LEGE nr. 105 din 25 septembrie 1996 (*actualizată*) privind evidenta populației și cartea de identitate (actualizată până la data de 10 noiembrie 2003*)
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Evidenta cetățenilor români care domiciliază în România se tine după principiul locului de domiciliu al acestora, de Ministerul Administrației și Internelor, prin formațiunile de evidenta a populației, în cadrul Sistemului național informatic de evidenta a populației.
În sensul prezentei legi, prin formațiune de evidenta a populației se înțelege orice structura de aceasta specialitate, constituită și organizată de Ministerul Administrației și Internelor.
Sistemul național informatic de evidenta a populației reprezintă ansamblul activităților desfășurate cu mijloace informatice pentru ținerea evidentei persoanei, producerea, eliberarea și evidenta cărților de identitate, pașapoartelor, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor și a altor documente necesare persoanei în relațiile cu statul.
Registrul permanent de evidenta a populației este o parte componenta a Sistemului național informatic de evidenta a populației și se întocmește pe baza datelor de evidenta a persoanelor, în scopul cunoașterii numărului, structurii și miscarii populației pe teritoriul tarii.
Întocmirea, actualizarea, exploatarea și valorificarea datelor Registrului permanent de evidenta a populației se fac de Ministerul Administrației și Internelor, prin formațiunile de evidenta a populației.
Conținutul Registrului permanent de evidenta a populației se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administrației și Internelor.
Datele individuale referitoare la persoana fizica au caracter confidențial; în toate cazurile, acestea nu pot fi comunicate altor persoane fizice sau juridice decît în condițiile legii.
Registrul permanent de evidenta a populației funcționează în sistem deschis, servind ca suport unic pentru furnizarea de date, potrivit competentelor și drepturilor legale, pentru toate sistemele informatice din domeniul administrației publice centrale și locale, care prelucreaza date nominale privind persoana fizica.
Documentele prevăzute la art. 1 alin. (3) se eliberează în condițiile prezentei legi, respectiv ale reglementărilor privind regimul pașapoartelor, circulația pe drumurile publice sau, după caz, ale altor acte normative care prevăd eliberarea de către Ministerul Administrației și Internelor a unor documente necesare persoanei.
Coordonarea activității de evidenta informatizata a persoanei, de producere, eliberare și evidenta a documentelor se asigura de Ministerul Administrației și Internelor prin Direcția generală de evidenta informatizata a persoanei.
Cetățenii români sunt luati în evidenta la naștere, pe baza datelor de stare civilă din actele de naștere, comunicate de autoritățile administrației publice locale. Comunicarea se face la formatiunea de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu.
Fiecărei persoane fizice i se atribuie, începând de la naștere, un cod numeric personal care se înscrie în actele și certificatele de stare civilă și se preia în celelalte acte cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum și în Registrul permanent de evidenta a populației.
Codul numeric personal reprezintă un număr semnificativ ce individualizează o persoană fizica și constituie singurul identificator pentru toate sistemele informatice care prelucreaza date nominale privind persoana fizica.
Gestionarea și verificarea atribuirii codului numeric personal revine Ministerului Administrației și Internelor, prin formațiunile de evidenta a populației.
Actualizarea datelor Registrului permanent de evidenta a populației se realizează de formațiunile de evidenta informatizata a persoanei pe baza documentelor prezentate de persoana fizica în cauza sau comunicate, în situațiile prevăzute de lege, de ministere și de alte autorități ale administrației publice centrale și locale, potrivit atribuțiilor ce le revin, în legătură cu situația persoanei fizice.
Fișele de evidenta a populației, precum și fișele de apartament ce constituie exemplarul II al cărților de imobil, pentru clădirile cu destinația de locuinta, din mediul urban, întocmite și actualizate până la data de 1 iulie 2000, vor fi conservate și păstrate de către formațiunile de evidenta informatizata a persoanei, urmând să fie exploatate și utilizate pentru furnizarea unor date, la solicitarea persoanelor fizice și juridice, precum și a instituțiilor interesate, în condițiile legii.
