LEGE nr. 202 din 4 noiembrie 2016 privind integrarea sistemului feroviar din România în spațiul feroviar unic european

În scopul monitorizării pieței de către Comisia Europeană, Ministerul Transporturilor furnizează anual Comisiei informațiile necesare cu privire la utilizarea rețelelor și la evoluția condițiilor- cadru în sectorul feroviar, respectând totodată rolul partenerilor sociali.

Ministerul Transporturilor și Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar, împreună cu reprezentanții sectoarelor implicate, inclusiv, după caz, cu partenerii sociali din sectorul feroviar, utilizatorii și reprezentanții autorităților locale și regionale, colaborează cu Comisia Europeană astfel încât aceștia să poată urmări mai bine dezvoltarea sectorului feroviar și evoluția pieței, să evalueze efectul măsurilor adoptate și să analizeze impactul măsurilor planificate de Comisia Europeană.

Autoritatea responsabilă cu acordarea licențelor de transport feroviar din România este A.S.F.R., înființată potrivit Ordonanței Guvernului nr. 14/2023 privind reorganizarea unor instituții publice din domeniul feroviar în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii.

A.S.F

Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite conform legii, A.S.F

Orice societate stabilită în România, cu capital de stat și/sau privat, care are înscrise în actul constitutiv activități de transport pe calea ferată, are dreptul să solicite OLFR obținerea unei licențe de transport feroviar corespunzătoare serviciilor de transport feroviar pe care urmează să le efectueze, în condițiile legii.

OLFR nu acordă licențe de transport feroviar și nici nu le prelungește valabilitatea în cazul în care nu sunt respectate cerințele din prezentul capitol.

Orice societate care îndeplinește cerințele prevăzute în prezentul capitol este îndreptățită să primească o licență de transport feroviar în condițiile legii.

Nicio societate nu este autorizată să efectueze serviciile de transport feroviar reglementate de prezentul capitol dacă nu posedă licența de transport feroviar corespunzătoare pentru serviciile pe care urmează să le presteze, emisă de OLFR în condițiile legii. Operatorii de transport au dreptul de acces la infrastructura feroviară în condițiile în care, pe lângă licența de transport feroviar, îndeplinesc și condițiile prevăzute de lege pentru prestarea serviciului de transport feroviar și pentru accesul pe infrastructura feroviară.

Pentru emiterea licenței de transport feroviar se utilizează tipizatul comun având formatul standard prevăzut la anexa nr. I la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/171 al Comisiei din 4 februarie 2015 privind anumite aspecte din cadrul procedurii de acordare de licențe întreprinderilor feroviare.

O societate care solicită o licență de transport feroviar trebuie să fie în măsură să demonstreze OLFR, înaintea începerii activităților sale, că va putea în orice moment îndeplini cerințele privind onorabilitatea, capacitatea financiară, competența profesională și, de asemenea, că va putea să acopere riscurile de răspundere civilă, așa cum sunt enunțate la art. 19-22 .

Societatea care solicită o licență de transport feroviar trebuie să furnizeze toate informațiile necesare dovedirii îndeplinirii cerințelor de acordare a acestei licențe.

Cerințele privind capacitatea financiară sunt îndeplinite când o societate care solicită o licență de transport feroviar poate demonstra că va fi în măsură să îndeplinească obligațiile sale prezente și potențiale, stabilite pe bază de ipoteze realiste, pe o perioadă de 12 luni.

OLFR verifică capacitatea financiară în special prin intermediul conturilor anuale ale operatorilor de transport feroviar sau, în cazul societăților care solicită o licență de transport feroviar, dar nu sunt în măsură să prezinte conturile anuale, pe baza unui bilanț contabil înregistrat la autoritatea financiară competentă. Fiecare societate care solicită o licență de transport feroviar pune la dispoziție cel puțin informațiile prevăzute în anexa nr. III .

OLFR consideră că o societate care solicită o licență de transport feroviar nu are capacitatea financiară dacă există arierate substanțiale sau recurente în materie de impozite sau de contribuții sociale, rezultate din activitatea sa. Criteriile în funcție de care se definesc noțiunile de arierate substanțiale sau recurente se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 25 alin. (1) .

OLFR poate solicita prezentarea unui raport de audit și a documentelor corespunzătoare emise de o instituție financiar-bancară, de o altă instituție financiară sau de un auditor autorizat. Respectivele documente includ informațiile prevăzute în anexa nr. III .

Licența de transport feroviar acordată de către OLFR este valabilă pe întreg teritoriul Uniunii Europene și al statelor părți la Acordul privind spațiul economic european. Licențele de transport feroviar acordate într-un stat membru sunt valabile pe teritoriul României.

O licență de transport feroviar acordată de către OLFR este valabilă atât timp cât operatorul de transport feroviar își îndeplinește obligațiile prevăzute în prezentul capitol. OLFR reexaminează la interval de 2 ani îndeplinirea acestor cerințe.

Dispoziții specifice care reglementează suspendarea sau retragerea unei licențe de transport feroviar sunt incluse în licența propriu-zisă.

Dacă există suspiciuni în ceea ce privește respectarea de către un operator de transport feroviar a cerințelor din prezentul capitol, în special a celor prevăzute la art. 18 , OLFR poate verifica în orice moment dacă acel operator de transport feroviar îndeplinește efectiv acele cerințe.

În cazul în care OLFR constată că un operator de transport feroviar nu mai îndeplinește cerințele, acesta suspendă sau retrage licența de transport feroviar acordată în conformitate cu prevederile prezentei legi.

În cazul în care OLFR constată că există suspiciuni în ceea ce privește respectarea cerințelor prevăzute în prezentul capitol de către un operator de transport feroviar căruia i s-a eliberat o licență de transport feroviar de către autoritatea de acordare a licențelor dintr-un alt stat membru, acesta informează de îndată, dar nu mai târziu de 3 zile, autoritatea competentă din statul membru.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) , în cazul în care o licență de transport feroviar este suspendată sau retrasă din cauza nerespectării cerințelor privind capacitatea financiară, OLFR poate elibera o licență de transport feroviar temporară până la reorganizarea operatorului de transport feroviar, cu condiția ca siguranța să nu fie periclitată. Licența de transport feroviar temporară poate fi eliberată pentru o perioadă de cel mult 6 luni.

