Înapoi la Legislație

Legea nr. 127/2011 · text integral

Despre act

Stare
în vigoare
Actualizat în sistemul nostru la
11 septembrie 2026
Emitent
DE MONEDĂ ELECTRONICĂ ARE O SUCURSALĂ, UN DISTRIBUITOR, UN AGENT SAU EMITE MONEDĂ ELECTRONICĂ ORI PRESTEAZĂ SERVICII DE PLATĂ; ... J) SUCURSALĂ - UNITATE OPERAȚIONALĂ, FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ, ALTA DECÂT SEDIUL REAL, CARE CONSTITUIE O PARTE A INSTITUȚIEI EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ ȘI CARE REALIZEAZĂ DIRECT TOATE SAU UNELE DINTRE ACTIVITĂȚILE INSTITUȚIEI EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ. ... (2) PENTRU TERMENII ȘI EXPRESIILE CUPRINSE ÎN PREZENTA LEGE ȘI CARE NU AU FOST DEFINITE LA ALIN. (1) SE UTILIZEAZĂ ÎN MOD CORESPUNZĂTOR DEFINIȚIILE PREVĂZUTE ÎN ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI
Articole
110

Pe scurt

Legea nr. 127/2011: LEGE nr. 127 din 20 iunie 2011 (*actualizată*) privind activitatea de emitere de monedă electronică (actualizată până la data de 29 iunie 2012*).

Este în vigoare?
Starea înregistrată a actului: în vigoare.
Cine l-a emis?
DE MONEDĂ ELECTRONICĂ ARE O SUCURSALĂ, UN DISTRIBUITOR, UN AGENT SAU EMITE MONEDĂ ELECTRONICĂ ORI PRESTEAZĂ SERVICII DE PLATĂ; ... J) SUCURSALĂ - UNITATE OPERAȚIONALĂ, FĂRĂ PERSONALITATE JURIDICĂ, ALTA DECÂT SEDIUL REAL, CARE CONSTITUIE O PARTE A INSTITUȚIEI EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ ȘI CARE REALIZEAZĂ DIRECT TOATE SAU UNELE DINTRE ACTIVITĂȚILE INSTITUȚIEI EMITENTE DE MONEDĂ ELECTRONICĂ. ... (2) PENTRU TERMENII ȘI EXPRESIILE CUPRINSE ÎN PREZENTA LEGE ȘI CARE NU AU FOST DEFINITE LA ALIN. (1) SE UTILIZEAZĂ ÎN MOD CORESPUNZĂTOR DEFINIȚIILE PREVĂZUTE ÎN ORDONANȚA DE URGENȚĂ A GUVERNULUI
Câte articole are?
110 articole.
Cuprins

LEGE nr. 127 din 20 iunie 2011 (*actualizată*) privind activitatea de emitere de monedă electronică (actualizată până la data de 29 iunie 2012*)

Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.

Articolele anterioare

Art. 23

În vederea obținerii autorizației pentru emiterea de monedă electronică și prestarea serviciilor de plată, solicitantul trebuie să remită Băncii Naționale a României o cerere însoțită de documentația și de informațiile prevăzute în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol.

Art. 24

(1)

Banca Națională a României evaluează și comunică solicitantului hotărârea sa cu privire la acordarea autorizației sau respingerea cererii de autorizare, în termen de 3 luni de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 23.

(2)

În termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, Banca Națională a României confirmă îndeplinirea cerinței prevăzute la art. 23 sau, în situația în care nu este îndeplinită condiția prevăzută la art. 23, comunică solicitantului documentele și informațiile necesare pentru îndeplinirea acesteia, termenul specificat la alin. (1) începând să curgă de la data primirii documentelor și informațiilor solicitate.

(3)

Banca Națională a României poate solicita, în termen de maximum 20 de zile lucrătoare de la data primirii cererii care îndeplinește cerința prevăzută la art. 23, alte informații relevante pentru evaluare. Solicitantul trebuie să transmită informațiile solicitate în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la data comunicării solicitării, perioadă în care termenul prevăzut la alin. (1) se suspendă.

(4)

Solicitantul poate furniza din propria inițiativă orice alte informații și/sau documente considerate relevante, însă acestea trebuie să fie prezentate cel târziu cu 30 de zile anterior datei expirării termenului în care Banca Națională a României trebuie să se pronunțe asupra cererii de autorizare.

