LEGE nr. 253 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

Prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmărește asigurarea echilibrului dintre protecția societății prin menținerea ordinii de drept, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, și menținerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

Scopul măsurilor procesuale prevăzute la art. 1 lit. g) este asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori prevenirea săvârșirii de infracțiuni, în condițiile promovării unor măsuri alternative la arestarea preventivă.

Pedepsele, măsurile educative și celelalte măsuri prevăzute la art. 1 , dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se execută în condiții care să asigure respectarea demnității umane.

Executarea pedepselor și a măsurilor prevăzute la alin. (1) nu poate implica aplicarea unor tratamente inumane sau degradante.

Pedepsele, măsurile educative și celelalte măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, sunt puse în executare în condiții care să nu îngrădească exercitarea dreptului la viața privată mai mult decât este inerent naturii și conținutului lor.

Fotografierea sau înregistrarea audiovideo a persoanelor care execută obligațiile prevăzute la art. 85 alin. (2) lit. a)- c), art. 93 alin. (2) lit. a )- c) , art. 101 alin. (2) lit. a) și b) și art. 121 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 286/2009 , cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele care asigură sau contribuie la executarea acestor obligații nu se poate face fără consimțământul persoanei supravegheate.

Informarea persoanei aflate în executarea pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, care nu vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, cu privire la conținutul pedepsei sau măsurii dispuse, precum și cu privire la principalele acte efectuate în procedura de executare a acestora se face într-o limbă, respectiv într-un limbaj pe care aceasta îl înțelege, prin intermediul unui traducător și interpret autorizat sau prin intermediul unui interpret de limbaj mimico-gestual, plătit din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției.

În cazul cetățenilor români care aparțin unei minorități naționale, informarea prevăzută la alin. (1) se face în limba maternă a acestora, la cererea persoanei.

Informarea prevăzută la alin. (1) poate fi făcută și de către un consilier de probațiune sau, după caz, de către reprezentantul autorității responsabile de punerea în executare a pedepselor, a măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 , care cunoaște limba sau limbajul utilizat de către persoana în cauză, cu acordul acesteia, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, se bazează pe cooperarea persoanei aflate în executare și implicarea activă a instituțiilor din comunitate.

În vederea asigurării unei cooperări efective a persoanei aflate în executare, aceasta are dreptul de a solicita instituției care asigură executarea măsurii în cauză lămuriri cu privire la conținutul pedepsei sau al măsurii pe care o execută.

Dacă, în mod excepțional, pe parcursul executării pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri prevăzute la art. 1 , dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, neprivative de libertate, este necesară efectuarea unor cheltuieli, achitarea unor taxe sau contribuții, acestea vor fi suportate de către persoanele vizate, cu excepția situațiilor în care persoanele nu dispun de mijloace bănești suficiente.

Sunt considerate persoane fără mijloace bănești suficiente persoanele singure sau persoanele din familiile cărora, în ultimele două luni anterioare formulării cererii pentru scutirea de la plata cheltuielilor prevăzute la alin. (1) , le-a fost recunoscut dreptul la ajutor social, prin emiterea dispoziției de către primar, în condițiile Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare, și/sau la alocația pentru susținerea familiei, în condițiile Legii nr. 277/2010 privind alocația pentru susținerea familiei, republicată, cu modificările ulterioare. În acest caz, sumele prevăzute la alin. (1) se suportă în întregime de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justiției.

Instanța de executare deleagă anual unul sau mai mulți dintre judecătorii acesteia pentru coordonarea activităților privind punerea în executare a hotărârilor judecătorești.

Judecătorul delegat cu executarea unei pedepse sau măsuri neprivative de libertate rămâne, de regulă, același pe toată perioada executării.

Activitatea specifică procesului de supraveghere efectuată de către serviciul de probațiune sau de către celelalte autorități responsabile de punerea în executare a pedepselor, măsurilor educative sau a altor măsuri prevăzute la art. 1 și de către instituțiile din comunitate se desfășoară sub îndrumarea și controlul judecătorului delegat cu executarea.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. c) și e) , judecătorul delegat cu executarea întocmește o adresă de sesizare în care consemnează împrejurările constatate, pe care o înaintează instanței.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. d) , f) și g) , judecătorul delegat cu executarea se pronunță prin încheiere. Încheierile emise în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. d) și f) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 15 lit. a) și b) , judecătorul delegat emite adrese sau dispoziții.

