Înapoi la Legislație

Legea nr. 209/2019 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Text consolidat la
5 martie 2026
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Articole
249

Pe scurt

Legea nr. 209/2019: LEGE nr. 209 din 8 noiembrie 2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative.

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Când a fost modificat ultima dată?
La 5 martie 2026, prin ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 5 din 12 februarie 2026.
La ce dată este consolidat textul?
Textul include modificările în vigoare până la 5 martie 2026.
Cine l-a emis?
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Câte articole are?
249 articole.
Cuprins

LEGE nr. 209 din 8 noiembrie 2019 privind serviciile de plată și pentru modificarea unor acte normative

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 3

(1)

Titlurile III și IV se aplică operațiunilor de plată în moneda unui stat membru în cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății sunt situați într-un stat membru sau în cazul în care unicul prestator de servicii de plată implicat în operațiunea de plată este situat în Uniunea Europeană sau în Spațiul Economic European.

(2)

Titlul III, cu excepția art. 119 alin. (1) lit. b) , a art. 125 pct. 2 lit. e) și a art. 135 lit. a) , precum și titlul IV, cu excepția art. 191-197 , se aplică operațiunilor de plată într-o monedă care nu este moneda unui stat membru în cazul în care atât prestatorul de servicii de plată al plătitorului, cât și prestatorul de servicii de plată al beneficiarului plății sunt situați într-un stat membru sau în cazul în care unicul prestator de servicii de plată implicat în operațiune este situat într-un stat membru, în legătură cu părțile din operațiunea de plată care sunt efectuate într-un stat membru.

(3)

Titlul III, cu excepția art. 119 alin. (1) lit. b) , a art. 125 pct. 2 lit. e) și pct. 5 lit. g) și a art. 135 lit. a) , precum și titlul IV, cu excepția art. 141-144 , art. 182-185 , art. 191-193 , art. 195 alin. (1) , art. 203-211 , art. 215 , se aplică operațiunilor de plată în toate monedele în situația în care doar unul dintre prestatorii de servicii de plată este situat într-un stat membru, în ceea ce privește părțile din operațiunea de plată care sunt efectuate într-un stat membru.

(4)

Furnizorii specializați în servicii de informare cu privire la conturi au regimul de înregistrare și supraveghere prudențială prevăzut la capitolul II „Înregistrarea și supravegherea furnizorilor specializați în servicii de informare cu privire la conturi“ al titlului II.

Art. 4

(1)

Nu intră în domeniul de aplicare a prezentei legi

a)

operațiunile de plată efectuate exclusiv în numerar direct de plătitor către beneficiarul plății, fără intervenția unui intermediar

b)

operațiunile de plată efectuate de plătitor către beneficiarul plății printr-un agent comercial împuternicit să negocieze sau să efectueze vânzări ori cumpărări de bunuri sau de servicii doar pe seama plătitorului sau doar pe seama beneficiarului plății

c)

transportul fizic de bancnote și monede, incluzând colectarea, procesarea și distribuirea acestora, realizat cu titlu profesional

d)

operațiunile de plată care constau în colectarea și predarea de numerar, fără caracter profesional, în cadrul unei activități caritabile sau nonprofit

e)

serviciile prin care este furnizat numerar plătitorului de către beneficiarul plății legat de o operațiune de plată, la cererea expresă a utilizatorului serviciilor de plată, imediat înaintea executării operațiunii de plată în vederea achiziționării de bunuri sau servicii

f)

operațiunile de schimb valutar, de tip numerar contra numerar, în situația în care fondurile nu sunt păstrate într-un cont de plăți

g)

operațiunile de plată bazate pe documentele prevăzute la alin. (2) , în baza cărora prestatorul de servicii de plată plasează fonduri la dispoziția beneficiarului plății

h)

operațiunile de plată din cadrul unui sistem de plăți sau sistem de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare efectuate între agenți de decontare, contrapărți centrale, case de compensare și/sau bănci centrale și alți participanți la sistem, pe de o parte, și prestatori de servicii de plată, pe de altă parte, fără a aduce atingere art. 404^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare

i)

operațiunile de plată legate de administrarea activelor de tipul instrumentelor financiare, inclusiv distribuirea dividendelor, a veniturilor sau a altor sume similare, răscumpărarea sau vânzarea respectivelor instrumente, efectuate de persoanele prevăzute la lit. h) , de instituții de credit sau de societăți de servicii de investiții financiare, organisme de plasament colectiv, societăți de administrare a investițiilor, precum și entități de natura acestora autorizate în state membre sau în state terțe să presteze servicii de investiții financiare, în înțelesul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și de orice alte entități cărora le este permis să aibă în custodie instrumente financiare

j)

serviciile oferite de furnizorii de servicii de infrastructură, care asigură suportul tehnic pentru prestarea de servicii de plată, fără ca aceștia să intre în vreun moment în posesia fondurilor ce urmează a fi transferate, incluzând procesarea și stocarea informațiilor, servicii de custodie și de protecție a datelor, autentificarea datelor și a entităților, furnizarea de tehnologie a informațiilor și telecomunicațiilor (TIC) și rețele de comunicații, furnizarea și întreținerea terminalelor și dispozitivelor folosite pentru serviciile de plată, excluzând serviciile de inițiere a plății și serviciile de informare cu privire la conturi

k)

serviciile inițiate prin instrumente de plată specifice care pot fi folosite pentru a achiziționa o gamă foarte limitată de bunuri sau servicii ori pentru a achiziționa bunuri sau servicii doar în locațiile folosite de emitent sau în cadrul unei rețele limitate de furnizori de bunuri sau servicii care au încheiat un acord comercial direct cu emitentul

l)

serviciile inițiate prin instrumente de plată care îndeplinesc cumulativ următoarele criterii: sunt valabile doar în România, sunt furnizate la solicitarea unei entități din sectorul public sau privat, sunt reglementate de o autoritate publică națională sau regională în scop social sau fiscal și pot fi folosite pentru achiziționarea anumitor bunuri sau servicii de la furnizori care au un acord comercial cu emitentul

m)