Art. 25

(1)

Banca Națională a României respinge o cerere de autorizare dacă din evaluarea realizată în condițiile prevăzute de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicare rezultă una dintre următoarele situații

a)

capitalul inițial se situează sub nivelul minim stabilit de dispozițiile legale în vigoare

b)

din evaluarea planului de activitate și a planului de afaceri prezentate rezultă că instituția emitentă de monedă electronică nu poate asigură realizarea obiectivelor propuse în condițiile respectării cerințelor stabilite în prezentul capitol și a reglementărilor aplicabile

c)

cadrul de administrare a activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată, procedurile de identificare, administrare, monitorizare și raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă instituția emitentă de monedă electronică și mecanismele de control intern nu sunt cuprinzătoare și adaptate la natura, extinderea și complexitatea acestei activități

d)

persoanele responsabile pentru conducerea și administrarea activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată nu au o bună reputație ori nu dispun de cunoștințe și experiență adecvate naturii, extinderii și complexității activității vizate

e)

calitatea acționarilor sau asociaților care dețin participații calificate nu este adecvată

f)

legăturile strânse dintre instituția emitentă de monedă electronică și alte persoane fizice sau juridice sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

g)

dispozițiile legale, măsurile de natură administrativă din jurisdicția unui stat terț ce guvernează una sau mai multe persoane fizice ori juridice cu care instituția emitentă de monedă electronică are legături strânse sau dificultățile în aplicarea acestor dispoziții ori măsuri sunt de natură să împiedice exercitarea eficientă de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

h)

nu sunt respectate alte condiții prevăzute în prezentul capitol sau în reglementările emise în aplicare.

(2)

În cazul în care Banca Națională a României respinge cererea de autorizare, hotărârea cuprinde și motivele care au stat la baza acesteia.

Art. 26

(1)

Banca Națională a României poate retrage autorizația acordată unei instituții emitente de monedă electronică în următoarele situații

a)

instituția emitentă de monedă electronică nu și-a început activitatea de emitere de monedă electronică și de prestare de servicii de plată în termen de 12 luni de la data acordării autorizației sau a încetat să mai desfășoare activitate de mai mult de 6 luni

b)

autorizația a fost obținută pe baza unor informații false sau prin orice alt mijloc ilegal

c)

instituția emitentă de monedă electronică nu mai îndeplinește condițiile care au stat la baza acordării autorizației ori alte condiții prevăzute de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicare

d)

continuarea activității pentru care a fost autorizată instituția emitentă de monedă electronică periclitează stabilitatea sistemului de plăți

e)

ca sancțiune, potrivit art. 71 alin. (1) lit. e)

f)

în oricare alte situații prevăzute de legislația în vigoare.

(2)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației se comunică în scris instituției emitente de monedă electronică, împreună cu motivele care au stat la baza hotărârii, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin două cotidiene de circulație națională.

(3)

Acționarii sau asociații instituției emitente de monedă electronică pot hotărî renunțarea la autorizație și, dacă este cazul, dizolvarea entității, numai dacă pentru instituția emitentă de monedă electronică nu s-a deschis procedura insolvenței.

(4)

În situația prevăzută la alin. (3), instituția emitentă de monedă electronică comunică Băncii Naționale a României hotărârea adunării generale a acționarilor, respectiv a asociaților, însoțită de un plan care să asigure stingerea integrală a obligațiilor față de deținătorii de monedă electronică și, după caz, față de utilizatorii de servicii de plată.

(5)

Banca Națională a României aprobă solicitarea de renunțare la autorizație numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3) și (4).

(6)

Autorizația unei instituții emitente de monedă electronică își încetează de drept valabilitatea în următoarele situații

a)

a avut loc o fuziune sau o divizare a instituției emitente de monedă electronică în urma căreia aceasta își încetează existența

b)

s-a pronunțat o hotărâre de declanșare a procedurii falimentului instituției emitente de monedă electronică.

(7)

Încetarea valabilității autorizației în situațiile prevăzute la alin. (5) și (6) se publică de către Banca Națională a României în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, și în cel puțin două cotidiene de circulație națională.

