Decizia nr. 277/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său, și a dispozițiilor art. IX din aceasta, în special

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, excepție ridicată de Mariana Scorodeti în Dosarul nr. 1.770/101/2021 al Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.482D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.622D/2021, nr. 163D/2022, nr. 2.140D/2022 și nr. 2.899D/2022, având un obiect al excepției de neconstituționalitate similar, excepții ridicate de Rodica Elisabeta Dudău în Dosarul nr. 1.759/101/2021 al Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Maria Daia în Dosarul nr. 1.778/101/2021 al Tribunalului Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, de Elena Maria Bungărdean în Dosarul nr. 5.383/30/2021 al Tribunalului Timiș — Secția I civilă și de Szántó Klára în Dosarul nr. 176/119/2022 al Tribunalului Covasna — Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.622D/2021, nr. 163D/2022, nr. 2.140D/2022 și nr. 2.899D/2022 la Dosarul nr. 3.482D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 53 din 25 februarie 2025.

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.770/101/2021, Încheierea din 18 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.759/101/2021, Încheierea din 14 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 1.778/101/2021, Încheierea din 15 septembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 5.383/30/2021 și prin Încheierea din 7 decembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 176/119/2022, Tribunalul Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, Tribunalul Timiș — Secția I civilă și, respectiv, Tribunalul Covasna — Secția civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IX alin. (1) sau, după caz, a art. IX din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu. Excepțiile au fost ridicate de Mariana Scorodeti, Rodica Elisabeta Dudău, Maria Daia, Elena Maria Bungărdean și, respectiv, de Szántó Klára în cauze având ca obiect soluționarea contestațiilor formulate împotriva unor decizii de revizuire a pensiilor, respectiv a unor decizii de pensionare stabilite sub imperiul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin în esență, încălcarea principiilor egalității în drepturi (art. 16), dreptului de proprietate privată (art. 44) și a condițiilor de restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (art. 53), care generează încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) privind principiul legalității. Aceștia arată că modificarea, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, a Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, cu consecința diminuării substanțiale a unui drept patrimonial individual numai pentru unii dintre beneficiarii pensiei de serviciu — grefieri și personal auxiliar din instanțe — generează situații de natură să afecteze încrederea cetățeanului în securitatea juridică oferită de stat, prin normele edictate.

Această modificare a determinat și apariția unei situații discriminatorii, în care foști grefieri beneficiari de pensii de serviciu au pensiile plafonate conform art. IX alin. (1) din actul normativ criticat, în comparație cu alți grefieri cu aceeași vechime și același stagiu, care au funcționat la aceeași instanță și ale căror drepturi de pensie au fost și au rămas calculate conform dispozițiilor Legii nr. 567/2004, fără să fie însă plafonate, cu consecința unei diferențe de aproximativ 1.000 lei la cuantumul pensiei nete. În acest context, se susține încălcarea principiului egalității în drepturi ale cetățenilor beneficiari ai pensiei de serviciu, care, deși îndeplinesc aceleași condiții de vârstă, stagiu de cotizare și funcție, au pensii substanțial diferite. Totodată, nerecunoașterea sporului de longevitate creează o disproporție și constituie un tratament discriminatoriu, iar prin neacordarea beneficiului dreptului cuvenit sunt restrânse drepturile câștigate.

Autorii excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin atât art. 44 din Constituție, cât și practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene, prin care s-a statuat că pensia constituie un drept patrimonial, iar diminuarea pensiei ar leza acest drept și ar echivala cu o expropriere. Se face trimitere la înțelesul noțiunii de „speranță legitimă” în baza căreia orice pensionar înțelege stabilitatea și coerența legislativă, astfel încât să poată beneficia neîngrădit de drepturile legale dobândite privind salariul, respectiv pensia cuvenită.

Autorii excepției mai susțin că intervenția Guvernului asupra Legii nr. 567/2004 prin intermediul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în sensul scăderii semnificative și definitive a cuantumului pensiilor pentru anumite categorii de personal prin plafonare, reprezintă o soluție care contravine exigențelor stabilite de art. 53 din Constituție, nefiind justificată restrângerea unui drept legal dobândit.

