Decizia nr. 594/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” pentru membrii Aurelian Oliver Taslică și Marius Gabriel Petrache în Dosarul nr. 1.315/63/2020 al Tribunalului Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.598D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate nu afectează statutul polițiștilor și nu constituie obiectul legii organice. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, apreciind că aspectele invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate țin de aplicarea și interpretarea legii.

Prin Încheierea din 22 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.315/63/2020, Tribunalul Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, precum și a dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” pentru membrii Aurelian Oliver Taslică și Marius Gabriel Petrache într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri privind drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4), ale art. 73 alin. (3) lit. j) și ale art. 115 alin. (1) și (6), întrucât reglementează în domeniul salarizării polițiștilor, care revine materiei legii organice, neputând fi normat printr-o ordonanță simplă.

În ceea ce privește dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, autorul excepției arată că acestea încalcă principiul securității raporturilor juridice și principiul statului de drept, întrucât prin conținutul lor se manifestă ca o normă de trimitere care ultraactivează coeficienții de ierarhizare și valoarea de referință de 197,33 lei din anexa nr. 1 la Ordonanța Guvernului nr. 38/2003, abrogată, și art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008.

De asemenea, dispozițiile de lege criticate încalcă nejustificat principiul nediscriminării prin raportare la dreptul la un nivel de trai decent și principiul „la muncă egală, remunerație egală”, întrucât blochează salarizarea și implicit nivelul de trai al polițiștilor la nivelul anului 2009, în timp ce pentru alte categorii profesionale, cum sunt personalul din Ministerul Justiției, personalul din sănătate, învățământ, funcțiile de demnitate publică ori personalul din administrația publică locală, au fost prevăzute diverse creșteri salariale, inclusiv prin valori de referință în cuantum superior față de valoarea de 197,33 lei recunoscută personalului din sectorul de ordine publică și apărare națională.

Tribunalul Dolj — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Arată că prin art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 nu au fost reglementate nici statutul funcționarilor, nici salarizarea acestora, ci doar valoarea de referință sectorială în raport cu care urmează să se calculeze soldele începând cu luna aprilie, respectiv octombrie 2008. În ceea ce privește dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, instanța de judecată arată că aceste dispoziții legale, care reglementează aplicarea etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017, sunt aplicabile tuturor categoriilor de personal plătit din fonduri publice, cu excepțiile strict prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor și a Ordonanței Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 31 ianuarie 2008. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Curtea constată că Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a fost abrogată prin art. 48 alin. (1) pct. 26 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Având însă în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, precum și faptul că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 sunt incidente în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestor dispoziții de lege. Textele de lege criticate au următorul conținut:

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (3)-(5) privind statul român, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor, art. 47 privind nivelul de trai, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și art. 115 alin. (1) și (6) privind delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 și ale art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză, iar instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens, au fost pronunțate, spre exemplu, Decizia nr. 155 din 21 martie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 13 august 2024, Decizia nr. 508 din 5 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 5 martie 2024, Decizia nr. 214 din 20 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 4 august 2023, sau Decizia nr. 108 din 23 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 548 din 27 mai 2021.

Prin jurisprudența anterior referită, Curtea a reținut, în esență, că, deși după anul 2010 legiuitorul și-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care să aducă transparență și previzibilitate în materia salarizării, în fapt drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare, în fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar plătit din fonduri publice făcând trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Totodată, calculul drepturilor salariale se face pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislației anterioare anului 2010.

Referitor la criticile ce vizează Ordonanța Guvernului nr. 8/2008, Curtea a reținut, în esență, că, în ceea ce privește reglementarea tuturor aspectelor esențiale privind nașterea, executarea și încetarea raportului de serviciu al polițistului, acestea constituie obiectul de reglementare al Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Or, Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 a avut ca obiect de reglementare, așa cum reiese din însuși titlul său, modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, stabilind reguli privind valoarea de referință sectorială în raport cu care se calculează salariile acestor funcționari publici cu statut special. De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform art. 73 alin. (3) din Legea fundamentală, constituie, strict și limitativ, obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 21 decembrie 2005, și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021). În consecință, Curtea a stabilit că dispozițiile art. II din Ordonanța Guvernului nr. 8/2008 și actul normativ în ansamblul său nu încalcă prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) și nici pe cele ale art. 115 alin. (1) din Constituție, impunându-se respingerea criticilor de neconstituționalitate ca neîntemeiate, inclusiv a celor formulate prin raportare la art. 1 alin. (4) din Constituție.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, cu privire la limitele ordonanțelor de urgență ale Guvernului, Curtea a constatat că invocarea acestor norme din Legea fundamentală nu are relevanță în cauză, deoarece obiectul excepției de neconstituționalitate nu îl constituie o ordonanță de urgență a Guvernului, ci o ordonanță simplă.

În ceea ce privește critica adusă dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că aceste prevederi de lege clarifică, pentru perioade determinate, situația drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice. Astfel, dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 stabilesc, pentru perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017, obligația menținerii în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017 a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Reținând că, raportat la rațiuni ce țin de politica economico-financiară a statului, legiuitorul are libertatea de a reglementa salarizarea în sistemul public, evident cu respectarea prevederilor Constituției, Curtea a observat că, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a urmărit garantarea cuantumului drepturilor salariale ale personalului bugetar și evitarea scăderii acestora.

Din punctul de vedere al tehnicii de reglementare, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate nu fac trimitere la acte normative abrogate și nu au semnificația repunerii în vigoare a acestor acte. Modalitatea de reglementare utilizată prin textele de lege criticate este diferită de cea analizată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 654 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 7 martie 2018, prin care au fost supuse controlului de constituționalitate dispoziții de lege care făceau trimitere la norme anterior abrogate, și, prin urmare, considerentele acestei decizii nu pot fi aplicate în prezenta cauză.

În consecință, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, fiind astfel respectate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție, în componentele referitoare la calitatea legii și principiul securității juridice.

Referitor la invocarea art. 16 din Constituție în susținerea neconstituționalității dispozițiilor art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că prevederile legale criticate vizează toate categoriile de personal plătit din fonduri publice și se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor — de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare. Curtea a constatat că stabilirea regulii menținerii drepturilor salariale în perioada 1 iulie 2017-31 decembrie 2017 la nivelul lunii iunie 2017 nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea prevederilor de lege criticate.

Reținând că, în temeiul art. 41 din Constituție, legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat, Curtea a constatat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reținut că măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează în ansamblul de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,