LEGE nr. 130 din 20 iulie 1999 (*actualizată*) privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în munca (actualizată până la data de 26 martie 2002*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Încadrarea în munca a unei persoane se realizează prin încheierea unui contract individual de muncă între persoana care prestează munca și persoana fizica sau juridică în beneficiul căreia este prestată munca, denumita angajator.
Contractele individuale de muncă se încheie în forma scrisă. Obligația de a încheia contractul de muncă în forma scrisă revine angajatorului.
Persoana încadrată în munca în condițiile prevăzute la alin. (1) dobândește calitatea de salariat și are drepturile și obligațiile prevăzute de legislația muncii, de contractele colective de muncă și de contractul individual de muncă.
Prevederile art. 1 nu se aplică
în cazul în care, potrivit legii, munca este prestată în temeiul unei convenții civile de prestări de servicii
în cazul membrilor consiliilor de administrație, cenzorilor, consilierilor locali și județeni, experților, arbitrilor, mediatorilor și al altor persoane care prestează diferite servicii în baza unor legi speciale, ei fiind plătiți în temeiul acestora
în cazul persoanelor care executa lucrări pentru care primesc drepturi de autor.
Munca poate fi prestată prin încheierea unor convenții civile de prestări de servicii, în următoarele situații
pentru desfășurarea, cu regularitate, a unor activități care nu depășesc, în medie, 3 ore pe zi în raport cu programul lunar de lucru
activitatea este prestată în folosul asociațiilor de proprietari sau, după caz, de locatari, cu excepția cazurilor pentru care se încheie contracte de muncă.
Persoanele juridice care folosesc personal încadrat cu convenție civilă de prestări de servicii au obligația sa întocmească aceste convenții în forma scrisă și să le înregistreze într-un registru special.
În cazul societăților comerciale și al regiilor autonome, activitățile pentru care se folosește personal încadrat cu convenție civilă de prestări de servicii se stabilesc de consiliile de administrație.
Angajatorii prevăzuți la alin. (1) au obligația sa înregistreze convențiile civile de prestări de servicii la inspectoratele teritoriale de muncă, în termen de 20 de zile de la încheierea acestora.
Persoanele care prestează munca în baza unei convenții civile de prestări de servicii pot încheia cu direcțiile generale de muncă și protecție socială contracte de asigurări sociale.
Prin contractele de asigurări sociale prevăzute la alin. (1) persoanele asigurate se obliga sa plătească contribuția la fondul de asigurări sociale, beneficiind de indemnizațiile și de pensiile de invaliditate sau, după caz, pentru limita de vârsta, prevăzute de lege pentru salariați.
Persoana fizica sau juridică la care asiguratul prestează munca se poate obliga sa suporte în total sau în parte contribuția la fondul de asigurări sociale.
Baza de calcul al drepturilor și obligațiilor de asigurări sociale se stabilește prin contractul de asigurări sociale, neputând fi mai mica decât salariul minim brut pe țara.
Persoanele care prestează munca în baza unei convenții civile de prestări de servicii nu beneficiază, la încetarea activității, de drepturile prevăzute pentru șomeri.
Persoanele care prestează munca în baza unei convenții civile de prestări de servicii, precum și angajatorii acestora nu au obligația de a contribui la constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în raport cu sumele reprezentând plata muncii depuse.
Drepturile bănești acordate persoanelor pentru munca prestată în baza unor convenții civile de prestări de servicii se plătesc din fondul de salarii.
Prestarea muncii în alte condiții decât cele limitativ prevăzute la art. 2 și 3 ori pentru care nu au fost întocmite formele prevăzute la art. 4 se considera realizată în baza unui contract individual de muncă, angajatorii având obligația de a întocmi și inregistra astfel de acte și de a achită contribuția la fondul de asigurări sociale și la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj.
Contractele individuale de muncă încheiate de următoarele categorii de angajatori vor fi înregistrate, în termen de 20 de zile de la data încheierii lor, la inspectoratele teritoriale de muncă
persoanele fizice
societățile comerciale cu capital privat
asociațiile cooperatiste
asociațiile familiale
asociațiile, fundațiile, organizațiile sindicale și patronale
orice alte organizații care sunt constituite și funcționează potrivit legislației române.
Carnetele de muncă ale salariaților încadrați la angajatorii prevăzuți la art. 8 se păstrează și se completează de către inspectoratele teritoriale de muncă.
Angajatorii sunt obligați să depună la inspectoratele teritoriale de muncă
actele privind încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora
trimestrial, dovezile de plată a salariilor, însoțite de actele ce atesta plata lunară a contribuției pentru asigurările sociale de stat, a contribuției la constituirea Fondului pentru pensia suplimentară, precum și a contribuției la constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, până la data de 15 a primei luni din trimestrul următor.
La solicitarea unor angajatori care au posibilitatea de a păstra și completa carnetele de muncă ale salariaților, inspectoratele teritoriale de muncă pot aproba ca aceste operațiuni să fie efectuate de către aceștia sau de către societăți comerciale specializate, acreditate în condițiile legii.