operațiunile de plată care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute la alin. (3) , realizate pentru abonații proprii de un furnizor de rețele sau servicii de comunicații electronice suplimentar serviciilor de comunicații electronice și facturate pe factura aferentă serviciilor de comunicații electronice, în scopul achiziționării de conținut digital și de servicii de voce, indiferent de dispozitivul utilizat pentru achiziționarea sau consumarea acestora, sau în scopul achiziționării de bilete de călătorie/permise de acces ori în cadrul unor activități de caritate, dacă a fost utilizat un dispozitiv electronic pentru efectuarea operațiunilor de plată

n)

operațiunile de plată efectuate între prestatori de servicii de plată, agenții sau sucursalele acestora în cont propriu

o)

operațiunile de plată și serviciile conexe efectuate între o întreprindere-mamă și filialele sale sau între filialele aceleiași întreprinderi-mamă, fără intervenția în calitate de intermediar a unui prestator de servicii de plată, altul decât o societate care aparține aceluiași grup

p)

serviciile de retragere de numerar prin intermediul unui distribuitor automat de numerar - ATM, oferite de furnizorii ce acționează în numele și pe seama unuia sau mai multor emitenți de carduri și care nu sunt parte la contractul-cadru cu clientul în baza căruia se retrag banii dintr-un cont de plăți, cu condiția ca acești furnizori să nu presteze alte servicii de plată dintre cele enumerate la art. 7 .

(2)

Documentele la care se referă alin. (1) lit. g) sunt următoarele

a)

cecuri pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenția de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind cecurile

b)

cecuri pe suport hârtie similare cu cele prevăzute la lit. a) și reglementate de legislația statelor membre care nu au ratificat Convenția de la Geneva din 19 martie 1931 de stabilire a unei legi uniforme privind cecurile, inclusiv cecurile reglementate de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare

c)

titluri de credit pe suport hârtie, definite în conformitate cu Convenția de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabilește o legislație uniformă privind cambiile și biletele la ordin; d) titluri de credit pe suport hârtie similare cu cele prevăzute la lit. c) și reglementate de legislația statelor membre care nu au ratificat Convenția de la Geneva din 7 iunie 1930 care stabilește o legislație uniformă privind cambiile și biletele la ordin, inclusiv cambiile și biletele la ordin reglementate de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare

e)

vouchere pe suport hârtie

f)

cecuri de călătorie pe suport hârtie

g)

mandate poștale pe suport hârtie, în conformitate cu definiția Uniunii Poștale Universale.

(3)

Condițiile la care se referă alin. (1) lit. m) sunt

a)

valoarea fiecărei operațiuni de plată singulare nu depășește 50 de euro

b)

valoarea cumulată a operațiunilor de plată pentru un abonat individual nu depășește 300 de euro pe lună ori, în cazul în care un abonat a alimentat în avans contul deținut la furnizorul de rețele sau servicii de comunicații electronice, valoarea cumulată a operațiunilor de plată nu depășește 300 de euro pe lună.

(4)

În aplicarea alin. (1) lit. p) , clientului i se pun la dispoziție informații privind toate comisioanele de retragere prevăzute la art. 119 , 121, 122, 138 înainte de efectuarea retragerii, precum și la primirea numerarului la sfârșitul operațiunii, după retragere.

(5)

Prezenta lege nu aduce atingere prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 288/2010 , cu modificările și completările ulterioare sau prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, cu modificările ulterioare.

Art. 5

(1)

În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații

1.

acceptarea operațiunilor de plată - serviciu de plată prin care un prestator de servicii de plată, în baza unui contract încheiat cu beneficiarul plății, acceptă și prelucrează operațiuni de plată în scopul transferării fondurilor către beneficiarul plății

2.

agent - persoană fizică sau juridică care furnizează servicii de plată în numele și pe seama unei instituții de plată sau unui furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi

3.

autentificare - procedură care permite prestatorului de servicii de plată să verifice identitatea unui utilizator al serviciilor de plată sau valabilitatea utilizării unui anumit instrument de plată și care include utilizarea elementelor de securitate personalizate ale utilizatorului

4.

autentificarea strictă a clienților - autentificare care se bazează pe utilizarea a două sau mai multe elemente incluse în categoria cunoștințelor deținute (ceva ce doar utilizatorul cunoaște), posesiei (ceva ce doar utilizatorul posedă) și inerenței (ceva ce reprezintă utilizatorul) care sunt independente, iar compromiterea unui element nu conduce la compromiterea fiabilității celorlalte elemente, și care sunt concepute în așa fel încât să protejeze confidențialitatea datelor de autentificare

5.

autorizare operațiune de plată - exprimare a consimțământului plătitorului, în condițiile art. 147-149

6.

beneficiar al plății - destinatar preconizat al fondurilor care au făcut obiectul unei operațiuni de plată

7.

capital inițial - capital constituit din elementele prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a)-e) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

8.

cod unic de identificare - combinație de litere, cifre sau simboluri comunicată utilizatorului serviciilor de plată de către prestatorul de servicii de plată și care urmează să fie furnizată de utilizatorul serviciilor de plată în scopul identificării cu precizie a celuilalt utilizator al serviciilor de plată și/sau a contului de plăți al acestuia pentru o operațiune de plată

9.

coetichetare (co-badging) - includerea a două sau a mai multor mărci de plată sau aplicații de plată ale aceleiași mărci de plată pe același instrument de plată

10.

consumator - așa cum este definit în Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare

11.

cont de plăți - cont ținut în numele unuia sau al mai multor utilizatori de servicii de plată și utilizat pentru executarea operațiunilor de plată

12.

cont de plăți accesibil online - cont de plăți care poate fi accesat de către utilizatorul de servicii de plată prin intermediul unei interfețe online

13.

contract-cadru - contract de servicii de plată care reglementează executarea, în viitor, a unor operațiuni de plată individuale și succesive și care poate conține obligația de a constitui un cont de plăți, precum și condițiile privind constituirea acestuia

14.

control - relație astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 37 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

15.

conținut digital - bunuri sau servicii care sunt produse și furnizate în format digital, a căror utilizare sau consum se realizează doar printr-un dispozitiv tehnic și care nu includ în niciun fel utilizarea sau consumul bunurilor și serviciilor în format fizic

16.

curs de schimb de referință - curs de schimb folosit ca bază de calcul pentru schimbul valutar și care este furnizat de prestatorul de servicii de plată sau provine dintr-o sursă publică

17.

data valutei - dată de referință folosită de un prestator de servicii de plată pentru a calcula dobânda aferentă fondurilor debitate din sau creditate în contul de plăți

