HOTĂRÎRE nr. 220 din 30 aprilie 1992 privind aprobarea principiilor de baza ale Statutului medicului în România
Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială.
Anexa nr. 1
PRINCIPIILE DE BAZA ale Statutului medicului în România
1. Medicul este absolventul unui institut superior medical recunoscut de lege, calitate care îi conferă dreptul de inițiativa și decizie în exercitarea actului medical
Medicul poarta deplina răspundere a actului medical
Medicul practician, prin natura umanitara și liberala a profesiunii sale, nu este funcționar public și nici nu va putea fi asimilat funcționarului public
Medicii încadrați în unități medico-sanitare din rețeaua publică vor respecta obligațiile ce decurg din reglementările legale sanitare, din prevederile contractului de muncă și ale reglementărilor de ordine interioară.
Profesiunea medicală, indiferent dacă este organizată și exercitată în sistem public sau privat, are ca scop prevenirea imbolnavirilor, promovarea, menținerea și recuperarea sănătății individului și a colectivității.
Conținutul activității medicului consta în: a) promovarea sănătății și profilaxia imbolnavirilor
stabilirea diagnosticului și indicarea tratamentului bolilor
efectuarea nemijlocită a procedurilor diagnostice și terapeutice cuprinse în competentele profesionale
educația pentru sănătate
recuperarea medicală
expertiza medicală
învățămînt și cercetare medicală.
1. Profesiunea medicală este umanitara prin faptul ca orice act medical se exercită în interesul sănătății individului și al colectivității
În orice condiții de exercitare a profesiunii medicale, medicul trebuie să dovedească disponibilitate, corectitudine, devotament și respect față de fiinta umană.
1. În exercitarea profesiunii medicale, în sistem public sau privat, medicul se bucura de toată independenta profesională, ca o prerogativa a profesiei în interesul sănătății bolnavului. Decizia medicală nu poate fi supusă nici unei constrîngeri administrative sau de alta natură
Problemele de etica profesională rezultate din subordonarea ierarhica vor fi stabilite prin Codul deontologic medical.
Răspunderea ce deriva din exercitarea actului medical este profesională.
1. Medicul este obligat sa păstreze secretul profesional
Informațiile deținute de medic despre o anumită persoana, obținute în urma exercitării profesiunii sale, nu poate fi impartasita unui terț. Excepțiile sînt stabilite prin lege.
Medicul are ca obligație profesională și morala permanenta menținere a calificării la nivelul cunoștințelor curente ale profesiunii, în acord cu progresele stiintelor medicale și generale.
Medicul are îndatorirea fundamentală de a acorda asistența medicală de urgenta, indiferent de situația sau locul unde se găsește.
Relațiile între medici se întemeiază pe corectitudine, colaborare, respect reciproc, solidaritate de breasla, potrivit Codului deontologic medical.
1. Relațiile medicului cu farmacistul se desfășoară în spirit de colaborare, în limitele competentelor specifice stabilite
Medicul colaborează cu personalul paramedical cu pregătire superioară din sistemul sanitar, responsabilitățile decurgind din activitatea desfășurată conform competentelor specifice
Medicul organizează și controlează activitatea personalului mediu sanitar și ajutator din subordine
Medicul stabilește necesitățile de perfecționare, instruieste și apreciază pregătirea cadrelor medii din subordine.
1. Relațiile medic-pacient se fundamentează pe dreptul optional al pacientului, exercitat în condițiile legii, și se întemeiază pe respect și încredere reciprocă
Medicul este dator sa informeze pacientul sau reprezentanții săi legali asupra unor eventuale riscuri ale actului medical, precum și asupra unui eventual refuz al actului medical.
Costul actului medical va fi suportat de individ sau de societate, în condițiile reglementărilor legale.
Importanța și aportul social ale corpului medical constituie criteriul fundamental al aprecierii morale și materiale ale medicului de către societate.
Medicul colaborează cu reprezentanții cultelor și ai instituțiilor de caritate și binefacere în interesul pacientilor, respectîndu-se specificitatea și responsabilitatea fiecărei instituții, precum și opțiunea bolnavului.
1. Ordinul Medicilor constituie forma superioară de organizare profesională, nonguvernamentala, a întregului corp medical, ce va fi institutionalizata și reglementată potrivit legii
Ordinul Medicilor are ca scop apărarea prestigiului profesional al corpului medical, inclusiv în relațiile cu mass-media, cît și a intereselor bolnavilor
Ordinul Medicilor este organizat pe baza principiilor eligibilității și ierarhiei
Ordinului Medicilor i se acordă, potrivit legii, în domeniul profesiunii medicale, competentele normative, administrative și jurisdicționale
Ordinul Medicilor se pronunța, în condițiile legii, asupra competentei profesionale a oricărui medic
Ordinul Medicilor poate reprezenta membrii săi în relațiile medicilor cu asociațiile științifice, sindicatele, cu asociațiile și instituțiile de asigurare a sănătății, precum și cu alte organizații, asociații și fundații.
1. Culpa profesională se stabilește fie de organismele Ordinului Medicilor, fie de organele de justiție, în raport cu gravitatea faptelor și consecințele ce decurg din acestea
Ordinul Medicilor poate exprima și susține în fața oricărei autorități punctul sau de vedere în situațiile privind culpa medicală.
Medicii militari, și după caz, civili, din rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului de Interne, a Ministerului Justiției - Direcția Generală a Penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informații și Ministerului Transporturilor, sînt obligați să respecte, pe lîngă prevederile și principiile prezentului statut, reglementările legale specifice din domeniul acestor instituții.
Prezenta hotărîre își produce efectele pînă la intrarea în vigoare a legii privind aprobarea Statutului medicului în România și a Ordinului Medicilor.
Orice dispoziție contrară prezentei hotărîri își încetează aplicabilitatea. -----------