Decizia nr. 589 din 11 noiembrie 2025 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Gigi Sorin Sasu în Dosarul nr. 496/100/2019* al Curții de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 522D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că excepția de neconstituționalitate nu este motivată, autorul acesteia limitându-se doar la a face trimitere la o altă decizie a Curții Constituționale.

Prin Încheierea civilă din 21 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 496/100/2019*, Curtea de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Gigi Sorin Sasu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii privind recalcularea pensiei, aflată în etapa procesuală a apelului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că, prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, dispoziții care aveau un conținut similar prevederilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009. Prin urmare, consideră că pentru aceleași rațiuni arătate în decizia Curții Constituționale antereferită se impune constatarea neconstituționalității și a dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate.

Autorul excepției arată că dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 au relevanță în procesul de actualizare și recalculare a pensiilor militare de stat.

Curtea de Apel Cluj — Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, întrucât legiuitorul beneficiază de o marjă de apreciere în domeniul asigurărilor sociale, iar în acest sens stabilește regulile pe care le consideră necesare. Amintește că, prin Decizia nr. 450 din 30 mai 2006, Curtea Constituțională a constatat că dreptul la pensie este un drept fundamental, dar se exercită în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Curtea constată că, anterior sesizării sale, Legea-cadru nr. 330/2009 a fost abrogată prin dispozițiile art. 39 lit. w) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, însă, având în vedere cele reținute prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009, Curtea urmează să analizeze aceste dispoziții de lege, care au următorul conținut:

Autorul excepției nu invocă prevederile constituționale pretins a fi încălcate, făcând doar trimitere la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 13 martie 2020.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că Legea-cadru nr. 330/2009 a constituit un act normativ ce a avut drept obiectiv instituirea unei reglementări unitare a salarizării personalului plătit din fonduri publice, domeniu care, anterior intrării în vigoare a acestei legi, a reprezentat obiectul mai multor acte normative distincte. Această schimbare legislativă majoră a impus parcurgerea unei perioade tranzitorii până la finalizarea procesului de armonizare a noului sistem de salarizare.

Dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 sunt cuprinse în partea a II-a a legii, care reglementează sistemul unitar de salarizare pentru o perioadă tranzitorie, până când acesta urma să fie simplificat și îmbunătățit în conformitate cu partea a III-a a legii, așa cum se arată în art. 2 alin. (3) din același act normativ, și dispun că reîncadrarea personalului se face corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute în luna decembrie 2009.

O dispoziție similară conține și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2010, care, în cuprinsul art. 4 alin. (1), dispune că, începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din Legea-cadru nr. 330/2009 va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009.

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 au fost analizate, alături de prevederile art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, și ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 10 mai 2011, în cadrul unui recurs în interesul legii, soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1002 din 13 decembrie 2016. Cu acel prilej, instanța supremă a decis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 4 alin. (1) și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, au dreptul la sume compensatorii persoanele care au dobândit titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

Interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii textelor de lege mai sus menționate prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016 a fost supusă controlului de constituționalitate, Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020, precitată, în sensul că dispozițiile art. 30 alin. (6) și ale art. 48 alin. (1) pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009, ale art. 4 alin. (1) și ale art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, ale art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 și ale art. 8 din anexa nr. 5 la Legea nr. 63/2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 21 din 21 noiembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt neconstituționale. Curtea Constituțională a constatat, în esență, că există o divergență între interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul competent să judece recursul în interesul legii dispozițiilor de lege supuse controlului de constituționalitate și interpretarea pe care, anterior, instanța de contencios constituțional a dat-o acelorași texte de lege în jurisprudența sa, în ceea ce privește dreptul de a beneficia de sume compensatorii pentru titlul de doctor după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

Curtea Constituțională observă că, în contextul mai sus arătat, atât Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și Curtea Constituțională au analizat dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010 în coroborare cu alte texte de lege și doar în ceea ce privea relevanța acestor dispoziții legale pentru stabilirea dreptului asupra unor sume cuvenite pentru deținerea titlului de doctor. Decizia Curții Constituționale nr. 51 din 4 februarie 2020 nu a vizat soluția legislativă privind reîncadrarea personalului bugetar după intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009 per se, ci interpretarea dată mai multor dispoziții coroborate de către instanța supremă în privința drepturilor bănești cuvenite pentru deținerea titlului de doctor.

În consecință, având în vedere obiectul cauzei în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, care privește recalcularea pensiei, Curtea constată că argumentele reținute prin Decizia nr. 51 din 4 februarie 2020 nu sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză, în ceea ce privește dispozițiile art. 30 alin. (3) din Legea-cadru nr. 330/2009.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,