Text cu caracter informativ. Numai versiunea publicată în Monitorul Oficial al României este cea oficială. O poți consulta în modulul Monitorul Oficial, după autentificare.
Completul
- Elena-Simina Tănăsescu — președinte
- Asztalos Csaba-Ferenc — judecător
- Mihai Busuioc — judecător
- Mihaela Ciochină — judecător
- Cristian Deliorga — judecător
- Dacian-Cosmin Dragoș — judecător
- Dimitrie-Bogdan Licu — judecător
- Gheorghe Stan — judecător
- Valentina Bărbățeanu — magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată de Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 24.272/301/2020 și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.481D/2020.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, subliniind că actul normativ criticat nu reglementează aspecte referitoare la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, ci aspecte ce țin de competența acestora, care pot fi reglementate prin intermediul unor ordonanțe ale Guvernului.
CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 24.272/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, excepție ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de dizolvare a unei asociații.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, fiind vorba despre aspecte ce se referă la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, era necesară reglementarea acestora prin lege organică. Se arată că prevederile art. 1 lit. S pct. 1 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe nu permiteau emiterea unui asemenea act normativ cu privire la organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești. Este adevărat că art. 1 lit. M din Legea nr. 206/1999 a prevăzut posibilitatea Guvernului de a emite ordonanțe în domeniul justiției, însă doar cu privire la organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, precum și cu privire la organizarea activității și funcționarea instituțiilor de medicină legală. Or, Curtea Constituțională a statuat că art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție cuprinde toată sfera de relații sociale privitoare la justiție, respectiv organizare, funcționare, statut (Decizia nr. 474 din 28 iunie 2016, paragraful 28).
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57, ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2) și ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, cu următorul conținut normativ:
— art. 54 alin. (1): „(1) Asociațiile și federațiile se dizolvă:
a) de drept;
b) prin hotărârea judecătoriei sau a tribunalului, după caz;
c) prin hotărârea adunării generale.”;
— art. 55: „(1) Asociația se dizolvă de drept prin:
a) împlinirea duratei pentru care a fost constituită;
b) realizarea sau, după caz, imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de 3 luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop;
c) imposibilitatea constituirii adunării generale sau a consiliului director în conformitate cu statutul asociației, dacă această situație durează mai mult de un an de la data la care, potrivit statutului, adunarea generală sau, după caz, consiliul director trebuia să se constituie;
d) reducerea numărului de asociați sub limita fixată de lege, dacă acesta nu a fost complinit timp de 3 luni.
(2) Constatarea dizolvării se realizează prin hotărârea judecătoriei în a cărei circumscripție se află sediul asociației, la cererea oricărei persoane interesate.”;
— art. 56: „(1) Asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a oricărei alte persoane interesate:
a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
b) când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
c) când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s-a constituit;
d) când asociația a devenit insolvabilă;
e) în cazul prevăzut la art. 14.
(1^1) În cazul necomunicării datelor de identificare ale beneficiarului real în termenul prevăzut la art. 34^5 alin. (7), asociația se dizolvă, prin hotărâre judecătorească, la cererea Ministerului Public sau a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
(2) Instanța competentă să hotărască dizolvarea este judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul.
(3) Cauza de dizolvare prevăzută la alin. (1^1) poate fi înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond.”;
— art. 57: „Asociația se poate dizolva și prin hotărârea adunării generale. În termen de 15 zile de la data ședinței de dizolvare, hotărârea adunării generale se depune la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, pentru a fi înscrisă în Registrul asociațiilor și fundațiilor.”;
— art. 60 alin. (3): „(3) Dacă în termen de 6 luni de la terminarea lichidării lichidatorii nu au reușit să transmită bunurile în condițiile alin. (2), precum și în cazul în care statutul asociației sau al fundației nu prevede o procedură de transmitere a bunurilor ori dacă prevederea este contrară legii sau ordinii publice, bunurile rămase după lichidare vor fi atribuite de instanța competentă unei persoane juridice cu scop identic sau asemănător.”;
— art. 61 alin. (1) și (2): „(1) În cazurile de dizolvare prevăzute de art. 55, 56, 58 și 59, lichidatorii vor fi numiți prin însăși hotărârea judecătorească.
(2) În cazul dizolvării prevăzute de art. 57, lichidatorii vor fi numiți de către adunarea generală, sub sancțiunea lipsirii de efecte juridice a hotărârii de dizolvare.”;
— art. 68: „(1) După terminarea lichidării, lichidatorii sunt obligați ca în termen de două luni să depună bilanțul, registrul jurnal și un memorandum, declarând operațiunile de lichidare la Registrul asociațiilor și fundațiilor al judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul asociația sau fundația.
(2) Lichidatorii sunt obligați să îndeplinească toate procedurile pentru publicarea lichidării și radierea asociației sau fundației din Registrul asociațiilor și fundațiilor.
