Decizia nr. 727/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017, în ansamblul său

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Vișeu de Sus, prin primar, în Dosarul nr. 1.808/100/2020 al Curții de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.628D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că în preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 sunt indicate motivele care au justificat adoptarea acestui act normativ, în principal încadrarea într-o țintă de deficit bugetar mai mică de 3% în anul 2023. Totodată, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 230 din 2 iunie 2020.

Prin Încheierea civilă din 19 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.808/100/2020, Curtea de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Unitatea Administrativ-Teritorială Vișeu de Sus, prin primar, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui litigiu împotriva Curții de Conturi referitor la acordarea unor premii de excelență, în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, litigiu aflat în etapa procesuală a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că prin art. 26 din Legea-cadru nr. 153/2017 s-a prevăzut posibilitatea ordonatorilor de credite de a acorda lunar premii de excelență pentru personalul care a participat la obținerea unor rezultate deosebite în activitatea instituțiilor sau autorităților publice. Dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 au prevăzut că în anul 2018 aceste drepturi nu se mai acordă. Or, apreciază că Guvernul nu avea dreptul să reglementeze în domeniul legii organice, astfel că a încălcat prevederile constituționale ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. o) și p).

De asemenea, susține că au fost încălcate și prevederile art. 115 alin. (4) din Constituție, întrucât din nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 nu rezultă existența cazului excepțional care să impună adoptarea de urgență a dispozițiilor de lege criticate.

În același sens, arată că în nota de fundamentare se vorbește despre efectul pozitiv al măsurilor dispuse prin ordonanța de urgență asupra bugetului de stat. Or, bugetul public local este distinct de bugetul de stat, iar, potrivit art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017, autoritățile publice locale se bucură de independența de a decide cu privire la nivelul și modul de atribuire a salarizării personalului propriu.

În susținerea excepției de neconstituționalitate este invocată și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la condițiile emiterii ordonanțelor de urgență de către Guvern.

Curtea de Apel Cluj — Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că ordonanțele de urgență pot fi emise de Guvern și în domeniul legilor organice, neexistând o astfel de interdicție decât în cazul ordonanțelor simple. Totodată, arată că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 conține expunerea motivelor care justifică situația extraordinară a emiterii acestui act normativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au avut o aplicabilitate limitată la anul 2018, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să rețină ca obiect al prezentei excepții dispozițiile de lege cu care a fost sesizată, care sunt incidente în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate. Curtea mai observă că, în critica sa, autorul excepției formulează critici de neconstituționalitate extrinsecă, ce privesc constituționalitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017 în ansamblul său. Așa fiind, Curtea se va pronunța atât cu privire la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017, în ansamblul său, cât și cu privire la dispozițiile art. 9 alin. (1) din acest act normativ, în special, care au următorul conținut: „În anul 2018, instituțiile și autoritățile publice, astfel cum sunt definite la art. 2 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, cu modificările și completările ulterioare, indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile finanțate integral din venituri proprii, înființate pe lângă instituțiile publice, nu acordă personalului din cadrul acestora tichete cadou, premii și nici indemnizația de hrană și indemnizația de vacanță prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017.”

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 73 alin. (1) și alin. (3) lit. o) și p) privind categoriile de legi și domeniile care fac obiectul legii organice și ale art. 115 alin. (4) privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 prevăd că, pentru o perioadă determinată, respectiv pentru anul 2018, instituțiile și autoritățile publice nu vor acorda personalului acestora o serie de drepturi prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, respectiv tichete cadou, premii, indemnizația de hrană și indemnizația de vacanță.

Analizând natura juridică a acestor drepturi, Curtea observă că acestea nu reprezintă drepturi fundamentale. Astfel, așa cum a statuat în jurisprudența sa, sporurile, premiile și alte stimulente, acordate diferitelor categorii de salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula (a se vedea în acest sens Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011, sau Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).

Reținând că dispozițiile legale criticate se referă la drepturi salariale suplimentare, Curtea apreciază că susținerile autorului excepției potrivit cărora materia reglementată de art. 9 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 revine domeniului legii organice, aceasta neputând face obiectul unei ordonanțe de urgență, sunt neîntemeiate. În acest sens, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile strict și limitativ prevăzute, care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea în acest sens Decizia nr. 543 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 16 iunie 2025, paragraful 34).

Cât privește critica potrivit căreia Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017 ar fi fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituționale ale art. 115 alin. (4), Curtea arată că, în jurisprudența sa, a reținut că în preambulul ordonanței de urgență se stipulează, printre altele, că emiterea acesteia a fost necesară în vederea adoptării, în cel mai scurt timp, a legii bugetului de stat și a legii bugetului asigurărilor sociale de stat. S-a mai menționat că exista riscul ca unele categorii de personal bugetar să nu își poată primi salariile și că neadoptarea acestor măsuri ar fi generat un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat de 5,14% din produsul intern brut în anul 2018, dezechilibrând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice, ceea ce ar fi afectat echilibrele bugetare. Așadar, Curtea a apreciat că sunt motivate în mod obiectiv și convingător atât existența unei situații extraordinare, cât și urgența, răspunzând, astfel, exigențelor art. 115 alin. (4) din Constituție (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 230 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1321 din 13 decembrie 2020, paragraful 117).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluția și considerentele Deciziei nr. 230 din 2 iunie 2020, precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,