Decizia nr. 721/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de către Luciana Bălănescu în Dosarul nr. 3.426/300/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București — Secția civilă, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.290D/2024.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că se solicită verificarea constituționalității unei hotărâri a Guvernului.

Prin Încheierea din 21 iunie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 3.426/300/2024, Judecătoria Sectorului 2 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția a fost ridicată de către Luciana Bălănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute și sancționate de norma legală criticată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține că norma legală criticată, care prevede interzicerea opririi voluntare a vehiculelor pe trotuar, în lipsa unor amenajări conforme cu art. 144 alin. (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006, este contrară dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în ceea ce privește exigențele constituționale de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii. Aceasta întrucât se generează incoerențe între normele primare și cele de aplicare, în special între Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și regulamentul de aplicare a acesteia, rezultând astfel formulări vagi și interpretabile, ce conduc la aplicarea unor măsuri neunitare și potențial abuzive din partea autorităților, fiind astfel afectate drepturi fundamentale. Autoarea excepției invocă și faptul că restricția privind oprirea voluntară pe trotuar, aplicată fără o analiză individualizată a circumstanțelor concrete și în lipsa unor alternative reale de parcare a autovehiculelor, constituie o restrângere nejustificată și disproporționată a dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție, prin limitarea abuzivă a atributelor acestuia privind folosința și dispoziția. În opinia autoarei excepției, se impune reconsiderarea normei contestate, prin alinierea acesteia la prevederile legale de rang superior și adaptarea acesteia la realitățile actuale și concrete ale infrastructurii și mobilității urbane, astfel încât să fie respectate și exigențele constituționale referitoare la statul de drept, legalitate, coerență normativă și protejarea dreptului de proprietate.

Judecătoria Sectorului 2 București — Secția civilă, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, având în vedere incidența dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 876 din 26 octombrie 2006, care au următorul cuprins: „Se interzice oprirea voluntară a vehiculelor (...) n) pe trotuar, cu excepția situației în care administratorul domeniului public a executat amenajări care respectă prevederile art. 144 alin. (2) și (3); (...).”

Autoarea excepției consideră că actul normativ criticat contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind cerințele de calitate a legii și art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 142 lit. n) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. În acest sens, reține că, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) teza întâi din Constituție, Curtea Constituțională „hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial”. În aplicarea acestei prevederi constituționale, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevede că instanța de contencios constituțional „(...) decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”.

Ca atare, obiect al controlului de constituționalitate pe calea excepției de neconstituționalitate îl poate constitui doar o lege sau o ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau o ordonanță, astfel că o analiză a constituționalității unor dispoziții din acte normative cu caracter secundar, emise în executarea legii, așa cum sunt hotărârile Guvernului, nu intră în competența instanței de contencios constituțional, sesizarea acesteia cu un astfel de obiect fiind inadmisibilă.

Curtea observă și că judecătorul cauzei a analizat admisibilitatea excepției, reținând că este admisibilă și a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea acestei excepții, contrar prevederilor art. 29 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale.” Având în vedere că instanța de judecată nu a aplicat aceste dispoziții legale, Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate invocată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,