(8)

Hotărârea Băncii Naționale a României cu privire la retragerea autorizației sau cu privire la încetarea valabilității autorizației unei instituții emitente de monedă electronică în situația prevăzută la alin. (5) devine efectivă la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau la o dată ulterioară, prevăzută în hotărâre.

(9)

De la data intrării în vigoare a hotărârii de retragere a autorizației, respectiv de la încetarea valabilității acesteia, entitățile nu mai pot emite monedă electronică și nu mai pot presta servicii de plată.

Art. 27

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să dispună permanent de fonduri proprii care să se situeze la un nivel ce nu poate fi mai mic decât maximul dintre nivelul minim al capitalului inițial prevăzut pentru autorizare și valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit prevederilor art. 28 și 29.

Art. 28

Banca Națională a României stabilește prin reglementări emise în aplicarea prezentului capitol cerințe privind fondurile proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică aferente activității cu monedă electronică, referitoare la metoda de determinare a necesarului, elementele care intră în calcul și alte aspecte privind modul de determinare.

Art. 29

(1)

Necesarul de fonduri proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică aferent activității de prestare a serviciilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, se determină potrivit prevederilor cap. IV "Nivelul minim, componența și cerințe de raportare ale fondurilor proprii" din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 21/2009 privind instituțiile de plată, cu modificările și completările ulterioare.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să fundamenteze alegerea metodei de determinare a necesarului de fonduri proprii aferent activității prevăzute la alin. (1), astfel încât Banca Națională a României să fie încredințată asupra adecvării metodei la situația concretă a instituției emitente de monedă electronică. În caz contrar, Banca Națională a României poate impune în procesul de autorizare sau de supraveghere metoda de determinare a necesarului de fonduri proprii.

Art. 30

(1)

Pe baza evaluării procedurilor de gestionare a riscului, a bazelor de date privind riscul de pierdere și a mecanismelor de control intern ale instituției emitente de monedă electronică, Banca Națională a României poate solicita unei instituții emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mare decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 28 și 29 sau poate permite instituției emitente de monedă electronică să dispună de un nivel al fondurilor proprii cu până la 20% mai mic decât valoarea rezultată din însumarea nivelurilor determinate potrivit art. 28 și 29.

(2)

Nivelul fondurilor proprii rezultat din aplicarea dispozițiilor alin. (1) nu poate fi mai mic decât nivelul minim al capitalului inițial prevăzut la art. 18.

Art. 31

(1)

Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii ale unei instituții emitente de monedă electronică, în cazul în care aceasta aparține unui grup din care mai fac parte o altă instituție emitentă de monedă electronică, o instituție de credit, o instituție de plată, o societate de servicii de investiții financiare, o societate de administrare a portofoliului, o societate de asigurări sau o societate de reasigurări.

(2)

Este interzisă utilizarea multiplă a elementelor eligibile pentru calcularea nivelului fondurilor proprii, în situația în care instituția emitentă de monedă electronică prestează și servicii de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică și/sau alte activități comerciale.

Art. 32

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile primite în schimbul monedei electronice prin una dintre următoarele metode

a)

fondurile sunt evidențiate și păstrate separat de fondurile destinate activităților desfășurate de instituția emitentă de monedă electronică, altele decât emiterea de monedă electronică, și, în cazul în care moneda electronică nu a fost răscumpărată/transferată altui emitent de monedă electronică înainte de terminarea zilei lucrătoare ulterioare zilei în care au fost primite, se depun într-un cont separat la o instituție de credit sau se investesc în active de foarte bună calitate, astfel cum sunt definite în reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol

b)

fondurile sunt asigurate în mod corespunzător printr-o poliță de asigurare sau o altă garanție comparabilă furnizată de o societate de asigurări sau de o instituție de credit care nu aparține grupului din care face parte instituția emitentă de monedă electronică respectivă, pentru o sumă echivalentă cu cea care ar fi trebuit să fie evidențiată și păstrată separat în absența poliței de asigurare sau a altei garanții comparabile, plătibilă în cazul în care instituția emitentă de monedă electronică nu poate să își îndeplinească obligațiile financiare.

(2)

Prin derogare de la prevederile legislației în materie, deținătorii de monedă electronică au prioritate față de alți creditori la distribuirea fondurilor protejate potrivit alin. (1), în cazul în care instituția emitentă de monedă electronică nu își mai îndeplinește obligațiile, în particular, în caz de insolvență a instituției emitente de monedă electronică.

