LEGE nr. 17 din 2 aprilie 1996 (*actualizată*) privind regimul armelor de foc și al munițiilor (actualizată până la data de 17 octombrie 2016*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Prin uz de armă, în sensul prezentei legi, se înțelege executarea tragerii cu arma de foc asupra persoanelor, animalelor sau bunurilor de către personalul instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale prevăzut la art. 47.
Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu sau a misiunilor militare, în următoarele situații
împotriva acelora care atacă militarii aflați în serviciul de gardă, pază, escortă, protecție, menținerea și restabilirea ordinii de drept, precum și împotriva celor care, prin actul săvârșit, prin surprindere, pun în pericol obiectivul păzit
împotriva acelora care atacă persoanele investite cu exercițiul autorității publice sau cărora, potrivit legii, li se asigură protecție
împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din unitățile, subunitățile militare ori din perimetrele sau zonele păzite - vizibil delimitate - stabilite prin consemn; c^1) împotriva animalelor care pun în pericol viața sau integritatea corporală proprie sau a altor persoane
Personalul instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale autorizat să dețină, să poarte și să folosească arme de foc din dotare poate face uz de armă, în legitimă apărare sau în stare de necesitate, potrivit legii.
Uzul de armă se face numai după somația legală. Somația se face prin cuvintele: «Stai, stai că trag!». În caz de nesupunere, se somează prin tragerea focului de armă în plan vertical sau într-o altă direcție presupus sigură care să nu pericliteze viața, integritatea corporală sau bunurile oricărei persoane. În cazul în care, după executarea somației legale, potrivit alin. 2, persoana în cauză nu se supune, se poate face uz de armă împotriva acesteia. În cazul prevăzut la art. 47 lit. h) și i), se face uz de armă numai după ce s-a repetat de 3 ori, la intervale de timp suficiente pentru dispersarea participanților, somația: «Părăsiți , vom folosi arme de foc!». Prin excepție de la prevederile alin. 1, în situațiile prevăzute la art. 47 lit. a), b), f), j) și k), precum și la art. 48, se poate face uz de armă fără somație, dacă lipsește timpul necesar pentru aceasta. În cazul folosirii armelor împotriva mijloacelor de transport, focul se execută asupra pneurilor sau componentelor ce asigură deplasarea, în scopul imobilizării acestora.
Comandanții sau șefii militari pot face uz de armă împotriva subordonaților, pentru a restabili ordinea, dacă alte măsuri de împiedicare sau de constrângere nu sunt posibile, atunci când acțiunile acestora sunt îndreptate în mod vădit spre trădarea patriei sau zădărnicirea îndeplinirii unei misiuni de luptă ori când periclitează în mod grav capacitatea de luptă a unității. În aceste cazuri, se face uz de armă, respectându-se prevederile referitoare la somația legală.
Uzul de armă, în condițiile și situațiile prevăzute în prezentul capitol, se face în așa fel încât să ducă la imobilizarea celor împotriva cărora se execută uzul de armă, încetarea atacului sau a stării de pericol, imposibilitatea acestora de a mai acționa sau neutralizarea acțiunilor ilegale, trăgându-se astfel încât să se evite, pe cât posibil, cauzarea morții acestora. Dacă uzul de armă și-a atins scopul prevăzut la alin. 1, se încetează recurgerea la un asemenea mijloc. Cel care a făcut uz de armă este obligat să acționeze în cel mai scurt timp posibil, pentru a se acorda primul ajutor și asistență medicală persoanelor rănite. Fiecare situație în care s-a făcut uz de armă se raportează de urgență, în mod ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul se întocmește în scris. Dacă în urma uzului de armă s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică, de îndată, procurorului competent, potrivit legii, de către instituția din care face parte persoana care a executat uzul de armă.
Se va evita, pe cât posibil, uzul de armă împotriva minorilor, dacă vârsta acestora este evidentă sau cunoscută, femeilor, bătrânilor și persoanelor cu handicap vizibil, precum și în situația în care s-ar primejdui viața altor persoane, cu excepția
cazurilor în care se înfăptuiește un atac armat izolat sau în grup împotriva persoanelor prevăzute la art. 47 lit. a) și b)
situațiilor prevăzute la art. 47 lit. j) și k). Se interzice uzul de armă
în situația în care s-ar viola, în mod intenționat, teritoriul, spațiul aerian sau apele naționale ale unui stat vecin; b) împotriva copiilor, femeilor vizibil gravide, cu excepția cazurilor în care înfăptuiesc un atac armat izolat sau în grup, care pune în pericol viața sau integritatea corporală a unei persoane.
Uzul de armă executat în condițiile și în situațiile prevăzute de prezenta lege înlătură caracterul penal al faptei și răspunderea materială a personalului instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale.
Instituțiile cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale au obligația de a pregăti personalul autorizat să dețină, să poarte și să folosească arme de foc cu privire la condițiile utilizării acestora și de a institui testări teoretice și practice periodice ale acestui personal.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.
Abrogat.