În cazul în care un operator de transport feroviar și-a întrerupt activitatea pe o perioadă de 6 luni sau nu și-a început activitatea în termen de 6 luni de la acordarea licenței de transport feroviar, OLFR poate decide ca licența să fie supusă din nou unei proceduri de aprobare sau să fie suspendată.

În ceea ce privește începerea activității, operatorul de transport feroviar poate solicita, pe baza unor motive justificate, stabilirea unui termen mai mare de 6 luni de la acordarea licenței de transport feroviar, ținând cont de tipul serviciilor de transport înscrise în licență, iar OLFR, în urma unei analize, poate aproba fixarea unui interval mai mare de 6 luni până la începerea activității de operare a serviciilor de transport feroviar.

În cazul unei modificări de natură să afecteze situația juridică a unui operator de transport feroviar și, în special, în caz de fuziune sau preluare, OLFR poate decide ca licența de transport feroviar să facă din nou obiectul unei cereri de aprobare. Operatorul de transport feroviar respectiv poate să își continue activitatea dacă OLFR nu decide că siguranța este periclitată. Într-un astfel de caz, decizia trebuie motivată.

În cazul în care un operator de transport feroviar intenționează să își modifice sau să își extindă activitățile în mod semnificativ, licența de transport feroviar trebuie înaintată OLFR în vederea reexaminării acesteia.

În situația declanșării unei proceduri de insolvență a unui operator de transport feroviar, OLFR analizează situația intervenită. Licența de transport feroviar se suspendă, cu excepția situației în care operatorul prezintă dovezi relevante cu privire la capacitatea de a-și continua activitatea, prin reorganizare, în condițiile legii, într-o perioadă rezonabilă prevăzută în procedurile de acordare a licenței de transport feroviar.

În cazul în care OLFR eliberează, suspendă, retrage sau modifică o licență de transport feroviar, acesta informează imediat Agenția Uniunii Europene pentru Căile Ferate în acest sens.

Procedurile de acordare a licențelor de transport feroviar în România se aprobă prin hotărâre a Guvernului, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se postează pe pagina de internet a OLFR. Ministerul Transporturilor informează Comisia Europeană cu privire la aprobarea și publicarea procedurilor de acordare a licențelor.

OLFR adoptă o decizie cu privire la cererea de acordare a unei licențe de transport feroviar într-un termen rezonabil, dar nu mai târziu de 3 luni de la data la care i-au fost prezentate toate informațiile relevante, în special datele prevăzute în anexa nr. III . OLFR ține seama de toate informațiile disponibile. Decizia se comunică de îndată societății care solicită o licență de transport feroviar. Orice refuz trebuie să fie motivat.

Contestațiile împotriva deciziilor luate de OLFR se soluționează potrivit reglementărilor legale în vigoare referitoare la contenciosul administrativ.

După consultarea părților interesate, administratorul infrastructurii stabilește și publică un document de referință al rețelei, care se poate obține în formă tipărită după achitarea unei taxe care nu depășește costul de publicare a acestui document. Documentul de referință se publică în cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii, dintre care una este limba română. Conținutul documentului de referință al rețelei va fi pus la dispoziție gratuit, în format electronic, pe pagina de internet a administratorului infrastructurii și este accesibil prin intermediul unui portal web comun creat de administratorii de infrastructuri din statele membre în temeiul cooperării acestora în conformitate cu prevederile art. 37 și 40 .

Documentul de referință al rețelei stabilește caracteristicile infrastructurii puse la dispoziție operatorilor de transport feroviar și conține informații care stabilesc condițiile de acces la infrastructura feroviară relevantă. Documentul de referință al rețelei conține, de asemenea, informații care stabilesc condițiile de acces la infrastructurile de servicii legate de rețeaua administratorului infrastructurii și de furnizare de servicii în cadrul acestor infrastructuri de servicii sau indică un site pe care astfel de informații sunt puse la dispoziție cu titlu gratuit în format electronic. Conținutul documentului de referință al rețelei este prevăzut în anexa nr. IV .

Documentul de referință al rețelei se actualizează periodic și se modifică, dacă este cazul.

Documentul de referință al rețelei se publică cel târziu cu 4 luni înainte de data-limită pentru introducerea cererilor pentru capacități de infrastructură.

Stabilirea cadrului pentru tarifarea utilizării infrastructurii feroviare se face prin contractul de activitate prevăzut la art. 30 alin. (2) , în conformitate cu prevederile legale în vigoare, cu respectarea independenței administrării prevăzute la art. 4 . Regulile specifice de tarifare se stabilesc de către administratorul infrastructurii și se publică de către acesta în documentul de referință al rețelei, împreună cu cadrul pentru tarifarea utilizării infrastructurii feroviare. Administratorul infrastructurii calculează și percepe tariful pentru utilizarea infrastructurii feroviare în conformitate cu cadrul și regulile de tarifare stabilite.

Administratorul infrastructurii se asigură că sistemul de tarifare utilizat se bazează pe aceleași principii valabile pentru întreaga rețea, exceptând cazul prevăzut la art. 32 alin. (3) .

Administratorul infrastructurii se asigură că aplicarea sistemelor de tarifare determină tarife echivalente și nediscriminatorii pentru diferiți operatori de transport feroviar care efectuează prestații de servicii de tip echivalent, în zone de piață similare, și că tarifele aplicate efectiv respectă regulile stabilite în documentul de referință al rețelei.

Administratorul infrastructurii respectă confidențialitatea din punct de vedere comercial a informațiilor care îi sunt comunicate de solicitanți.

Administratorul infrastructurii trebuie stimulat să reducă costurile de furnizare a infrastructurii și nivelul tarifelor de acces, în condițiile menținerii și îmbunătățirii calității serviciului de infrastructură și ale respectării cerințelor în materie de siguranță.

Fără a aduce atingere competențelor lor privind planificarea și finanțarea infrastructurii feroviare și principiului bugetar al anualității, între Ministerul Transporturilor și administratorul infrastructurii se încheie un contract de activitate pe o perioadă de cel puțin 5 ani. Acest contract respectă cel puțin principiile și parametrii de bază din anexa nr. V .