(3) Publicarea lichidării se face prin afișarea la ușa instanței în a cărei circumscripție teritorială își are sediul persoana juridică, în termen de două luni de la terminarea lichidării.”;
— art. 69: „Dacă în termen de 30 de zile libere de la depunerea bilanțului nu se înregistrează nicio contestație, bilanțul se consideră definitiv aprobat și lichidatorii, cu autorizarea judecătoriei, vor remite celor în drept bunurile și sumele rămase de la lichidare, împreună cu toate registrele și actele asociației sau fundației și ale lichidării. Numai după aceasta lichidatorii vor fi considerați descărcați și li se va elibera, în acest scop, un act constatator.”;
— art. 70: „(1) Contestațiile la bilanțul lichidatorilor se pot formula de orice persoană interesată la judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află sediul persoanei juridice lichidate.
(2) Toate contestațiile se soluționează printr-o singură hotărâre. Sentința pronunțată de judecătorie este executorie și este supusă numai apelului.
(3) După terminarea lichidării, lichidatorii trebuie să ceară radierea asociației sau fundației din Registrul asociațiilor și fundațiilor.”;
— art. 71: „(1) Asociația sau fundația încetează a ființa la data radierii din Registrul asociațiilor și fundațiilor.
(2) Radierea se face în baza actului constatator eliberat lichidatorilor, în condițiile prevăzute la art. 69, prin care se atestă descărcarea acestora de obligațiile asumate.”
În opinia instanței autoare a excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. l) potrivit cărora organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești se reglementează prin lege organică și în art. 108 alin. (1) și (3) care permit Guvernului să adopte hotărâri și ordonanțe, ordonanțele emițându-se în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra unor critici similare, constatând netemeinicia acestora. Astfel, prin Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 2 iunie 2025, a observat (paragraful 31) că Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 a fost emisă în temeiul art. 1 lit. S pct. 2, cu denumirea „Reglementări cu privire la asociații și fundații”, din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 31 decembrie 1999. Prin urmare, Guvernul a fost abilitat, în temeiul menționat, să reglementeze în domeniul asociațiilor și fundațiilor, respectând astfel art. 108 alin. (3) din Constituție.
Curtea a reținut (paragraful 32) că din analiza dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 rezultă că acest act normativ, expresie a dreptului la liberă asociere, reflectat atât la nivel constituțional prin art. 40, cât și la nivel european prin art. 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are ca scop, potrivit art. 2 din acesta, crearea cadrului pentru exercitarea dreptului la liberă asociere, promovarea valorilor civice, ale democrației și statului de drept, urmărirea realizării unui interes general, local sau de grup, facilitarea accesului asociațiilor și fundațiilor la resurse private și publice, parteneriatul dintre autoritățile publice și persoanele juridice de drept privat fără scop patrimonial și respectarea ordinii publice.
Faptul că, potrivit dispozițiilor art. 7 și 8 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000, instanța competentă material și teritorial — și anume judecătoria în a cărei circumscripție teritorială își are sediul, la înființare, asociația — este sesizată de către oricare dintre membrii asociați sau persoanele împuternicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice, cu o cerere de înscriere a asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor, iar președintele instanței deleagă un judecător care verifică legalitatea documentelor ce însoțesc cererea de înscriere nu are semnificația unei norme ce vizează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești (paragraful 33 din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, precitată).
Mai mult, această înscriere reprezintă o aplicare a procedurii necontencioase. În acest context, Curtea a reamintit că, prin Decizia nr. 56 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 13 martie 2014, a statuat că cererea de înscriere a unei asociații sau fundații în registru se soluționează de către instanțele judecătorești în cadrul procedurii necontencioase, prevăzută în cartea a III-a — Procedura necontencioasă judiciară, cuprinzând art. 527-540, din noul Cod de procedură civilă, dispoziții care stabilesc regulile generale pentru soluționarea unei cereri atunci când nu se invocă încălcarea sau contestarea unui drept și nu se urmărește stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană. Astfel, art. 535 din noul Cod de procedură civilă – cu denumirea marginală Efectele hotărârii — stabilește că „încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au autoritatea lucrului judecat”.
Având în vedere aceste dispoziții de lege, Curtea a arătat (paragraful 33 din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, precitată) că, în cazul cererilor de înscriere a unei asociații sau fundații în registru, precum și al cererilor de înscriere a modificării actului constitutiv și al statutului asociației sau fundației în același registru, nu se aplică autoritatea de lucru judecat, deoarece aceste cereri se soluționează în cadrul procedurii necontencioase. Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu reglementează aspecte ce privesc organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, așa încât critica raportată la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție este neîntemeiată (paragraful 33 din Decizia nr. 598 din 5 noiembrie 2024, precitată).
Curtea constată că, pentru identitate de rațiune, și în cauza de față sunt aplicabile statuările citate din jurisprudența instanței de control constituțional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
Dispozitiv
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Judecătoria Sectorului 3 București — Secția civilă, din oficiu, în Dosarul nr. 24.272/301/2020 și constată că dispozițiile art. 54 alin. (1), ale art. 55, 56, 57 și ale art. 60 alin. (3), ale art. 61 alin. (1) și (2), ale art. 68, 69, 70 și 71 din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București — Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 martie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU
Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu