Decizia nr. 731/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1692 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Tache Rotaru în Dosarul nr. 1.509/121/2020 al Curții de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.707D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 549 din 29 octombrie 2024.

Prin Încheierea din 22 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.509/121/2020, Curtea de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Tache Rotaru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei acțiuni privind recalcularea pensiei, aflată în etapa procesuală a apelului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că s-a pensionat în temeiul Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, având o vechime în muncă de 48 de ani, dintre care peste 20 de ani în grupa I de muncă. Ca urmare, potrivit art. 14 din această lege, beneficia de o reducere a vechimii în muncă necesare obținerii dreptului la pensie, precum și de reducerea vârstei legale de pensionare.

Ulterior, după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, toate pensiile stabilite anterior acesteia au fost supuse unui proces de recalculare. Potrivit dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, precum și dispozițiilor art. 2 alin. (2) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, stagiile de cotizare au fost echivalate cu vechimea în muncă necesară prevăzută de legislația în temeiul căreia s-a deschis dreptul la pensie. Casele de pensii și instanțele de judecată nu au interpretat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 ca fiind dispoziții derogatorii și au folosit dispozițiile de drept comun privind vechimea în muncă necesare deschiderii dreptului la pensie, care reglementau vechimi în muncă mai mari.

Prin deciziile nr. 40 din 22 septembrie 2008 și nr. 11 din 25 mai 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secțiile Unite și, respectiv, Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a decis că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 au un caracter derogatoriu de la dreptul comun, iar vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului la pensie pentru persoanele cu 20 de ani în grupa I de muncă sau 25 de ani în grupa a II-a de muncă constituie stagii de cotizare reduse aplicabile în calcularea punctajului mediu anual în baza art. 2 alin. (2) și (3) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2005. Aceste decizii nu au fost puse în aplicare din oficiu de casele de pensii, astfel încât pensionarii au trebuit să formuleze acțiuni în justiție în vederea recalculării pensiilor cu stagiile de cotizare reduse, așa cum s-a dispus prin deciziile instanței supreme.

În vederea regularizării pensiilor, în anul 2015 a fost adoptată Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, prin care a fost introdus în această din urmă lege art. 169^1. Așa cum rezultă și din interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 69 din 15 octombrie 2018, alin. (3) din acest articol de lege a fost interpretat în sensul că elimină stagiile de cotizare reduse pentru deciziile aflate în plată la data de 31 decembrie 2015, stabilite prin lege sau hotărâri judecătorești.

Întrucât nici prin aceste din urmă prevederi legale nu s-a realizat o reglementare echitabilă în materie, a fost adoptată Legea nr. 221/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care a introdus art. 169^2 în Legea nr. 263/2010, articol prin care s-a cumulat beneficiul unui punctaj suplimentar cu cel al luării în calcul la stabilirea pensiei a unui stagiu de cotizare redus.

În practică, instanțele judecătorești, în acțiunile de recalculare a pensiilor cu stagiile de cotizare reduse la 20 de ani — în baza deciziilor nr. 40 din 22 septembrie 2008 și nr. 11 din 25 mai 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție — Secțiile Unite și, respectiv, Completul competent să judece recursul în interesul legii —, care s-au desfășurat după intrarea în vigoare a art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, au interpretat că recalcularea pensiilor cu acordarea atât a beneficiului stagiului de cotizare redus, cât și a punctajului suplimentar privește exclusiv deciziile în plată la 31 decembrie 2015 prin care pensiile erau calculate cu stagiile de cotizare reduse fie în baza unor dispoziții speciale, fie în baza unor hotărâri judecătorești, cu motivarea că prin Legea nr. 192/2015 au fost eliminate stagiile de cotizare reduse pentru persoanele care nu și-au dobândit acest drept până la intrarea în vigoare a legii.

Astfel, s-a statuat că dispozițiile art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 se referă strict la pensionarii din sistemul public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 din Legea nr. 263/2010. Interpretarea instanței de judecată este în sensul că persoanele care nu au obținut prin hotărâre judecătorească recunoașterea dreptului la stagiul de cotizare redus până la data de 31 decembrie 2015 și nu au intrat sub incidența art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 nu vor putea beneficia de dispozițiile art. 169^2 din aceeași lege.

Ca urmare, dispozițiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 sunt neconstituționale, întrucât creează un regim juridic discriminatoriu între persoane care au lucrat în aceeași perioadă și în aceleași condiții, având dreptul la stagii de cotizare reduse, doar pentru că unele dintre acestea nu au reușit să obțină hotărâri judecătorești de recunoaștere a stagiului de cotizare redus până la 31 decembrie 2015.

