LEGE nr. 3 din 30 iunie 1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Personalul muncitor care are o vechime în munca de minimum 30 ani bărbații și 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa și limita de vîrsta, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
Persoanele încadrate în munca care au o vechime de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, sînt pensionate, la cererea lor, și la împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile.
Persoanele care doresc sa continue activitatea și după împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, pot cere, cu 3 luni înainte de împlinirea acestor virste, ca unitatea să le mențină în munca pe o perioadă de cel mult 3 ani. În cazul în care unitatea nu aproba cererea, persoana interesată se poate adresa organului ierarhic superior, care poate decide menținerea în munca, în aceeași unitate, ori într-o alta unitate subordonata, sau înscrierea la pensie.
Vechimea în munca ce se ia în considerare la stabilirea pensiilor pentru munca depusa este timpul cît o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă.
Absentele nemotivate și concediile fără plata se insumeaza anual și se scad din vechimea în munca.
Conducerea unității este obligată sa afiseze numele persoanelor și numărul zilelor ce se scad din vechimea în munca pentru absente nemotivate și concedii fără plata.
Dovada vechimii în munca, în vederea pensionării, se face prin carnetul de muncă, întocmit conform legii.
Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de baza și a următoarelor
sporul de vechime în munca
sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție
indemnizația de zbor
sporul pentru condiții grele de muncă
sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal
sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare
alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, potrivit legii.
Pensia integrală pentru munca depusa și limita de vîrsta se determina în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de retribuții și grupe de muncă, stabilite potrivit legii, astfel: Grupa I de muncă Grupa II de muncă Grupa III de muncă Retribuția tarifară -lei Pensia în procente din retribuția tarifară Cuantumul minim al pensiei -lei- Pensia în procente din retribuția tarifară Cuantumul minim al pensiei -lei- Pensia în procente din retribuția tarifară Cuantumul minim al pensiei -lei- pînă la 1200 85 - 80 - 75 - 1 201 - 1600 80 1020 75 960 70 900 1 601 - 2000 75 1280 70 1200 65 1120 2 001 - 2500 70 1500 65 1400 62 1300 2 501 - 3000 65 1750 62 1625 60 1550 3 001 - 3500 62 1950 60 1860 58 1800 3 501 - 4000 60 2170 58 2100 56 2030 peste 4000 58 2400 56 2320 54 2240
Procentele corespunzătoare grupelor I și II de muncă se aplică persoanelor care au lucrat efectiv în aceste grupe cel puțin 20 ani în grupa I sau 25 ani în grupa II de muncă; dacă au lucrat mai puțin, la procentele corespunzătoare grupei III se acordă un spor proporțional cu timpul efectiv lucrat în grupele I și II.
Persoanele care au vechime totală în munca mai mare de 30 ani bărbații și 25 ani femeile, beneficiază, pentru fiecare an în plus, din primii cinci ani, de un spor la pensie de 1% și pentru fiecare an în plus peste cinci ani, de un spor de 0,5% din retributia tarifara folosită la calcularea pensiei.
Persoanelor care nu au vechime integrală în munca dar au o vechime de cel puțin 15 ani, li se acordă pensie, la împlinirea virstei de 62 ani bărbații și 57 ani femeile, proporțional cu numărul anilor de vechime.
Persoanelor care au o vechime în munca de 10-15 ani li se acordă o pensie de 350 lei lunar pentru o vechime de 10 ani, iar pentru fiecare an în plus, pînă la 14 ani inclusiv, se adauga cîte 25 lei.
Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe cîte
un an și șase luni pentru grupa I de muncă
un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea virstei de
52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații
50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sînt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atît bărbații cît și femeile din grupa I de muncă, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de muncă.
Pentru persoanele cu vechime integrală în munca care au lucrat mai puțin de 20 ani în grupa I ori mai puțin de 25 ani în grupa a II-a, virstele de pensionare arătate la alin. 2 și 3 se reduc cu cîte
6 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa I
3 luni pentru fiecare an efectiv lucrat în grupa a II-a.
Virstele de pensionare se reduc numai cu ani întregi, fără a putea fi mai mici de 50 ani.