Consilierul de probațiune este obligat să încunoștințeze de îndată judecătorul delegat cu executarea despre orice nelămurire, împiedicare ori incident survenit în cursul executării a cărui soluționare revine, potrivit legii, judecătorului.

În situația în care, pentru sesizarea instanței potrivit art. 15 lit. e) , legea prevede consultarea prealabilă de către judecător a unui raport sau referat de evaluare, la solicitarea judecătorului, consilierul de probațiune transmite raportul sau referatul de evaluare în termen de 14 zile de la data primirii solicitării la serviciul de probațiune. Nedepunerea raportului sau a referatului de evaluare în termenul stabilit nu împiedică sesizarea instanței de către judecătorul delegat cu executarea.

În cazurile expres prevăzute de lege, consilierul de probațiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoanele aflate în supraveghere și instituțiile din comunitate vizate.

Împotriva deciziilor consilierului de probațiune, persoana sau instituția din comunitate vizată poate face plângere la judecătorul delegat cu executarea. Plângerea persoanei supravegheate nu suspendă executarea deciziei atacate.

Nu se poate formula plângere împotriva sesizării instanței făcute de către consilierul de probațiune în cazurile în care sesizarea este de competența sa.

Plângerea se soluționează în camera de consiliu, după ascultarea petentului și a consilierului de probațiune. Neprezentarea părților legal citate nu împiedică soluționarea plângerii.

Organizarea și desfășurarea executării pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate se fac, în cazurile prevăzute de lege, de către instituții din comunitate, sub coordonarea serviciului de probațiune.

Persoanele juridice de drept public pot fi implicate în activitățile prevăzute la alin. (1) și participă la desfășurarea acestora, prin decizie a consilierului de probațiune sau, după caz, prin dispoziție a judecătorului delegat cu executarea.

Persoana juridică de drept public nu poate refuza desfășurarea, în condițiile alin. (1) , a unei activități ce nu implică suportarea unor cheltuieli suplimentare, altele decât cele inerente activității respective. Refuzul nejustificat constituie abatere judiciară și se sancționează potrivit art. 19 .

În cazul în care activitatea stabilită de către consilierul de probațiune sau, după caz, de judecătorul delegat cu executarea implică alocarea unor resurse bugetare suplimentare, altele decât cele inerente activității respective, de către persoana juridică de drept public, desfășurarea respectivei activități nu poate fi dispusă fără consimțământul persoanei juridice în cauză.

Persoanele juridice de drept privat pot fi implicate în activitățile prevăzute la alin. (1) dacă sunt abilitate potrivit art. 20 .

Instituțiile din comunitate care participă la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate trebuie să respecte în activitatea lor standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor stabilite în sarcina instituțiilor din comunitate care participă la executarea pedepselor și a măsurilor neprivative de libertate constituie abatere judiciară și se sancționează cu amendă judiciară de la 500 lei la 5.000 lei.

Criteriile pe baza cărora se apreciază neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor stabilite în sarcina instituțiilor din comunitate sunt stabilite prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Amenda judiciară prevăzută la alin. (1) se aplică de către judecătorul delegat cu executarea. Procedura privitoare la amenda judiciară este cea prevăzută la art. 284 din Legea nr. 135/2010 , care se aplică în mod corespunzător.

Sesizarea judecătorului delegat cu executarea se face de către serviciul de probațiune sau din oficiu.

Abilitarea asociațiilor, fundațiilor și societăților comerciale dintre cele prevăzute la art. 21 se acordă la cerere de către judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului în circumscripția căruia acestea își au sediul.

Cererea de abilitare va fi însoțită de următoarele documente

Judecătorul delegat cu executarea, primind cererea, solicită Direcției de probațiune întocmirea în termen de două luni a unui raport.

La elaborarea raportului prevăzut la alin. (3) , Direcția de probațiune va solicita informații și documente de la serviciul ori serviciile de probațiune în a căror circumscripție teritorială urmează să își desfășoare activitatea asociația, fundația ori societatea comercială dintre cele prevăzute la art. 21 .

Judecătorul se pronunță în camera de consiliu, cu citarea persoanei care solicită abilitarea și a Direcției de probațiune.

Abilitarea se acordă prin încheiere definitivă, pe o perioadă de 5 ani. O copie a încheierii prin care s-a admis cererea de abilitare se comunică Direcției de probațiune, în vederea înscrierii persoanei într-o bază de date constituită la nivel național.

