Decizia nr. 590/2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 584 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele membrului de sindicat Marius Bucătaru, în Dosarul nr. 4.588/63/2020 al Curții de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.130D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens arată că legiuitorul poate restrânge temporar exercițiul unor drepturi atunci când se impune pentru apărarea sănătății publice, fără ca prin aceasta să fie încălcate normele constituționale, iar modul de aplicare a dispozițiilor legale nu poate fi cenzurat de către judecătorul constituțional, neintrând în atribuțiile acestuia.

Prin Încheierea din 10 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.588/63/2020, Curtea de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național Pro Lex din București, în numele membrului de sindicat Marius Bucătaru, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a dispoziției de sancționare disciplinară dispusă de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, aflată în etapa procesuală a recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 24 și 53 în măsura în care se interpretează că permit restrângerea exercițiului dreptului la apărare prin sancționarea unor fapte săvârșite în perioada stării de urgență fără consultarea consiliului de disciplină, în condițiile în care cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii s-au realizat după perioada stării de urgență.

Autorul excepției arată că, în cauză, dreptul la apărare a fost încălcat prin neefectuarea cercetării disciplinare de către consiliul de disciplină specializat în efectuarea unei cercetări disciplinare. Mai mult, arată că i s-au respins probele solicitate, astfel că cercetarea prealabilă a fost doar o formalitate pentru a justificarea sancționarea. De asemenea, susține că a fost încălcat principiul contradictorialității, nefiind audiată partea care a formulat acuzațiile.

Curtea de Apel Craiova — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată că este de competența legiuitorului stabilirea unor restrângeri aduse exercițiului unor drepturi sau libertăți, temporar, dacă este necesar într-o situație de apărare a sănătății publice, astfel cum prevede chiar textul art. 53 din Constituție, restrângerea fiind aplicabilă în mod nediscriminatoriu tuturor persoanelor aflate în situația respectivă și fără a aduce atingere înseși existenței dreptului sau libertății. Totodată, prin reglementarea unor astfel de restrângeri nu se aduce atingere nici dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, articol introdus prin art. II pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 31 martie 2020. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) se aplică după efectuarea cercetării prealabile, fără consultarea consiliului de disciplină.”

Autorul excepției susține că textul de lege criticat este contrar prevederilor constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare și ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 fac parte din ansamblul de reglementări privind răspunderea disciplinară a polițiștilor, aplicabile pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război. Aceste reglementări au fost introduse prin art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 36/2020 în vederea completării reglementărilor insuficiente în materie la acel moment, așa cum reiese din expunerea de motive a Legii nr. 30/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pe timpul stării de urgență instituite prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 15 martie 2021.

Dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate instituie o excepție, excluzând obligația de consultare a consiliului de disciplină din procedura disciplinară atunci când abaterile disciplinare au fost săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război.

În context, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 58^4 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, sancțiunile disciplinare aplicabile polițiștilor se stabilesc și se dispun numai după cercetarea prealabilă și după consultarea Consiliului de disciplină, denumit în continuare consiliul, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) și b) din aceeași lege, care se pot aplica fără consultarea consiliului. Potrivit art. 59 alin. (1), (2) și (4) din același act normativ, cercetarea prealabilă are ca scop stabilirea existenței/inexistenței abaterii disciplinare și a vinovăției, cu privire la aspectele sesizate sau cunoscute, la cauzele și împrejurările concrete în care acestea s-au produs. Cercetarea prealabilă se poate dispune de persoana care, pe orice cale, a luat cunoștință de săvârșirea uneia sau mai multor fapte ce pot constitui abateri disciplinare, după caz, astfel: a) persoana care are competența de numire în funcție a polițistului cercetat sau șeful unității ierarhic superioare; b) șeful unității sau instituției de învățământ din Ministerul Afacerilor Interne la care polițistul este delegat sau detașat ori la care urmează cursuri sau susține examene de carieră; c) șeful instituției subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competențe de coordonare și control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru polițiștii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detașați la aceste servicii. Polițiștii desemnați cu efectuarea cercetării prealabile se nominalizează numai din rândul polițiștilor care au calitatea de organe de cercetare penală ale poliției judiciare sau care au studii juridice și, de regulă, sunt cel puțin egali în grad sau în funcție cu polițistul cercetat.

