Decizia nr. 276/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, în redactarea anterioară Legii nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, în ansamblu

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 și ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate prin dispozițiile art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și ale art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Marius Georgescu în Dosarul nr. 447/89/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.149D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.858D/2021, având obiect similar al excepției de neconstituționalitate, excepție ridicată de Ștefan Mardale în Dosarul nr. 855/87/2021 al Tribunalului Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.858D/2021 la Dosarul nr. 2.149D/2021, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, indicând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 54 din 25 februarie 2025.

Prin Sentința civilă nr. 388 din 20 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 447/87/2021, Tribunalul Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 30 și ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, precum și ale art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene”. Excepția a fost ridicată de Marius Georgescu într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

Prin Încheierea din 7 septembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 855/87/2021, Tribunalul Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor „art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, astfel cum au fost modificate inițial prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și menținute ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, inclusiv în măsura în care aceste dispoziții vizează, prin aplicarea plafonării instituite, neluarea în considerare/înlăturarea sporului pentru pensia suplimentară prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015, precum și a sporului aferent Ordinului Meritul Militar, instituit prin art. 11 alin. (3) din Legea privind statutul cadrelor militare nr. 80/1995.” Excepția a fost ridicată de Ștefan Mardale într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de pensionare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul nr. 2.149D/2021, autorul acesteia consideră că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată fără să existe o lege de abilitare a Guvernului pentru a modifica Legea nr. 223/2015, iar domeniul pensiilor militare de stat nu se regăsește la art. 1 din Legea nr. 161/2017 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.

Autorul excepției arată că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16, motivând că se ajunge la situația în care un militar care, în raport cu vechimea în funcție și cu sporurile ce i se cuvin conform legii, depășește media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul folosită la stabilirea pensiei să beneficieze de același cuantum al pensiei unui alt militar care are o vechime mai mică în funcție și care nu beneficiază de aceste drepturi. În aceste condiții, precizează că această plafonare este contrară principiului egalității în drepturi și determină o restrângere a aplicării unor drepturi contributive câștigate anterior.

În continuare, arată că dispozițiile criticate încalcă principiul previzibilității legii și al securității raporturilor juridice, motivul fiind modificările legislative periodice adoptate printr-o succesiune de ordonanțe de urgență, fără ca Guvernul să fie abilitat în acest sens printr-o lege organică, ceea ce a dus la o lipsă de coerență și previzibilitate a normelor legale în materie, acestea fiind complet arbitrare.

Totodată, susține că pensia militară de stat constituie un drept de proprietate în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar reducerea prin plafonare a acestui drept ar echivala cu o expropriere.

De asemenea, susține încălcarea art. 53 din Constituție, arătând că plafonarea pensiilor militare de stat este vădit discriminatorie și îngrădește exercițiul unor drepturi pecuniare recunoscute de lege.

În Dosarul nr. 2.858D/2021, autorul consideră că justificarea pentru existența unei situații extraordinare în vederea adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, respectiv existența unei discrepanțe majore între pensiile de serviciu și cele din sistemul public, nu este conformă cu prevederile art. 115 referitoare la existența unei situații extraordinare din Constituție, deoarece această împrejurare exista atât la momentul adoptării Legii nr. 223/2015, cât și ulterior acesteia.

De asemenea, susține că Guvernul a încălcat și condiția referitoare la existența unei urgențe prevăzută de art. 115 alin. (4) din Legea fundamentală. Astfel, împrejurarea invocată în preambulul ordonanței de urgență — creșterea continuă a salariilor și soldelor — nu are nicio legătură cu măsura plafonării, deoarece dispozițiile criticate conțin reglementări distincte referitoare la eliminarea actualizării, ca presupusă necesitate impusă de creșterea salarială prevăzută de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, fără nicio legătură cu plafonarea.

Mai mult decât atât, simpla invocare a echității și a egalității de tratament a tuturor asiguraților, precum și evitarea unor cheltuieli bugetare nu pot reprezenta situații urgente, în înțelesul dat acestei noțiuni în jurisprudența Curții Constituționale, în condițiile în care evitarea cheltuielilor reprezintă un aspect continuu în configurarea bugetului.

În continuare, se argumentează că se încalcă și prevederile art. 115 alin. (6) din Constituție, deoarece Guvernul a diminuat substanțial cuantumul pensiei stabilit de către Parlament. Autorul excepției mai arată că, în mod similar cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, nici Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 nu respectă niciuna dintre condițiile prevăzute de art. 115 din Constituție.

Mai departe, se argumentează că plafonarea nu ar fi trebuit să aducă atingere sporului cuvenit ca urmare a achitării contribuției pentru pensia suplimentară. Această contribuție a fost achitată de către asigurați în vederea unei pensii majorate și nu a influențat niciodată valoarea salariului celui care a achitat-o. Având în vedere această finalitate specifică a contribuției menționate, statul nu are competența de a limita drepturile corelative, sporul acordat de lege, în aceeași manieră în care poate reglementa folosirea contribuțiilor sociale obișnuite la calcularea pensiei.

Tot în legătură cu neutralizarea prin plafonare a acordării sporului pentru pensia suplimentară, autorul menționează că timp de peste 20 de ani cât a achitat contribuția și-a format și consolidat așteptarea ca, la pensionare, să primească o pensie într-un cuantum mărit. Dar măsura plafonării încalcă această așteptare chiar la momentul pensionării celui care și-a format așteptarea că va beneficia de drepturile corelative achitării contribuției suplimentare.

Prevederile art. 1 din Constituție referitoare la standardele de calitate ale legii sunt încălcate deoarece pensia netă, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017, se calculează fără nicio legătură cu elementele de calcul al pensiei brute. Această modalitate de a acționa este impredictibilă, deoarece cetățenii sunt obișnuiți cu principiul că o valoare brută este supusă impozitării și altor contribuții datorate statului, rămânând în plată, la final, valoarea netă, dar plecând de la aceeași bază.

Plafonarea, prin urmare, îi pune în aceeași situație pe cei care au achitat contribuția pentru pensia suplimentară și pe cei care nu au achitat-o deloc sau au achitat-o într-un cuantum mai mic. Asigurații din sistemul Legii nr. 223/2015 care au achitat contribuția pentru pensia suplimentară și care, din cauza plafonării, nu își valorifică sporul promis de această lege la data pensionării sunt discriminați și față de asigurații din sistemul privat de pensii care au achitat această contribuție suplimentară, dar care beneficiază de sporul corelativ, indiferent de modul în care statul reglementează baza de calcul al pensiei acestei din urmă categorii de asigurați.

Autorul excepției susține că statul nu își poate exercita prerogativa legitimă de a stabili baza de calcul al dreptului la pensie, care reprezintă o componentă a protecției sociale, într-o manieră nerezonabilă, prin desființarea bruscă a beneficiului corelativ achitării contribuției suplimentare și care a fost prevăzut chiar prin lege.

Având în vedere că asigurații au fost obligați să achite contribuția pentru pensia suplimentară, se încalcă și art. 44 din Constituție. Inconsecvența legislativă rezultă și din împrejurarea că, deși, prin plafonare, sporul la pensie pentru contribuția pentru pensia suplimentară nu se mai acordă, reglementarea legală care îl stipulează a rămas în vigoare.

Mai departe, se susține că beneficiul sporului este înlăturat în mod similar cu sporul pentru achitarea contribuției pentru pensia suplimentară, adică printr-o acțiune a Guvernului care încalcă așteptarea legitimă a celui care a obținut Ordinul „Meritul Militar”, măsură care este confirmată și prin Decizia nr. 5 din 8 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Sporul nu intră în baza de calcul al pensiei militare obișnuite, având natura unui drept intuitu personae. Sporul, potrivit Legii nr. 80/1995, se acordă exclusiv la momentul pensionării: legea nu prevede nicio recompensă, niciun beneficiu financiar prin mărirea soldei/salariului. Discriminarea celor care au obținut Ordinul „Meritul Militar” față de cei care nu l-au obținut rezultă din înlăturarea sporului prin plafonare, ajungându-se astfel la pensii în cuantum similar, deși beneficiarii acestora au depus eforturi diferite.

