Decizia nr. 205 din 5 martie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valerică Țîmbău în Dosarul nr. 9.885/231/2021/a3 al Tribunalului Vrancea — Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 734D/2022.

La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 1.709D/2024, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgiana Manuela Naghel în Dosarul nr. 18.906/3/2023/a1.10 al Tribunalului București — Secția I penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra concluziilor scrise depuse la dosar, prin care autoarea excepției solicită admiterea acesteia.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.709D/2024 la Dosarul nr. 734D/2022, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că autorii excepției sunt nemulțumiți de o pretinsă contrarietate între dispozițiile criticate și alte dispoziții din legi speciale. În subsidiar, invocând Decizia nr. 699 din 28 octombrie 2021, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.

Prin Decizia penală nr. 62 din 11 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 9.885/231/2021/a3, Tribunalul Vrancea — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Valerică Țîmbău într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii controlului judiciar.

Prin Încheierea din 10 mai 2024, pronunțată în Dosarul nr. 18.906/3/2023/a1.10, Tribunalul București — Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Georgiana Manuela Naghel într-o cauză penală aflată în etapa camerei preliminare, cu ocazia verificării măsurii controlului judiciar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece conferă organului de poliție competențe „net superioare procurorului, judecătorului de cameră preliminară și instanței judecătorești”. De asemenea, neconstituționalitatea prevederilor legale criticate decurge și din faptul că acestea se află în contradicție cu cele ale art. 215 alin. (2) lit. a) din Codul de procedură penală. În continuare, se susține că dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală nu sunt suficient de clare și previzibile, astfel că organul judiciar care a instituit măsura apreciază că nu poate modifica programul de supraveghere stabilit de organele de poliție.

Totodată, se apreciază că prin reglementarea competenței organului de poliție de a stabili conținutul unei obligații dispuse de instanță în cadrul controlului judiciar se creează cadrul ca un organ care nu este o instanță judecătorească și nu poate înfăptui justiția, în sensul art. 126 din Constituție, să stabilească limitele în care este restrânsă libertatea unei persoane.

Dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece permit unor acte de reglementare secundară să detalieze legislația primară, împrejurare ce vine în contradicție cu principiile de drept stabilite de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016. Astfel, se permite configurarea conținutului controlului judiciar și a obligațiilor pe care un inculpat trebuie să le respecte prin activitatea altor organe decât Parlamentul sau Guvernul, după caz.

Tribunalul Vrancea — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile art. 215 din Codul de procedură penală reglementează conținutul măsurii preventive a controlului judiciar, stabilind, pe de o parte, obligațiile ce se impun inculpatului, iar, pe de altă parte, obligațiile ce pot fi impuse acestuia, pe durata controlului judiciar. Ambele tipuri de obligații sunt stabilite de organul judiciar care a dispus luarea măsurii, nefiind astfel încălcate dispozițiile art. 126 din Constituție. Totodată, textul criticat nu încalcă prevederile art. 53 din Constituție, prin măsura controlului judiciar dispusă având loc o restrângere a exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în condițiile legii. Supravegherea respectării de către inculpat a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar [inclusiv cea prevăzută de art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală] se realizează de către instituția, organul sau autoritatea anume desemnată de către organul judiciar care a dispus măsura, în condițiile legii, conform art. 215 alin. (4) din același act normativ. Astfel, organului de supraveghere îi revine doar obligația de supraveghere, care în cazul încălcării obligațiilor are datoria de a sesiza procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară, în procedura de cameră preliminară, sau instanța de judecată, în cursul judecății.

În final, arată că dispozițiile art. 23 din Constituție privesc libertatea individuală, libertate care poate fi limitată doar când este necesar și numai cu respectarea strictă a condițiilor prevăzute de lege, dispoziții ce se respectă prin punerea în libertate provizorie sub control judiciar și stabilirea în sarcina inculpatului inclusiv a obligației prevăzute de art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală.

Tribunalul București — Secția I penală, făcând referire la Decizia nr. 333 din 24 mai 2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în Dosarul nr. 1.709D/2024, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă Decizia nr. 699 din 28 octombrie 2021.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „(1) Pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații: (...) c) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.”

