Decizia nr. 592/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Excepția a fost ridicată de Manuel-Olavi Grif în Dosarul nr. 566/64/2020 al Curții de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.236D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că dispozițiile de lege criticate sunt norme cu caracter general, cu caracter de principiu, fără de care nu s-ar putea realiza prerogativele Ministerului Afacerilor Interne, iar acestea nu încalcă prevederile constituționale. Cât privește modul în care Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019 respectă dispozițiile legale, acesta poate fi controlat doar de judecător, pe calea contenciosului administrativ, și nu de către judecătorul constituțional.

Prin Încheierea din 5 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 566/64/2020, Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Excepția a fost ridicată de Manuel-Olavi Grif într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de anulare a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019, inclusiv a Normelor metodologice pentru acordarea indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor — anexa nr. 3^1 la Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S/7/2018.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate nu întrunesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate și sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.

Totodată, se arată că sunt încălcate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5) privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, precum și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și ale art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici. Astfel, dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 prevăd că procedura evaluării profesionale este stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administrației și internelor. În acest mod, se transmite competența constituțională exclusivă a legiuitorului organic de a reglementa în domeniul statutului funcționarilor publici către o autoritate unipersonală din puterea executivă, și anume ministrul administrației și internelor. Or, pentru a respecta prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, aspectele referitoare la evaluarea activității funcționarilor publici (jandarm/polițist), cum sunt, spre exemplu, criteriile de evaluare a activității, comunicarea rezultatului evaluării și posibilitatea de contestare a acestuia, trebuie să fie reglementate prin lege organică.

Se arată că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019, emis în temeiul dispozițiilor de lege criticate, modifică și adaugă la legea organică, este retroactiv, reglementează raporturi de serviciu, drepturi salariale, evaluarea funcționarului public din cadrul Ministerului Afacerilor Interne și relativizează nepermis domeniul evaluării acestui funcționar. Mai mult, apreciază că actele normative care reglementează aceste domenii trebuie publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, tocmai datorită importanței lor deosebite.

Se arată că prin actele administrative emise în temeiul dispozițiilor de lege criticate se adaugă nepermis la lege în ceea ce privește condițiile de acordare a indemnizației lunare pentru titlul științific de doctor.

Se susține că pentru a nu fi în contradicție cu art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, reglementarea aspectelor legate de evaluarea profesională a polițiștilor și jandarmilor — funcționari publici cu statut special — trebuie realizată prin lege organică, și nu prin ordin al ministrului afacerilor interne. În același timp, reglementarea prin ordin a evaluării activității profesionale, ca element esențial în cariera jandarmilor și polițiștilor, nu corespunde exigențelor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție.

Se amintește că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, procedura evaluării profesionale nu poate fi stabilită printr-o normă administrativă, cu o putere juridică inferioară legii organice, respectiv printr-un ordin al ministrului administrației și internelor. De asemenea, din coroborarea art. 31, 73 și 78 din Constituție se deduce că, în situația în care legiuitorul constituant a dispus ca un domeniu social să fie reglementat prin lege organică, acesta a urmărit ca reglementarea în cauză să fie adusă și la cunoștința publică, prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Astfel, se susține că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. S48 din 19 aprilie 2019 contravine art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție și încalcă voința legiuitorului constituant în ceea ce privește transparența reglementării care are ca obiect statutul funcționarilor publici. De altfel, art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică.

În sprijinul criticilor formulate este invocată jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014, paragraful 17, Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015, paragraful 24, și Decizia nr. 244 din 19 aprilie 2016, paragraful 19.

Curtea de Apel Brașov — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, și ale art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007, care au următoarea redactare:

Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (4) și (5) privind respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 73 alin. (3) lit. j) referitor la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 90 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 fac parte din ansamblul de reglementări privind salarizarea familiei ocupaționale de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și securitate națională” și prevăd că, în această materie, instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională emit norme metodologice, aprobate prin ordin al ordonatorului principal de credite.

Dispozițiile art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2017 fac parte din ansamblul de reglementări privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, art. 7 referindu-se în mod particular la atribuțiile ministrului administrației și internelor și la posibilitatea acestuia ca, în exercitarea acestor atribuții legale, să emită ordine și instrucțiuni, care pot avea caracter normativ sau individual.

Raportat la cele susținute de autorul excepției, Curtea mai reține că reglementarea Statutului polițistului se realizează printr-un act normativ distinct, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, act normativ care, în art. 26-26^6 reglementează în mod amănunțit evaluarea de serviciu a polițiștilor.

Prin urmare, Curtea observă că dispozițiile de lege criticate, care instituie posibilitatea unor organe administrative de a emite acte administrative pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale ori în exercitarea atribuțiilor legale ce le revin potrivit legii, nu se referă la domeniul evaluării de serviciu, așa cum susține autorul excepției. În mod concret, indemnizația lunară pentru titlul de doctor, pe care o solicită autorul excepției, reprezintă, așa cum Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa, un drept salarial suplimentar, care nu aparține sferei drepturilor și libertăților fundamentale (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.520 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 22 decembrie 2009, și Decizia nr. 329 din 25 iunie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 14 august 2013). În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a arătat că sistemul de salarizare, indiferent de categoria profesională vizată, nu se regăsește printre domeniile care, conform art. 73 alin. (3) din Constituție, constituie, strict și limitativ, obiectul de reglementare al legii organice (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 645 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1160 din 21 decembrie 2005, și Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021).

Prin urmare, având în vedere cele mai sus reținute, Curtea reține că prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție nu sunt incidente în cauză, astfel că susținerile autorului referitoare la încălcarea acestui text constituțional sunt lipsite de temei.

În continuare, analizând critica privind încălcarea prevederilor art. 1 alin. (4) și (5) din Constituție referitoare la principiul separației puterilor în stat și la exigențele de calitate a legii, Curtea constată că, de fapt, susținerile autorului excepției vizează conținutul unor acte administrative emise în temeiul dispozițiilor de lege criticate. Prin urmare, ceea ce se critică, în realitate, vizează legalitatea unor acte administrative, respectiv a unor ordine ale ministrului administrației și internelor, aspecte ce excedează însă competenței Curții Constituționale care, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, se pronunță asupra constituționalității unei legi sau ordonanțe ori a unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Astfel, un ordin al unui ministru nu poate forma obiectul controlului de constituționalitate exercitat de aceasta, constituționalitatea unui astfel de act normativ putând fi verificată doar pe calea contenciosului administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,