Decizia nr. 314 din 31 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, excepție ridicată de Elena Chiriac în Dosarul nr. 13.220/193/2020 al Judecătoriei Botoșani și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.337D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că dosarul a fost repus pe rol prin Încheierea din 26 februarie 2026 și că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise prin care a solicitat judecarea în lipsă și admiterea excepției de neconstituționalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât ordonanța de urgență a Guvernului a fost aprobată prin lege, în vederea reglementării domeniului funcționării sistemului național unic pentru apeluri de urgență.

Prin Încheierea din 30 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.220/193/2020, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență. Excepția a fost ridicată de Elena Chiriac într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 este neconstituțională, deoarece nu a fost aprobată prin lege de către Parlament.

Judecătoria Botoșani apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece o dispoziție dintr-o ordonanță de urgență nu devine neconstituțională prin neaprobarea ordonanței de urgență de către Camera sesizată în termen de cel mult 30 de zile de la depunere. Reține că, în acest caz, ordonanța este considerată aprobată și se trimite celeilalte Camere care decide, de asemenea, în procedură de urgență. Apreciază că textul legal în baza căruia a fost încheiat procesul-verbal de contravenție a fost modificat printr-o lege, care respectă toate garanțiile prevăzute de normele constituționale.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 28 martie 2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 1 octombrie 2008, cu modificările și completările ulterioare. În realitate, din examinarea excepției de neconstituționalitate, rezultă că obiectul acesteia îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008, în ansamblul său.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 115 alin. (5) referitoare la delegarea legislativă, în componenta referitoare la condițiile privind intrarea în vigoarea a ordonanțelor de urgență și la aprobarea acestora prin lege.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că ordonanța de urgență criticată a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 160/2008, și, ulterior, a mai fost modificată prin pct. 6 al articolului unic al Legii nr. 36/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 1 aprilie 2020. Raportat la această situație legislativă, autoarea excepției critică faptul că ordonanța de urgență nu a fost aprobată prin lege, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție.

Față de aceste critici, Curtea reține că prin Decizia nr. 371 din 29 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 25 septembrie 2023, paragraful 18, s-a statuat că delegarea legislativă, consacrată expres de Legea fundamentală, presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile art. 61 alin. (1) din Constituție, potrivit Parlamentul este organul reprezentativ suprem al cărora „ poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării”.

Așadar, dispozițiile art. 115 din Constituție atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera pe calea delegării legislative, care poate avea loc direct în virtutea prevederilor constituționale (ordonanțele de urgență) sau ca urmare a adoptării de către Parlament a unei legi de abilitare a Guvernului de a emite ordonanțe (ordonanțe simple).

Prin urmare, mandatul atribuit Guvernului, în temeiul art. 115, trebuie să fie dublat de un mandat legal — legea specială de abilitare, adoptată de Parlament —, în cazul ordonanțelor simple, sau izvorăște direct din Constituție — în cazuri extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată —, în cazul ordonanțelor de urgență. Însă prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării acestui drept, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate.

Prin Decizia nr. 61 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 11 iulie 2023, paragraful 34, Curtea a reținut că adoptarea ordonanțelor de urgență nu este condiționată de existența unei legi de abilitare prealabile, ci, așa cum dispun prevederile art. 115 alin. (7) din Constituție, aceste ordonanțe sunt supuse aprobării Parlamentului, care va adopta, în acest sens, o lege de aprobare sau de respingere.

Curtea reține că prevederile art. 115 alin. (5) din Constituție condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Reglementările constituționale sunt transpuse la nivel legal de art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară” (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 114 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 16 mai 2017, paragraful 46).

Aplicând aceste considerente de principiu la cauza dedusă judecății, Curtea observă că, potrivit fișei legislative, Guvernul a transmis Senatului, în calitate de primă Cameră sesizată, prin Adresa nr. E70/2008, proiectul de lege privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2008 pentru dezbatere, fiind înregistrat cu nr. L215 din 15 aprilie 2008. Ulterior, proiectul de lege a fost transmis Camerei Deputaților, în calitate de Cameră decizională, fiind înregistrat cu nr. PL-x nr. 365 din 17 iunie 2008. Totodată, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 28 martie 2008. Prin urmare, au fost întrunite cele două condiții cumulative necesare intrării în vigoare a ordonanței de urgență.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (5) din Constituție, Curtea observă, de asemenea, că dispozițiile constituționale nu condiționează intrarea în vigoare a unei ordonanțe de urgență de aprobarea acesteia prin lege, aspect care, ulterior, s-a realizat prin Legea nr. 160/2008.

Având în vedere acestea, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2008, în raport cu dispozițiile art. 115 alin. (5) din Constituție, este neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,