Potrivit art. 58^2 din Legea nr. 360/2002, procedura disciplinară are la bază următoarele principii: a) prezumția de nevinovăție — polițistul cercetat este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară atât timp cât vinovăția sa nu a fost dovedită; b) garantarea dreptului la apărare — se recunoaște dreptul polițistului de a formula și de a susține apărări în favoarea sa, de a prezenta probele și motivațiile pe care le consideră necesare în apărarea sa și de a fi asistat; c) celeritatea procedurii — cauza se soluționează fără întârziere, cu respectarea drepturilor persoanelor implicate și a regulilor prevăzute de lege; d) contradictorialitatea — asigurarea posibilității persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată; e) proporționalitatea — asigurarea unui raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanțele săvârșirii acesteia și sancțiunea disciplinară propusă; f) unicitatea sancțiunii — pentru o abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancțiune disciplinară; g) legalitatea sancțiunii — sancțiunea disciplinară nu poate fi decât una dintre sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

În temeiul art. 58^3 din Legea nr. 360/2002, pe parcursul cercetării disciplinare, citarea și ascultarea polițistului cercetat, înregistrarea cererilor/rapoartelor scrise ale acestuia și consemnarea susținerilor sale sunt obligatorii. Procedura disciplinară continuă dacă polițistul, în mod nejustificat, nu dă curs citării procedurale. Polițistul cercetat are dreptul să cunoască în întregime actele cercetării și să solicite administrarea de probe în apărare. Polițistul cercetat are dreptul să depună în apărarea sa orice înscrisuri doveditoare pe care le deține, inclusiv rapoarte de expertiză extrajudiciară. În aceeași procedură, polițistul cercetat disciplinar are dreptul să fie asistat, la cerere, de un polițist ales de către acesta, de un reprezentant desemnat de Corpul Național al Polițiștilor ori de organizația sindicală sau de un avocat, cu respectarea prevederilor legale referitoare la protecția informațiilor clasificate.

Potrivit dispozițiilor art. 59^1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 360/2002, la terminarea verificărilor, polițistul desemnat întocmește un proiect de raport de cercetare prealabilă. O fotocopie a proiectului se înmânează polițistului cercetat sau, după caz, în situația în care documentul conține informații clasificate, se aduce la cunoștința acestuia, pe bază de semnătură. Cu această ocazie, în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmânării documentului sau, după caz, de la data aducerii la cunoștință, în condițiile alin. (2), polițistul cercetat poate formula obiecții și poate solicita noi probe în apărare. Rezultatul analizei și, după caz, al verificărilor se consemnează în proiectul raportului de cercetare prealabilă.

Conform dispozițiilor art. 59^3 din Legea nr. 360/2002, după efectuarea cercetării prealabile, dosarul de cercetare prealabilă se prezintă persoanei care a dispus-o, care poate lua una dintre următoarele măsuri: a) clasarea dosarului, în cazul inexistenței faptei, constatării nevinovăției polițistului cercetat, prescrierii faptei sau în situația încetării raporturilor de serviciu ale polițistului cercetat; b) restituirea motivată a dosarului pentru completarea cercetării prealabile; c) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 sau, după caz, a unei sancțiuni disciplinare dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1) lit. a) și b); d) sesizarea și consultarea consiliului. Prin excepție de la prevederile alin. (1) lit. c) și d), pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război, persoana care a dispus cercetarea prealabilă poate aplica măsura prevăzută la art. 58^1 sau, după caz, o sancțiune disciplinară dintre cele prevăzute la art. 58 alin. (1).

Potrivit celor dispuse prin art. 62 alin. (2), (6) și (7) din Legea nr. 360/2002, consiliul de disciplină este un organism colectiv de analiză juridică și profesională a abaterilor comise de polițiști și a modului în care acestea au fost cercetate, constituit pentru a fi consultat de către persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2). Consiliul poate propune: a) clasarea dosarului, în cazul constatării inexistenței faptelor cercetate, nevinovăției polițistului cercetat, împlinirii termenului de prescripție a răspunderii, precum și în situația încetării raporturilor de serviciu ale polițistului cercetat; b) aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1; c) aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute la art. 58 alin. (1). Concluziile consiliului cu privire la existența/inexistența abaterii disciplinare și vinovăția/nevinovăția polițistului cercetat sunt obligatorii pentru persoanele prevăzute la art. 59 alin. (2), iar propunerea cu privire la sancțiunea disciplinară sau cu privire la aplicarea măsurii prevăzute la art. 58^1 are caracter consultativ.

Așa cum dispun prevederile art. 34 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 725/2015 pentru stabilirea normelor de aplicare a cap. IV din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, referitoare la acordarea recompenselor și răspunderea disciplinară a polițiștilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 septembrie 2015, pentru îndeplinirea rolului și atribuțiilor specifice, de regulă, Consiliul are următoarele atribuții principale: a) citează polițistul cercetat; b) evaluează probele administrate; c) dacă apreciază că se impune, poate solicita polițistului desemnat să ofere clarificările necesare; d) audiază persoane, administrează probe și verifică documente; e) deliberează asupra cauzei; f) întocmește încheierea prevăzută la art. 62 alin. (5) din Statut.

În temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (8) din Legea nr. 360/2002, polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 10 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință, șefului unității ierarhic superioare, iar în cazul în care este nemulțumit de soluția aplicată de acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii, fără parcurgerea procedurii prealabile. Potrivit art. 61^1 din aceeași lege, actul administrativ prin care se aplică sancțiunea pentru abaterile disciplinare săvârșite pe timpul stării de urgență, de asediu, de mobilizare și pe timp de război produce efecte de la data comunicării acestuia și poate fi contestat direct la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

Așa cum se reține din cele mai sus arătate, procedura disciplinară aplicabilă polițiștilor parcurge mai multe etape, fiecare dintre acestea asigurând posibilitatea polițistului cercetat disciplinar de a se apăra, de a propune probe, de a formula obiecții și de a supune controlului legalitatea procedurii disciplinare. Așa cum rezultă din dispozițiile legale, pe tot parcursul procedurii disciplinare, polițistului îi este garantat dreptul la apărare, în sensul că i se recunoaște dreptul de a formula și de a susține apărări în favoarea sa, de a prezenta probele și motivațiile pe care le consideră necesare în apărarea sa și de a fi asistat. De asemenea, procedura se desfășoară cu respectarea principiului contradictorialității, asigurându-se posibilitatea persoanelor aflate pe poziții divergente de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară sesizată.

Fiecare dintre etapele reglementate de legiuitor reprezintă o garanție suplimentară în ceea ce privește corectitudinea și legalitatea deciziilor privind răspunderea disciplinară a polițistului.

Acesta este și scopul existenței etapei consultării consiliului de disciplină, care urmează cercetării disciplinare, etapă în care se reanalizează și se verifică aspectele necesare stabilirii răspunderii disciplinare, precum și legalitatea procedurii cercetării prealabile. Reglementarea acestei etape este justificată de gravitatea sancțiunilor care pot fi aplicate polițiștilor, respectiv amânarea promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1-3 ani, trecerea într-o funcție inferioară până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deținut ori destituirea din poliție. În ceea ce privește sancțiunile mai blânde, respectiv avertismentul și mustrarea scrisă, legiuitorul nu a prevăzut consultarea consiliului de disciplină.

Cu toate acestea, Curtea apreciază că îndepărtarea etapei consultării consiliului de disciplină din procedura disciplinară în ipoteza prevăzută de art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu lipsește polițistul supus acestei proceduri de dreptul la apărare, acesta putând fi exercitat în cadrul cercetării preliminare. Textul de lege supus controlului de constituționalitate restrânge o parte din garanțiile extinse ale dreptului la apărare al polițiștilor în procedura disciplinară, permițând însă exercițiul deplin al acestui drept în cadrul cercetării preliminare.

Alături de obiectivul evident al dispozițiilor art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 de a asigura simplificarea și celeritatea procedurii disciplinare care îi privește pe polițiști în contextul unor situații excepționale, așa cum sunt starea de urgență, de asediu, de mobilizare și războiul, textul de lege are, totodată, un scop de prevenție și de întărire a disciplinei în aceste perioade, având în vedere rolul important pe care îl au polițiștii în menținerea ordinii sociale, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor, a comunității și a instituțiilor statului prin exercițiul autorității publice.

În acest sens sunt relevante cele reținute în expunerea de motive a Legii nr. 30/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 36/2020, în care s-a arătat că „pentru asigurarea celerității desfășurării procedurii disciplinare, este necesară completarea normelor existente, astfel încât, în situațiile de instituire a stării de urgență, a stării de asediu sau a stării de război ori în caz de mobilizare, să existe norme legale cu rol preventiv în asigurarea unei stări și practici disciplinare corespunzătoare, care să conducă la adaptarea comportamentului polițiștilor și cadrelor militare aflați în serviciul permanent, pentru gestionarea eficientă a stării de urgență, a stării de asediu sau a stării de război ori în caz de mobilizare”.

Astfel, polițiștii sunt încurajați la respectarea cu strictețe a disciplinei profesionale pe durata acestor situații excepționale, cunoscând că încălcarea acestor norme este însoțită de o restrângere a garanțiilor privind respectarea dreptului la apărare.

Având în vedere cele mai sus reținute, Curtea apreciază că, raportat la criticile formulate de autorul excepției, dispozițiile art. 58^4 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 nu sunt contrare prevederilor art. 24 și 53 din Constituție.

Cât privește susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea dreptului la apărare prin refuzul de a fi audiate anumite persoane sau de a fi analizate anumite probe pe parcursul cercetării disciplinare, Curtea apreciază că acestea constituie aspecte ce țin de aplicarea legii, a căror verificare revine în mod exclusiv competenței instanței de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,