Decizia nr. 622 din 20 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Judecătoria Vatra Dornei, din oficiu, în Dosarul nr. 424/334/2021 al Judecătoriei Vatra Dornei și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.775D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și invocă deciziile Curții Constituționale nr. 577 din 9 iulie 2020 și nr. 238 din 29 aprilie 2025. Arată, în esență, că dreptul de a conduce un autovehicul nu face parte din categoria drepturilor prevăzute de Constituție, nefiind aplicabile dispozițiile constituționale ale art. 53. Totodată, reține că instituirea unei prezumții potrivit căreia rezultatele testului sau ale analizei probelor biologice recoltate reflectă starea conducătorului, a instructorului auto sau a examinatorului respectiv în momentul producerii accidentului se întemeiază pe importanța și semnificația obligației prevăzute la art. 78 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, legiuitorul apreciind că este necesar să interzică orice consum de alcool sau substanțe cu efecte similare după producerea unui accident de circulație, în vederea stabilirii în condiții de maximă operativitate și cu exactitate a condițiilor producerii accidentului și a stării conducătorului auto la acel moment. În final, precizează că absența unei astfel de interdicții ar determina, de altfel, dificultăți în stabilirea corectă a stării conducătorului auto la momentul producerii accidentului, or, determinarea cât mai exactă a acestei stări este deopotrivă în interesul apărării, al organului constatator și, în esență, al respectării principiului aflării adevărului.

Prin Încheierea din 6 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 424/334/2021, Judecătoria Vatra Dornei a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Judecătoria Vatra Dornei, din oficiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții, prin care a fost aplicată sancțiunea avertismentului, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea excepției susține că textul criticat nu identifică niciun moment temporal până la care operează prezumția legală instituită, respectiv până la care se poate realiza testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau a substanțelor psihoactive, respectiv recoltarea probelor biologice.

Se arată că textul criticat încalcă accesul liber la justiție, întrucât instanța judecătorească nu mai poate analiza proporționalitatea sancțiunii complementare aplicate, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 5 din 12 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. De asemenea, apreciază că textul criticat nu permite stabilirea situației in concreto la momentul săvârșirii faptei, neexistând posibilitatea efectivă a obținerii unor probe în favoarea sau în defavoarea persoanei în cauză, fiind astfel îngrădit accesul liber la justiție, care presupune și administrarea probatoriului.

Se învederează că, în cazul de față, se creează, în mod artificial, o prezumție de vinovăție în sarcina persoanei care săvârșește o contravenție/faptă penală și că, la momentul la care se constată această contravenție/faptă penală, fără un orizont de timp concret, acesteia i se stabilește concentrația de alcool sau de substanțe psihoactive, cu mențiunea că agentul constatator/organul de cercetare penală este teoretic obligat să efectueze prelevarea/testarea concentrației de alcool sau de substanțe psihoactive. Or, situația de fapt constatată de către agentul constatator la momentul prelevării/testării nu poate să fie combătută cu mijloace de probă concrete și obiective, prin raportare la momentul săvârșirii faptei contravenționale/penale (în condițiile aplicării retroactive a prezumției prevăzută de textul criticat). Prin urmare, textul criticat încalcă prevederile constituționale ale art. 23 alin. (11) și (12).

De asemenea, se mai arată că unei persoane care comite o faptă contravențională sau o faptă penală în condițiile în care conduce un autovehicul i se restrânge practic dreptul de a consuma băuturi alcoolice pentru o perioadă de minimum 6 luni, perioadă în care poate fi testată sau în care i se pot preleva probe biologice pentru a verifica concentrația de alcool sau de substanțe psihoactive, aspect ce contravine dispozițiilor constituționale ale art. 26.

Nu în ultimul rând, se invocă încălcarea prevederilor art. 53 din Constituție, întrucât, în speță, contravenientului i se restrânge atât dreptul de a conduce un autovehicul, cât și acela de a consuma băuturi alcoolice, fiindu-i astfel restrâns, în mod nejustificat, exercițiul dreptului la viață intimă, familială și privată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, conform încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din data de 3 august 2006, care, la data sesizării, aveau următorul cuprins: „(1) Conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai, instructorului auto atestat care se află în procesul de instruire practică a unei persoane pentru obținerea permisului de conducere, precum și examinatorului autorității competente în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere sau pentru oricare dintre categoriile ori subcategoriile acestuia, implicați într-un accident de circulație, le este interzis consumul de alcool sau de substanțe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora după producerea evenimentului și până la testarea concentrației alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

Curtea observă că, ulterior sesizării, la data de 29 iunie 2024, dispozițiile art. 78 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 au fost modificate prin art. I pct. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative în scopul creșterii siguranței rutiere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 610 din 29 iunie 2024. Prin urmare, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității dispozițiilor art. 78 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 84/2024.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 23 alin. (11) și (12) referitoare la prezumția de nevinovăție și la legalitatea incriminării și a pedepsei, ale art. 26 privind viața intimă, familială și privată și ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea acesteia deduce neconstituționalitatea dispozițiilor criticate pornind de la situația de fapt din cauza în care a fost ridicată excepția. Astfel, instanța judecătorească apreciază, în esență, că, atât timp cât dispozițiile criticate permit testarea concentrației alcoolului în aerul expirat al petentului la aproximativ o lună de la săvârșirea presupusei fapte contravenționale, acestea contravin dispozițiilor Legii fundamentale, întrucât încalcă normele constituționale arătate în cuprinsul încheierii de sesizare. Or, Curtea apreciază că o atare critică excedează controlului de constituționalitate, având în vedere că vizează aspecte referitoare la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanțele judecătorești.

În ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare — interpretarea, respectiv aplicarea legii —, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea în acest sens Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009).

Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte modalitatea de aplicare a legii, aceasta fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție, respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14).

Prin urmare, Curtea constată că prezenta excepție de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, este inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,