Totodată, consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, în sensul că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. De asemenea, măsura criticată afectează dreptul fundamental la pensie, ceea ce echivalează cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție.

Tribunalul Mehedinți — Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Timiș — Secția I civilă, în dosarele nr. 1.770/101/2021, nr. 1.759/101/2021, nr. 1.778/101/2021 și nr. 5.383/30/2021 apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, criticile aduse de autorii excepției fiind neîntemeiate.

Tribunalul Covasna — Secția civilă, în Dosarul nr. 176/119/2022 apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, însușindu-și argumentele autoarei excepției.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

Guvernul a comunicat punctul său de vedere în Dosarul nr. 3.622D/2021, în care susține netemeinicia excepției de neconstituționalitate. Apreciază că nu poate fi reținută susținerea referitoare la încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi, aspectele prezentate fiind legate de modalitatea în care s-a interpretat și s-a aplicat legea, și nu de neconstituționalitatea normei supuse analizei. Totodată, se face trimitere la Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 25 iunie 2010.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, în ansamblul său, pentru motive de neconstituționalitate extrinsecă, și dispozițiile art. IX din această ordonanță de urgență, în special, pentru motive de neconstituționalitate intrinsecă. Prevederile criticate în mod punctual au următorul cuprins:

Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 44 — Dreptul de proprietate privată, ale art. 47 alin. (2) privind dreptul la pensie, ale art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 115 alin. (4)-(6) — Delegarea legislativă. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, prin raportare la prevederile constituționale corespondente, sunt invocate și exigențele art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorii acesteia sunt persoane care au solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1197 din 14 decembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile art. 68^5 alin. (1) din această lege stabileau că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea prevăzut la art. 3 alin. (2), personalul de specialitate criminalistică și personalul care ocupă funcții auxiliare de specialitate criminalistică prevăzut la art. 3^1, precum și tehnicienii criminaliști din cadrul parchetelor, cu o vechime de cel puțin 25 de ani în specialitate, pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de media salariilor de bază brute lunare realizate, inclusiv sporurile, corespunzătoare ultimelor 12 luni de activitate anterioare lunii în care se depune cererea de pensionare.

Prevederile art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 au introdus o plafonare a cuantumului pensiilor de serviciu prevăzute de actele normative menționate în cuprinsul acestui text de lege, între care și cele reglementate de Legea nr. 567/2004, la media venitului net corespunzător venitului brut care a constituit baza de calcul al pensiei de serviciu, respectiv al indemnizației pentru limită de vârstă.

Autorii excepției formulează atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, ce privesc Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă, referitoare la art. IX din acest act normativ.

Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, în ansamblul său, prin raportare la aceleași critici de neconstituționalitate extrinsecă invocate și în prezenta cauză, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate prin Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, paragraful 35, și Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 349 din 15 aprilie 2024.

Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, precitată, paragraful 35, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată cu respectarea acestor norme fundamentale.

Cu privire la criticile de neconstituționalitate în raport cu art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea urmează să stabilească dacă în discuție sunt drepturi și libertăți fundamentale și dacă a avut loc o afectare a acestora. În urma analizei realizate, Curtea va raporta concluzia desprinsă la textul de referință menționat. În consecință, examinarea relației de contrarietate între actul criticat și textul de referință invocat se va efectua subsecvent analizării criticilor de neconstituționalitate intrinsecă.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, privind existența unei pretinse discriminări a autorilor excepției față de alți grefieri, beneficiari ai pensiei de serviciu, cu aceeași vechime, stagiu și funcție și care au funcționat în aceeași instanță, ale căror drepturi au fost și au rămas calculate potrivit dispozițiilor Legii nr. 567/2004, fără a fi plafonate conform art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, Curtea reține că dispozițiile criticate care prevăd plafonarea pensiilor de serviciu se aplică în mod unitar tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. Împrejurarea că, în practică, casele de pensii nu și-au îndeplinit, în unele cazuri, obligația de a calcula drepturile prin aplicarea plafonării prevăzute de art. IX alin. (1) din ordonanța de urgență menționată, în timp ce în cazul autorilor excepției s-a procedat la revizuirea deciziei de acordare a pensiei de serviciu în temeiul dispozițiilor criticate, constituie un aspect de fapt care nu poate fi reținut ca temei al neconstituționalității art. IX alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017.

