Decizia nr. 220/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Carmen Obîrșanu în Dosarul nr. 5.843/2/2019 al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 19D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că din motivarea acesteia rezultă că se au în vedere aspecte legate de aplicarea și interpretarea legii la momentul formulării unei cereri de revenire în magistratură, chestiuni care sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești.

Prin Sentința civilă nr. 978 din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.843/2/2019, Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Carmen Obîrșanu într-o cauză având ca obiect anularea hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că aceasta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 33^1 din Legea nr. 303/2004, referitoare la vechimea în magistratură pentru numirea în funcția de judecător fără concurs sau examen.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se critică faptul că art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 a impus, printre condițiile necesar a fi întrunite de foștii judecători și procurori care doresc să revină în funcție după încetarea activității din motive neimputabile, și condiția vechimii de 10 ani în funcția de judecător sau procuror, deși prevederile art. 67 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, în vigoare la momentul la care autoarea excepției a ieșit din magistratură, stabileau condiția unei vechimi minime de doar 5 ani în funcția de judecător sau procuror. Autoarea excepției arată că nu putea anticipa în iunie 1999 că vor fi impuse printr-o lege ulterioară condiții mai restrictive decât cele prevăzute în Legea nr. 92/1992.

Se susține că principiul egalității este nesocotit și ca urmare a faptului că foștilor magistrați nu li se recunoaște ca vechime perioada în care, după încetarea activității din motive neimputabile, au profesat ca avocați, spre deosebire de situația magistraților în funcție.

Se mai afirmă că prevederile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 încalcă și principiul neretroactivității legii, întrucât se impun condiții pe care candidatul trebuia să le îndeplinească anterior intrării în vigoare a noii legi și nu le putea anticipa.

Curtea de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, contrar art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este, în primul rând, inadmisibilă și, în subsidiar, vădit neîntemeiată în raport cu susținerile reclamantei.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, introdus prin art. I pct. 48 din Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 15 octombrie 2018. Textul de lege criticat are următorul conținut normativ: „Persoanele care au ocupat minimum 10 ani funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent, care nu au fost sancționate disciplinar, au avut numai calificativul «foarte bine» la toate evaluările și și-au încetat activitatea din motive neimputabile, pot fi numite, fără concurs sau examen, în funcțiile vacante de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior.”

Ulterior sesizării Curții Constituționale, art. 33^1 din Legea nr. 303/2004 a fost abrogat în mod expres prin art. I pct. 1 din Legea nr. 313/2021 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1232 din 28 decembrie 2021. Legea nr. 303/2004 a fost abrogată integral prin art. 294 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, act normativ care a înlocuit vechea reglementare în materia statutului judecătorilor și procurorilor, fără a prelua fostul art. 33^1 din legea anterioară, criticat în prezenta cauză. Deși textul legal criticat nu mai este în prezent în vigoare, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, controlul de constituționalitate poate fi exercitat cu privire la dispoziții din legi sau ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, astfel că obiectul prezentei excepții îl reprezintă dispozițiile art. 33^1 din Legea nr. 303/2004.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile și în art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale ce formează obiectul acesteia, prin prisma unor critici similare și prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție, constatând constituționalitatea acestora prin Decizia nr. 362 din 27 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 769 din 24 august 2023.

În mod similar situației analizate de Curtea Constituțională prin decizia menționată, autoarea prezentei excepții de neconstituționalitate este nemulțumită de modificarea în timp, printr-o lege nouă, a condițiilor de vechime în magistratură care permiteau reîncadrarea fără concurs în funcția vacantă de judecător sau procuror, susținând că se nesocotesc principiile neretroactivității și egalității. Față de aceste critici, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 362 din 27 iunie 2023, precitată, paragraful 21, că instituirea prin legea nouă a unor condiții diferite pentru exercitarea unui beneficiu legal — așa cum era posibilitatea reîncadrării fără concurs, în funcția de judecător sau procuror, dacă erau îndeplinite anumite condiții, printre care și cea a vechimii de 5 sau, după caz, 10 ani în funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent — și aplicarea acestora la situații juridice născute anterior, dar care nu și-au produs sau epuizat efectele juridice sub aspectul analizat, nu poate fi interpretată ca o retroactivare a legii noi față de cea veche doar pentru că aceasta din urmă conținea condiții mai favorabile, ci are semnificația acțiunii legii noi în câmpul și timpul propriu de aplicare. În virtutea principiului tempus regit actum, un drept sau beneficiu se exercită în conformitate cu condițiile reglementate de legea în vigoare la momentul exercitării sau solicitării acelui drept/beneficiu, și nu în raport cu reglementări legale anterioare, întrucât, dacă s-ar proceda astfel, legea veche ar ultraactiva, ceea ce ar încălca art. 15 alin. (2) din Constituție.

Totodată, Curtea a reținut (paragraful 22 din aceeași decizie) că, de vreme ce nu este în discuție un drept fundamental, ci un beneficiu legal, instituit la un moment dat de legiuitor în considerarea unor circumstanțe specifice, legiuitorul este suveran să reglementeze atât cu privire la însăși existența, cât și cu privire la modalitățile și condițiile de exercitare, fiind limitat doar de respectarea normelor și principiilor fundamentale.

Referitor la critica privitoare la pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, garantat de art. 16 din Constituție, Curtea a constatat (paragraful 23 din decizia citată) că textul de lege criticat nu instituie în sine vreo discriminare, aceeași condiție de vechime de 10 ani în funcția de judecător sau procuror și magistrat-asistent aplicându-se în egală măsură tuturor destinatarilor normei, deci tuturor celor care solicită/au solicitat reîncadrarea în temeiul acestei norme juridice, în funcția de judecător sau procuror, la instanțe sau parchete de același grad cu cele unde au funcționat sau la instanțe ori parchete de grad inferior. Faptul că, deși au demisionat sub imperiul aceleiași legi anterioare, unele persoane se încadrează, la data solicitării beneficiului legal, în noile condiții de vechime, iar altele nu se încadrează nu poate fi convertit într-o inechitate/discriminare generată de lege, prin conținutul său normativ, ci reprezintă rezultatul unor situații de fapt diferite în mod obiectiv în care se află cele două categorii de persoane. Prin urmare, aceste critici sunt neîntemeiate.

Neintervenind elemente noi, de natură să reconsidere jurisprudența Curții Constituționale, considerentele și soluția pronunțată prin decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,