Persoanele care au dreptul să fie pensionate cu reducerea virstei, pot cere sa lucreze în continuare, în același loc de muncă sau în altele mai ușoare, pînă la împlinirea virstei de
55 ani pentru grupa I și 60 ani pentru grupa II, bărbații
52 ani pentru grupa I și 55 ani pentru grupa II, femeile.
Aceste persoane își păstrează dreptul la pensie potrivit grupei de muncă din care provin, iar perioada lucrata în continuare se considera vechime în grupele I sau II de muncă.
Persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă au dreptul sa li ia în calculul vechimii în munca, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și șase luni pentru grupa I sau un an și trei luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.
Personalului navigant din aviația civilă care are o vechime în munca de cel puțin 25 ani bărbații și 20 ani femeile, la stabilirea pensiei i se ia în calcul o vechime suplimentară potrivit legii, în raport de numărul orelor de zbor, de tipul de aeronava și funcția îndeplinită.
Pe aceasta baza personalul navigant are dreptul, la cerere, să fie pensionat la împlinirea virstei de 50 ani.
Personalul navigant care nu are vechimea în munca prevăzută la alin. (1) are dreptul sa i se ia în calcul vechimea suplimentară stabilită potrivit legii. În aceste cazuri nu se reduce limita virstei de pensionare.
Femeile cu o vechime în munca de 25 ani, care au născut cel puțin 3 copii și i-au crescut pînă la vîrsta de 10 ani, pot cere pensionarea înaintea implinirii virstei de pensionare, după cum urmează
cu un an pentru 3 copii
cu doi ani pentru 4 copii
cu trei ani pentru mai mulți copii.
Vîrsta de pensionare se reduce cu ani întregi, și nu poate fi mai mica de 50 ani.
Profesorii și conferentiarii din învățămîntul superior, precum și cercetatorii științifici principali I și II care au o vechime în munca de cel puțin 30 ani bărbații și 25 ani femeile, se pensionează la împlinirea virstei de 65 ani bărbații și 60 ani femeile. Aceștia pot fi mentinuti în activitate la cererea lor și cu acordul unității, pe o perioadă de cel mult 5 ani.
Persoanele menționate la alin. (1) vor fi pensionate, la cererea lor, la vîrsta de 62 ani bărbații și 57 ani femeile.
La stabilirea vechimii în munca se ia în considerare și timpul în care persoana
a fost deținută în lagare sau inchisori, pentru activitate revolutionara, antifascista sau democratica. Fiecare an de deținere se considera ca vechime în munca de un an și șase luni
a fost îndepărtată din serviciu pentru activitate politica revolutionara, antifascista sau democratica, înainte de 23 August 1944, ori ca urmare a persecutiilor rasiale sau naționale, în perioada ianuarie 1938 - decembrie 1945
a desfășurat o activitate revolutionara antifascista, recunoscută de către organele în drept, ca vechime în munca
a îndeplinit serviciul militar în termen, a fost elev al unei școli militare sau al unei instituții de învățămînt superior militare, a fost concentrata, mobilizata sau în prizonierat; de acest drept beneficiază și cei pensionați după 1 iulie 1977. Drepturile cuvenite se vor acorda de la data intrării în vigoare a legii, la cerere, începînd cu luna următoare depunerii acesteia.
Constituie vechime în munca și timpul în care o persoană încadrată în munca și-a întrerupt activitatea deoarece a fost suspendată din funcție ori i s-a desfăcut contractul de muncă, dacă aceste măsuri au fost anulate ulterior ca fiind ilegale.
Se considera vechime în munca și perioada în care o persoană încadrată în munca urmează cursuri de pregătire profesională sau politica.
De asemenea, se considera vechime în munca perioadele pentru care s-a cotizat la fostele asigurări sociale, ori la casele de pensii preluate de stat.
Pentru persoanele care au fost încadrate sa lucreze, potrivit legii, cu program redus, vechimea în munca se ia în considerare proporțional cu timpul lucrat.
Perioada în care o femeie a fost încadrată, cu program redus, potrivit legii, pentru îngrijirea copiilor în vîrsta de pînă la 6 ani, se socotește ca timp integral.
Media retributiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe baza
retributiei tarifare de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna
retributiei tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord
retributiei tarifare de calcul, pentru cei retribuiți cu cota procentuală
retributiei la care s-a plătit contribuția de asigurări sociale, pentru cei angajați la persoane fizice.
În cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în munca și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țara, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.
Unitățile au obligația să asigure persoanelor încadrate în munca condițiile necesare pentru buna desfășurare a activității și sa ia măsurile de protecția muncii prevăzute de lege, în vederea inlaturarii oricăror cauze care pot conduce la diminuarea sau pierderea capacității de muncă a acestora.
Persoanele care datorită unor accidente de muncă, unor boli profesionale sau tuberculozei și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă primesc pensie, indiferent de vechimea în munca, pe timpul cît durează invaliditatea. Se asimilează cu accidentul de muncă și cel survenit în timpul deplasarii la și de la locul de muncă în perioada și pe traseul normal necesar deplasarii.
Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unor boli obișnuite au dreptul la pensie numai dacă dovedesc vechimea în munca minima arătată la art. 38^1 .
Persoanele care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești, precum și elevii, ucenicii și studenții, în timpul efectuării practicii profesionale, beneficiază de aceleași drepturi în raport de cauza invaliditatii.
Pierderea capacității de muncă se stabilește prin decizie, de către comisiile de pensii județene sau a municipiului București, la propunerea comisiilor de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă, organizate potrivit legii.
Persoanele în cauza pot fi încadrate într-unul din următoarele grade de invaliditate
gradul I, dacă acestea au nevoie de îngrijire și supraveghere din partea altei persoane
gradul II, celelalte persoane care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă
gradul III, persoanele care și-au pierdut jumătate din capacitatea de muncă.
Criteriile și normele pe baza cărora se face încadrarea în gradele I, II III de invaliditate se aproba prin decret al Consiliului de Stat.
Pensia de invaliditate de gradul I se stabilește în raport cu vechimea în munca, în procente din retributia tarifara, diferențiate pe transe de salariu și grupe de muncă, astfel: Retribuția tarifară - lei - Pensia în procente din retribuția tarifară pentru 5 ani vechime Cuantumul minim al pensiei - lei - Pensia în procente din retribuția tarifară pentru 15 ani vechime Cuantumul minim al pensiei - lei - Pensia în procente din retribuția tarifară pentru 30 ani vechime Cuantumul minim al pensiei - lei - PENTRU GRUPA I DE MUNCĂ pînă la 1200 60 - 70 - 85 - 1201 - 1600 55 720 65 840 80 1020 1601 - 2000 50 880 60 1040 75 1280 2001 - 2500 45 1000 55 1200 70 1500 2501 - 3000 40 1125 50 1375 65 1750 3001 - 3500 37 1200 47 1500 62 1950 3501 - 4000 35 1295 45 1645 60 2170 peste 4000 33 1400 43 1800 58 2400 PENTRU GRUPA II DE MUNCĂ pînă la 1200 55 - 65 - 80 - 1201 - 1600 50 660 60 780 75 960 1601 - 2000 45 800 55 960 70 1200 2001 - 2500 40 900 50 1100 65 1400 2501 - 3000 37 1000 47 1250 62 1625 3001 - 3500 35 1110 45 1410 60 1860 3501 - 4000 33 1225 43 1575 58 2100 peste 4000 31 1320 41 1720 56 2320 PENTRU GRUPA III DE MUNCĂ pînă la 1200 50 650 60 - 75 - 1201 - 1600 45 660 55 720 70 900 1601 - 2000 40 700 50 880 65 1120 2001 - 2500 37 725 47 1000 62 1300 2501 - 3000 35 800 45 1175 60 1550 3001 - 3500 33 900 43 1350 58 1800 3501 - 4000 31 980 41 1505 56 2030 peste 4000 29 1040 39 1640 54 2240
Pentru vechimile în munca cuprinse între 5 și 30 de ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.
Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de 60% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.
Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.
Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați atît pensia, cît și salariul realizat din munca efectiv prestată, pînă la nivelul salariului tarifar de încadrare avut la data invalidării, actualizat potrivit majorărilor legale. Pentru pensionării de invaliditate de gradul III care se încadrează la unități din sectoare pentru care nu este stabilit prin lege salariu tarifar de încadrare, pensia și veniturile din munca, astfel realizate, nu pot depăși salariul tarifar de încadrare avut la data invalidării, actualizat potrivit majorărilor legale.
Retributia tarifara pe baza căreia se calculează pensia pentru pierderea capacității de muncă este media retributiilor tarifare lunare din 5 ani lucrati consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate sau retributia medie a ultimilor ani atunci cînd vechimea în munca este de pînă la 5 ani.
Persoanele încadrate în munca, cu o vechime mai mica de cinci ani care și-au pierdut total sau în cea mai mare parte capacitatea de muncă prin accidente de muncă, boli profesionale sau alte boli contractate în timpul cît erau încadrate în munca, au dreptul la o pensie de 650 lei pentru gradul I și 520 lei pentru gradul II de invaliditate.
De aceleași drepturi beneficiază și studenții, elevii, ucenicii și persoanele accidentate în timpul îndeplinirii obligațiilor militare ori a sarcinilor de stat sau obștești care în perioada anterioară nu erau încadrați într-o activitate retribuită.
Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire, de 300 lei lunar.
Persoanele care au suferit accidente de muncă, au contractat boli profesionale sau care din motive de sănătate nu mai pot lucra în condițiile de la locurile de muncă avute anterior vor fi încadrate la locuri de muncă mai ușoare corespunzătoare capacității lor de muncă. Obligația de a asigura încadrarea în astfel de locuri de muncă revine unității socialiste în care sînt încadrate.
Muncitorii și maistrii prevăzuți la alin. (1) , cuprinși în grupele I și II de muncă și care au o vechime minima de 10 ani în aceste grupe vor fi încadrați în locurile de muncă la care să li se asigure o retributie de cel puțin 75% pentru grupa I și 70% pentru grupa II, din retributia în vigoare corespunzătoare funcției avute anterior. Pentru o vechime de peste 15 ani, procentul este de 80% pentru grupa I și 75% pentru grupa II de muncă. Dacă nu este posibil să se asigure aceasta retributie, diferența pînă la 70%, 75% sau 80% se acordă din fondurile asigurărilor sociale incluzindu-se în retributia tarifara.
Abrogat.
Pensionării încadrați în gradul I, II sau III de invaliditate sînt supuși revizuirii medicale, la intervale de 6-12 luni, la termenele stabilite de comisiile de expertiza medicală și recuperare a capacității de muncă. Neprezentarea la revizuirea medicală atrage suspendarea plății pensiei începînd cu luna următoare.
Sînt supuse revizuirii medicale și persoanele încadrate în munca care primesc diferența de retributie de la asigurările sociale de stat, potrivit art. 29 alin. (2) .
Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionării de invaliditate care
prezintă invaliditati ireversibile
au împlinit vârsta de 55 de ani, bărbații, și au o vechime în munca de cel puțin 30 de ani și de 50 de ani, femeile, și au o vechime în munca de cel puțin 25 de ani.
Pensionării de invaliditate, care nu îndeplinesc condițiile de vechime în munca prevăzute la alin. (3) lit. b) , pot cere revizuirea medicală ori de cîte ori starea sănătății lor s-a îmbunătățit sau s-a agravat, dar numai până la împlinirea virstei de 60 de ani, bărbații, și de 55 de ani, femeile. Pensionării de invaliditate, ca urmare a unor accidente de muncă sau boli profesionale, pot cere revizuirea medicală și după împlinirea acestor vârste.
Invalizii și accidentatii de război, încadrați în gradul II de invaliditate, se trec, din oficiu, în gradul I de invaliditate, iar cei din gradul III de invaliditate se trec, din oficiu, în gradul II de invaliditate.
În cazul schimbării gradului de invaliditate, pensia corespunzătoare noului grad se stabilește pe baza cuantumului pensiei avute la gradul de invaliditate anterior.
Dispozițiile prezentei legi, care privesc modul de stabilire a vechimii în munca și a retributiei tarifare, în raport de care se calculează pensia pentru munca depusa și limita de vîrsta, se aplică, în mod corespunzător și la calcularea pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din cauza de accident de muncă sau boala profesională.
La împlinirea virstei de 60 ani bărbații și 55 ani femeile, pensionării pentru pierderea capacității de muncă sînt trecuți, din oficiu, în categoria pensionarilor pentru munca depusa și limita de vîrsta; în aceste cazuri își pot menține drepturile aferente gradului I și II de invaliditate.
Salariații care și-au pierdut total sau parțial capacitatea de muncă din cauza unor accidente produse în afară procesului de muncă beneficiază de pensie de invaliditate.
Pensia se stabilește în procente din salariul tarifar, diferențiate pe transe de salarii și ani de vechime în munca. Pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate se stabilește după cum urmează: Salariul tarifar - lei - Pensia în procente din salariul tarif. pina la 15 ani vechime Cuantumul minim al pensiei - lei - Pensia în procente din salariul tarif. ptr. 30 ani vechime Cuantumul minim al pensiei - lei- pînă la 1200 1201 - 1600 1601 - 2000 2001 - 2500 2501 - 3000 3001 - 3500 3501 - 4000 peste 4000 40 35 33 31 30 29 28 27 - 480 560 650 775 900 1015 1120 70 65 60 57 55 53 51 49 - 840 1040 1200 1425 1650 1855 2040
Pentru vechimile de pînă la 30 ani, pensia se calculează proporțional cu numărul anilor lucrati.
Pentru fiecare an de vechime în munca peste vechimea integrală se acordă un spor la pensie de 1% pentru primii cinci ani și de 0,5% pentru anii următori, din retributia tarifara de calcul al pensiei.
Pensionării încadrați în gradul I de invaliditate primesc pe lîngă pensie și o sumă fixa pentru îngrijire de 300 lei lunar.
Cuantumul pensiei pentru gradul II de invaliditate este de 85%, iar pentru gradul III de 60% din pensia corespunzătoare gradului I de invaliditate.
Pensionării de invaliditate de gradul III vor primi pe timpul cît sînt angajați drepturile prevăzute la art. 25 alin. 5 .
Persoanelor care îndeplinesc obligații militare și care au devenit invalide de gradul I sau II ca urmare a unor boli - altele decît cele profesionale - li se acordă pensie fără a se cere condiția de vechime în munca.
Pensia celor care la data convocării în vederea îndeplinirii obligațiilor militare erau încadrați cu contract de muncă, se stabilește în condițiile prevăzute de art. 36 . Celor care nu îndeplinesc condiția de vechime în munca necesară pentru obținerea pensiei, precum și celor care nu erau încadrați în munca, li se acordă o pensie fixa de 455 lei pentru gradul I de invaliditate și 390 lei pentru gradul II de invaliditate.
Dispozițiile referitoare la vechimea în munca și retributia tarifara de calcul, precum și la încadrarea în grade de invaliditate și revizuire medicală, se aplică și pensiilor pentru pierderea capacității de muncă din alte cauze decît accidente de muncă sau boli profesionale.
Persoanele care și-au pierdut capacitatea de muncă datorită unei boli obișnuite, precum și cei accidentati în afară procesului de muncă, au dreptul la pensie de invaliditate numai dacă au vechimea în munca, în raport cu vîrsta, arătată în tabelul următor: Vîrsta la data ivirii invaliditatii Vechimea minima în munca (ani) bărbați femei angajați după absolvirea studiilor superioare pînă la 20 ani de la 20 ani la 22 ani de la 22 ani la 25 ani de la 25 ani la 30 ani de la 30 ani la 35 ani de la 35 ani la 40 ani de la 40 ani la 45 ani de la 45 ani la 50 ani de la 50 ani la 55 ani de la 55 ani la 60 ani peste 60 ani 1 2 3 6 9 12 14 16 18 20 22 1 1 2 4 6 9 11 13 15 16 17 - - 1 3 4 7 9 11 13 15 17
De drepturile prevăzute la alin. (1) beneficiază și persoanele care au, în raport cu vîrsta, cel puțin jumătate din vechimea în munca prevăzută în tabelul de la alin. 1 , caz în care cuantumul pensiei se stabilește, proporțional cu vechimea în munca dovedită, din pensia ce s-ar fi cuvenit pentru vechimea integrală.