Tribunalul Teleorman — Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Completul specializat pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale, criticile aduse de autorul excepției fiind neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform actelor de sesizare, dispozițiile art. 30 și ale art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, astfel cum au fost modificate prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, și prin art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018.

Curtea observă că, în realitate, susținerile formulate vizează exclusiv dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, astfel că va reține ca obiect al excepției doar aceste dispoziții, criticate pentru motive de neconstituționalitate intrinsecă.

Ulterior sesizării Curții, prevederile legale criticate au fost modificate prin Legea nr. 282/2023 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 950 din 20 octombrie 2023, însă în considerarea Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate în redactarea care continuă să își producă efectele în cauzele deduse judecății.

Totodată, având în vedere că în cauză sunt formulate și critici de neconstituționalitate extrinsecă, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018.

Dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, criticate individual, au următorul conținut normativ: „La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/ salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.”

Autorii excepției de neconstituționalitate apreciază că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separației și echilibrului în cadrul democrației constituționale, ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta sa referitoare la calitatea legii și la securitatea juridică, ale art. 16 — Egalitatea în drepturi, ale art. 41 referitor la muncă și la protecția socială a muncii, ale art. 44 — Dreptul de proprietate privată, ale art. 47 — Nivelul de trai, ale art. 53 — Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, ale art. 66 — Sesiuni, ale art. 102 alin. (1) privind rolul Guvernului, ale art. 108 alin. (3) potrivit căruia ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, și ale art. 115 — Delegarea legislativă.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că art. 60 din Legea nr. 223/2015 a fost modificat prin art. VII pct. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, cu privire la actualizarea pensiilor militare de stat și la limita maximă a pensiei nete. Curtea s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2020, Decizia nr. 545 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 18 noiembrie 2020, sau Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 20 aprilie 2021.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, raportate la încălcarea art. 1 alin. (4) și (5), art. 61 alin. (1), art. 66, art. 102 alin. (1) și art. 115 alin. (1) din Constituție, Curtea reține că, referitor la competența Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, s-a pronunțat printr-o jurisprudență vastă în care a statuat că prevederile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislația secundară. Cu toate acestea, Constituția instituie prin art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție. Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public (a se vedea în acest sens Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 89-91).

Prin aceeași decizie, paragrafele 92 și 93, Curtea a mai reținut că regimul particular al ordonanței de urgență este prevăzut în art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție și se referă la cazurile în care poate fi emisă: situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acesteia; intrarea în vigoare: numai după depunerea spre dezbatere în procedură de urgență la Camera inițial sesizată și convocarea obligatorie a Parlamentului, dacă nu se află în sesiune; domeniul de reglementare: acesta poate fi și de natura legilor organice, caz în care legea de aprobare se adoptă cu majoritatea prevăzută de art. 76 alin. (1) din Constituție; ordonanța de urgență nu poate fi însă adoptată în domeniul legilor constituționale, nu poate afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu poate viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică. Astfel, pe lângă monopolul legislativ al Parlamentului, Constituția, în art. 115, consacră delegarea legislativă, în virtutea căreia Guvernul poate emite ordonanțe simple [art. 115 alin. (1)-(3)] sau ordonanțe de urgență [art. 115 alin. (4)-(6)]. Astfel, transferul unor atribuții legislative către autoritatea executivă se realizează printr-un act de voință al Parlamentului ori, pe cale constituțională, în situații extraordinare, și numai sub control parlamentar.