Modul de punere în aplicare a stimulentelor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin contractul de activitate.

În cazul în care modul de punere în aplicare a stimulentelor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin intermediul măsurilor de reglementare, acesta se va baza pe analiza reducerilor de costuri care ar putea fi obținute. Aceste dispoziții nu aduc atingere competențelor de a revizui tarifele ale Consiliului Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar prevăzute la art. 56 .

Clauzele contractului de activitate prevăzut la alin. (2) și structura plăților destinate asigurării fondurilor administratorului infrastructurii sunt convenite în avans și acoperă întreaga durată a contractului.

Prevederile proiectului contractului de activitate se publică de către Ministerul Transporturilor, astfel încât oricărui terț interesat să i se ofere oportunitatea de a-și exprima punctele de vedere cu privire la conținutul contractului de activitate înainte de semnarea acestuia. Contractul de activitate se publică pe pagina de internet a Ministerului Transporturilor în termen de 30 de zile de la data încheierii sale. Administratorul infrastructurii asigură coerența dintre prevederile contractului de activitate și planul de afaceri prevăzut la art. 8 alin. (3) .

Administratorul infrastructurii elaborează și ține un registru al activelor din patrimoniul său și al activelor de administrarea cărora este răspunzător în temeiul legii și potrivit contractelor de concesiune/închiriere a domeniului public, încheiate în condițiile reglementărilor în vigoare, care se utilizează pentru a evalua finanțarea necesară pentru repararea sau înlocuirea acestora. Registrul include și informații privind cheltuielile cu reînnoirea și modernizarea infrastructurii.

Administratorul infrastructurii stabilește o metodă de repartizare a costurilor între diferitele categorii de servicii oferite operatorilor de transport feroviar. Această metodă este actualizată periodic pe baza celor mai bune uzanțe internaționale.

Tarifele de utilizare a infrastructurii feroviare și a infrastructurii de servicii se plătesc administratorului infrastructurii și, respectiv, operatorului infrastructurii de servicii, iar aceștia le utilizează la finanțarea activităților lor.

Administratorul infrastructurii și operatorii infrastructurilor de servicii au obligația să furnizeze Consiliului Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar, la solicitarea acestuia, toate informațiile necesare asupra tarifelor impuse pentru a permite acestuia să își îndeplinească funcțiile prevăzute la art. 56 . În acest scop, administratorul infrastructurii și operatorii infrastructurilor de servicii trebuie să poată demonstra operatorilor de transport feroviar că tarifele de utilizare a infrastructurii și serviciilor facturate în fapt operatorilor de transport feroviar, în conformitate cu prevederile art. 30-37 , respectă metodologia, regulile și, dacă este cazul, baremele stabilite în documentul de referință al rețelei.

Fără a aduce atingere dispozițiilor alin. (4) sau (5) sau art. 32 , tarifele pentru setul minim de prestații și pentru accesul la infrastructura care conectează infrastructurile de servicii sunt stabilite la costul direct imputabil operării serviciilor de transport feroviar, în conformitate cu măsurile adoptate de Comisia Europeană, prin acte de punere în aplicare, privind modalitățile de calcul al costurilor suportate în mod direct ca rezultat al operării unui tren. Administratorul infrastructurii poate decide să efectueze adaptări graduale la aceste modalități în termen de cel mult 4 ani după intrarea în vigoare a acestor acte de punere în aplicare.

Tarifele de utilizare a infrastructurii prevăzute la alin. (3) pot include un tarif care să reflecte deficitul de capacitate al secțiunii identificabile a infrastructurii pe durata perioadelor de saturare.

Tarifele de utilizare a infrastructurii prevăzute la alin. (3) pot fi modificate pentru a ține cont de costurile efectelor asupra mediului determinate de exploatarea feroviară. Orice astfel de modificare este diferențiată în funcție de amploarea efectelor produse. Administratorul infrastructurii asigură conformitatea cu dispozițiile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/429 al Comisiei din 13 martie 2015 de stabilire a modalităților de urmat în ceea ce privește aplicarea tarifării pentru costul efectelor produse de zgomot și cu alte măsuri de punere în aplicare, adoptate de Comisia Europeană, care stabilesc modalitățile de urmat în ceea ce privește aplicarea tarifării pentru costul efectelor produse de zgomot, inclusiv durata aplicării, și permit ca diferențierea tarifelor pentru utilizarea infrastructurii să țină seama, după caz, de sensibilitatea zonei afectate, în special în ceea ce privește numărul persoanelor afectate, și compunerea trenului cu un impact asupra nivelului de emisii sonore. Orice modificare a tarifelor de utilizare a infrastructurii pentru a ține seama de costurile aferente efectelor produse de zgomot trebuie să sprijine modernizarea vagoanelor prin aplicarea celei mai viabile tehnologii din punct de vedere economic care permite frânarea cu un nivel scăzut de zgomot. Tarifarea costurilor de mediu care determină o creștere a valorii globale a încasărilor ce revin administratorului infrastructurii este permisă doar dacă o astfel de tarifare este aplicată în cazul transportului rutier de marfă, în conformitate cu legislația Uniunii Europene și legislația națională. Dacă tarifarea în cazul costurilor de mediu determină venituri suplimentare, acestea sunt folosite de administratorul infrastructurii pentru realizarea de investiții în infrastructură. Informațiile necesare referitoare la aplicarea costurilor de mediu sunt gestionate de administratorul infrastructurii, care se asigură că originea tarifării costurilor de mediu și modul lor de aplicare pot fi identificate, astfel încât aceste informații să poată fi puse la dispoziția autorităților competente din România și Comisiei Europene, la cerere.

Pentru evitarea fluctuațiilor disproporționate nedorite, tarifele prevăzute la alin. (3)-(5) pot fi exprimate în medii calculate pentru o gamă rezonabilă de servicii de transport feroviar și perioade. În toate situațiile, mărimea relativă a tarifului de utilizare a infrastructurii trebuie raportată la costurile imputabile diferitelor servicii.