Art. 33

(1)

În aplicarea art. 32, în cazul în care plata contravalorii monedei electronice emise se realizează prin intermediul unui instrument de plată, obligația de a proteja fondurile în cauză intervine de la momentul la care este creditat contul instituției emitente de monedă electronică sau fondurile sunt făcute disponibile în alt mod instituției emitente de monedă electronică.

(2)

Protejarea fondurilor în situația prevăzută la alin. (1) trebuie să se realizeze în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data emiterii monedei electronice.

Art. 34

(1)

În cazul în care doar o parte din valoarea monetară emisă se utilizează ca monedă electronică, iar restul se utilizează în alte scopuri, instituția emitentă de monedă electronică are obligația să aplice prevederile art. 32 și 33 numai pentru partea de fonduri primită în schimbul monedei electronice ce se utilizează ca monedă electronică.

(2)

În cazul în care nu se cunoaște în avans ponderea valorii monetare ce se utilizează ca monedă electronică ori aceasta este variabilă, instituțiile emitente de monedă electronică pot aplica prevederile art. 32 și 33 doar unei părți reprezentative din totalul fondurilor, parte care se estimează că va fi utilizată ca monedă electronică, cu condiția ca estimarea să fie realizată rezonabil, pe baza datelor istorice, de o manieră satisfăcătoare pentru Banca Națională a României.

Art. 35

Instituțiile emitente de monedă electronică trebuie să protejeze fondurile pentru executarea operațiunilor de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, primite de la utilizatorii de servicii de plată direct sau prin intermediul unui alt prestator de servicii de plată, în conformitate cu dispozițiile art. 31-33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 , aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010 , cu modificările și completările ulterioare, și reglementările emise în aplicarea acestora.

Art. 36

(1)

Pentru creditele legate de serviciile de plată instituțiile emitente de monedă electronică constituie, regularizează și utilizează provizioane specifice de risc de credit, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.

(2)

Provizioanele astfel constituite sunt deductibile la calculul impozitului pe profit, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 37

Instituțiile emitente de monedă electronică, ce acordă credite legate de serviciile de plată și a căror activitate este limitată la emiterea de monedă electronică și prestarea de servicii de plată, vor organiza și vor conduce contabilitatea în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și cu reglementările specifice elaborate de Banca Națională a României, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.

Art. 38

Situațiile financiare anuale și situațiile financiare anuale consolidate ale instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzute la art. 37 sunt supuse auditării de către auditorii statutari sau firme de audit.

Art. 39

(1)

În scopul supravegherii, instituțiile emitente de monedă electronică transmit Băncii Naționale a României informații contabile distincte, aferente următoarelor activități

a)

emiterea de monedă electronică și prestarea de servicii de plată legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaționale și conexe acestora prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. b

b)

prestarea de servicii de plată, altele decât cele legate de emiterea de monedă electronică, inclusiv serviciile operaționale și conexe acestora

c)

celelalte activități desfășurate de instituția emitentă de monedă electronică.

(2)

Informațiile contabile prevăzute la alin. (1) trebuie însoțite de un raport de audit elaborat potrivit reglementărilor aplicabile, iar în cazul instituțiilor emitente de monedă electronică care au obligația legală de auditare a situațiilor financiare, raportul trebuie întocmit de către auditorul statutar sau de către firma de audit a instituției emitente de monedă electronică.

Art. 40

Instituțiile emitente de monedă electronică sunt obligate să prezinte Băncii Naționale a României informațiile contabile prevăzute la art. 39 alin. (1), precum și alte date și informații solicitate, la termenele și în forma stabilite prin reglementările emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol.

Art. 41

(1)

Auditorul statutar sau firma de audit al/a unei instituții emitente de monedă electronică trebuie să informeze Banca Națională a României de îndată ce, în exercitarea atribuțiilor sale la instituția emitentă de monedă electronică ori în situația în care exercită sarcini specifice într-o entitate care are legături strânse decurgând dintr-o relație de control cu instituția emitentă de monedă electronică, a luat cunoștință despre orice fapt sau decizie în legătură cu instituția emitentă de monedă electronică, fapt sau decizie care

a)

reprezintă o încălcare semnificativă a legii și/sau a reglementărilor ori a altor acte emise în aplicarea acestora, prin care sunt stabilite condițiile de autorizare sau cerințe privind desfășurarea activității de emitere de monedă electronică sau de prestare a serviciilor de plată

b)

este de natură să afecteze capacitatea instituției emitente de monedă electronică de a funcționa în continuare

c)

poate conduce la un refuz din partea auditorului statutar sau firmei de audit de a-și exprima opinia asupra situațiilor financiare sau la exprimarea de către aceștia a unei opinii cu rezerve.

(2)

La solicitarea Băncii Naționale a României, auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției emitente de monedă electronică are obligația să furnizeze orice detalii, clarificări, explicații privind activitatea de audit desfășurată.

(3)

Îndeplinirea cu bună-credință de către auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției emitente de monedă electronică a obligației de a informa Banca Națională a României potrivit prevederilor alin. (1) și (2) nu constituie încălcare a obligației de păstrare a secretului profesional, care revine acestuia/acesteia potrivit legii sau clauzelor contractuale, și nu poate atrage răspunderea de orice natură a acestuia/acesteia.

(4)

Banca Națională a României are acces la orice documente întocmite de auditorul statutar sau firma de audit al/a instituției emitente de monedă electronică pe parcursul acțiunii de audit.

Art. 42

Fără a aduce atingere prevederilor legislației în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și finanțării actelor de terorism sau altor dispoziții relevante ale legislației în vigoare, instituțiile emitente de monedă electronică păstrează toate evidențele aferente activității de emitere de monedă electronică și de prestare a serviciilor de plată timp de cel puțin 5 ani de la terminarea operațiunii.

Art. 43

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică au obligația de a se asigura de respectarea cerințelor impuse de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicare, în cazul în care deleagă unor terți realizarea unor funcții operaționale.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică sunt responsabile pentru toate actele angajaților lor și pentru activitatea desfășurată de sucursale, agenți, distribuitori și alte entități către care externalizează activități.

Secțiunea a 4-a

Externalizarea activităților instituțiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, și desfășurarea de către acestea prin intermediul agenților a activității de prestare a serviciilor de plată Externalizarea activităților instituțiilor emitente de monedă electronică, persoane juridice române, și desfășurarea de către acestea prin intermediul agenților a activității de prestare a serviciilor de plată

Art. 44

(1)

Instituțiilor emitente de monedă electronică le este interzisă externalizarea totală sau parțială a emiterii de monedă electronică.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică.

Art. 45

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică informează Banca Națională a României în cazul în care intenționează să externalizeze funcții operaționale aferente emiterii de monedă electronică.

(2)

La externalizarea funcțiilor operaționale importante, instituția emitentă de monedă electronică trebuie să se asigure că aceasta se realizează fără afectarea semnificativă a calității mecanismelor de control intern ale instituției emitente de monedă electronică și nu împiedică exercitarea eficientă de către autoritatea de supraveghere a verificărilor referitoare la respectarea obligațiilor instituțiilor emitente de monedă electronică stabilite în prezentul capitol și reglementările emise în aplicare.

Art. 46

(1)

În aplicarea prevederilor art. 45, o funcție operațională este considerată importantă dacă nerealizarea acesteia sau realizarea sa în mod defectuos prejudiciază în mod semnificativ capacitatea instituției emitente de monedă electronică de a se conforma permanent condițiilor de autorizare impuse de prevederile prezentului capitol și de reglementările emise în aplicarea acestuia sau altor obligații care îi revin în conformitate cu prezenta lege ori afectează semnificativ performanțele financiare, stabilitatea instituției emitente de monedă electronică sau continuitatea activității de emitere de monedă electronică.

(2)

Externalizarea funcțiilor operaționale importante se poate realiza numai cu respectarea de către instituția emitentă de monedă electronică a următoarelor condiții

a)

externalizarea nu conduce la delegarea responsabilității organelor de conducere

b)

relația și obligațiile instituției emitente de monedă electronică în raport cu deținătorii de monedă electronică în conformitate cu prezenta lege și reglementările emise în aplicare nu sunt afectate

c)

nu se prejudiciază respectarea condițiilor impuse instituției emitente de monedă electronică în vederea autorizării în conformitate cu prezentul capitol și reglementările emise în aplicarea acestuia

d)

niciuna dintre condițiile impuse în vederea autorizării instituției emitente de monedă electronică nu este înlăturată sau modificată.