18.

date sensibile privind plățile - informații, inclusiv elemente de securitate personalizate, care pot fi utilizate în scopul fraudării; în cazul serviciilor de inițiere a plății și de informare cu privire la conturi, numele titularului contului și numărul de cont nu constituie date sensibile privind plățile

19.

debitare directă - serviciu de plată prin care debitarea contului de plăți al plătitorului este inițiată de beneficiarul plății pe baza consimțământului dat de către plătitor beneficiarului plății, prestatorului de servicii de plată al beneficiarului plății sau prestatorului de servicii de plată al plătitorului

20.

elemente de securitate personalizate - caracteristici personalizate furnizate de prestatorul de servicii de plată unui utilizator al serviciilor de plată în scopul autentificării

21.

emiterea de instrumente de plată - serviciu de plată prin care un prestator de servicii de plată, în baza unui contract încheiat cu plătitorul, îi furnizează un instrument de plată prin care se inițiază și prelucrează operațiunile de plată ale plătitorului

22.

filială - o întreprindere astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 16 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

23.

fonduri - bancnote și monede, bani scripturali sau monedă electronică, astfel cum aceasta este definită de legislația privind activitatea de emitere de monedă electronică

24.

fonduri proprii - elemente astfel cum sunt definite la art. 4 alin. (1) pct. 118 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

25.

fonduri proprii de nivel 1 - elemente astfel cum sunt definite la art. 25 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

26.

fonduri proprii de nivel 1 de bază - elemente astfel cum sunt definite la art. 50 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

27.

fonduri proprii de nivel 2 - elemente astfel cum sunt definite la art. 71 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

28.

furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi - prestator de servicii de plată care desfășoară, dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) , numai servicii de informare cu privire la conturi

29.

grup - grup de entități incluzând întreprinderea-mamă, filialele sale și entitățile în care întreprinderea-mamă sau filialele sale dețin o participație, precum și entitățile între care nu există legături în înțelesul pct. 32 , dar între care există o relație de tipul celei prevăzute la alin. (2) sau un grup de întreprinderi astfel cum sunt definite la art. 4-7 din Regulamentul delegat (UE) nr. 241/2014 al Comisiei din 7 ianuarie 2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, cu privire la standardele tehnice de reglementare pentru cerințele de fonduri proprii în cazul instituțiilor, care sunt legate între ele printr-o relație prevăzută la art. 10 alin. (1) sau la art. 113 alin. (6) sau (7) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

30.

instituție de plată - persoană juridică autorizată în conformitate cu titlul II să presteze servicii de plată pe teritoriul Uniunii Europene și al Spațiului Economic European

31.

instrument de plată - orice dispozitiv personalizat și/sau orice set de proceduri convenite între utilizatorul serviciilor de plată și prestatorul de servicii de plată și folosit de utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniția un ordin de plată

32.

întreprindere-mamă - o întreprindere astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 15 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

33.

legături strânse - relație între două sau mai multe persoane fizice sau juridice, astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 38 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

34.

marcă de plată - orice denumire, termen, semn, simbol sau o combinație a acestora în formă materială sau digitală, care are capacitatea să indice schema de plată cu cardul în care sunt efectuate operațiunile de plată cu cardul

35.

mijloace de comunicare la distanță - orice mijloace care, fără prezența fizică simultană a prestatorului serviciilor de plată și a utilizatorului serviciilor de plată, pot fi folosite pentru încheierea unui contract de servicii de plată

36.

operațiune de plată - acțiune inițiată de plătitor sau de o altă persoană în numele și pe seama plătitorului ori de beneficiarul plății cu scopul de a depune, de a transfera sau de a retrage fonduri, indiferent de orice obligații subsecvente între plătitor și beneficiarul plății

37.

operațiuni de plată singulară - operațiuni de plată cu caracter ocazional care nu intră sub incidența unui contract-cadru, dar care sunt considerate ca făcând parte dintr-un contract

38.

ordin de plată - orice instrucțiune dată de plătitor sau de beneficiarul plății către prestatorul său de servicii de plată prin care se solicită executarea unei operațiuni de plată

39.

operațiune de plată la distanță - operațiune de plată inițiată prin intermediul internetului sau prin intermediul unui dispozitiv care poate fi folosit pentru comunicarea la distanță

40.

participație calificată - o participație astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 36 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013

41.

plătitor - titular al unui cont de plăți și care și-a exprimat acordul cu privire la realizarea unei operațiuni de plată din acel cont de plăți sau, în cazul în care nu există un cont de plăți, persoana care dă un ordin de plată

42.

prestator de servicii de plată - entitate prevăzută la art. 2

43.

prestator de servicii de plată care oferă servicii de administrare cont - prestator de servicii de plată care oferă și administrează un cont de plăți pentru un plătitor

44.

prestator de servicii de inițiere a plății - prestator de servicii de plată care desfășoară servicii de inițiere a plății

45.

prestator de servicii de informare cu privire la conturi - prestator de servicii de plată care desfășoară servicii de informare cu privire la conturi

46.

rata dobânzii de referință - rata dobânzii folosită ca bază de calcul pentru determinarea dobânzilor ce urmează să fie aplicate și care provine dintr-o sursă publică ce poate fi verificată de ambele părți ale unui contract de servicii de plată

47.

remitere de bani - serviciu de plată prin care fondurile sunt primite de la plătitor, fără crearea unui cont de plăți pe numele plătitorului sau al beneficiarului plății pentru realizarea respectivei operațiuni de plată, cu scopul unic de a transfera o sumă echivalentă beneficiarului plății sau unui alt prestator de servicii de plată care acționează în numele și pe seama beneficiarului plății, inclusiv în situația în care fondurile sunt primite în numele și pe seama beneficiarului plății și sunt puse la dispoziția acestuia

48.

rețea de comunicații electronice - o rețea astfel cum este definită la art. 4 alin. (1) pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicațiile electronice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012 , cu modificările și completările ulterioare

49.

serviciu de comunicații electronice - serviciu astfel cum este definit la art. 4 alin. (1) pct. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2011 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 140/2012 , cu modificările și completările ulterioare

50.

serviciu de inițiere a plății - serviciu de inițiere a unui ordin de plată la cererea utilizatorului serviciilor de plată cu privire la un cont de plăți deținut la un alt prestator de servicii de plată

51.