Tarifele impuse pentru accesul pe calea ferată în cadrul infrastructurilor de servicii prevăzute la pct. 2 din anexa nr. II și furnizarea de servicii în cadrul acestor infrastructuri nu trebuie să depășească costul furnizării lor, plus un profit rezonabil.

În cazul în care serviciile prevăzute la pct. 3 și 4 din anexa nr. II ca prestații suplimentare și auxiliare sunt oferite de un singur furnizor, tariful perceput pentru respectivul serviciu nu depășește costul furnizării prestației respective, plus un profit rezonabil.

Pentru capacitatea utilizată în scopul mentenanței infrastructurii pot fi percepute tarife. Respectivele tarife nu depășesc pierderile din venitul net al administratorului infrastructurii cauzate de activitatea de mentenanță.

Operatorul infrastructurii de prestare a serviciilor prevăzute la pct. 2-4 din anexa nr. II prezintă administratorului infrastructurii informațiile referitoare la tarifele care urmează a fi incluse în documentul de referință al rețelei sau indică un site pe care astfel de informații sunt puse la dispoziție cu titlu gratuit în format electronic în conformitate cu prevederile art. 27 .

Pentru recuperarea în totalitate a costurilor suportate de către administratorul infrastructurii, dacă piața permite, prin ordin al ministrului transporturilor se pot percepe majorări ale tarifelor pe baza unor principii eficiente, transparente și nediscriminatorii, garantând totodată competitivitatea optimă a segmentelor pieței feroviare și respectând sporurile de productivitate realizate de operatorii de transport feroviar. Totuși, nivelul tarifelor nu trebuie să excludă utilizarea infrastructurii de către segmentele de piață care pot plăti cel puțin costul suportat direct ca urmare a operării serviciilor de transport feroviar, plus un indice de rentabilitate, dacă piața se pretează la aceasta. Înainte de aprobarea perceperii unor astfel de majorări, Ministerul Transporturilor solicită administratorului infrastructurii o evaluare a relevanței acestora pentru segmente de piață specifice, luând în considerare cel puțin elementele pereche prevăzute la pct. 1 din anexa nr. VI și reținându-le pe cele relevante. Lista segmentelor de piață definită de administratorul infrastructurii cuprinde cel puțin următoarele trei segmente: serviciile de transport de mărfuri, serviciile de transport de călători în cadrul unui contract de servicii publice și alte servicii de transport de călători. În plus, administratorul infrastructurii poate diferenția segmentele de piață în funcție de mărfurile sau de călătorii transportați. De asemenea, se definesc segmentele de piață în cadrul cărora operatorii de transport feroviar nu operează în prezent, dar pot furniza servicii în cursul perioadei de valabilitate a sistemului de tarifare. Administratorul infrastructurii nu include o majorare în cadrul sistemului de tarifare pentru aceste segmente de piață. Lista segmentelor de piață se publică în documentul de referință al rețelei și se reînnoiește cel puțin o dată la 5 ani. Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar controlează lista respectivă în conformitate cu prevederile art. 56 .

Pentru transportul de mărfuri dinspre și către state terțe operate pe o rețea al cărei ecartament este diferit de cel al principalei rețele feroviare din cadrul Uniunii Europene, administratorul infrastructurii poate stabili tarife mai ridicate pentru a recupera integral costurile suportate.

Pentru proiectele de investiții specifice viitoare, administratorul infrastructurii poate stabili sau poate menține tarife mai mari pe baza costurilor pe termen lung ale unor astfel de proiecte, în măsura în care aceste proiecte cresc eficiența sau rentabilitatea ori ambele și care, în caz contrar, nu ar putea sau nu ar fi putut fi puse în aplicare. O astfel de înțelegere tarifară poate conține și acorduri asupra împărțirii riscului asociat cu noile investiții.

Tarifele de utilizare a infrastructurii în cazul coridoarelor feroviare prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/919 al Comisiei din 27 mai 2016 privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemele de control-comandă și semnalizare ale sistemului feroviar în Uniunea Europeană pot fi diferențiate pentru a stimula echiparea trenurilor cu ETCS care respectă versiunea adoptată prin Decizia 2008/386/CE a Comisiei din 23 aprilie 2008 de modificare a anexei A la Decizia 2006/679/CE privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul de control-comandă și semnalizare al sistemului feroviar transeuropean convențional și a anexei A la Decizia 2006/860/CE privind specificația tehnică de interoperabilitate referitoare la subsistemul de control-comandă și semnalizare al sistemului feroviar transeuropean de mare viteză și cu versiunile succesive. Această diferențiere nu trebuie să aibă ca rezultat o creștere globală a veniturilor administratorului infrastructurii. Diferențierea tarifelor de utilizare a infrastructurii nu se aplică liniilor de cale ferată prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/919, pe care pot circula doar trenuri dotate cu ETCS.

Pentru a se evita orice discriminare, Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar se asigură că tarifele medii și marginale ale administratorului infrastructurii percepute pentru utilizarea echivalentă a infrastructurii sale sunt comparabile și serviciile echivalente de pe aceleași segmente de piață sunt supuse acelorași tarife. Administratorul infrastructurii arată în documentul de referință al rețelei că sistemul de tarifare îndeplinește aceste cerințe în măsura în care nu este pus în situația de a dezvălui informații comerciale confidențiale.

În cazul în care administratorul infrastructurii intenționează să modifice elementele esențiale ale sistemului de tarifare prevăzut la alin. (1) anunță acest lucru în mod public cu cel puțin 4 luni înainte de termenul de publicare a documentului de referință al rețelei, în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (4) .

Fără a se aduce atingere prevederilor art. 101 , 102 , 106 și 107 din TFUE și prin excepție de la principiul costurilor directe prevăzut la art. 31 alin. (3) , orice reducere acceptată a tarifelor percepute unui operator de transport feroviar de către administratorul infrastructurii, pentru orice serviciu, respectă criteriile stabilite în prezentul articol. (2) Reducerile se limitează la economisirea efectivă a costurilor administrative ale administratorului infrastructurii. Pentru a calcula nivelul reducerii nu se ține seama de economiile efective deja incluse în tariful perceput.

Prin excepție de la dispozițiile alin. (2) , administratorul infrastructurii poate introduce, pentru toți utilizatorii infrastructurii, sisteme de reduceri pentru fluxuri de circulație determinate, prin care acordă reduceri pe o perioadă limitată pentru a încuraja dezvoltarea unor noi servicii de transport feroviar sau reduceri care favorizează utilizarea unor linii folosite mult sub capacitatea lor.

Reducerile se pot referi doar la tarifele percepute pentru o secțiune determinată de infrastructură.

Pentru servicii asemănătoare se aplică sisteme de reduceri similare. Sistemele de reduceri se aplică într-o manieră nediscriminatorie tuturor operatorilor de transport feroviar.

Prin hotărâre a Guvernului se poate institui un sistem de compensare pe o perioadă limitată, asigurând conformitatea cu prevederile art. 93 , 107 și 108 din TFUE , pentru utilizarea infrastructurii feroviare cu privire la costurile de mediu, de accident și de infrastructură ale modurilor de transport concurente despre care se poate demonstra că nu au fost plătite, în măsura în care aceste costuri depășesc costurile echivalente ale căii ferate.

În cazul în care un operator de transport feroviar care a primit compensații se bucură de acest drept în mod exclusiv, compensațiile trebuie să fie însoțite de beneficii asemănătoare acordate utilizatorilor.

Metodologia utilizată și calculele efectuate pentru sistemul de compensare se includ în hotărârea Guvernului prevăzută la alin. (1) , ținând cont de costurile specifice neacoperite ale infrastructurii de transport concurente care pot fi evitate. Sistemul se aplică operatorilor de transport feroviar în mod nediscriminatoriu.

Sistemele de tarifare a infrastructurii încurajează operatorii de transport feroviar și administratorul infrastructurii să reducă perturbările și să îmbunătățească performanțele rețelei feroviare printr-un sistem de îmbunătățire a performanței. Acest sistem poate conține sancțiuni pentru acțiunile care perturbă exploatarea rețelei, compensații pentru operatorii de transport feroviar care au avut de suferit din cauza perturbării și prime care recompensează depășirea performanțelor.

Principiile de bază ale sistemului de performanță enumerate la pct. 2 din anexa nr. VI se aplică întregii rețele.

Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre în cadrul organismelor sau asociațiilor administratorilor de infrastructuri din Europa, pentru a permite aplicarea unor sisteme tarifare eficiente, și se asociază pentru a coordona activitatea de tarifare sau pentru a tarifa operarea serviciilor de transport feroviar care utilizează mai multe rețele de infrastructură ale sistemului feroviar din Uniunea Europeană/Spațiul Economic European. În cadrul acestor colaborări, administratorul infrastructurii urmărește în special garantarea competitivității optime a serviciilor de transport feroviar internațional și asigurarea utilizării eficiente a rețelelor feroviare. În acest scop, administratorul infrastructurii stabilește proceduri adecvate, care sunt conforme normelor stabilite prin prezenta lege.

În sensul alin. (1) , administratorul infrastructurii cooperează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre pentru a permite aplicarea eficientă a majorărilor prevăzute la art. 32 și a sistemelor de îmbunătățire a performanței prevăzute la art. 35 în cazul traficului care traversează mai mult de o rețea a sistemului feroviar din Uniunea Europeană/Spațiul Economic European.

Capacitățile de infrastructură sunt alocate de către administratorul infrastructurii. Odată alocate unui solicitant, capacitățile de infrastructură nu pot fi transferate de către acesta unei alte societăți sau unui alt serviciu de transport. Orice tranzacție în ceea ce privește capacitățile de infrastructură este interzisă și determină excluderea prin decizie de către Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar de la următoarea procedură de alocare, la sesizarea documentată a administratorului infrastructurii. Utilizarea capacităților de infrastructură de către un operator de transport feroviar în situația în care derulează activitățile unui solicitant care nu este operator de transport feroviar nu se consideră transfer.

Dreptul de a utiliza capacități determinate ale infrastructurii sub formă de trasă poate fi acordat solicitanților pe durata maximă corespunzătoare unei singure perioade de valabilitate a graficului de circulație. Administratorul infrastructurii și un solicitant pot încheia un acord-cadru în conformitate cu prevederile art. 42 pentru utilizarea capacității unei infrastructuri feroviare relevante pentru o durată mai mare decât o singură perioadă de valabilitate a graficului de circulație.

Drepturile și obligațiile respective ale administratorului infrastructurii și solicitanților cu privire la orice alocare a capacităților de infrastructură sunt stabilite prin contract, cu respectarea prevederilor legislative specifice.

În cazul în care un solicitant intenționează să solicite o capacitate de infrastructură pentru a opera un serviciu de transport feroviar de călători pe o rută unde dreptul de acces la infrastructura feroviară este limitat în conformitate cu prevederile art. 11 , acesta trebuie să informeze administratorul infrastructurii și Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar cu cel puțin 18 luni înainte de intrarea în vigoare a graficului de circulație la care se referă cererea de capacitate. Pentru a putea evalua potențialul impact economic asupra contractelor de servicii publice existente, Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar se asigură că toate autoritățile competente care au atribuit un serviciu feroviar de călători pe ruta respectivă, definit într-un contract de servicii publice, toate celelalte autorități competente interesate care au dreptul de a limita accesul în temeiul art. 11 , precum și toți operatorii de transport feroviar care execută contractul de servicii publice pe ruta serviciului de transport de călători respectiv sunt informați fără întârzieri nejustificate și cel târziu în termen de 10 zile.

Prin hotărâre a Guvernului se aprobă Regulamentul pentru alocarea capacităților de infrastructură, cu respectarea condiției de independență a administrării prevăzute la art. 4 . Administratorul infrastructurii îndeplinește procedurile de alocare a capacităților de infrastructură. Administratorul infrastructurii asigură alocarea capacităților de infrastructură într-o manieră echitabilă și nediscriminatorie, în conformitate cu prevederile legale naționale și europene.

Administratorul infrastructurii respectă confidențialitatea comercială a informațiilor care i-au fost comunicate.

Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre în cadrul organismelor sau asociațiilor administratorilor de infrastructuri din Europa, pentru a permite elaborarea și alocarea eficientă a capacităților de infrastructură care străbat mai multe rețele ale sistemului feroviar din cadrul Uniunii Europene/Spațiului Economic European, inclusiv în temeiul acordurilor-cadru prevăzute la art. 42 . Aceste organisme sau asociații sunt indicate în documentul de referință al rețelei. Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructuri din alte state membre pentru stabilirea unor proceduri adecvate, care se supun normelor specifice stabilite prin legislația Uniunii Europene și organizează în consecință trasele care traversează mai multe rețele. În cazul în care deciziile de alocare ale administratorului infrastructurii au impact asupra altor administratori de infrastructuri, acesta se asociază pentru coordonarea alocării sau pentru alocarea tuturor capacităților de infrastructură relevante la nivel internațional, fără a aduce atingere reglementărilor specifice din legislația Uniunii Europene în materie de rețele feroviare orientate spre transportul de marfă. Principiile și criteriile pentru alocarea capacității de infrastructură stabilite în cadrul acestei cooperări sunt publicate de către administratorul infrastructurii în documentul de referință al rețelei în conformitate cu prevederile pct. 3 din anexa nr. IV . Reprezentanți corespunzători ai administratorilor de infrastructuri din state terțe pot fi asociați acestor proceduri.

Administratorul infrastructurii informează Comisia Europeană cu privire la organizarea principalelor întruniri din România care au ca temă elaborarea de principii și practici comune de alocare a capacităților de infrastructură, Comisia Europeană fiind invitată să participe la acestea, în calitate de observator. Administratorul infrastructurii transmite Consiliului Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar informații suficiente cu privire la elaborarea de principii și practici comune pentru alocarea infrastructurii și prin sistemele de alocare bazate pe tehnologia informației astfel încât să îi permită să își desfășoare supravegherea reglementată în conformitate cu prevederile art. 56 .

La orice ședință sau altă activitate inițiată pentru a permite alocarea capacităților de infrastructură pentru serviciile de transport feroviar între rețele, deciziile sunt luate numai de către reprezentanții administratorilor de infrastructuri implicați.

Administratorul infrastructurii indică în documentul de referință al rețelei organismele sau asociațiile la care participă în cadrul cooperării prevăzute la alin. (1) , membrii acestora, metodele de operare și toate criteriile importante utilizate pentru evaluarea și alocarea capacităților de infrastructură.

În cadrul cooperării prevăzute la alin. (1) , administratorul infrastructurii evaluează necesitățile și, în cazul în care se impune, poate propune și organiza trase internaționale pentru a facilita operarea trenurilor de marfă care fac obiectul unei cereri de ultim moment, prevăzută la art. 48 .

Administratorul infrastructurii pune la dispoziția solicitanților trasele internaționale prestabilite, propuse și organizate în conformitate cu prevederile alin. (5) .

Cererile pentru obținerea unor capacități de infrastructură pot fi făcute de către solicitanți. Pentru a utiliza aceste capacități de infrastructură, solicitanții desemnează un operator de transport feroviar pentru a încheia un acord cu administratorul infrastructurii în conformitate cu prevederile art. 28 . Aceasta nu aduce atingere dreptului solicitanților de a încheia acorduri cu administratorul infrastructurii în temeiul art. 44 alin. (1) .

Administratorul infrastructurii poate impune anumite cerințe solicitanților în vederea asigurării încasărilor previzionate și a utilizării viitoare a infrastructurii. Respectivele cerințe trebuie să fie corespunzătoare, transparente și nediscriminatorii. Acestea sunt specificate în documentul de referință al rețelei, astfel cum se menționează la pct. 3 lit. b) din anexa nr. IV. Acestea pot include doar prevederea unei garanții financiare care nu trebuie să depășească un nivel corespunzător, proporțional cu nivelul de activitate prevăzut al solicitantului, și garantarea capacității acestuia de pregătire a unor oferte conforme pentru obținerea unor capacități de infrastructură.

Aplicarea prevederilor alin. (2) se conformează actelor de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.

Fără a se aduce atingere prevederilor art. 101 , 102 și 106 din TFUE se poate încheia un acord-cadru între administratorul infrastructurii și un solicitant. Un astfel de acord-cadru precizează caracteristicile capacităților de infrastructură cerute de solicitant și oferite solicitantului pe o durată care depășește perioada de valabilitate a unui grafic de circulație. În acordul-cadru nu se specifică trasa în mod detaliat, dar trebuie realizat astfel încât să răspundă nevoilor comerciale ale solicitantului. Orice acord-cadru se supune aprobării prealabile a Consiliului Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar.

Acordurile-cadru nu împiedică utilizarea infrastructurii în cauză de către alți solicitanți sau servicii.

Acordurile-cadru permit modificarea sau limitarea clauzelor lor pentru a favoriza o mai bună utilizare a infrastructurii feroviare.

Acordurile-cadru pot cuprinde penalități pentru cazul modificării sau încetării acestora.

În principiu, acordurile-cadru se încheie pe un termen de 5 ani, care poate fi prelungit cu termene egale cu durata inițială. În situații specifice, administratorul infrastructurii poate conveni asupra unei perioade mai scurte sau mai lungi. Orice perioadă mai lungă de 5 ani trebuie justificată prin existența unor contracte comerciale, investiții speciale sau riscuri.

Pentru serviciile care utilizează o infrastructură specializată prevăzute la art. 49 și care necesită investiții substanțiale și pe termen lung, justificate în mod corespunzător de către solicitant, acordurile-cadru pot avea un termen de 15 ani. Orice termen mai lung de 15 ani este permis doar în situații excepționale, în special în cazul unor investiții de mare anvergură și pe termen lung și mai ales în situația în care aceste investiții fac obiectul unor angajamente contractuale care includ un plan multianual de amortizare. În astfel de cazuri excepționale, acordul-cadru poate prevedea descrierea amănunțită a caracteristicilor capacității de infrastructură care urmează să fie pusă la dispoziția solicitantului pe durata acordului-cadru. Aceste caracteristici pot include frecvența, volumul și calitatea traselor. Administratorul infrastructurii poate reduce capacitatea rezervată care, pe o perioadă de cel puțin 30 zile, a fost utilizată sub pragul prevăzut la art. 52 .

