevederile legii și ale normelor emise în aplicarea acesteia pentru fiecare dintre cele două activități sunt îndeplinite în mod independent, fără un transfer de active de la o activitate către alta.
În cazul în care, prin respectarea prevederilor alin. (1) lit. b), rezultă că mai sunt active disponibile la una dintre cele două activități, evidențiate în mod distinct, acestea pot fi folosite pentru cealaltă activitate, dar numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va analiza periodic rezultatele celor două activități, pentru a asigura aplicarea prevederilor acestui articol.
Asigurătorii cu activitate compozită au obligația să organizeze și să conducă evidența contabilă separat pentru cele două activități de asigurare.
În acest scop, veniturile, în special primele încasate, plățile de la reasigurători și cele din investirea activelor, și cheltuielile, în special cele privind plata daunelor, sumele suplimentare pentru provizioanele tehnice, primele de reasigurare, cheltuielile operaționale pentru activitatea respectivă, trebuie să fie defalcate în conformitate cu natura lor.
Cheltuielile operaționale comune celor două categorii de asigurări vor fi alocate fiecărei activități conform unei chei de repartizare, cheie care va fi menținută cel puțîn pe parcursul unui exercițiu financiar.
Utilizarea acestei chei de repartizare se face numai cu aprobarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
Asigurătorii cu activitate compozită trebuie să calculeze marja de solvabilitate disponibilă separat, în conformitate cu metoda stabilită prin normele emise în aplicarea prezentei legi, pentru fiecare dintre cele două activități și să întocmească un raport prin care să identifice în mod clar activele și obligațiile care sunt folosite pentru calcularea fiecărei marje.
În cazul în care una dintre cele două marje de solvabilitate este insuficientă, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va aplica pentru activitatea la care se înregistrează deficiențe măsuri de redresare specifice, în conformitate cu prevederile legii și ale normelor emise în aplicarea prezentei legi.
Transferul între cele două activități, în cazul înregistrării unei situații precum cea prevăzută în alin. (1), se va face doar în cazuri excepționale și numai în condițiile stabilite și aprobate în prealabil de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia.
În vederea asigurării unei conduceri prudențiale pentru fiecare dintre cele două activități desfășurate de asigurătorii cu activitate compozită, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor confirmă sau nu, în conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia, conducătorii departamentelor de asigurări de viață și de asigurări generale, precum și persoanele care vor ocupa funcții de conducere specifice în cadrul acestor departamente.
Asigurătorii cu activitate compozită au obligația să țînă pentru fiecare dintre cele două activități câte un registru special al activelor, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.
Asigurătorii cu activitate compozită sunt obligați să trimită către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor toate informațiile, documentele și raportările ale căror formă, conținut, informații, detalii și certificări sunt stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi pentru fiecare activitate.
Administrarea asigurărilor de viață și a fondului asigurărilor de viață aferent, inclusiv investirea și evaluarea activelor, precum și calculul rezervelor tehnice se efectuează potrivit prevederilor stabilite prin norme.
Activele aferente fondului asigurărilor de viață vor garanta siguranța asiguraților care au contracte de asigurări de viață și vor fi folosite numai în raport cu obligațiile aferente fondului asigurărilor de viață.
Dacă un asigurător nu se conformează, după caz, prevederilor art. 21 alin. (1) sau art. 27 alin. (2), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va interzice acestuia să dispună liber asupra activelor sale, după comunicarea prealabilă a deciziei sale autorităților competente din statele membre în care sunt situate riscurile.
În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că situația financiară a asigurătorului se deteriorează în continuare, aceasta poate să limiteze sau să interzică libera alocare a activelor asigurătorului. În consecință, va informa autoritățile competente ale altor state membre pe teritoriile cărora asigurătorul își desfășoară activitatea asupra tuturor măsurilor luate și, la cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, acestea vor lua aceleași măsuri.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate, de asemenea, să limiteze sau să interzică libera alocare a activelor asigurătorului și va informa autoritățile competente ale altor state membre pe teritoriile cărora asigurătorul își desfășoară activitatea asupra măsurilor luate și, la cererea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, acestea vor lua același măsuri.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate să ia toate măsurile considerate necesare și asigurătorii în vederea protejării intereselor asiguraților în situațiile descrise în alin. (1), (2) și (3).
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile prezentei legi, la cererea autorităților din statul membru de origine, va interzice libera alocare a activelor din România unui asigurător/ reasigurător, care în baza libertății de stabilire prestează activitatea de asigurare/reasigurare pe teritoriul României.
Prevederile art. 28^1 se aplică și reasigurătorilor.