LEGE nr. 252 din 19 iulie 2013 privind organizarea și funcționarea sistemului de probațiune

În situația în care, pe parcursul executării obligației, din cauza stării sale de sănătate, persoana nu mai poate presta munca stabilită sau o altă activitate, consilierul de probațiune sesizează instanța de executare.

În situația în care consilierul de probațiune, din oficiu sau în urma înștiințării primite din partea instituției stabilite ca loc de executare, constată că persoana nu execută obligația de muncă neremunerată în folosul comunității în condițiile stabilite de instanță, sesizează instanța de executare.

Consilierul de probațiune din serviciul de probațiune competent potrivit art. 32 alin. (5) participă la pregătirea pentru liberare a persoanelor private de libertate alături de personalul specializat din cadrul penitenciarelor, al centrelor educative sau de detenție.

Participarea consilierului de probațiune la pregătirea pentru liberare poate fi realizată cu cel mult 6 luni înainte de momentul la care persoana privată de libertate poate fi propusă pentru liberare sau înlocuire a măsurii educative privative de libertate cu asistarea zilnică în cazul minorilor.

În cadrul activității de pregătire pentru liberare, consilierul de probațiune derulează programe specifice și alte activități de sprijinire în reluarea relațiilor cu comunitatea.

La lucrările comisiei pentru liberare condiționată a persoanelor private de libertate participă un consilier de probațiune desemnat în acest sens din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit art. 32 alin. (5) .

În situația în care persoana propusă pentru liberare condiționată are un rest de pedeapsă rămas neexecutat mai mare de 2 ani la data liberării, consilierul de probațiune formulează, în cadrul comisiei, propuneri cu privire la obligațiile prevăzute la art. 101 alin. (2) din Legea nr. 286/2009 , cu modificările și completările ulterioare, pe care instanța le poate impune în funcție de particularitățile cazului.

Propunerile consilierului de probațiune au la bază informațiile și datele obținute din documentele existente la nivelul unității de detenție, precum și date obținute de la nivelul comunității din care provine persoana.

Propunerile consilierului de probațiune sunt menționate în cadrul procesului-verbal încheiat de comisie și înaintat instanței care se pronunță asupra liberării condiționate.

Un consilier de probațiune desemnat din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit art. 32 alin. (5) participă, în cadrul consiliului educativ organizat la nivelul centrului educativ, respectiv al comisiei din centrul de detenție, la lucrările privind propunerea de înlocuire a măsurii educative privative de libertate cu măsura asistării zilnice și propunerea de liberare a minorului care a împlinit 18 ani din centrul educativ sau de detenție.

În cadrul lucrărilor menționate la alin. (1) , consilierul de probațiune prezintă referatul de evaluare întocmit potrivit art. 42 alin. (3) .

Referatul de evaluare este atașat procesului-verbal încheiat de consiliul educativ sau comisia prevăzută la alin. (1) și înaintat instanței.

În vederea întocmirii referatului de evaluare, centrul educativ, respectiv centrul de detenție are obligația de a informa serviciul de probațiune, cu cel puțin 14 zile înainte, cu privire la data la care situația persoanei va fi analizată de către consiliul educativ sau comisia prevăzută la alin. (1) .

Pentru întocmirea referatului de evaluare, consilierul de probațiune are acces la documentele din dosarul minorului privat de libertate de la nivelul centrului educativ sau al centrului de detenție. La solicitarea consilierului de probațiune, centrul educativ sau centrul de detenție transmite copii de pe documentele cuprinse în dosarul individual, în termen de 5 zile de la data solicitării acestora.

În activitatea de probațiune, în cazurile expres prevăzute de lege, consilierul de probațiune emite decizii care sunt obligatorii pentru persoana supravegheată și pentru instituțiile din comunitate vizate. Deciziile consilierului de probațiune sunt avizate de către șeful ierarhic superior.

Împotriva deciziilor consilierului de probațiune, persoana sau instituția din comunitate vizată poate face plângere la judecătorul delegat cu executarea, în termen de 10 zile de la comunicare. Plângerea persoanei supravegheate nu suspendă executarea deciziei atacate.

Judecătorul delegat cu executarea fixează un termen pentru soluționarea plângerii și citează părțile.