Art. 47

Dispozițiile art. 45 și 46 se aplică în mod corespunzător, în cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică intenționează să externalizeze funcții operaționale legate de prestarea de servicii de plată.

Art. 48

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot presta prin intermediul agenților servicii de plată cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor secțiunii a 4-a din titlul II și art. 56-58 și art. 60 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 , aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010 , cu modificările și completările ulterioare, a reglementărilor emise în aplicarea acesteia și a prezentei legi.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică se asigură că agenții care acționează pe seama lor informează utilizatorii serviciilor de plată despre acest fapt.

(3)

În aplicarea prevederilor alin. (1), trimiterea la registrul instituțiilor de plată va fi interpretată ca trimitere la registrul instituțiilor emitente de monedă electronică prevăzut la art. 60.

Secțiunea a 5-a

Procedura de notificare pentru desfășurarea activității în alte state membre de către instituții emitente de monedă electronică, persoane juridice române Procedura de notificare pentru desfășurarea activității în alte state membre de către instituții emitente de monedă electronică, persoane juridice române

Art. 49

(1)

Orice instituție emitentă de monedă electronică autorizată, persoană juridică română, care intenționează să emită monedă electronică pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, transmite Băncii Naționale a României o cerere însoțită de informațiile prevăzute la alin. (2).

(2)

În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă informații privind denumirea și sediul instituției emitente de monedă electronică, tipul activităților pe care intenționează să le desfășoare pe teritoriul statului membru gazdă și, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și structura organizatorică a acesteia și solicită opinia în legătură cu intenția instituției emitente de monedă electronică de a emite monedă electronică prin intermediul unei sucursale.

(3)

În termen de cel mult două luni de la primirea cererii de înregistrare a sucursalei, Banca Națională a României decide cu privire la aceasta, cu luarea în considerare a opiniei exprimate de autoritatea competentă din statul membru gazdă.

(4)

Banca Națională a României poate radia sucursala din registrul prevăzut la art. 60, în cazul în care autoritatea competentă din statul membru gazdă comunică avizul său negativ ulterior expirării termenului prevăzut la alin. (3).

Art. 50

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot emite monedă electronică prin intermediul unei sucursale numai ulterior înscrierii acesteia în registrul prevăzut la art. 60.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot emite monedă electronică în mod direct de la data la care Banca Națională a României realizează notificarea potrivit art. 49 alin. (2) și informează solicitantul asupra acestui fapt.

Art. 51

(1)

Orice instituție emitentă de monedă electronică ce intenționează să utilizeze persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și, după caz, răscumpărarea de monedă electronică în alt stat membru transmite Băncii Naționale a României o cerere însoțită de informațiile prevăzute la alin. (2).

(2)

În termen de 10 zile de la primirea cererii, Banca Națională a României comunică autorității competente din statul membru gazdă informațiile privind denumirea și sediul instituției emitente de monedă electronică, denumirea și sediul distribuitorului, respectiv numele și adresa acestuia, tipul serviciilor pe care intenționează să le presteze pe teritoriul statului membru gazdă și, după caz, identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea distribuitorului și structura organizatorică a acestuia.

(3)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot distribui și răscumpăra monedă electronică prin intermediul distribuitorilor de la data la care Banca Națională a României realizează notificarea potrivit alin. (2) și informează solicitantul asupra acestui fapt.

Art. 52

Dispozițiile art. 49 și 50 se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică intenționează să presteze servicii de plată pentru prima dată într-un alt stat membru, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct.

Art. 53

(1)

Instituțiile emitente de monedă electronică, persoane juridice române, pot emite monedă electronică și/sau presta servicii de plată în state terțe prin înființarea unei sucursale, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României în aplicarea prezentului capitol.

(2)

Instituțiile emitente de monedă electronică pot utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică în state terțe, potrivit reglementărilor emise de Banca Națională a României.

Art. 54

Banca Națională a României reglementează condițiile în care poate înscrie în registrul prevăzut la art. 60 sucursala stabilită într-un stat terț și documentația care trebuie să însoțească cererea în vederea înscrierii.