serviciu de informare cu privire la conturi - serviciu online prin care se furnizează informații consolidate în legătură cu unul sau mai multe conturi de plăți deținute de utilizatorul serviciilor de plată la alt prestator de servicii de plată sau la mai mulți prestatori de servicii de plată

52.

sistem de plăți - sistem de transfer de fonduri, având aranjamente formale și standardizate și reguli comune pentru procesarea, compensarea și/sau decontarea operațiunilor de plată

53.

sediu real - locația în care se situează centrul de conducere și de gestiune a activității

54.

stat membru - orice stat membru al Uniunii Europene, precum și orice stat aparținând Spațiului Economic European

55.

stat membru de origine - stat membru în care se află sediul social al prestatorului de servicii de plată sau, în cazul în care, în conformitate cu legislația națională, prestatorul de servicii de plată nu are sediu social, statul membru în care se află sediul real al acestuia

56.

stat membru gazdă - stat membru, altul decât statul membru de origine, în care un prestator de servicii de plată are un agent sau o sucursală sau în care prestează servicii de plată în mod direct

57.

stat terț - orice stat care nu este stat membru

58.

serviciu de plată - oricare dintre activitățile enumerate la art. 7

59.

sucursală - unitate operațională fără personalitate juridică, alta decât sediul real, care constituie o parte a prestatorului de servicii de plată persoană juridică și care realizează direct toate sau unele dintre activitățile prestatorului de servicii de plată

60.

suport durabil - orice instrument care permite utilizatorului serviciilor de plată să stocheze informații adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informațiilor respective, și care permite reproducerea identică a informațiilor stocate

61.

transfer-credit - serviciu de plată prin care se creditează contul de plăți al beneficiarului plății ca urmare a unei operațiuni de plată sau a unei serii de operațiuni de plată efectuate din contul de plăți al plătitorului de către prestatorul de servicii de plată care deține contul de plăți al plătitorului, în baza unei instrucțiuni date de plătitor

62.

utilizator al serviciilor de plată - persoană care folosește un serviciu de plată în calitate de plătitor, de beneficiar al plății sau în ambele calități

63.

zi lucrătoare - zi în care prestatorul de servicii de plată al plătitorului sau al beneficiarului plății implicat în executarea unei operațiuni de plată desfășoară activitate ce îi permite executarea operațiunilor de plată.

(2)

Relația la care face trimitere alin. (1) pct. 29 poate fi de tipul

a)

entitățile au o bază comună de gestionare în temeiul unui contract încheiat cu una dintre entități sau în temeiul unei clauze din actele constitutive ori din statutul fiecărei entități; sau

b)

organele de conducere, administrare sau de supraveghere ale entităților în cauză sunt formate în cea mai mare parte din aceleași persoane, care sunt în funcție în cursul exercițiului financiar și până la data la care sunt întocmite situațiile financiare consolidate.

(3)

În sensul prezentei legi, noțiunea de entitate include persoana fizică, persoana juridică și orice altă categorie de subiecte de drept care nu este acoperită de aceste sintagme.

Art. 6

Toate unitățile operaționale constituite în același stat membru de o instituție de plată sau un furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi cu sediul real în alt stat membru sunt considerate ca fiind o singură sucursală.

Art. 7

(1)

În înțelesul prezentei legi, prin servicii de plată se înțelege oricare dintre următoarele activități

a)

servicii care permit depunerea de numerar într-un cont de plăți, precum și toate operațiunile necesare pentru funcționarea unui cont de plăți

b)

servicii care permit retrageri de numerar dintr-un cont de plăți, precum și toate operațiunile necesare pentru funcționarea unui cont de plăți

c)

efectuarea următoarelor operațiuni de plată în cazul în care fondurile nu sunt acoperite printr-o linie de credit: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operațiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operațiuni de transfer-credit, inclusiv operațiuni cu ordine de plată programată

d)

efectuarea următoarelor operațiuni de plată în cazul în care fondurile sunt acoperite printr-o linie de credit deschisă pentru un utilizator al serviciilor de plată: debitări directe, inclusiv debitări directe singulare, operațiuni de plată printr-un card de plată sau un dispozitiv similar, operațiuni de transfer-credit, inclusiv ordine de plată programată

e)

emiterea de instrumente de plată și/sau acceptarea de operațiuni de plată

f)

remiterea de bani

g)

servicii de inițiere a plății

h)

servicii de informare cu privire la conturi.

(2)

În cazul serviciilor de plată prevăzute la alin. (1) lit. g) și h) , prestatorul de servicii de plată nu intră în posesia fondurilor utilizatorilor de servicii de plată.

(3)

Entitățile care nu se încadrează în prevederile prezentei legi nu pot utiliza în denumire, în antet sau în alte atribute de identificare ori în legătură cu activitățile pe care le desfășoară, sintagmele „instituție de plată“, „furnizor specializat în servicii de informare cu privire la conturi“, derivate ori traduceri ale acestora.

Art. 8

Este interzis oricărei entități care nu este prestator de servicii de plată în înțelesul prezentei legi să presteze cu titlu profesional serviciile de plată prevăzute la art. 7 .

Art. 9

(1)

Orice entitate care intenționează să presteze servicii de plată pe teritoriul României în calitate de instituție de plată trebuie să dispună de o autorizație potrivit prezentului titlu înainte de începerea acestei activități.

(2)

Banca Națională a României poate acorda autorizație doar unei persoane juridice române constituite în baza Legii societăților nr. 31/1990, republicată , cu modificările și completările ulterioare, care are sediul real pe teritoriul României și care desfășoară cel puțin o parte din serviciile de plată pe teritoriul României.

Art. 10

(1)

Banca Națională a României acordă autorizație unei persoane juridice române doar dacă din informațiile și documentele care însoțesc cererea rezultă respectarea tuturor cerințelor prevăzute de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia și evaluarea proiectului prezentat este favorabilă.

(2)

În scopul aplicării alin. (1) , Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor furnizează Băncii Naționale a României, la cererea acesteia, informații cu privire la persoane și entități expuse la risc de spălare a banilor și finanțarea terorismului.

(3)

În scopul aplicării alin. (1) , la solicitarea persoanei juridice prevăzute la art. 9 , Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor analizează documentele pentru care, potrivit reglementărilor Băncii Naționale a României prevăzute la alin. (1) , este necesară exprimarea de către Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor a unui punct de vedere și comunică solicitantului punctul său de vedere pe marginea conformării acestora cu prevederile aflate în competența autorității potrivit art. 222 alin. (1) lit. b) .

