Decizia nr. 733/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 alin. (2)-(4) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Aurel Barz în Dosarul nr. 938/108/2021 al Tribunalului Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.756D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Cu privire la critica raportată la art. 16 din Constituție, privind diferența valorică a indicelui de corecție de la an la an, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 291 din 28 mai 2024, paragraful 13. Referitor la critica potrivit căreia indicele de corecție se acordă o singură dată, fără actualizare pentru vechii pensionari, invocă cele reținute prin Decizia Curții Constituționale nr. 546 din 29 octombrie 2024, paragraful 17.

Prin Încheierea din 11 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 938/108/2021, Tribunalul Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Aurel Barz într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind recalcularea pensiei.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că s-a pensionat în anul 2012, aplicându-i-se un indice de corecție de 1,17 la calculul pensiei, conform dispozițiilor art. 170 din Legea nr. 263/2010. Nemulțumirea sa constă în faptul că, dacă s-ar fi pensionat în anul 2021, pentru același punctaj mediu anual calculat în condițiile art. 95 din Legea nr. 263/2010, pensia sa ar fi fost mai mare, prin aplicarea indicelui de corecție de 1,41 aferent acestui an.

În consecință, susține că prin aplicarea prevederilor art. 170 alin (2), (3), (3^1) și (4) din Legea nr. 263/2010 este încălcat art. 16 alin. (1) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii. Amintește că prevederea constituțională cu privire la egalitatea cetățenilor în fața legii este reiterată ca principiu și în art. 2 lit. d) din Legea nr. 263/2010.

Consideră că dispozițiile de lege criticate creează o discriminare în ceea ce privește calculul cuantumului pensiei în funcție de data pensionării. Astfel, persoane „aflate în aceeași situație juridică” (același punctaj determinat în baza principiului contributivității, pensionare la împlinirea vârstei standard de pensionare, aceleași condiții de muncă etc.), deși s-au pensionat în baza aceleiași legi, respectiv Legea nr. 263/2010, au pensii diferite în funcție de anul în care s-au înscris la pensie. Apreciază că aceasta înseamnă discriminare pe motiv de vârstă: pensionarii mai bătrâni au pensii mai mici decât pensionarii mai tineri.

Autorul excepției arată că, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 702 din 31 octombrie 2019, indicele de corecție a fost prevăzut de legiuitor în scopul de a „compensa consecințe negative”, respectiv pentru a respecta principiul egalității și nediscriminării reglementat de Legea nr. 263/2010. Scopul urmărit de legiuitor nu a fost atins pentru că aplicarea dispozițiilor de lege criticate generează inegalitate de tratament pentru pensionarii înscriși la pensie în baza aceleiași legi. Pentru a face o trecere de la Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale la Legea nr. 263/2010, raportul între câștigul salarial mediu brut realizat și valoarea unui punct de pensie în vigoare la data înscrierii la pensie, respectiv indicele de corecție, ar trebui să fie unul constant de la an la an. Un raport diferit de la an la an determină o discriminare între pensionarii înscriși la pensie în baza Legii nr. 263/2010. De asemenea, generează o discriminare între pensionarii nou-înscriși la pensie și cei aflați în plată.

Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile art. 170 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care prevăd că începând cu anul 2013 câștigul salarial mediu brut realizat, prevăzut la alin. (1) al aceluiași articol, este cel definitiv, cunoscut în anul precedent celui în care se deschide dreptul la pensie pentru anul calendaristic anterior, comunicat de Institutul Național de Statistică, determină „o discriminare de la an la an” a persoanelor aflate în aceeași situație juridică. Astfel, prin aplicarea unui indice de corecție diferit în ani diferiți de înscriere la pensie, pensionarii care au același punctaj determinat în baza art. 95 din Legea nr. 263/2010 pe criteriu de contributivitate ajung să aibă pensii diferite.

Autorul excepției consideră că pentru a nu produce discriminări pe motiv de vârstă, indicele de corecție trebuie să fie constant în timp sau actualizat pentru toți pensionarii aflați în plată. Susține că sintagma „o singură dată, la înscrierea inițială la pensie” cuprinsă în art. 170 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, care exclude actualizarea valorii indicelui de corecție, este neconstituțională pentru că are ca efect discriminarea pe motiv de vârstă.

Autorul excepției arată și că alin. (3^1) al art. 170 din Legea nr. 263/2010 a fost introdus prin Legea nr. 160/2017 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice pentru a preveni discriminarea și prevede că în situația în care indicele de corecție rezultat în urma aplicării prevederilor art. 170 alin. (1) și (2) este mai mic decât cel precedent calculat, se păstrează acesta din urmă. Această completare a art. 170 din Legea nr. 263/2010 confirmă faptul că legiuitorul a constatat că modul de calcul al indicelui de corecție prevăzut de alin. (2) poate genera discriminări. Introducerea acestui nou alineat nu a rezolvat însă complet problema discriminării, ci „a rezolvat doar ca persoanele înscrise la pensie — pensionarii mai tineri — să nu fie discriminate în raport cu persoanele înscrise la pensie în anii precedenți – pensionarii mai bătrâni. Nu a rezolvat însă problema persoanelor înscrise la pensie în anii anteriori — pensionarii mai bătrâni — în sensul ca acestea să nu fie discriminate în raport cu persoanele nou-înscrise la pensie.” Acest alineat al art. 170 confirmă posibilitatea efectului discriminatoriu în aplicarea indicelui de corecție, dar consolidează discriminarea pozitivă a noilor pensionari în raport cu vechii pensionari.

