Decizia nr. 8/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Florin Popa în Dosarul nr. 373/35/2017/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.024D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.615D/2021, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Gheorghe Bece în Dosarul nr. 122/54/2017/a1 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.615D/2021 la Dosarul nr. 1.024D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă deciziile Curții Constituționale nr. 566 din 15 septembrie 2015, paragraful 19, și nr. 204 din 29 aprilie 2013.

Prin încheierile din 19 noiembrie 2020 și 17 martie 2021, pronunțate în dosarele nr. 373/35/2017/a1 și nr. 122/54/2017/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Florin Popa și de Gheorghe Bece în cauze având ca obiect soluționarea recursurilor declarate de autorii excepției de neconstituționalitate împotriva unor sentințe civile pronunțate de Curtea de Apel Oradea — Secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv de Curtea de Apel Craiova — Secția de contencios administrativ și fiscal, prin care au fost respinse acțiunile acestora privind anularea rapoartelor de evaluare întocmite de Agenția Națională de Integritate în 2017, respectiv 2016, rapoarte prin care s-a reținut starea de incompatibilitate a autorilor excepției, deoarece pe durata mandatului de viceprimar, respectiv de primar au făcut parte din consilii de administrație ale unor școli gimnaziale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 147 alin. (1), deoarece art. 4 din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, a fost declarat neconstituțional, inclusiv sub aspectul sesizării Agenției Naționale de Integritate din oficiu. Prin urmare, dispozițiile criticate din Legea nr. 176/2010, care prevăd modalitatea sesizării din oficiu în activitatea de evaluare a Agenției Naționale de Integritate, sunt neconstituționale, întrucât deciziile Curții Constituționale constituie izvor de drept și au putere pentru viitor pentru toți subiecții de drept. Astfel, consecința juridică a declarării unui text de lege ca fiind neconstituțional constă în suspendarea lui pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale și încetarea producerii efectelor juridice ale acestuia după această perioadă.

În concluzie, având în vedere că art. 12 din Legea nr. 176/2010 prevede același mod de sesizare din oficiu, care fusese declarat neconstituțional cu mai mult de 45 de zile în urmă (la data de 5 mai 2010, data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010) și, ca atare, abrogat definitiv, se susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în raport cu art. 147 alin. (1) din Constituție.

Înalta Curte de Casație și Justiție — Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (1) din Constituție, având în vedere că Agenția Națională de Integritate desfășoară o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, activitate care se concretizează prin întocmirea unor rapoarte. Prin urmare, textul criticat stabilește doar norme procedurale cu privire la modalitatea de declanșare a activității de verificare desfășurate de Agenția Națională de Integritate, ceea ce nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul și-a exprimat opinia în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.615D/2021, arătând că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, așa cum a constatat și Curtea Constituțională prin deciziile nr. 663 din 26 iunie 2012, nr. 210 din 29 aprilie 2013, nr. 566 din 15 septembrie 2015, nr. 477 din 30 iunie 2016 și nr. 388 din 18 iunie 2020.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 12 alin. (1) și (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, dispoziții care au următorul conținut: „(1) Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 233/2002.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și în art. 147 alin. (1) privind deciziile Curții Constituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat cu privire la dispozițiile criticate prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 596 din 21 august 2012, Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 aprilie 2015, Decizia nr. 566 din 15 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015, sau Decizia nr. 243 din 15 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1012 din 3 noiembrie 2025.

În ceea ce privește criticile potrivit cărora activitatea Agenției Naționale de Integritate prezintă elementele specifice activității de cercetare penală sau instanțelor de judecată, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, precitată, că Agenția Națională de Integritate desfășoară doar o activitate de evaluare a declarațiilor de avere, a datelor, a informațiilor și a modificărilor patrimoniale intervenite, a intereselor și a incompatibilităților pentru persoanele prevăzute de lege, fără a desfășura o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la dispozițiile Legii nr. 144/2007 (a se vedea, în același sens, Decizia nr. 1.606 din 15 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 106 din 9 februarie 2012).

Curtea a mai constatat, prin Decizia nr. 663 din 26 iunie 2012, că funcția jurisdicțională se caracterizează prin instituirea puterii organului de jurisdicție de a spune dreptul, de a soluționa printr-o hotărâre învestită cu puterea lucrului judecat un conflict cu privire la întinderea unor drepturi subiective și de a dispune, în condițiile legii, măsuri restrictive. Această funcție se circumscrie activității jurisdicționale propriu-zise care se exercită numai la cerere în cadrul unei proceduri formale caracterizate prin publicitate, contradictorialitate și oralitate. Prin urmare, având în vedere aceste elemente, Curtea a constatat că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, deoarece se realizează și din oficiu în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate și deoarece în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică a căror finalitate conferă dreptul de sesizare a instanțelor de judecată sau, după caz, a altor autorități și instituții competente în vederea dispunerii măsurilor prevăzute de lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Având în vedere acestea, precum și faptul că Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de judecată, în sensul celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 referitoare la dispozițiile Legii nr. 144/2007, dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 1 alin. (5) și ale art. 147 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,