(4)

În vederea luării unei decizii privind cererea de autorizare, Banca Națională a României poate consulta autoritățile cu competențe relevante.

Art. 11

(1)

Banca Națională a României acordă autorizația numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată, aceasta dispune de un cadru formal de administrare a activității de prestare de servicii de plată riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, de proceduri eficace de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă și de mecanisme de control intern adecvate, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase.

(2)

Instituția de plată stabilește cadrul de administrare, procedurile și mecanismele prevăzute la alin. (1) astfel încât să fie cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea serviciilor de plată prestate de instituția de plată.

Art. 12

În cazul în care instituția de plată este implicată și în alte activități comerciale decât prestarea oricăruia dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-g) , Banca Națională a României poate dispune constituirea unei entități distincte pentru activitatea de prestare a serviciilor de plată în cazul în care apreciază, în procedura de autorizare sau în procesul de supraveghere, că celelalte activități comerciale prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situației financiare a instituției de plată, fie capacitatea Băncii Naționale a României de a supraveghea respectarea de către instituția de plată a tuturor obligațiilor impuse de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia.

Art. 13

(1)

Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată, persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată au o bună reputație și dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate.

(2)

În aplicarea prezentului titlu, persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată sunt

a)

în cazul instituțiilor de plată care au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a instituțiilor de plată și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea acestor instituții

b)

în cazul instituțiilor de plată care nu au ca activitate principală prestarea de servicii de plată, persoanele responsabile pentru coordonarea structurii organizatorice care asigură desfășurarea activității de prestare de servicii de plată.

(3)

Fiecare dintre persoanele prevăzute la alin. (2) trebuie să fie aprobată de Banca Națională a României înainte de începerea exercitării responsabilităților.

Art. 14

Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă este încredințată că, din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată, calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate este adecvată.

Art. 15

Dacă între instituția de plată, persoană juridică română, și alte persoane fizice sau juridice există legături strânse, Banca Națională a României acordă autorizație numai dacă aceste legături ori, după caz, dispozițiile legale sau măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituția de plată are legături strânse sau dificultățile în aplicarea dispozițiilor ori măsurilor respective nu împiedică exercitarea eficace a funcțiilor sale de supraveghere.

Art. 16

Autorizația emisă de Banca Națională a României permite instituției de plată persoană juridică română să presteze serviciile de plată prevăzute de autorizație în orice stat membru, în condițiile prevăzute în secțiunea a 7-a.

Art. 17

(1)

Fără a se aduce atingere dispozițiilor prezentului titlu, Banca Națională a României stabilește prin reglementări documentația care trebuie să însoțească cererea pentru obținerea autorizației, precum și criteriile pe baza cărora se verifică îndeplinirea cerințelor prevăzute la art. 13 alin. (1) și la art. 14 .

(2)

În aplicarea alin. (1) , Banca Națională a României asigură conformarea la cerințele prevăzute de ghidurile emise de Autoritatea Bancară Europeană în domeniul autorizării instituțiilor de plată, potrivit art. 16 din Regulamentul (UE) nr. 1.093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei.

Art. 18

(1)

Instituțiile de plată trebuie să dispună la autorizare de un nivel al capitalului inițial ce nu poate fi mai mic decât echivalentul în lei a

a)

20.000 de euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. f)

b)

50.000 de euro, dacă prestează doar serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g)

c)

125.000 de euro, dacă prestează oricare dintre serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a) - e).

(2)

Instituțiile de plată care prestează servicii de plată pentru care se aplică niveluri ale capitalului inițial diferite, potrivit alin. (1) , trebuie să dispună de un nivel al capitalului inițial care se situează la nivelul cel mai mare dintre cele aplicabile.

Art. 19

(1)

Instituțiile de plată persoane juridice române care prestează serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) trebuie să dețină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanție comparabilă care să acopere, pentru toate teritoriile în care își oferă serviciile, răspunderea pentru operațiunile de plată neautorizate, pentru neexecutarea, executarea defectuoasă ori cu întârziere a operațiunilor de plată sau pentru neutilizarea autentificării stricte a clienților.

(2)

Instituțiile de plată persoane juridice române care prestează inclusiv serviciile prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. h) trebuie să dețină o asigurare de răspundere civilă profesională sau o altă garanție comparabilă care să acopere, pentru toate teritoriile în care își oferă serviciile, prejudiciile pe care le pot provoca prestatorilor de servicii de plată care oferă servicii de administrare de cont sau utilizatorilor serviciilor de plată, ca urmare a accesării sau utilizării neautorizate sau frauduloase a informațiilor referitoare la contul de plăți.

Art. 20

(1)

Instituțiile de plată pot deschide și menține conturi de plăți pentru clienții lor, destinate exclusiv executării operațiunilor de plată.

(2)

Primirea de la utilizatorii serviciilor de plată de fonduri destinate prestării de servicii de plată nu este considerată atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile în sensul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, și nici emitere de monedă electronică în sensul legislației privind activitatea de emitere de monedă electronică.

Art. 21

Instituțiilor de plată le este interzisă atragerea de depozite ori de alte fonduri rambursabile de la public.

Art. 22

(1)

Instituțiile de plată pot acorda credite legate de serviciile de plată precizate la art. 7 alin. (1) lit. d) și e) doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiții

a)

creditul are caracter accesoriu și este acordat exclusiv în legătură cu executarea unei operațiuni de plată

b)

creditul acordat în legătură cu un serviciu de plată prestat în condițiile prevăzute în secțiunile a 6-a și a 7-a este rambursat într-o perioadă ce nu poate depăși 12 luni

c)

creditul nu este acordat din fondurile primite sau deținute în scopul executării unor operațiuni de plată

d)

nivelul fondurilor proprii ale instituției de plată este adecvat în orice moment din perspectiva Băncii Naționale a României în raport cu valoarea totală a creditelor acordate.

(2)

Instituțiile de plată desfășoară activitatea de creditare prevăzută la alin. (1) în conformitate cu regulile unei practici prudente și sănătoase, cu respectarea prezentei legi și a reglementărilor emise în aplicare.