Curtea de Apel Galați — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că cele două categorii de persoane comparate de autorul excepției se află în situații diferite. Astfel, arată că în vreme ce pensionarii titulari ai dreptului prevăzut de art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 au beneficiat de stagiu de cotizare redus la calcularea pensiei, pensionarii care au beneficiat de majorările la care se face trimitere în art. 169^1 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 nu au avut parte de un stagiu de cotizare redus.

Pe de altă parte, nu se poate reține că există o discriminare creată de textul de lege criticat între persoanele pensionate înainte de 1 ianuarie 2011 și persoanele pensionate după această dată. Este adevărat că stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al celor pensionați anterior datei de 1 ianuarie 2011 este determinat de legea în vigoare la data recalculării pensiilor acestora, în vreme ce stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual al celor pensionați în temeiul Legii nr. 263/2010 este prevăzut de legea în vigoare la data calculării pensiilor acestora.

Cu alte cuvinte, același obiect, adică stagiul complet de cotizare luat în considerare la determinarea punctajului mediu anual, este reglementat în mod diferit. Deci s-ar putea spune că legiuitorul îi tratează diferențiat pe pensionari și asigurați. Pe de altă parte însă se reține că legea în vigoare la data recalculării pensiilor celor pensionați anterior datei de 1 ianuarie 2011 și legea în vigoare la data calculului pensiilor celor pensionați în temeiul Legii nr. 263/2010 reprezintă una și aceeași lege, adică Legea nr. 263/2010, respectiv anexa nr. 5 la lege și art. 56-59 din lege.

Rezultă că persoanele pensionate înainte de 1 ianuarie 2011 nu sunt discriminate față de cele pensionate ulterior acestei date, din punctul de vedere al legii aplicabile stagiului complet de cotizare care va fi luat în considerare la recalcularea, respectiv la stabilirea pensiilor.

Pentru cei pensionați anterior datei de 1 ianuarie 2011, efectele practice ale adoptării Legii nr. 192/2015 și, respectiv, a Legii nr. 221/2018 sunt următoarele: cei care, la data deschiderii drepturilor de pensie, au beneficiat de reducerea stagiilor de cotizare și care, din acest motiv, nu au beneficiat, până la data adoptării Legii nr. 192/2015, de majorările prevăzute de art. 169^1 alin. (2) și art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 vor avea două cuantumuri posibile ale pensiei. Astfel, ca urmare a recalculării, prin luarea în calcul a creșterii punctajelor anuale, se va obține fie un cuantum mai mare al acestora, fie un cuantum mai mic.

Dacă, în urma recalculării, prin aplicarea creșterii punctajelor anuale și a duratei stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010, cuantumul pensiei este mai mare, rezultă că beneficiul creșterii punctajelor anuale este mai avantajos decât beneficiul reducerii stagiului de cotizare luat în considerare la stabilirea pensiei. Dimpotrivă, dacă, în urma recalculării, prin aplicarea creșterii punctajelor anuale și a duratei stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr. 263/2010, cuantumul pensiei este mai mic, rezultă că beneficiul creșterii punctajelor anuale este mai puțin avantajos decât cel al reducerii stagiului complet de cotizare de la data stabilirii dreptului de pensie. În această situație, potrivit dispozițiilor art. 169^1 alin. (4) și ale art. 169^2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, se mențin punctajul mediu anual și cuantumul aferent aflat în plată sau cuvenit la data recalculării.

Măsura excluderii de la beneficiul majorării punctajelor anuale a pensionarilor cărora, la stabilirea pensiei, le fusese acordat beneficiul reducerii duratei stagiilor complete de cotizare a fost considerată constituțională de Curtea Constituțională (deciziile Curții Constituționale nr. 61 din 16 februarie 2016 și nr. 718 din 9 decembrie 2014).

În măsura în care durata reducerilor stagiilor de cotizare de care au beneficiat cei pensionați înainte de 1 ianuarie 2011 la stabilirea drepturilor lor de pensie a fost mai avantajoasă decât durata reducerilor stagiilor complete de cotizare prevăzute de Legea nr. 263/2010 și care vor fi avute în vedere la recalcularea pensiilor lor, se poate ajunge la situația ca, drept urmare a recalculării, pensiile să aibă un cuantum mai mic decât cuantumul pensiei în plată la data recalculării, devenind aplicabile dispozițiile art. 169^1 alin. (4) și ale art. 169^2 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, în sensul că se menține în plată cuantumul mai mare.