Art. 55

Banca Națională a României poate respinge cererea de înregistrare formulată în baza dispozițiilor art. 54 dacă, pe baza informațiilor deținute și a documentației prezentate de instituția emitentă de monedă electronică, consideră că

a)

instituția emitentă de monedă electronică nu dispune de o situație financiară corespunzătoare în raport cu activitatea propusă

b)

cadrul de administrare, procedurile și mecanismele prevăzute la art. 10 coroborat cu art. 14 nu sunt adecvate

c)

cadrul legislativ existent în statul terț și/sau modul de aplicare a acestuia împiedică exercitarea de către Banca Națională a României a funcțiilor sale de supraveghere

d)

instituția emitentă de monedă electronică nu îndeplinește alte cerințe prevăzute de prezentul capitol și de reglementările emise în aplicarea acestuia.

Art. 56

(1)

Entitățile care emit monedă electronică și au sediul în state terțe nu pot presta activitate de emitere ori distribuire și/sau răscumpărare de monedă electronică și nu pot presta servicii de plată pe teritoriul României decât după constituirea unei instituții emitente de monedă electronică, persoană juridică română.

(2)

Fac excepție de la dispozițiile alin. (1) sucursalele entităților care emit monedă electronică și au sediul în acele state terțe cu care au fost încheiate acorduri la nivelul Uniunii Europene cu privire la regimul privind desfășurarea activității de emitere de monedă electronică și prestarea serviciilor de plată, prevederile acestor acorduri aplicându-se cu prioritate.

(3)

În aplicarea alin. (2), Banca Națională a României notifică Comisiei Europene orice autorizație acordată unei sucursale a unei instituții emitente de monedă electronică cu sediul într-un stat terț.

Secțiunea a 7-a

Procedura de notificare pentru desfășurarea activității pe teritoriul României de către instituțiile emitente de monedă electronică din alte state membre Procedura de notificare pentru desfășurarea activității pe teritoriul României de către instituțiile emitente de monedă electronică din alte state membre

Art. 57

(1)

O instituție emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate emite monedă electronică pe teritoriul României prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct, în baza notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2)

Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției emitente de monedă electronică, tipul serviciilor pe care intenționează să le presteze pe teritoriul României și, după caz, numele persoanelor responsabile pentru conducerea sucursalei și structura organizatorică a acesteia.

(3)

Ulterior notificării privind deschiderea unei sucursale realizate potrivit alin. (1), la cererea Băncii Naționale a României, Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și alte autorități relevante furnizează acesteia informații cu privire la riscul de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism pe care îl implică proiectul ce face obiectul notificării.

(4)

În situația în care din consultarea realizată potrivit alin. (3) rezultă motive întemeiate pentru a suspecta că prin deschiderea sucursalei ar putea crește riscul de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism ori în legătură cu proiectul de deschidere a sucursalei se efectuează, s-au efectuat ori s-a încercat efectuarea unor operațiuni de spălare a banilor sau de finanțare a actelor de terorism, Banca Națională a României informează în consecință autoritatea competentă din statul membru de origine.

Art. 58

(1)

O instituție emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate utiliza persoane fizice sau juridice pentru distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică pe teritoriul României în baza notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine.

(2)

Notificarea prevăzută la alin. (1) trebuie să cuprindă informații privind denumirea și sediul instituției emitente de monedă electronică, denumirea și sediul distribuitorului, respectiv numele și adresa acestuia, tipul serviciilor pe care intenționează să le presteze pe teritoriul României și, după caz, identitatea persoanelor responsabile pentru administrarea distribuitorului și structura organizatorică a acestuia.

Art. 59

(1)

Dispozițiile art. 57 se aplică în mod corespunzător în cazul în care instituțiile emitente de monedă electronică autorizate în alte state membre intenționează să presteze servicii de plată pentru prima dată pe teritoriul României, prin stabilirea unei sucursale ori în mod direct.

(2)

O instituție emitentă de monedă electronică autorizată într-un alt stat membru poate presta servicii de plată pe teritoriul României printr-un agent, în baza notificării transmise Băncii Naționale a României de autoritatea competentă din statul membru de origine, cu aplicarea în mod corespunzător a prevederilor art. 49, art. 50 alin. (2), art. 51-53 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 113/2009 , aprobată cu modificări prin Legea nr. 197/2010 , cu modificările și completările ulterioare.

Articolele următoare · 62 din 110
Legea nr. 127/2011 – text integral | LawChat