Art. 23

Instituțiile de plată pot presta servicii operaționale și conexe serviciilor de plată pe care le desfășoară, precum asigurarea executării operațiunilor de plată, servicii de schimb valutar, activități de păstrare în custodie sau stocarea și procesarea datelor.

Art. 24

Pe lângă prestarea serviciilor de plată și a serviciilor operaționale și conexe prevăzute la art. 7 , art. 22 și 23 , instituțiile de plată pot desfășura, cu respectarea legislației naționale în materie și în măsura în care este permis de legislația specifică celorlalte activități pe care le desfășoară

a)

acordarea de credite care nu sunt legate de serviciile de plată cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare, cu modificările și completările ulterioare

b)

administrarea sistemelor de plăți

c)

activități comerciale, având în vedere dreptul Uniunii Europene și dreptul intern aplicabil.

Art. 25

În vederea obținerii autorizației pentru prestarea de servicii de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naționale a României o cerere însoțită de documentația și informațiile prevăzute în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului titlu.

Art. 26

(1)

Banca Națională a României evaluează și comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizației sau respingerea cererii de autorizare în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 25 .

(2)

În situația în care cererea nu îndeplinește condiția prevăzută la art. 25 , Banca Națională a României comunică solicitantului documentele și informațiile necesare pentru îndeplinirea acesteia.

(3)

Solicitanții au la dispoziție un termen de maximum 3 luni de la data comunicării prevăzute la alin. (2) pentru prezentarea documentelor și/sau informațiilor solicitate de Banca Națională a României, termenul de evaluare specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii respectivelor documente și informații ori, după caz, de la expirarea termenului maxim de 3 luni prevăzut în prezentul alineat. (4) Pentru situații bine fundamentate de solicitant, la cererea acestuia, Banca Națională a României poate prelungi termenul de transmitere a documentelor și informațiilor prevăzut la alin. (3) .

(5)

Banca Națională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 25 , alte informații relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informațiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul de evaluare prevăzut la alin. (1) se suspendă.

(6)

Solicitantul poate furniza din proprie inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

(7)

Informațiile și documentele care sunt prezentate după expirarea termenelor prevăzute în prezentul articol nu sunt luate în considerare la evaluarea cererii de autorizare și se restituie titularului cererii.

(8)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la acordarea autorizației produce efecte de la data înscrierii în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) .

Art. 27

(1)

Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condițiile prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situații

a)

capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit de dispozițiile legale în vigoare

b)

din evaluarea planului de activitate și a planului de afaceri prezentate rezultă că instituția de plată nu poate asigura realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor cuprinse în prezentul titlu și în reglementările aplicabile, inclusiv din cauza insuficienței fondurilor proprii raportat la nivelul reglementat pentru activitatea propusă

c)

cadrul de administrare a activității de prestare de servicii de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituția de plată și mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea serviciilor de plată prestate de instituția de plată

d)

activitățile comerciale, altele decât prestarea serviciilor de plată, în care este implicată entitatea prejudiciază sau ar putea prejudicia fie soliditatea situației financiare a instituției de plată, fie capacitatea Băncii Naționale a României de a supraveghea respectarea de către instituția de plată a tuturor obligațiilor impuse de prezentul titlu și de reglementările date în aplicarea acestuia

e)

persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată nu au o bună reputație ori nu dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate

f)

calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate nu este adecvată

g)

legăturile strânse dintre instituția de plată și alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

h)

dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituția de plată are legături strânse sau dificultățile în aplicarea acestor dispoziții ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

i)

documentația și informațiile transmise de solicitant în susținerea cererii de autorizare nu sunt complete sau nu îndeplinesc cerințele prevăzute de reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului titlu

j)

politica de securitate prezentată de solicitant nu asigură atingerea obiectivului de protejare adecvată a utilizatorilor serviciilor de plată împotriva riscurilor aferente serviciilor de plată prestate

k)

nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul titlu sau în reglementările emise în aplicare.

(2)

În cazul în care Banca Națională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde și motivele care au stat la baza acesteia.

Art. 28

(1)

Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții de plată în următoarele situații

a)

instituția de plată nu și-a început activitatea pentru care a fost autorizată în termen de 12 luni de la data acordării autorizației sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni

b)

instituția de plată nu desfășoară cel puțin o parte din activitatea pentru care a fost autorizată pe teritoriul României

c)

autorizația a fost obținută pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal

d)

instituția de plată nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației ori alte condiții prevăzute de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare

e)

continuarea activității instituției de plată de prestare de servicii de plată periclitează stabilitatea sistemului de plăți

f)

ca sancțiune, potrivit art. 77 alin. (1) lit. e)

g)

în oricare alte situații prevăzute de legislația națională.

(2)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației se comunică în scris instituției de plată, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii.

(3)

Acționarii sau asociații instituției de plată pot hotărî renunțarea la autorizație și, dacă este cazul, dizolvarea entității, numai dacă pentru instituția de plată nu s-a deschis procedura insolvenței.

(4)

În aplicarea alin. (3) , instituția de plată comunică Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv a asociaților, însoțită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligațiilor față de utilizatorii serviciilor de plată și/sau, după caz, de dovada încetării contractelor care le asigura accesul la conturile de plăți pentru prestarea serviciilor de inițiere a plății.

(5)

Banca Națională a României aprobă solicitarea de renunțare la autorizație numai dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) și (4) .

(6)

Autorizația unei instituții de plată își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații

a)

a avut loc o fuziune sau o divizare a instituției de plată în urma căreia aceasta își încetează existența

b)

s-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției de plată.

(7)

Banca Națională a României înscrie în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) mențiuni cu privire la încetarea valabilității autorizației în situațiile prevăzute la alin. (6) .

(8)

Hotărârile Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației și la aprobarea solicitării de renunțare la autorizație se comunică instituției de plată și se înscriu mențiuni cu privire la acestea în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) .

(9)

Hotărârile prevăzute la alin. (8) produc efecte de la data înscrierii mențiunilor în registrul prevăzut la art. 68 alin. (1) ori de la o dată ulterioară prevăzută în respectivele hotărâri.

(10)

De la data la care produc efecte hotărârile prevăzute la alin. (8) , respectiv de la încetarea valabilității autorizației, entitățile nu mai pot presta servicii de plată.