Datele nominale privind persoana fizica se comunică de către
primării localităților, pentru nascutii vii, pentru modificări intervenite în statutul civil al persoanei fizice și pentru decedati
Ministerul Justiției, pentru cei care dobândesc sau pierd cetățenia română
instanțele judecătorești ale căror hotărâri au rămas definitive și irevocabile, pentru modificări intervenite ca urmare a divorțului și pentru cei supuși interdicției de a părăsi o localitate sau de a se afla într-o localitate
Ministerul Afacerilor Externe, pentru repatriati și pentru cei care dețin statutul de cetățean român cu domiciliul în străinătate.
Formatiunea de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu al persoanei fizice comunică acesteia, la cerere, date din Registrul permanent de evidenta a populației.
Formatiunea de evidenta a populației poate comunică, la cerere, unei persoane fizice sau juridice, date de stare civilă, domiciliul sau reședința altei persoane fizice, numai după ce a obținut consimțământul scris al acesteia.
Consimțământul prevăzut la alin. (2) nu este necesar când exista un temei legal justificat.
Comunicarea datelor din evidenta populației la cererea persoanelor fizice și juridice, precum și transmiterea unor date pentru crearea, întreținerea, actualizarea sau exploatarea bazelor de date aparținând altor sisteme informatice se face, cu sau fără plata, în condițiile stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Se exceptează de la plata verificările în evidenta populației pentru datele de identificare a unor persoane, solicitate de instituțiile publice cu atribuții în domeniul apărării, siguranței naționale, ordinii publice și justiției, precum și în cel al realizării creanțelor bugetare prin modalitățile de executare silită prevăzute de lege, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora.
Se exceptează de la plata furnizarile de date din evidenta populației către
casele de asigurări de sănătate județene și a municipiului București, Casa de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, în scopul exercitării atribuțiilor legale ale acestora
Ministerul Finanțelor Publice, în scopul urmăririi impozitului pe venit datorat de persoanele fizice.
Cartea de identitate este documentul care se eliberează cetățeanului român cu domiciliul în România, la împlinirea virstei de 14 ani, și cu care se face dovada identității și a domiciliului.
Cu cartea de identitate se poate face și dovada cetateniei române.
În relațiile dintre cetățeni și orice alte persoane fizice sau persoane juridice se folosesc, pentru legitimare și identificare, cărți de identitate valabile, potrivit legii.
Dovada identității, cetateniei române și a domiciliului minorului sub 14 ani se face cu certificatul de naștere al acestuia și cu cartea de identitate a părintelui sau a reprezentantului sau legal.
În sensul prezentei legi, prin cartea de identitate se înțelege și cartea de identitate provizorie.
Cartea de identitate se întocmește și se eliberează de către formatiunea de evidenta a populației de la locul de domiciliu sau reședința al persoanei fizice, pe baza cererii scrise a acesteia sau a reprezentantului sau legal - în cazul minorilor sau persoanelor fizice puse sub interdicție - și a documentelor cu care, potrivit legii, se face dovada numelui, stării civile, cetateniei române, a domiciliului și, după caz, a situației militare.
Cu cel puțin 15 zile înainte de împlinirea virstei de 14 ani, persoana fizica în cauza ori reprezentantul sau legal trebuie să solicite formatiunii de evidenta a populației eliberarea cărții de identitate, prezentind, după caz, documentele menționate la art. 11.
Minorilor, care, la împlinirea virstei de 14 ani, se găsesc internati în unități de protecție socială, li se eliberează cărți de identitate prin grija administrației unităților respective, de către formațiunile de evidenta a populației pe raza cărora funcționează unitățile de protecție socială.
În situația în care părinții celor prevăzuți la alin. (1) nu sunt cunoscuți, la rubrica "domiciliu" se înscrie adresa unității de protecție socială respective.