Respectând confidențialitatea comercială, dispozițiile generale ale fiecărui acord-cadru sunt comunicate oricărei părți interesate.

Măsurile care stabilesc detaliile procedurii și criteriile care trebuie urmate în vederea aplicării prezentului articol vor fi adoptate în conformitate cu actele de punere în aplicare adoptate de Comisia Europeană.

Administratorul infrastructurii respectă calendarul procesului de alocare prevăzut în anexa nr. VII .

Anexa nr. VII poate fi modificată pentru a ține seama de considerațiile operaționale ale procesului de alocare ca urmare a unor acte delegate adoptate de Comisia Europeană.

Administratorul infrastructurii convine de comun acord cu ceilalți administratori de infrastructură interesați asupra traselor internaționale ce urmează să fie incluse în graficul de circulație, înainte de a începe consultările asupra proiectului graficului de circulație. Se vor aduce modificări doar dacă este absolut necesar.

În conformitate cu legislația în vigoare, solicitanții se pot adresa administratorului infrastructurii pentru a-i solicita un contract care să le acorde drepturi de utilizare a infrastructurii feroviare contra unui tarif, conform prevederilor din secțiunea a 2-a.

Cererile în legătură cu graficul de circulație normal respectă termenele prevăzute în anexa nr. VII .

Un solicitant parte la un acord-cadru adresează cererea în conformitate cu respectivul acord.

Pentru trasele care străbat mai multe rețele, administratorul infrastructurii din România, în colaborare cu administratorii de infrastructuri din statele membre implicate, se asigură că solicitanții se pot adresa unui ghișeu unic care este fie un organism comun instituit de administratorii de infrastructuri, fie un singur administrator de infrastructură de pe o trasă. Respectivului administrator de infrastructură i se permite să acționeze în numele solicitantului pentru a solicita capacitățile de infrastructură de la ceilalți administratori de infrastructuri implicați. Această cerință nu aduce atingere Regulamentului (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2010 privind rețeaua feroviară europeană pentru un transport de marfă competitiv.

Administratorul infrastructurii satisface, pe cât posibil, toate cererile pentru capacități de infrastructură, inclusiv cererile pentru trase care traversează mai multe rețele și ține seama, pe cât posibil, de toate constrângerile impuse solicitanților, inclusiv de efectul economic asupra activităților lor.

În cadrul procesului de planificare și coordonare, administratorul infrastructurii poate acorda prioritate serviciilor specifice, dar numai după cum se prevede la art. 47 și 49 .

Administratorul infrastructurii consultă părțile interesate asupra proiectului graficului de circulație și le acordă cel puțin 30 de zile pentru a-și prezenta observațiile. Părțile interesate îi includ pe toți cei care au solicitat capacități de infrastructură și părțile care doresc să folosească ocazia pentru a formula comentarii asupra modului în care graficul de circulație le poate afecta interesele privind utilizarea serviciilor de transport feroviar pe perioada de valabilitate a graficului de circulație.

Administratorul infrastructurii ia măsurile adecvate pentru a ține cont de preocupările exprimate.

În cazul în care, în timpul procesului de planificare prevăzut la art. 45 , administratorul infrastructurii se confruntă cu existența unor conflicte între diferite cereri, acesta încearcă, prin coordonarea cererilor, să asigure cea mai bună armonizare a tuturor cerințelor.

În cazul în care apare o situație care necesită coordonare, administratorul infrastructurii are dreptul, în limite rezonabile, să propună capacități ale infrastructurii diferite de cele solicitate.

Administratorul infrastructurii încearcă, prin consultări cu solicitanții implicați, să soluționeze orice diferende. Aceste consultări se bazează pe comunicarea gratuită în scris sau în format electronic a următoarelor informații într-un interval rezonabil

Principiile care reglementează procedura de coordonare se stabilesc în documentul de referință al rețelei. Acestea reflectă în special dificultatea coordonării traselor internaționale și efectul pe care orice modificare îl poate avea asupra altor administratori de infrastructuri.

În cazul în care cererile pentru capacități de infrastructură nu pot fi soluționate fără coordonare, administratorul infrastructurii încearcă să adapteze toate cererile pe baza acestei coordonări.

Fără să aducă atingere căilor de atac existente și prevederilor art. 56 , în eventualitatea unor diferende în legătură cu alocarea capacităților de infrastructură, este pus la dispoziție un sistem de soluționare a diferendelor pentru rezolvarea promptă a acestora. Acest sistem este stabilit în documentul de referință al rețelei. În situația în care se aplică acest sistem, trebuie luată o decizie în termen de 10 zile lucrătoare.

În cazul în care, după coordonarea traselor solicitate și după consultarea solicitanților, nu se pot satisface în mod adecvat cererile pentru capacități de infrastructură, administratorul infrastructurii declară imediat respectiva secțiune a infrastructurii ca fiind infrastructură saturată. O secțiune a infrastructurii se declară saturată și în cazul în care se poate prevedea că va avea o capacitate insuficientă în viitorul apropiat.

În cazul în care infrastructura a fost declarată saturată, administratorul infrastructurii efectuează o analiză a capacității, conform prevederilor art. 50 , dacă nu a fost deja introdus un plan de îmbunătățire a capacității conform prevederilor art. 51 .

În cazul în care tarifele prevăzute la art. 31 alin. (4) nu au fost percepute sau nu au determinat un rezultat satisfăcător și infrastructura a fost declarată saturată, administratorul infrastructurii poate utiliza în plus criterii de prioritate pentru a aloca capacitățile de infrastructură.

Criteriile de prioritate țin seama de importanța unui anumit serviciu pentru colectivitate în raport cu un alt serviciu care, în consecință, va fi exclus. Pentru ca în acest cadru să se garanteze dezvoltarea unor servicii de transport corespunzătoare, în principal în scopul de a se răspunde cerințelor de serviciu public, sau pentru a se promova dezvoltarea traficului feroviar de marfă național și internațional, Ministerul Transporturilor stabilește criteriile de prioritate a acestor servicii la alocarea capacităților de infrastructură, în condiții nediscriminatorii. În condițiile stabilite în contractul de activitate, administratorului infrastructurii i se va putea acorda, dacă este cazul, o compensație pentru orice pierdere a unor venituri ca urmare a necesității de a se aloca o anume capacitate de infrastructură, pentru anumite servicii, în conformitate cu paragraful anterior. Aceste criterii și aceste compensații trebuie să țină cont de efectul acestei excluderi în alte state membre.

Pentru determinarea criteriilor de prioritate se acordă atenția necesară importanței serviciilor de transport de marfă și, în special, transportului internațional de marfă.

Procedurile care trebuie urmate și criteriile care trebuie utilizate în cazul în care infrastructura este saturată se prezintă în documentul de referință al rețelei.

Administratorul infrastructurii răspunde cererilor de ultim moment pentru trasele individuale cât mai repede posibil, dar nu mai târziu de 5 zile lucrătoare. Informațiile furnizate cu privire la capacitățile de infrastructură libere disponibile sunt aduse la cunoștință tuturor solicitanților care doresc să utilizeze aceste capacități de infrastructură.

Administratorul infrastructurii va efectua, dacă este cazul, o evaluare a necesității menținerii în cadrul graficului de circulație final a unei rezerve de capacitate de infrastructură, care să îi permită să răspundă rapid cererilor de ultim moment previzibile. Aceasta se aplică și în cazul infrastructurii saturate.

Fără a se aduce atingere prevederilor alin. (2) , capacitățile de infrastructură se consideră disponibile pentru a fi utilizate pentru toate tipurile de servicii care sunt conforme caracteristicilor necesare utilizării trasei respective.

În cazul în care există alte rute alternative corespunzătoare, după consultarea părților interesate, administratorul infrastructurii poate desemna o anumită infrastructură pentru a fi utilizată pentru tipuri determinate de trafic. Fără să aducă atingere prevederilor art. 101 , 102 și 106 din TFUE , în cazul în care a avut loc o astfel de desemnare, administratorul infrastructurii poate acorda prioritate acestui tip de trafic la alocarea capacităților de infrastructură. Respectiva desemnare nu împiedică utilizarea acelei infrastructuri și pentru alte tipuri de trafic în situația în care sunt disponibile capacități de infrastructură.

În cazul în care infrastructura a fost desemnată în conformitate cu prevederile alin. (2) , acest lucru se specifică în documentul de referință al rețelei.

Obiectivul analizei capacității este să se determine constrângerile la nivelul capacității infrastructurii care nu permit cererilor de capacitate să fie satisfăcute în mod corespunzător și să se propună metode care să permită soluționarea cererilor suplimentare. Analiza capacității stabilește cauzele saturării și măsurile care pot fi luate pe termen scurt și mediu pentru a o diminua.

Analiza capacității ia în considerare infrastructura, procedurile de operare, tipul diferitelor servicii operate și efectul tuturor acestor factori asupra capacităților de infrastructură. Măsurile avute în vedere includ în special modificarea rutei, replanificare, modificări de viteză și îmbunătățirea infrastructurii.

Analiza capacității se va realiza într-un interval de 6 luni de la identificarea infrastructurii saturate.

În termen de 6 luni de la încheierea analizei capacității, administratorul infrastructurii elaborează un plan de îmbunătățire a capacității.

Planul de îmbunătățire a capacității se elaborează după consultarea utilizatorilor infrastructurii saturate. Acesta trebuie să identifice

Administratorul infrastructurii nu mai percepe tarifele prevăzute la art. 31 alin. (4) pentru infrastructura saturată în cazul în care

Prin excepție de la prevederile alin. (3) , cu aprobarea Consiliului Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar, administratorul infrastructurii poate continua să perceapă aceste tarife dacă

În documentul de referință al rețelei, administratorul infrastructurii stabilește condițiile în care ține cont de nivelurile anterioare de utilizare a traselor în determinarea priorităților pentru procesul de alocare a capacităților de infrastructură.

În special pentru infrastructura saturată, administratorul infrastructurii impune renunțarea la o trasă care, pe o perioadă de cel puțin 30 de zile, a fost utilizată sub un anumit nivel care trebuie stabilit în documentul de referință al rețelei, dacă aceasta nu s-a datorat unor cauze de altă natură decât cea economică, independente de voința solicitantului.

Cererile de acordare de capacități de infrastructură pentru realizarea lucrărilor de mentenanță se transmit în cursul procesului de planificare.

Administratorul infrastructurii ține seama de efectele pe care capacitățile de infrastructură rezervate pentru lucrările de mentenanță planificată a căii le pot avea asupra solicitanților.

Administratorul infrastructurii trebuie să informeze cât mai rapid posibil părțile interesate despre indisponibilitatea capacităților de infrastructură din cauza unor lucrări de mentenanță neplanificate. Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar poate solicita administratorului de infrastructură să îi pună la dispoziție aceste informații, în cazul în care consideră necesar acest lucru.

În cazul perturbării circulației trenurilor provocate de o problemă de natură tehnică sau de un accident, administratorul infrastructurii ia toate măsurile necesare pentru restabilirea situației normale. Pentru aceasta elaborează un plan de intervenție în care enumeră diferitele organisme care trebuie informate în cazul accidentelor grave sau în cazul perturbării semnificative a circulației trenurilor. În cazul unei perturbări care ar putea afecta traficul transfrontalier, administratorul infrastructurii comunică toate informațiile relevante altor administratori de infrastructură a căror rețea și al căror trafic pot fi afectate de această perturbare. Administratorul infrastructurii colaborează cu administratorii de infrastructură în cauză pentru a restabili traficul transfrontalier normal.

În cazuri urgente și în situația în care este absolut necesar, din cauza unei defecțiuni în urma căreia infrastructura a fost scoasă temporar din funcțiune, trasele alocate pot fi retrase fără preaviz pe toată perioada necesară repunerii în funcțiune. Administratorul infrastructurii poate cere operatorilor de transport feroviar să îi pună la dispoziție resursele pe care acesta le consideră corespunzătoare pentru restabilirea cât mai rapidă a situației normale.

Autoritatea de Siguranță Feroviară Română (A.S.F.R.) poate solicita operatorilor de transport feroviar să se implice în aplicarea și monitorizarea conformității lor cu standardele și regulile de siguranță.