Cât privește susținerea referitoare la existența unui regim juridic diferit între grefieri sub aspectul cuantumului pensiei cuvenit, în funcție de data pensionării — anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 —, Curtea reține, în acord cu cele statuate în mod constant în jurisprudența sa, așa cum este Decizia nr. 861 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 22 ianuarie 2007, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Prin urmare, Curtea constată că și această critică este neîntemeiată.

Cu referire punctuală la pretinsa încălcare a art. 44 din Constituție și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a arătat în Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 20 aprilie 2021, paragraful 25, că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maximal al acesteia. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Decizia din 2 martie 2006, pronunțată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei, paragraful 2, articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul la respectarea bunurilor, nu poate fi înțeles în sensul că îndreptățește o persoană la o pensie într-un anumit cuantum. Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil, astfel că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale, nu se poate reține încălcarea art. 44 din Constituție (Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011).

De asemenea, Curtea reține că, potrivit celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, de exemplu, prin Hotărârea din 12 aprilie 2006, pronunțată în Cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 53, și Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Muñoz Díaz împotriva Spaniei, paragraful 44, textul convențional menționat nu presupune și un drept de a dobândi un bun și nici dreptul la o pensie într-un anumit cuantum. Este la libera apreciere a statului să decidă cu privire la aplicarea oricărui regim de securitate socială sau să aleagă tipul sau cuantumul beneficiilor pe care le acordă în oricare dintre aceste regimuri. În același sens, Curtea de la Strasbourg a arătat că statele dispun de o marjă largă de apreciere în reglementarea politicii lor sociale. Astfel, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Decizia din 7 februarie 2012, pronunțată în Cauza Frimu și alții împotriva României, paragraful 41).

Curtea Constituțională observă că, în cauză, nu este avută în vedere situația unor persoane ale căror drepturi la pensie, aflate în plată, au fost diminuate în temeiul unui act normativ ulterior, ci situația unor persoane care au solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă după data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și cărora nu li s-a aplicat plafonarea prevăzută de acest act normativ, în mod eronat. Or, din perspectiva art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu se poate susține că autorii excepției au avut o speranță legitimă la obținerea unui alt cuantum al pensiei, de vreme ce temeiul juridic al acordării și calculării acestui drept, potrivit principiului tempus regit actum, se raporta la dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017. Cel mult, se poate aprecia că autorii excepției au avut o simplă speranță de a obține un anumit cuantum al pensiei, potrivit unui regim juridic aplicabil anterior datei pensionării și intrării în vigoare a dispozițiilor de lege criticate, speranță care nu se bucură însă de protecția normelor convenționale mai sus menționate.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 47 alin. (2) din Constituție, Curtea a reamintit, în Decizia nr. 723 din 12 decembrie 2023, că legiuitorul este autorizat/îndrituit să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment.

În ceea ce privește art. 53 din Constituție, se reține, în prealabil, că acest text se referă la condițiile în care exercițiul unui drept sau al unei libertăți fundamentale poate fi restrâns numai prin lege, înțeleasă în accepțiunea sa strictă, de act juridic formal adoptat de Parlament, și nu prin alt act normativ. Întrucât prin prezenta excepție de neconstituționalitate sunt criticate dispoziții cuprinse într-o ordonanță de urgență a Guvernului, se reține că art. 53 din Constituție, invocat în motivare, nu poate fi incident, aplicabile fiind, sub aspectul interzicerii afectării drepturilor și libertăților fundamentale printr-o ordonanță de urgență, prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție.

În ceea ce privește critica referitoare la pretinsa încălcare a prevederilor art. 115 alin. (6) din Constituție, Curtea constată în urma analizei criticilor de neconstituționalitate intrinsecă că nu a fost afectat niciun drept sau nicio libertate fundamentală, fiind astfel respectate aceste norme fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,