Decizia nr. 430 din 30 aprilie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. g) și ale art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. g) și ale art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată de Irina Luanda Mititiuc în Dosarul nr. 113/45/2020 al Curții de Apel Iași — Secția contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.178D/2020.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, făcând referire la cele reținute în deciziile Curții Constituționale nr. 190 din 23 martie 2017 și nr. 844 din 10 decembrie 2015.

Prin Sentința nr. 53 din 6 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 113/45/2020, Curtea de Apel Iași — Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. g) și ale art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost ridicată de Irina Luanda Mititiuc într-o cauză având ca obiect anularea unui raport de evaluare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că autoarea a exercitat funcția de director medical într-un spital, având atribuții potrivit cărora nu poate decide cu privire la raporturile economice și financiare ale spitalului cu alte unități economice. În paralel a exercitat funcția de administrator într-o societate înființată potrivit prevederilor Legii societăților nr. 31/1990, oferind servicii medicale persoanelor fizice. Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, care nu fac nicio distincție cu privire la obiectul activității societății comerciale sau la posibilitatea ca aceasta să nu relaționeze comercial sau financiar cu spitalele publice, introduc o îngrădire a libertății economice. Așa cum, în același articol, la definirea conflictului de interese în alin. (2) lit. a) se face referire la relațiile economice ale spitalului cu societatea comercială respectivă, era imperios necesar ca și în cadrul textului criticat să se prevadă, spre exemplu, „exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în cadrul societății reglementate de Legea nr. 31/1991 și care au obiect de activitate de natură să intre în raporturi comerciale cu spitalele publice”. Dispozițiile art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, care extind interdicțiile managerului de spital public și la persoanele care ocupă funcții specifice comitetului de conducere, introduc o restricționare a libertății economice prin forma de redactare a textului, lăsând posibilitatea unei interpretări neclare în ceea ce privește expresia „funcții specifice comitetului director”. În concret, un director medical nu are o funcție specifică de a lua o decizie cu caracter comercial sau financiar în ceea ce privește raporturile spitalului cu entități economice terțe, astfel că acesta poate fi în mod real și administrator al unei societăți reglementate de Legea nr. 31/1990, cu obiect unic de activitate servicii medicale adresate persoanelor fizice, fără să existe niciun fel de incompatibilitate sau conflict de interese, deoarece nu există posibilitatea interferenței cu activitatea spitalului public.

În ce privește restrângerea exercițiului drepturilor și libertăților în lumina art. 53 din Constituție, se observă că textele de lege supuse controlului excedează cazurilor de restrângere a libertății economice și înfrâng principiul proporționalității restrângerii cu situația determinantă și al neatingerii libertății înseși.

Curtea de Apel Iași — Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar dispozițiile criticate nu au caracter neconstituțional, legea fiind clară și predictibilă în privința efectelor sale și a subiecților cărora li se aplică.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) și ale art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015, care au următorul cuprins:

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 45 — Libertatea economică și art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței sale, accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică (Decizia nr. 362 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Mai mult, Curtea a învederat că principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 162 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 19 aprilie 2011). Prin urmare, legiuitorul are competența de a stabili conținutul și limitele libertății economice, în condițiile în care vizează un scop legitim și există un raport de proporționalitate între mijloacele folosite de legiuitor și scopul urmărit de acesta (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 356 din 27 aprilie 2005, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, paragraful 25, Decizia nr. 239 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 822 din 19 august 2022, paragraful 19, sau Decizia nr. 227 din 27 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 655 din 17 iulie 2023, paragraful 14).

Aplicând aceste considerente la cauza de față, Curtea observă că, potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, în cadrul spitalelor publice se organizează și funcționează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi, un director de îngrijiri. De asemenea, potrivit celor reținute în încheierea de sesizare, între spital și autoarea excepției a fost încheiat un contract de administrare în care sunt înscrise atribuțiile acesteia, respectiv: coordonează și răspunde de planul anual de achiziții publice și de achiziția de aparatură și echipamente medicale, medicamente și materiale sanitare etc.

Curtea reține astfel că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate dau expresie voinței legiuitorului, care a apreciat că funcțiile specifice comitetului director al spitalului, din care face parte și directorul medical, sunt incompatibile cu funcțiile private, specifice mediului de afaceri, întrucât cumularea acestora ar putea duce la atingerea interesului public, care, de altfel, presupune o administrare imparțială și eficientă a serviciului public de sănătate, asigurarea calității serviciilor medicale, garantarea obiectivității în procedurile de achiziții publice, de contractare și de utilizare a resurselor materiale și financiare, prevenirea favorizării unor operatori economici privați și protejarea încrederii publicului în integritatea și imparțialitatea conducerii și organizării spitalului public.

Astfel, Curtea constată că prin limitarea libertății economice a membrilor comitetului director, inclusiv a directorului medical, legiuitorul a urmărit un scop legitim, care constă în asigurarea bunei funcționări a serviciului public de sănătate. De asemenea, măsura este adecvată, întrucât este aptă să împiedice apariția unor situații în care interesele economice private ale membrilor comitetului director ar putea influența adoptarea deciziilor în exercitarea funcției publice. Măsura este necesară, deoarece intervine încă din faza inițială a situațiilor care, prin natura lor, sunt susceptibile să genereze conflicte între interesul public și interesele private. Nu în ultimul rând, Curtea reține că există un raport rezonabil de proporționalitate între interesele generale și particulare aflate în concurență, prevalența celor generale fiind justificată de importanța valorilor sociale ocrotite cu referire la integritatea funcției publice și la exercitarea acesteia într-un mod imparțial și transparent. Ca atare, incompatibilitățile reglementate vizează persoanele care dețin o funcție de conducere ce conferă putere de decizie în ceea ce privește funcționarea spitalului, nelimitându-se la funcțiile care implică decizii cu caracter comercial sau financiar privitoare la raporturile spitalului cu entități economice terțe.

Referitor la critica privind încălcarea art. 53 din Constituție, Curtea observă că textele de lege supuse controlului nu încalcă niciun drept fundamental, astfel că această normă de referință nu are incidență în cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,