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că textul legal criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept și alin. (5) referitor la exigențele constituționale privind calitatea legii, art. 23 referitor la libertatea individuală, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 126 referitor la instanțele judecătorești.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate, dintr-o perspectivă identică, de exemplu, prin Decizia nr. 734 din 3 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 935 din 17 decembrie 2015, Decizia nr. 333 din 24 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 23 august 2016, Decizia nr. 663 din 29 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 11 februarie 2020, și Decizia nr. 699 din 28 octombrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 21 ianuarie 2022. Cu acele prilejuri, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate, reținând că măsura instituită de organele judiciare, conform art. 211-215 din Codul de procedură penală, are ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni. Acest scop este realizat prin impunerea în sarcina inculpatului a unor obligații și interdicții, în vederea supravegherii conduitei acestuia de către organul judiciar. Pentru atingerea acestei finalități, legiuitorul a instituit, prin art. 215 din Codul de procedură penală, o serie de obligații „de a face” — un set de obligații pozitive, ce trebuie să fie dispuse cu prilejul luării măsurii controlului judiciar, fără ca acestea să poată fi cenzurate sau înlăturate —, precum și o serie de obligații „de a nu face” — interdicții a căror impunere este lăsată la aprecierea organului judiciar. În acest fel măsura controlului judiciar poate fi individualizată în funcție de informațiile existente despre faptă și despre persoana făptuitorului, informații care permit aprecierea stării de pericol ce determină luarea măsurii.

Curtea a reținut, totodată, că obligația prevăzută la art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, respectiv obligația inculpatului de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa de către organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, face parte din categoria obligațiilor — „de a face”/pozitive — ce trebuie respectate de orice inculpat în privința căruia este dispusă măsura controlului judiciar.

În același timp, analizând critica potrivit căreia sintagma „ori de câte ori este chemat”, din cuprinsul normelor procesual penale ale art. 215 alin. (1) lit. c), nu corespunde cerinței de calitate a legii procesual penale, neoferind persoanelor în cauză protecția adecvată împotriva acțiunilor arbitrare ale organelor statului, Curtea a constatat că această competență conferită de legiuitor organelor judiciare de a chema inculpatul în fața lor ori de câte ori este nevoie corespunde aceleiași finalități a controlului judiciar, aceea de realizare a instrucției penale. În acest sens, Curtea a reținut că prezentarea periodică a inculpatului în fața organului de poliție, potrivit programului de supraveghere sau la solicitarea organelor judiciare în a căror rază teritorială locuiește sau domiciliază, are ca finalitate asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a obligației dispuse în temeiul art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală se realizează conform art. 82 din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 14 august 2013. Astfel, potrivit alin. (1) și (3) ale art. 82 din Legea nr. 253/2013, după comunicarea de către organul judiciar care a dispus controlul judiciar a unei copii de pe ordonanța sau încheierea prin care s-a luat această măsură secției de poliție în raza căreia domiciliază sau locuiește persoana în cauză, organul de poliție procedează de îndată la stabilirea programului de supraveghere și cheamă persoana aflată sub control judiciar pentru a i-l aduce la cunoștință. Stabilirea conținutului programului de supraveghere — momentele și frecvența obligației inculpatului de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa — revine acestui din urmă organ al statului. Astfel cum prevede art. 215 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, persoana supravegheată se va prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea sa conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.

Curtea a reținut, totodată, că, prin Dispoziția nr. 9 din 10 februarie 2014 a inspectorului general al Poliției Române, emisă în temeiul art. 10 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 2 martie 2020, cu modificările și completările ulterioare, s-a aprobat Metodologia privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Poliției Române privind supravegherea persoanelor față de care a fost dispusă măsura controlului judiciar, controlului judiciar pe cauțiune sau arestului la domiciliu. Curtea a observat că programul de supraveghere se stabilește de către organul de poliție desemnat cu supravegherea persoanei față de care s-a dispus măsura controlului judiciar, potrivit normelor sale interne, fără intervenția organului judiciar care a dispus măsura.

Curtea a reținut totodată, că, în îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, în limitele competențelor stabilite prin lege, iar, potrivit art. 3 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, polițistul își desfășoară activitatea profesională în interesul și în sprijinul persoanei, comunității și instituțiilor statului, exclusiv pe baza și în executarea legii, cu respectarea principiilor imparțialității, nediscriminării, proporționalității și gradualității, fiind obligat să respecte drepturile și libertățile fundamentale ale omului, Constituția și legile țării, precum și prevederile regulamentelor de serviciu (art. 4 din Legea nr. 360/2002). De asemenea, potrivit aceluiași statut, polițistul răspunde, în condițiile legii, pentru modul în care își execută atribuțiile de serviciu, iar încălcarea de către polițist, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu angajează răspunderea sa disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz (art. 55 din același act normativ).

Având în vedere toate cele arătate, Curtea a constatat că stabilirea conținutului programului de supraveghere de către organul de poliție reprezintă o modalitate de aducere la îndeplinire a controlului judiciar, așadar un act de executare constând în aducerea la îndeplinire a unei decizii a organelor judiciare, prin aceasta nefiind încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în stat, în fapt fiind vorba despre o colaborare a diferitelor organe ale statului în realizarea funcțiilor atribuite lor, având ca scop asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărire penală sau de la judecată, precum și prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția pronunțată de Curte prin deciziile precitate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,