Abilitarea poate fi retrasă de judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului care a acordat-o, prin încheiere definitivă, din oficiu sau la sesizarea Direcției de probațiune. Motivele și condițiile în care va putea fi retrasă abilitarea se stabilesc prin regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Pot solicita abilitarea pentru organizarea executării muncii neremunerate în folosul comunității doar societățile comerciale care au concesionat un serviciu public.

Contravaloarea prestațiilor persoanelor care efectuează munca neremunerată în folosul comunității în cadrul societăților comerciale prevăzute la alin. (1) se virează la bugetul de stat, cu excepția situației în care contravaloarea prestațiilor este utilizată conform alin. (3) .

Societățile comerciale prevăzute la alin. (1) pot folosi contravaloarea prestațiilor pentru finanțarea unor cursuri de calificare profesională pentru persoane aflate în supravegherea serviciilor de probațiune.

Abilitarea societăților comerciale pentru alte activități decât cele prevăzute la alin. (1) se face potrivit art. 20 .

Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

Dacă persoana condamnată se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1) , judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.

Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate și documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se pronunță prin încheiere. În cazul în care dispune eșalonarea, încheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eșalonează amenda, precum și termenul de plată. Prevederile art. 16 alin. (2) referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător.

Judecătorul delegat cu executarea, constatând că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut la art. 22 alin. (1) sau (2), sesizează instanța de executare, care procedează după cum urmează

Sesizarea instanței de executare în condițiile alin. (1) lit. a) se poate face și la cererea condamnatului, de către judecătorul delegat cu executarea, chiar înainte de expirarea termenului de plată a amenzii.

Procedura în fața instanței de executare este cea prevăzută la art. 586 și 597 din Legea nr. 135/2010 .

Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanța va solicita date privind situația materială a condamnatului de la autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și altor autorități sau instituții publice care dețin informații cu privire la situația patrimonială a condamnatului.

În cazul în care instanța de executare dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunității, o copie a hotărârii se trimite serviciului de probațiune competent. Prevederile art. 51 se aplică în mod corespunzător.

Executarea muncii în folosul comunității se face într-un termen de maximum 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de executare a pedepsei amenzii, prin prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității, și poate înceta și prin plata amenzii corespunzătoare zilelor-amendă neexecutate. Prevederile art. 52 alin. (2)-(8) se aplică în mod corespunzător.

Dispozițiile art. 22 alin. (1) și ale art. 23 se aplică în mod corespunzător și în cazul persoanei condamnate la pedeapsa amenzii care însoțește pedeapsa închisorii.

Munca neremunerată în folosul comunității, dispusă pentru executarea pedepsei amenzii, se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Persoana juridică ce a fost condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să achite integral amenda în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și să comunice judecătorului delegat cu executarea dovada plății, în termen de 15 zile de la efectuarea acesteia.

Dacă persoana juridică se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termenul prevăzut la alin. (1) , judecătorul delegat cu executarea, la cererea acesteia, poate dispune eșalonarea plății amenzii în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăși 2 ani.

Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate și documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se pronunță prin încheiere. În cazul în care dispune eșalonarea, încheierea va cuprinde: cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eșalonează amenda, precum și termenul de plată. Prevederile art. 16 alin. (2) referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător.

În cazul nerespectării termenului de achitare integrală a amenzii sau a unei rate, când plata a fost eșalonată, executarea pedepsei amenzii se face potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Executorii fiscali au obligația să comunice judecătorului delegat cu executarea, la data executării integrale a amenzii, plata acesteia și să îl înștiințeze cu privire la orice împrejurare care împiedică executarea.

Punerea în executare a pedepsei accesorii ce însoțește pedeapsa închisorii se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a) , b) și d)-n), corespunzătoare conținutului pedepsei accesorii.

Punerea în executare a pedepsei accesorii ce însoțește pedeapsa detențiunii pe viață se face prin trimiterea de către judecătorul delegat cu executarea a unei copii de pe dispozitivul hotărârii persoanelor și instituțiilor prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a)-f) .

Comunicarea prevăzută la alin. (1) și (2) se face de îndată după rămânerea definitivă a hotărârii.

Dispozițiile art. 31 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care pedeapsa accesorie se execută fără ca persoana condamnată să fie privată de libertate.