Împrejurarea că, drept urmare a recalculării pensiilor vizate de art. 169^2 din Legea nr. 263/2010, cuantumul acestora nu crește în mod obligatoriu în niciun caz nu poate avea semnificația unei discriminări a titularilor acestora față de cei pensionați în temeiul Legii nr. 263/2010. Dimpotrivă, aceasta este consecința opțiunii legiuitorului, exercitată în limitele marjei largi de apreciere, în sensul neacordării persoanelor vizate de art. 169^2 cu referire la art. 169^1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 atât a beneficiului creșterii punctajelor anuale, cât și a beneficiului reducerii stagiilor de cotizare luate în considerare la data stabilirii drepturilor lor de pensie.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în ceea ce privește critici similare, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 182 din 16 martie 2021 și Decizia nr. 169 din 9 martie 2021, reținând că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Deși textul de lege nu se referă în mod expres la aplicabilitatea din oficiu a procedurii de recalculare, dispozițiile art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011, așa cum au fost completate prin articolul unic din Hotărârea Guvernului nr. 291/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 8 mai 2017, precizează că „recalcularea drepturilor de pensie conform prevederilor art. 169^1 din lege se efectuează din oficiu”. Justificarea faptului că dispozițiile art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeași lege nu a avut loc se găsește în aceea că, potrivit dispozițiilor acestui din urmă text de lege, la data de 1 octombrie 2018, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera ca fiind finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu și-au îndeplinit în unele cazuri obligația de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispozițiilor art. 169^2 din aceeași lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, nerealizarea sa neputând fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care trebuie interpretat în continuare ca aplicându-se tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeași lege.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, articol introdus prin art. I punctul 3 din Legea nr. 221/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 30 iulie 2018. Curtea constată că Legea nr. 263/2010 a fost abrogată prin dispozițiile art. 168 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 360/2023 privind sistemul public de pensii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 4 decembrie 2023. Având în vedere însă cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și incidența în cauză a dispozițiilor de lege criticate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care are următoarea redactare: „Pensionarii sistemului public de pensii cărora li s-au aplicat prevederile art. 169^1 beneficiază de recalcularea pensiei cu utilizarea, la determinarea punctajului mediu anual, a stagiilor complete de cotizare avute în vedere, potrivit legii sau a unor hotărâri judecătorești, la stabilirea/recalcularea pensiei aflate în plată sau, după caz, cuvenite la data de 31 decembrie 2015.”

Autorul excepției susține că textul de lege criticat este contrar prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, precum și dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi constituționale și critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 549 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 586 din 24 iunie 2025, paragraful 23, Curtea, respingând critica de neconstituționalitate ca neîntemeiată, a reținut că recalcularea pensiei în temeiul art. 169^1 din Legea nr. 263/2010 a reprezentat o procedură aplicabilă, din oficiu, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, astfel cum precizează în mod expres art. 134 alin. (14) din Normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 257/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 28 martie 2011. Justificarea faptului că art. 169^2 din Legea nr. 263/2010 nu se referă la ipoteza în care recalcularea pensiilor în temeiul art. 169^1 din aceeași lege nu a avut loc se găsește în aceea că la data de 1 octombrie 2018, când, potrivit art. 169^2 alin. (3) din Legea nr. 263/2010, procesul de recalculare prevăzut de art. 169^2 trebuia să demareze, procesul obligatoriu de recalculare a pensiilor în temeiul art. 169^1 se putea considera finalizat. Împrejurarea că, din motive obiective, casele de pensii nu și-au îndeplinit în unele cazuri obligația de a recalcula pensiile în termenele prevăzute de lege, potrivit art. 169^1 din Legea nr. 263/2010, nu poate fi interpretată ca reprezentând un impediment în aplicarea ulterioară a dispozițiilor art. 169^2 din aceeași lege, de vreme ce procesul de recalculare este obligatoriu, iar nerealizarea sa nu poate fi imputată titularilor dreptului la pensie. Acest aspect de fapt nu este de natură să conducă la neconstituționalitatea art. 169^2 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, care se aplică tuturor persoanelor ale căror pensii trebuiau să fie recalculate, în mod obligatoriu, potrivit art. 169^1 din aceeași lege.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia mai sus menționată își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,