În sprijinul susținerilor sale, autorul excepției prezintă situația a patru pensionari înscriși la pensie în ani diferiți, din 2018 până în 2021, care au avut același punctaj mediu anual, determinat în condițiile art. 95 din Legea nr. 263/2010. Arată că, în anul 2021, vârsta pensionarului înscris la pensie în anul 2021 este de 65 de ani, a celui înscris la pensie în 2020 este de 66 de ani, a celui înscris la pensie în anul 2019 este de 67 de ani, iar a celui înscris la pensie în 2018 este de 68 de ani. Dacă cei patru pensionari au avut același punctaj mediu anual de un punct, determinat în baza art. 95 din Legea nr. 263/2010, rezultă că, aplicând principiul contributivității, datorită indicelui de corecție prevăzut de art. 170, care are valoarea de 1,15 pentru anul 2018, 1,20 pentru anul 2019, 1,41 pentru anii 2020 și 2021, la valoarea punctului de pensie pentru anul 2021 pensiile în plată în anul 2021 sunt următoarele: pensionarul în vârstă de 68 de ani are o pensie de 1 x 1,15 x 1.442 = 1.658 lei; pensionarul în vârstă de 67 de ani are o pensie de 1 x 1,20 x 1.442 = 1.730 lei; pensionarul în vârstă de 66 de ani are o pensie de 1 x 1,41 x 1.442 = 2.033 lei; pensionarul în vârstă de 65 de ani are o pensie de 1 x 1,41 x 1.442 = 2.033 lei. Cuantumul diferit al pensiilor celor patru pensionari care au aceeași situație juridică, dar vârste diferite, este efectul unui articol de lege discriminatoriu. Se observă totodată că între pensionarii în vârstă de 66 și 65 de ani nu există discriminare, datorită faptului că în anii 2020 și 2021 indicele de corecție a fost constant. În concluzie, dispozițiile art. 170 alin. (4) din Legea nr. 263/2010 consfințesc discriminarea rezultată din aplicarea art. 170 alin. (2), (3) și (3^1).

Tribunalul Arad — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul legal criticat fiind constituțional în raport cu criticile formulate.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 170 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Examinând motivarea autorului excepției, Curtea constată că acesta critică, în realitate, doar dispozițiile art. 170 alin. (2)-(4) din Legea nr. 263/2010, astfel că doar acestea vor fi supuse controlului de constituționalitate. De asemenea, Curtea observă că, ulterior sesizării sale, Legea nr. 263/2010 a fost abrogată prin art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023. Având în vedere însă cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să se pronunțe cu privire la constituționalitatea dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, incidente în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:

Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, în ceea ce privește pretinsa discriminare rezultată din împrejurarea că valoarea indicelui de corecție poate să varieze de la an la an, a statuat, în Decizia nr. 291 din 28 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 5 septembrie 2024, paragraful 13, că instituirea indicelui de corecție reprezintă prin excelență o măsură cu caracter social, luată de stat pentru atenuarea unei situații obiective, impuse de modificările de esență aduse sistemului de asigurări sociale de stat prin adoptarea Legii nr. 263/2010. Așa cum în mod repetat a amintit Curtea în jurisprudența sa, statul trebuie să beneficieze de o largă marjă de apreciere în ceea ce privește conținutul politicilor sale cu un pronunțat caracter social, așa cum este și măsura acordării indicelui de corecție celor pensionați după adoptarea Legii nr. 263/2010. Astfel, în paragraful 33 din Decizia nr. 670 din 19 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1157 din 6 decembrie 2021, Curtea a statuat că legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere în ceea ce privește adoptarea măsurilor de politică social-economică sau/și de protecție socială care este, în principiu, mai largă decât în alte sfere ale controlului de constituționalitate. O eventuală cenzură din partea Curții Constituționale a soluției privind cuantumul concret al indicelui de corecție care ar trebui acordat la data ieșirii la pensie după 1 ianuarie 2011 ar reprezenta o încălcare a prevederilor art. 61 alin. (1) și ale art. 142 din Constituție, care delimitează rolurile Parlamentului și ale Curții Constituționale în cadrul constituțional din România.

Cu referire la pretinsa discriminare izvorâtă din împrejurarea că legiuitorul a prevăzut acordarea indicelui de corecție o singură dată și că, deci, nu a prevăzut actualizarea acestuia, Curtea, prin Decizia nr. 546 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 3 iulie 2025, paragraful 17, a amintit că indicele de corecție reprezintă o măsură cu un caracter social, un instrument normativ a cărui utilizare de către legiuitor a fost determinată de un eveniment particular, și anume înăsprirea condițiilor de pensionare prin Legea nr. 263/2010 față de cele anterioare. Spre deosebire de alte măsuri sociale de protecție a cuantumului pensiei, cum este indexarea, prin care se urmărește protejarea cuantumului pensiilor față de efectele inflației, acest indice de corecție este „unic” tocmai datorită faptului că evenimentul care l-a generat are un caracter unic, și nu de continuitate, cum adesea este fenomenul inflaționist.

Așadar, prevederile alin. (3^1) al art. 170 din Legea nr. 263/2010 nu reprezintă o remediere legislativă a vreunei presupuse discriminări, așa cum consideră autorul prezentei excepții, ci o corelare a prevederilor alin. (1) și (2) ale art. 170 din Legea nr. 263/2010, de natură să înlesnească procedura de calculare a indicelui de corecție de către autoritățile administrative.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, soluțiile și considerentele deciziilor Curții Constituționale mai sus arătate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,