Art. 29

Modificările intervenite în situația instituțiilor de plată se comunică Băncii Naționale a României potrivit reglementărilor emise de aceasta.

Art. 30

(1)

Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să achiziționeze, direct ori indirect, o participație calificată într-o instituție de plată persoană juridică română sau să își majoreze participația calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot ori a deținerii la capitalul social să se situeze peste nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituția de plată în cauză să devină o filială a respectivei persoane trebuie să notifice în prealabil Banca Națională a României în legătură cu această intenție.

(2)

Prevederile art. 17 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(3)

Banca Națională a României confirmă în scris achizitorului potențial, de îndată, dar nu mai târziu de două zile lucrătoare, primirea notificării și, dacă este cazul, primirea ulterioară a oricăror informații suplimentare solicitate în condițiile alin. (4) și (5) și comunică achizitorului potențial, în fiecare caz, data la care expiră termenul de evaluare.

(4)

Banca Națională a României evaluează în ce măsură calitatea achizitorului potențial este adecvată din perspectiva necesității asigurării unui management prudent și sănătos al instituției de plată în termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii notificării și a tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia. Dacă notificarea nu este însoțită de toate documentele cerute potrivit reglementărilor aplicabile, termenul de evaluare începe să curgă de la data confirmării de către Banca Națională a României a primirii tuturor documentelor respective.

(5)

Dacă este necesar, Banca Națională a României poate solicita în scris, dar nu mai târziu de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) , orice informații suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, cu indicarea informațiilor cerute.

(6)

Achizitorul potențial trebuie să transmită informațiile suplimentare solicitate în termen de 20 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, în cazul neîndeplinirii acestei obligații fiind incidente prevederile alin. (8) . Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naționale a României de completare sau de clarificare a informațiilor primite nu mai are ca efect suspendarea termenului de evaluare.

(7)

Dacă există motive rezonabile pentru a considera că influența exercitată de achizitorul potențial împiedică administrarea prudentă și sănătoasă a instituției de plată vizate de achiziția propusă ori dacă achizitorul potențial nu a furnizat informații complete, Banca Națională a României se opune achiziției.

(8)

Dacă la finalizarea evaluării Banca Națională a României hotărăște să se opună achiziției propuse, comunică în scris achizitorului potențial hotărârea sa, în termen de două zile lucrătoare de la data adoptării acesteia și fără a depăși termenul prevăzut pentru realizarea evaluării, indicând și motivele care au stat la baza hotărârii.

(9)

Dacă până la expirarea termenului de evaluare Banca Națională a României nu se opune în scris achiziției propuse, aceasta se consideră aprobată.

Art. 31

(1)

În cazul achizițiilor prevăzute la art. 30 și în privința cărora Banca Națională a României și-a exprimat opoziția în considerarea faptului că influența exercitată de achizitor împiedică administrarea prudentă și sănătoasă a instituției de plată, exercitarea drepturilor de vot aferente participațiilor deținute de acționarii sau asociații respectivi în privința deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată se suspendă, iar voturile exprimate deja sunt nule.

(2)

În cazul achizițiilor prevăzute la art. 30 și în privința cărora Banca Națională a României și-a exprimat opoziția întrucât achizitorul nu a furnizat informații complete ori în privința cărora achizitorul nu a notificat în prealabil în legătură cu intenția de achiziție sau achiziția a avut loc anterior expirării termenului de exprimare de către Banca Națională a României, exercitarea drepturilor de vot aferente participațiilor deținute de aceștia în privința deciziilor referitoare la activitatea de prestare de servicii de plată se suspendă până la remedierea situației.

(3)

În aplicarea alin. (2) , Banca Națională a României dispune măsuri pentru remedierea situației și stabilește termene pentru aceasta.

Art. 32

Prevederile art. 30 și 31 nu aduc atingere dreptului Băncii Naționale a României de a dispune alte măsuri sau de a aplica sancțiuni instituției de plată ori persoanelor responsabile pentru conducerea și administrarea activității de prestare de servicii de plată.

Art. 33

Orice persoană fizică sau juridică ce a decis să cedeze, direct ori indirect, o participație calificată într-o instituție de plată, persoană juridică română, sau să își reducă deținerea calificată astfel încât proporția drepturilor sale de vot ori a deținerii la capitalul social să se situeze sub nivelurile de 20%, 30% ori de 50% sau astfel încât instituția de plată în cauză să înceteze să mai fie o filială a persoanei în cauză trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Națională a României în legătură cu această decizie, conform reglementărilor emise în acest sens.

Art. 34

(1)

Instituțiile de plată, altele decât cele care prestează numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) ori numai serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. g) și h), trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului inițial prevăzut pentru autorizare și nivelul rezultat din calcul, potrivit metodei pentru determinarea necesarului de fonduri proprii, selectată dintre metodele prevăzute de reglementările Băncii Naționale a României.

(2)

Instituțiile de plată trebuie să fundamenteze alegerea uneia dintre metodele de determinare a necesarului de fonduri proprii, astfel încât Banca Națională a României să fie încredințată asupra adecvării metodei la situația concretă a instituției de plată. În caz contrar, Banca Națională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.

Art. 35

(1)

Fără a prejudicia dispozițiile art. 34 alin. (1) , pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a mecanismelor de control intern ale instituției de plată și a bazei de date privind riscul de pierdere, Banca Națională a României poate solicita unei instituții de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu prevederile art. 34 sau să permită instituției de plată să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât cel care ar rezulta din aplicarea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii folosite în conformitate cu prevederile art. 34 .

(2)

Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului inițial prevăzut la art. 18 .

Art. 36

Instituțiile de plată calculează fondurile proprii de care dispun prin însumarea fondurilor proprii de nivel 1 și a fondurilor proprii de nivel 2, cu respectarea următoarelor condiții

a)

fondurile proprii de nivel 1 sunt reprezentate în proporție de cel puțin 75% din fonduri proprii de nivel 1 de bază

b)

totalul fondurilor proprii de nivel 2 nu poate depăși o treime din nivelul fondurilor proprii de nivel 1.

Art. 37

Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea fondurilor proprii de care dispune o instituție de plată în cazul în care aceasta desfășoară și alte activități decât prestarea de servicii de plată ori în cazul în care aparține unui grup din care mai face parte o altă instituție de plată, o instituție de credit, o societate de servicii de investiții financiare, o societate de administrare a investițiilor, un administrator de fonduri de investiții alternative sau o societate de asigurări.

Art. 38

(1)

Instituțiile de plată care prestează serviciile de plată prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. a)-f) trebuie să protejeze fondurile primite pentru executarea operațiunilor de plată de la utilizatorii serviciilor de plată, direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, prin una dintre următoarele metode

a)

fondurile sunt evidențiate separat de fondurile destinate activităților desfășurate de instituția de plată, altele decât prestarea de servicii de plată, și, în cazul în care acestea sunt încă deținute de instituția de plată, respectiv nu au fost remise beneficiarului plății și nici transferate unui alt prestator de servicii de plată înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, fondurile se depun și se păstrează într-un cont separat deschis la o instituție de credit sau, în condițiile prevăzute la alin. (3) , la Banca Națională a României sau se investesc în active, sigure, lichide și cu risc scăzut, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Națională a României, până la remiterea către beneficiarul plății sau transferarea către alt prestator de servicii de plată

b)

fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare sau de o altă garanție comparabilă furnizată de o societate de asigurări ori de o instituție de credit, care nu aparține grupului din care face parte instituția de plată respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidențiată și păstrată separat în absența poliței de asigurare sau a altei garanții comparabile, plătibilă în cazul în care instituția de plată nu poate să își îndeplinească obligațiile financiare.

(2)

Creditorii instituției de plată, alții decât utilizatorii de servicii de plată, nu pot obține indisponibilizarea prin măsuri asiguratorii și nu pot executa în nicio situație fondurile protejate potrivit alin. (1) , inclusiv în caz de insolvență a instituției de plată.

(3)

Banca Națională a României decide dacă deschide conturi de protecție a fondurilor, în condițiile în care este încredințată că asigurarea accesului direct mai larg la conturile băncii menține stabilitatea financiară, promovează integritatea pieței și sprijină concurența și inovarea în serviciile de plată, fără a prezenta riscuri pentru reziliența sistemelor de plată, și nu induce riscuri sistemice.

(4)

În cazul în care Banca Națională a României decide să deschidă conturi de protecție a fondurilor, aceasta stabilește condițiile ce trebuie îndeplinite de solicitanți prin reglementări specifice emise de Banca Națională a României.

Art. 39

(1)

În cazul în care o parte din fondurile primite de o instituție de plată de la utilizatorii serviciilor de plată urmează să fie folosită pentru operațiuni de plată viitoare, iar restul pentru alte servicii decât cele de plată, pentru partea de fonduri ce urmează să fie folosită pentru operațiuni de plată viitoare instituția de plată aplică cerințele prevăzute la art. 38 .

(2)

În cazul în care ponderea fondurilor primite destinate executării operațiunilor de plată viitoare este variabilă sau nu este cunoscută în avans, instituțiile de plată pot aplica prevederile art. 38 doar unei părți reprezentative din totalul fondurilor primite, parte care se estimează că va fi destinată executării unor operațiuni de plată, cu condiția ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră considerată adecvată de Banca Națională a României.

Art. 40

(1)

Pentru creditele legate de serviciile de plată, instituțiile de plată constituie, regularizează și utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(2)

Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare.

Art. 41

(1)

Instituțiile de plată care acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la prestarea de servicii de plată organizează și conduc contabilitatea potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată , cu modificările și completările ulterioare, și reglementărilor specifice elaborate de Banca Națională a României, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

(2)

Situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate ale instituțiilor de plată prevăzute la alin. (1) sunt supuse auditării de către auditorii financiari sau firme de audit.

Art. 42

(1)

Pentru scopuri legate de supraveghere, instituțiile de plată transmit Băncii Naționale a României informații contabile referitoare la serviciile de plată enumerate la art. 7 și la serviciile operaționale și conexe prevăzute la art. 22 și 23 și distinct informații contabile referitoare la restul activităților desfășurate.

(2)

Informațiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoțite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituțiilor de plată care au obligația legală de auditare a situațiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul financiar sau de firma de audit a instituției de plată.

Art. 43

Instituțiile de plată sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României informațiile contabile prevăzute la art. 42 alin. (1) , precum și alte date și informații solicitate, la termenele și în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României.

Art. 44

(1)

Auditorul financiar sau firma de audit al/a unei instituții de plată trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale la instituția de plată ori în situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția de plată, a luat cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția de plată care

a)

reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acesteia, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității de servicii de plată

b)

este de natură să afecteze capacitatea instituției de plată de a funcționa în continuare

c)

poate conduce la un refuz din partea auditorului financiar sau firmei de audit de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către aceștia a unei opinii cu rezerve.

(2)

La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției de plată are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări, explicații legate de activitatea de audit a activității de servicii de plată desfășurate.

(3)

Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției de plată a obligației de a informa Banca Națională a României conform alin. (1) și (2) nu constituie încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia.

(4)

Banca Națională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul financiar sau firma de audit al/a instituției de plată pe parcursul acțiunii de audit.

(5)

Auditorul financiar sau firma de audit informează potrivit alin. (1) și persoanele care, potrivit actelor constitutive și/sau hotărârii organelor statutare, sunt împuternicite să conducă și să coordoneze activitatea zilnică a instituțiilor de plată și sunt învestite cu competența de a angaja răspunderea acestor instituții, cu excepția cazului în care există motive întemeiate care îl/o constrâng să nu procedeze astfel.

Art. 45

Fără a aduce atingere prevederilor legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării terorismului sau altor dispoziții relevante ale legislației naționale, instituțiile de plată păstrează toate evidențele aferente serviciilor de plată prestate, inclusiv activităților operaționale și conexe acestora prevăzute la art. 22 și 23 , timp de 5 ani de la terminarea operațiunii.

Art. 46

(1)

Instituțiile de plată au obligația de a se asigura de respectarea cerințelor impuse de prezentul titlu și de reglementările emise în aplicare în cazul în care deleagă unor terți realizarea unor funcții operaționale.

(2)

Instituțiile de plată sunt responsabile pentru toate actele angajaților lor și pentru activitatea desfășurată de sucursalele, agenții și entitățile către care externalizează activități, în condițiile prezentei legi.

Art. 47

Instituțiile de plată se asigură că agenții și sucursalele care acționează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt.

Articolele următoare · 47 din 249