Angajatorii prevăzuți la alin. (1) au următoarele obligații
să prezinte lunar la inspectoratele teritoriale de muncă dovezile din care să rezulte plata salariilor, a contribuției la fondul de asigurări sociale și la constituirea Fondului pentru pensia suplimentară, precum și a contribuției la constituirea Fondului pentru plata ajutorului de șomaj
să prezinte carnetele de muncă ale salariaților la inspectoratele teritoriale de muncă, la încetarea contractelor individuale de muncă ale acestora, în vederea certificării inscrierilor efectuate.
Contractele individuale de muncă, încheiate de cetățenii români cu misiunile diplomatice și cu oficiile consulare străine cu sediul în România, precum și cu reprezentantele din România ale unor firme, asociații, fundații sau organizații cu sediul în străinătate, se înregistrează la Oficiul muncii, care funcționează în subordinea Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Salariații persoanelor juridice prevăzute la alin. (1) vor beneficia de drepturile de asigurări sociale, cu condiția achitării contribuției la fondul de asigurări sociale prevăzute de lege.
Carnetele de muncă se păstrează și se completează de Oficiul muncii.
Pentru prestarea serviciilor prevăzute în prezenta lege inspectoratele teritoriale de muncă vor percepe un comision, stabilit după cum urmează
0,75% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le păstrează și le completează carnetele de muncă
0,25% din fondul lunar de salarii, angajatorilor cărora le prestează serviciile prevăzute la art. 10, constând în verificarea și certificarea legalității înregistrărilor efectuate de către aceștia.
Pentru păstrarea și completarea carnetelor de muncă ale persoanelor care au încheiat contracte de asigurare, direcțiile generale de muncă și protecție socială vor percepe un comision de 0,75% calculat la venitul asigurat prevăzut în contractul de asigurare.
Plata comisionului se va efectua până la sfârșitul lunii următoare celei pentru care este datorat.
Sumele reprezentând comisionul prevăzut la alin. (1) și (2) se păstrează la trezoreria statului și sunt purtătoare de dobânda.
Sumele reprezentând comisionul prevăzut la alin. (1) se gestionează de către Inspecția Muncii în regim extrabugetar, iar cele prevăzute la alin. (2) se gestionează de Ministerul Muncii și Protecției Sociale în regim extrabugetar. Sumele reținute se utilizează potrivit destinațiilor stabilite prin hotărâre a Guvernului, iar soldul rămas la finele anului se reportează în anul următor cu aceeași destinație.
Inspecția Muncii și inspectoratele teritoriale de muncă exercita controlul asupra modului în care sunt aplicate prevederile prezentei legi.
Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3), art. 8, art. 9 și ale art. 10 alin. (2) din prezenta lege constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei.
Fapta angajatorului de a primi la munca o persoană pentru care nu au fost întocmite contracte individuale de muncă sau, după caz, convenții civile de prestări de servicii constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50.000.000 lei la 100.000.000 lei.
Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei următoarele fapte
refuzul angajatorului de a permite intrarea în incinta unității a organelor de control prevăzute la art. 13 ori de a pune la dispoziție acestora documentele solicitate
neintocmirea sau întocmirea defectuoasă a registrelor de evidenta a persoanelor care prestează activitatea în baza unei convenții civile de prestări de servicii.
Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute de prezenta lege se fac de către inspectorii de muncă.
În cazul săvârșirii repetate de către angajatori a contravențiilor prevăzute la art. 15 și 16 din prezenta lege, inspectoratele teritoriale de muncă vor solicita, potrivit legii, radierea persoanei juridice din registrul comerțului.
Încălcarea repetată de către angajator a prevederilor prezentei legi, constând în neîndeplinirea obligațiilor referitoare la încadrarea în munca a persoanelor, precum și la transmiterea obligatorie a unor date către inspectoratele teritoriale de muncă, prin care s-a urmărit acordarea unor venituri sub nivelul salariului minim garantat pe țara, precum și sustragerea de la plata obligațiilor privind plata contribuțiilor la fondul de asigurări sociale sau la Fondul pentru plata ajutorului de șomaj constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu amendă.
Încasarea de către angajator de la salariați a contribuției datorate, potrivit legii, pentru pensia suplimentară, a contribuției de 1% datorate Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, precum și a contribuției datorate pentru asigurările sociale de sănătate și nedepunerea acestora în termen de 15 zile în conturile stabilite potrivit reglementărilor în vigoare constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă.
Sancțiunile prevăzute la art. 14-16, art. 19 și 20 din prezenta lege se aplică persoanelor care se fac vinovate de încălcarea prevederilor respective.
Neplata la termenul stabilit a comisionului prevăzut la art. 12 atrage obligația debitorului la plata unor majorări de întârziere, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare.
În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi stabilite, prin hotărâre a Guvernului, condițiile în care, potrivit prevederilor art. 2 și 3, pot presta munca persoane care nu încheie contracte individuale de muncă, precum și modul în care Ministerul Muncii și Protecției Sociale și, respectiv, Inspecția Muncii pot utiliza sumele reprezentând comisionul prevăzut la art. 12.
În aplicarea prezentei legi Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor Publice, ca organe de specialitate ale Guvernului, pot emite norme metodologice care vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 83/1995 privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în munca, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 31 iulie 1995.
Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.