Au dreptul la pensie de invaliditate și persoanele care la data ivirii invaliditatii nu erau încadrate în munca, dar au vechimea în munca prevăzută la alin. (1) și (2) .
Pensia de urmaș se acordă copiilor și sotiei, în condițiile prevăzute de prezenta lege.
Pensia de urmaș se acordă dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condițiilor pentru obținerea unei pensii.
Pensia de urmaș se acordă și în cazul în care autorul, la data decesului, nu era salariat sau pensionar, dar avea vechimea minima prevăzută de lege pentru obținerea unei pensii.
Pensia de urmaș nu se acordă persoanei condamnate prin hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, tentativa de omor sau lovituri cauzatoare de moarte asupra susținătorului de pe urma căruia decurge dreptul la pensie.
Copiii au drept la pensie de urmaș
pînă la vîrsta de 16 ani sau, dacă își continua studiile, pînă la terminarea acestora, fără a depăși însă vîrsta de 25 ani și, respectiv, de 26 ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de școlarizare mai mare de 5 ani
dacă s-au aflat în stare de invaliditate, de orice grad, înainte de împlinirea virstelor arătate la lit. a) , pe toată durata invalidității.
Sotia are dreptul la pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, la împlinirea virstei de 55 ani, dacă a avut cel puțin 15 ani de căsătorie. Dacă durata căsătoriei a fost mai mica, dar de cel puțin 10 ani, pensia se acordă proporțional cu anii de căsătorie.
De asemenea, se acordă pensie de urmaș, pe tot timpul vieții, sotiei care a împlinit vîrsta de 50 ani și care a născut, pînă la data decesului soțului, mai mult de 4 copii, iar durata căsătoriei a fost de cel puțin 10 ani.
Sotia are dreptul la pensie de urmaș, indiferent de vîrsta și de durata căsătoriei pe timpul cît este invalida de gradul I sau II; de asemenea, beneficiază de aceasta pensie dacă nu este încadrată în munca la data decesului soțului și are în îngrijire unul sau mai mulți copii în vîrsta de pînă la 6 ani.
Sotia care are dreptul la o pensie proprie și îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru obținerea pensiei de urmaș după soțul decedat, poate opta pentru oricare din aceste pensii.
Sotia primește pensie de urmaș numai pînă la încadrarea sa în munca, dar nu mai mult de 6 luni de la data decesului soțului, dacă nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 41 .
Cuantumul pensiei de urmaș se stabileste luindu-se ca baza de calcul
pensia susținătorului decedat, dacă acesta era pensionar
pensia la care ar fi avut dreptul sustinatorul, în condițiile legii, pentru munca depusa și limita de vîrsta sau pentru invaliditate.
Pensia de urmaș se stabilește în procente din pensia titularului, astfel 50 la suta pentru un singur urmaș, 75 la suta pentru doi și 100 la suta pentru mai mulți urmași, cu drept la aceasta pensie.
În cazul copiilor orfani de ambii părinți cuantumul pensiei de urmaș se stabilește luindu-se ca baza de calcul
pînă la trei copii, pensia cea mai avantajoasă a unui singur părinte
pentru patru copii, pensia cea mai avantajoasă a unui părinte la care se adauga jumătate din pensia celuilalt părinte
pentru cinci și mai mulți copii, pensiile cumulate ale ambilor părinți.
Plata pensiei se suspenda pe timpul cît pensionarul urmaș este încadrat în munca sau realizează venituri dintr-o activitate permanenta ca liber profesionist sau mic meserias cu atelier propriu. Plata pensiei se suspenda și atunci cînd sotia urmasa s-a căsătorit.
Dacă numărul beneficiarilor pensiei de urmaș se modifica, pensia se recalculează potrivit art. 44 alin. (2) ; recalcularea pensiei se face și pentru beneficiarii pensiei de urmaș al căror număr s-a modificat anterior apariției Decretului-lege nr. 70/1990 .