Plângerea se soluționează în camera de consiliu, prin încheiere definitivă, după ascultarea petentului și a consilierului de probațiune. Neprezentarea părților legal citate nu împiedică soluționarea plângerii.

Consilierul de probațiune motivează decizia emisă în fața judecătorului delegat cu executarea în vederea soluționării plângerii.

Încheierea prin care judecătorul delegat cu executarea soluționează plângerea este obligatorie pentru persoana sau instituția care a formulat plângerea și pentru consilierul de probațiune.

În activitatea sa, consilierul de probațiune întocmește, la solicitarea persoanei supravegheate, un raport care va conține și o recomandare în vederea angajării acesteia.

Împotriva actelor consilierului de probațiune care vizează aspecte esențiale în activitatea de probațiune, altele decât cele prevăzute la art. 111 , precum și împotriva avertismentelor consilierului de probațiune, persoana aflată în evidența serviciului de probațiune poate face plângere la șeful ierarhic superior al consilierului.

În caz de admitere a plângerii, șeful ierarhic superior poate dispune refacerea actului de către consilierul de probațiune responsabil sau desemnarea unui alt consilier din cadrul serviciului de probațiune.

Nu se poate face plângere împotriva evaluărilor realizate de către consilierul de probațiune, a propunerilor adresate organelor judiciare sau altor comisii prevăzute de lege sau împotriva sesizărilor instanței de judecată în cazurile în care sesizarea este de competența sa.

Față de propunerile consilierului de probațiune adresate organelor judiciare sau altor comisii prevăzute de lege, persoana care face obiectul propunerii poate formula obiecții în cadrul procedurilor judiciare respective.

În derularea activității de probațiune, consilierii de probațiune colaborează cu instituțiile din comunitate.

În vederea colaborării eficiente cu instituții din comunitate și cu alte autorități sau instituții publice, Direcția încheie protocoale de colaborare la nivel național.

În vederea abilitării instituțiilor din comunitate conform Legii nr. 253/2013 , la solicitarea judecătorului delegat cu executarea, Direcția întocmește un raport prin consultarea serviciului sau a serviciilor de probațiune din raza teritorială pentru care instituția solicită abilitarea.

Raportul conține concluzii referitoare la compatibilitatea activității ori serviciului pentru care este solicitată abilitarea cu standardele minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate și alte informații considerate relevante sau solicitate de către judecătorul delegat cu executarea.

Judecătorul delegat cu executarea se pronunță asupra abilitării în camera de consiliu, cu citarea persoanei care solicită abilitarea și a Direcției. Direcția oferă informații suplimentare sau solicită judecătorului obligarea instituției din comunitate de a comunica astfel de informații, dacă este cazul.

Instituția din comunitate abilitată, prin încheierea judecătorului delegat, se înscrie în baza de date constituită în acest sens la nivel național.

Direcția, din oficiu sau la sesizarea serviciilor de probațiune, poate solicita judecătorului delegat cu executarea din cadrul tribunalului care a acordat abilitarea, retragerea abilitării instituției din comunitate în condițiile și pentru motivele stabilite în Regulamentul de aplicare al prezentei legi.

Instituția din comunitate poate fi implicată în procesul de executare a pedepselor și măsurilor neprivative de libertate, în cazurile prevăzute de lege, prin decizie a consilierului de probațiune.

Activitățile în care poate fi implicată instituția din comunitate sunt

Instituția din comunitate are obligația de a asigura derularea activității pentru care este responsabilă pe perioada menționată de consilierul de probațiune în conținutul deciziei.

Pe parcursul derulării activității pentru care este responsabilă, instituția din comunitate are obligația de a pune la dispoziția consilierului de probațiune orice informație solicitată de către acesta, considerată relevantă pentru caz.

La solicitarea instituțiilor din comunitate, consilierul de probațiune pune la dispoziția acestora informațiile necesare, în vederea îndeplinirii atribuțiilor prevăzute la art. 116 alin. (2) .

Consilierul de probațiune are dreptul de a exercita controlul asupra modului în care instituția duce la îndeplinire atribuțiile pe care le are în derularea activității prevăzute la art. 116 alin. (2) și asupra respectării standardelor minime de lucru în probațiune pentru instituțiile din comunitate.

În situația în care constată că instituția nu își îndeplinește atribuțiile sau nu le îndeplinește în mod corespunzător și aspectele constatate afectează procesul de supraveghere, consilierul de probațiune, cu avizul șefului ierarhic superior, sesizează judecătorul delegat cu executarea.