Pentru copiii orfani, abandonați, institutionalizati în unități de ocrotire și protecție socială, precum și pentru persoanele în vârsta care nu au venituri proprii și sunt internate în unități sanitare și de protecție socială cheltuielile pentru eliberarea cărții de identitate vor fi suportate de instituțiile în subordinea cărora se afla respectivele unități.
Cartea de identitate se eliberează cu termen de valabilitate de 10 ani.
De la împlinirea virstei de 55 de ani, cartea de identitate se eliberează fără termen de valabilitate.
Orice modificări, adaugari sau mențiuni, altele decît cele prevăzute de lege, înscrise în cartea de identitate, sunt interzise și atrag nulitatea sa.
Politistul care constata una dintre situațiile prevăzute la alin. (1) este obligat sa retina cartea de identitate și sa o depună la formatiunea de evidenta a populației.
În situațiile prevăzute la alin. (1), nulitatea se constata de către orice formațiune de evidenta a populației.
Personalul celorlalte autorități publice abilitate prin lege sa legitimeze persoane fizice, în cazul stabilirii uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1), este obligat sa anunțe cea mai apropiată unitate de poliție.
O noua carte de identitate se eliberează
la expirarea termenului de valabilitate
dacă s-au modificat numele sau prenumele titularului, prenumele părinților, data sau locul nașterii
în cazul schimbării domiciliului
în cazul deteriorării
în cazul distrugerii, pierderii sau furtului
la expirarea sau revocarea interdicției titularului de a se afla în anumite localități
când fotografia din cartea de identitate nu mai corespunde cu fizionomia titularului
în cazul anulării.
Cu cel puțin 15 zile înainte de expirarea termenului de valabilitate a cărții de identitate, persoana fizica în cauza ori reprezentantul sau legal are obligația să solicite formatiunii de evidenta a populației eliberarea unei noi cărți de identitate, prezentind, după caz, documentele prevăzute la art. 11.
În termenul de 15 zile de la producerea uneia dintre situațiile prevăzute la alin. (1) lit. b) - h), persoana fizica în cauza este obligată să solicite formatiunii de evidenta a populației eliberarea unei noi cărți de identitate.
Cartea de identitate provizorie se eliberează persoanei fizice care nu poseda toate actele necesare în vederea eliberării cărții de identitate.
Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabilește de formatiunea de evidenta a populației, dar nu poate depăși un an.
În cartea de identitate se pot face mențiuni de către lucrătorii formatiunilor de evidenta informatizata a persoanei, referitoare la stabilirea reședinței, iar în baza comunicării scrise a organelor abilitate, și cu privire la interdicția de a se afla în anumite localități sau de a părăsi localitatea de domiciliu.
Cartea de identitate a persoanei fizice reținute, arestata preventiv sau care executa pedepse privative de libertate se păstrează de administrația aresturilor ori a penitenciarelor și se restituie la punerea în libertate a titularilor acesteia.
Cartea de identitate a persoanei fizice internate în instituții de reeducare și de protecție socială se păstrează, pe durata internării, de către administrația acestor instituții.
Titularii cărților de identitate, precum și autoritățile publice prevăzute la art. 19 sunt obligate sa ia măsuri pentru a evita deteriorarea, distrugerea, pierderea sau furtul acestora.
Furtul cărții de identitate trebuie reclamat de către persoanele fizice și autoritățile publice menționate în alin. (1) unității de poliție pe raza căreia s-a produs, în termen de 24 de ore de la constatare, iar pierderea sau distrugerea, la formatiunea de evidenta a populației de la locul de domiciliu sau reședința a titularului.
Persoana care găsește o carte de identitate este obligată sa o depună, în termen de 48 de ore, la cea mai apropiată unitate de poliție.
Are obligația sa predea cartea de identitate
persoana care pierde cetățenia română ori căreia i s-a aprobat stabilirea domiciliului în străinătate, la formatiunea de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu, o dată cu primirea pasaportului
persoana care deține cartea de identitate a unei persoane decedate, la ofițerul stării civile, o dată cu înregistrarea decesului. Ofițerul stării civile este obligat sa predea cărțile de identitate primite, la formatiunea de evidenta a populației, în termen de 30 de zile de la primirea acestora
persoana care a pierdut sau căreia i s-a furat actul de identitate și ulterior l-a găsit, dacă i s-a eliberat între timp carte de identitate. Aceasta este obligată ca în termen de 48 de ore sa predea actul de identitate găsit formatiunii de evidenta informatizata a persoanei de la locul de domiciliu sau de reședința.
Cartea de identitate a unei persoane fizice nu poate fi reținută în afară cazurilor prevăzute în prezenta lege.
Este interzisă darea sau primirea cărții de identitate drept garanție pentru prestarea unor servicii, pentru încredințarea unor bunuri și valori, pentru plata datoriilor sau în alte scopuri.
Cetățenii români cu domiciliul în România au dreptul să-și stabilească sau să-și schimbe domiciliul ori reședința în orice localitate din țara, în condițiile legii.
Persoanele fizice prevăzute la alin. (1) nu pot avea, în același timp, decît un singur domiciliu și o singura reședința. În cazul în care acestea dețin mai multe locuințe își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele.
Domiciliul persoanelor fizice prevăzute în art. 24 este la adresa din localitatea unde acestea își au locuinta statornică.
Domiciliul minorului este la părinții săi sau la acela dintre părinți la care el locuiește statornic.
Domiciliul minorului încredințat de instanța judecătorească unei alte persoane rămâne la părinții săi, iar în cazul în care aceștia au domiciliile separate și nu se înțeleg, instanța judecătorească decide la care dintre ei va avea domiciliul minorul.
Domiciliul minorului este la reprezentantul sau legal, în cazul în care numai unul dintre părinții săi îl reprezintă ori în cazul în care se afla sub tutela. (5) Dispozițiile alin. (4) se aplică și în cazul persoanei fizice puse sub interdicție.
Reședința este locuinta la care persoanele prevăzute în art. 24 locuiesc temporar, alta decît cea de domiciliu.
Stabilirea domiciliului sau, după caz, înscrierea mențiunii de stabilire a reședinței în cartea de identitate se face la cererea persoanei fizice interesate, care declara pe propria răspundere adresa la care are locuinta asigurata.
Declarația se da în scris și se semnează în fața unei persoane autorizate din cadrul formatiunii de evidenta a populației.
Pentru minorii și persoanele fizice puse sub interdicție, declarația prevăzută la alin. (2) se da și se semnează de părinți sau de reprezentanții lor legali.
În cazurile de imposibilitate de scriere sau de semnare se face mențiune despre aceasta.
Abrogat.
Persoana care își schimba domiciliul este obligată ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresa, să se prezinte la formatiunea de evidenta a populației pentru eliberarea unei noi cărți de identitate.
Persoana care locuiește temporar mai mult de 45 de zile la alta adresa decît cea de domiciliu este obligată să se prezinte la formatiunea de evidenta a populației pentru înscrierea, în cartea de identitate și în documentele de evidenta, a mențiunii de stabilire a reședinței.
Mențiunea de stabilire a reședinței se acordă pentru perioada solicitată, dar nu mai mare de un an, și are valabilitate pe timpul cît persoana locuiește la reședința stabilită. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi mențiuni de stabilire a reședinței.
Se exceptează de la obligația prevăzută la art. 29
persoana care locuiește o perioadă mai mare decît cea prevăzută la art. 29 alin. (1), dar nu mai mult de 60 de zile, în interesul serviciului, la odihna sau tratament
elevul și studentul aflați în vacanta
persoana internată pentru îngrijirea sănătății
cadrul militar activ care locuiește în interesul serviciului în alta localitate decît cea de domiciliu, indiferent de durata.
Evidenta locatarilor prin cartea de imobil se tine în următoarele categorii de imobile
destinate cazarii în comun
care servesc total sau parțial ca locuinta, situate în municipii, orașe sau în comunele din zona de frontieră
care servesc total sau parțial ca locuinta, situate în celelalte localități, dacă dispun de mai multe unități locative.
Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile locatarilor imobilelor situate în incinta unităților militare, a sediilor misiunilor diplomatice și a oficiilor consulare sau în locuintele ocupate exclusiv de membrii acestora.
Organizarea activității de ținere a evidentei locatarilor prin cartea de imobil revine Ministerului Administrației și Internelor, prin unitățile de poliție. Proprietarul, administratorul de imobil sau unul dintre locatari, desemnat de aceștia, căruia i-a fost încredințată cartea de imobil, are obligația sa înscrie, pe baza cărților de identitate, persoanele care domiciliază sau au reședința în imobilul respectiv și sa o prezinte, la cerere, organelor abilitate ale Ministerului Administrației și Internelor.
Cartea de imobil se întocmește în doua exemplare, dintre care unul se păstrează la responsabilul cărții de imobil, iar celălalt la unitatea locală de poliție.
Persoanele care locuiesc în imobil sunt obligate să prezinte cartea de identitate responsabilului cărții de imobil, în vederea luării în evidenta.
Persoanele care își schimba domiciliul sau reședința sunt obligate sa ceara înscrierea în cartea de imobil, la noua locuinta, în termen de 5 zile de la sosire.
La hoteluri și alte locuri de cazare în comun, înscrierea în cartea de imobil se face la sosire, prin grija proprietarului sau administratorului acestora, după caz.
Unitățile de protecție socială, casele de copii, școlile de reeducare, alte instituții sau persoane fizice care interneaza, primesc pentru îngrijire sau gazduire persoane care nu poseda acte de identitate și, datorită stării fizice sau psihice în care se afla, nu pot fi identificate sunt obligate sa anunțe imediat formatiunea de evidenta a populației de care aparțin, în vederea luării acestora în evidenta provizorie, până la stabilirea identității lor.
În cazul în care, în condițiile legii, se schimba denumirea unor unități administrativ-teritoriale sau a unor localități, precum și în situația în care se aproba reorganizarea sau trecerea în alt rang a unei unități administrativ-teritoriale, cheltuielile pentru schimbarea cărții de identitate și a celorlalte documente prevăzute de prezenta lege se suporta din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor.
În cazul în care se schimba denumirea strazilor, cheltuielile pentru schimbarea cărții de identitate și a celorlalte documente prevăzute de prezenta lege se suporta din bugetele locale.
Pentru eliberarea actelor de identitate persoanelor reținute sau arestate care nu poseda asemenea documente și care nu dispun de mijloace financiare, precum și persoanelor cu handicap și celor fără venituri, șeful serviciului public comunitar de evidenta a persoanelor poate acorda scutire de la plata cheltuielilor de producere și eliberare a actelor de identitate.
Încălcarea dispozițiilor prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea civilă, materială, disciplinară, contravențională sau penală a persoanelor vinovate.
Declararea necorespunzătoare a adevărului privind domiciliul sau reședința constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit dispozițiilor din Codul penal.
Constituie contravenții și se sancționează după cum urmează
nerespectarea dispozițiilor art. 47, cu amendă de la 250.000 lei la 400.000 lei
nerespectarea dispozițiilor art. 12, art. 16 alin. (2) și (3), art. 20, art. 21 și ale art. 31 alin. (3), cu amendă de la 250.000 lei la 500.000 lei
nerespectarea dispozițiilor art. 13 alin. (1), art. 22, 23 și ale art. 32-35, cu amendă de la 400.000 lei la 800.000 lei
nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin. (1), ale art. 28, 29 și 45, cu amendă de la 750.000 lei la 1.500.000 lei.
Constatarea contravențiilor prevăzute la art. 39 se face de către personalul anume desemnat din Ministerul Administrației și Internelor, care aplica și amenda.
Forma și conținutul cărții de identitate, a cărții de imobil și a fisei de evidenta a populației se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administrației și Internelor.
În scopul asigurării resurselor financiare necesare pentru producerea documentelor prevăzute la art. 1 alin. (3), Ministerul Administrației și Internelor prevede sumele necesare, anual, în mod distinct, în bugetul de venituri și cheltuieli al Direcției generale de evidenta informatizata a persoanei.
Veniturile realizate de Direcția generală de evidenta informatizata a persoanei prin furnizarea datelor din Registrul permanent de evidenta a populației, din producerea și eliberarea documentelor, precum și din valorificarea imprimatelor tipizate, necesare pentru aceste activități, se rețin ca venituri extrabugetare, cu titlu permanent, care vor fi utilizate pentru acoperirea cheltuielilor materiale și de capital.
Dotarea Direcției generale de evidenta informatizata a persoanei se realizează prin grija Ministerului Administrației și Internelor, din producția interna și din import.
Tehnica, echipamentele, aparatura, softul și materialele procurate din import sunt scutite de la plata taxelor vamale.
Formațiunile de evidenta a populației comunică direcțiilor județene de statistica sau, după caz, Direcției generale de statistica a municipiului București, datele necesare pentru statistica demografică, referitoare la persoanele fizice care își schimba domiciliul ori reședința dintr-o localitate în alta sau dintr-un sector în altul, în municipiul București.
Forma și cuprinsul imprimatelor folosite pentru comunicarea datelor, precum și periodicitatea și circuitul lor se stabilesc de Ministerul Administrației și Internelor și Comisia Naționala pentru Statistica.
Cererile misiunilor diplomatice și oficiilor consulare acreditate în România și ale misiunilor diplomatice și oficiilor consulare de cariera ale României, referitoare la identificarea unor persoane fizice, se soluționează de către Ministerul Administrației și Internelor, prin Direcția de evidenta a populației.
Persoana care din diferite motive locuiește la alta adresa decît cea menționată în buletinul de identitate este obligată, ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să solicite formatiunii de evidenta a populației înscrierea adresei unde domiciliază efectiv.
Până la preschimbarea în totalitate a actualelor buletine de identitate, în acestea se pot face mențiuni cu privire la schimbarea numelui și prenumelui părinților, data sau locul nașterii, de către primari și alte persoane care, potrivit legii, îndeplinesc funcția de ofițer al stării civile.
Persoana care nu are menționat codul numeric personal în buletinul de identitate este obligată să se prezinte, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la formatiunea de evidenta a populației, de la locul de domiciliu, pentru transcrierea acestuia din fișa personală de evidenta.
Ministerul Administrației și Internelor împreună cu Departamentul pentru Administrație Publică Locală, Ministerul Justiției și cu Ministerul Afacerilor Externe vor elabora, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, norme metodologice pentru stabilirea conținutului, fluxului documentelor și a nomenclatoarelor unitare, care să asigure ținerea în actualitate a evidentei și Registrului permanent de evidenta a populației.
Organizarea activității de eliberare a cărților de identitate, procedura de preschimbare esalonata a buletinelor de identitate actuale, precum și aspectele privind termenele de valabilitate a acestora se vor stabili prin hotărâre a Guvernului.
La data intrării în vigoare a prezentei legi, Legea nr. 5/1971 cu privire la actele de identitate ale cetățenilor români, precum și procedura schimbării domiciliului și a reședinței și orice alte dispoziții contrare se abroga. ------------- Art. 18 din ORDONANTA nr. 83 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 1 septembrie 2001 menționează, la alin. (2): "Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe prevederile ( ) Legii nr. 105/1996 privind evidenta populației și cartea de identitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 30 septembrie 1996, cu modificările și completările ulterioare, ( ) se modifica în mod corespunzător." Anexa 1 din ORDONANTA nr. 84 din 30 august 2001 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 544 din 1 septembrie 2001 menționează: "L I S T A cuprinzând actele normative care se modifica corespunzător prevederilor prezentei ordonanțe: ( ) 8. Legea nr. 105/1996 privind evidenta populației și cartea de identitate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 30 septembrie 1996, cu modificările și completările ulterioare." A se vedea și ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 64 din 28 iunie 2003 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 464 din 29 iunie 2003.