În cauză, Curtea reține că actele normative criticate sunt ordonanțe de urgență adoptate de Guvern, în temeiul art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție, iar nu ordonanțe simple, care să fie adoptate de Guvern în temeiul unei legi de abilitare, potrivit art. 108 alin. (3) și art. 115 alin. (1)-(3) din Constituție. Totodată, Curtea reține că, spre deosebire de ordonanța simplă, ordonanța de urgență a Guvernului poate reglementa și în domenii care aparțin legii organice. Prin urmare, toate criticile autorilor excepției privind reglementarea unor modificări și completări aduse Legii nr. 223/2015 printr-o ordonanță de urgență a Guvernului sunt neîntemeiate.

Referitor la critica de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituție, prin Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020, precitată, paragraful 27, și prin Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019, precitată, paragraful 35, Curtea a reținut, în esență, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție.

De asemenea, prin Decizia nr. 488 din 3 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 2 februarie 2024, paragrafele 33 și 34, Curtea Constituțională a reținut că Guvernul a respectat cerința referitoare la urgența reglementării.

Totodată, referitor la pretinsa încălcare de către Guvern a exigențelor art. 115 alin. (4) din Constituție prin adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018, prin Decizia nr. 550 din 29 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 737 din 6 august 2025, paragraful 51, Curtea a reținut că au fost respectate cerințele referitoare la situația extraordinară, precum și la urgența reglementării.

În ceea ce privește criticile de neconstituționalitate intrinsecă raportate la art. 16 din Constituție, potrivit cărora dispozițiile de lege criticate au drept rezultat acordarea unui cuantum diferit al pensiei pentru persoane care au ocupat aceeași funcție, dar au ieșit la pensie în perioade diferite, în temeiul unor acte normative distincte, sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 547 din 18 septembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 9 ianuarie 2019, paragrafele 25 și 26, și prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, precitată, paragraful 23, potrivit cărora persoanele care se pensionează se supun dispozițiilor legale în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie, potrivit principiului tempus regit actum. Curtea a mai statuat, referitor la tratamentul juridic diferit căruia se supun persoanele în funcție de data deschiderii dreptului la pensie, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 545 din 2 iulie 2020, precitată).

Cât privește susținerile referitoare la pretinsa discriminare pe care dispozițiile de lege criticate o creează în raport cu alte categorii de pensionari, beneficiari ai pensiilor de serviciu sau pensionarii din sistemul public, Curtea a reținut că diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii de serviciu, respectiv pensionarii din sistemul public, nu se află în situații identice, fiind supuși, de altfel, unor acte normative diferite. Având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie, legiuitorul este liber să instituie condiții diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socioprofesionale să aibă semnificația încălcării prevederilor art. 16 din Constituție (în același sens sunt și Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, sau Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, paragraful 24).

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, paragraful 25, Curtea a reținut că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maximal al acesteia. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Decizia din 2 martie 2006, pronunțată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei, paragraful 2, articolul 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor nu poate fi înțeles în sensul că îndreptățește o persoană la o pensie într-un anumit cuantum. De asemenea, prin Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea Constituțională a statuat următoarele: „Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil”. În aceste condiții, nu se încalcă dispozițiile art. 44 din Constituție privind dreptul de proprietate privată.

Referitor la încălcarea art. 47 alin. (2) din Constituție, Curtea reține că, prin Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021, paragraful 22, a constatat că dispozițiile de lege criticate, potrivit cărora pensia militară de stat netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, sunt în acord cu dispozițiile art. 47 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora cetățenii au dreptul la pensie și la alte drepturi de asigurări sociale, în condițiile legii. Astfel, legiuitorul este autorizat/îndrituit să stabilească conținutul dreptului la pensie și condițiile acordării acestuia, precum și să le modifice în funcție de resursele financiare existente la un anumit moment.

Având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, Curtea a reținut că invocarea dispozițiilor art. 53 din Constituție nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

În final, Curtea observă că, întrucât nu a fost reținută afectarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, prin adoptarea art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 și a art. 84 pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018, au fost respectate dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,