Direcția Națională de Probațiune și structurile teritoriale funcționează cu un număr maxim de posturi stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Prin reorganizarea Ministerului Justiției și constituirea Direcției, personalul încadrat la Direcția de probațiune din Ministerul Justiției, posturile aferente acestuia, precum și posturile vacante din Direcția de probațiune vor fi preluate de Direcția Națională de Probațiune.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat la serviciile de probațiune, posturile aferente acestuia, precum și posturile vacante de consilier de probațiune vor fi preluate de către Direcția Națională de Probațiune.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, patrimoniul serviciilor de probațiune și al Direcției de probațiune, inclusiv parcul auto, trec în administrarea și în patrimoniul Direcției Naționale de Probațiune. Modalitățile de predare-primire a elementelor patrimoniale se stabilesc prin ordin al ministrului justiției.

În vederea atingerii scopurilor activității sistemului de probațiune, Guvernul alocă resursele financiare, materiale și logistice, prin bugetul Ministerului Justiției, în vederea funcționării Direcției.

În vederea atingerii scopurilor activității sistemului de probațiune, instituțiile publice au obligația de a pune la dispoziția Direcției și a structurilor sale teritoriale, în limita resurselor disponibile, spații necesare derulării în bune condiții a activității specifice. Modalitatea de punere la dispoziție a spațiilor necesare se realizează în baza unor acte normative sau prin protocoale de colaborare între Direcție și instituția publică ce pune la dispoziție spațiul respectiv. (4) Sediile serviciilor de probațiune stabilite în cadrul instanțelor de judecată își păstrează destinația. În cadrul sediilor instanțelor de judecată pot fi stabilite și alte spații pentru serviciile de probațiune. Cheltuielile ocazionate de funcționarea serviciilor de probațiune în cadrul instanțelor se stabilesc prin protocol de colaborare încheiat între Direcție și instanțele de judecată.

Paza sediilor structurilor teritoriale, a bunurilor și a valorilor aparținând acestora, supravegherea accesului și menținerea ordinii interioare necesare desfășurării normale a activității în aceste sedii se asigură, în mod gratuit, de către Jandarmeria Română, prin structurile sale specializate.

Prezenta lege intră în vigoare la data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 , cu modificările și completările ulterioare, cu excepția art. 16-30 care intră în vigoare în termen de 40 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va adopta, prin hotărâre, regulamentul de aplicare a dispozițiilor acesteia.

În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, ministrul justiției va adopta, prin ordin: a) Regulamentul de organizare și funcționare a sistemului de probațiune

Până la intrarea în vigoare a actelor normative subsecvente, emise în executarea prezentei legi și a Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, se vor aplica prevederile actelor normative existente, în măsura în care nu contravin acestora.

În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei legi, Guvernul va supune Parlamentului, spre adoptare, proiectul Legii privind statutul personalului de probațiune.

Până la data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (1) se aplică dispozițiile Legii nr. 123/2006 privind statutul personalului de probațiune, cu modificările și completările ulterioare.

Funcțiile din cadrul Direcției Naționale de Probațiune se salarizează prin asimilare cu funcțiile și salariile de bază prevăzute în anexele Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, aplicabile categoriei de personal din care fac parte persoanele care ocupă funcțiile respective, în conformitate cu legile anuale de salarizare a personalului bugetar plătit din fonduri publice.

În termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (1) se organizează concursul pentru ocuparea funcțiilor de conducere de la nivelul Direcției, potrivit prevederilor legale.

În termen de cel mult 9 luni de la data intrării în vigoare a legii prevăzute la alin. (1) se organizează concursul pentru ocuparea funcțiilor de șef al serviciilor de probațiune, potrivit prevederilor legale.

La data intrării în vigoare a prezentei legi, denumirea "serviciul de probațiune de pe lângă tribunal" se schimbă în "serviciul de probațiune".

La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanța Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea și funcționarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor și de supraveghere a executării sancțiunilor neprivative de libertate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 129/2002 , cu modificările ulterioare. Prezenta lege transpune dispozițiile art. 7 alin. (1)-(3), alin. (4) lit. (a) și (c) și alin. (7), art. 20 alin. (4) și ale art. 22 din Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 132 din 21 mai 2016.