Decizia nr. 202/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și ale art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Florin Mocanu în Dosarul nr. 2.503/111/2020 al Judecătoriei Marghita. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 679D/2022.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că autorul excepției este nemulțumit de o pretinsă contrarietate între dispozițiile criticate și dispoziții din alte acte normative.

Prin Încheierea din 17 februarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.503/111/2020, Judecătoria Marghita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, excepție ridicată de Florin Mocanu într-o cauză penală în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 270 alin. (3) din Codul vamal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate instituie un tratament juridic discriminatoriu față de cel prevăzut de dispozițiile art. 10 alin. (1), (1^1) și (1^2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Susține că lipsa unor cauze de atenuare a pedepsei în cazul angajării răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă este profund discriminatorie. În situația eludării normelor fiscale cu scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor este posibilă reducerea semnificativă a pedepselor penale, chiar înlăturarea acestora, dacă este reparat integral sau în anumite limite prejudiciul produs, în timp ce în cazul încălcării normelor vamale prin săvârșirea infracțiunii de contrabandă pedeapsa penală este exclusiv închisoarea. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 101 din 17 februarie 2021.

Judecătoria Marghita apreciază că autorul excepției nu formulează veritabile motive de neconstituționalitate, ci invocă o simplă contrarietate între anumite norme legale ce reglementează fapte similare de natură penală. Or, coordonarea legislației în vigoare este de competența autorității legiuitoare. Examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 19 aprilie 2006. Ulterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 au fost modificate prin art. III pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 17 iunie 2022. Având în vedere modificările legislative care au intervenit asupra textului de lege criticat, Curtea constată că nu are competența de a stabili care este legea penală mai favorabilă, aceasta fiind o chestiune care ține de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele judecătorești. Curtea Constituțională se pronunță cu privire la constituționalitatea legilor, nu cu privire la aplicarea lor concretă în cauze penale. Așa fiind, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare”, având în vedere Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, natura dispozițiilor criticate și obiectul dosarului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea apreciază că dispozițiile criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare”, și că, prin urmare, poate analiza constituționalitatea acestora. Așa fiind, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României și ale art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal. Dispozițiile criticate au următorul conținut:

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi și în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului. De asemenea, invocă prevederile art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, Curtea observă că, ulterior sesizării în prezenta cauză, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 5 mai 2022, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile legale anterior menționate sunt neconstituționale. În acest sens, prin decizia mai sus citată, Curtea a reținut, în esență, că dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin faptul că nu reglementează un prag valoric/temporal cât privește faptele asimilate contrabandei și prin nesocotirea principiului ultima ratio în materie penală, aduc atingere principiului constituțional al statului de drept, consacrat în art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală. Nereglementând un astfel de prag valoric/ temporal, Curtea a constatat că norma este afectată de un viciu de neconstituționalitate și din perspectiva stabilirii de către instanță a pericolului social concret pe care îl prezintă faptele de contrabandă deduse judecății și a aplicării unei pedepse corect individualizate, contrar dispozițiilor constituționale ale art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale” și ținând cont de faptul că Decizia nr. 176 din 24 martie 2022, mai sus citată, a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, ulterior sesizării instanței de contencios constituțional în cauza de față, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 85/2022 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul fiscal și vamal, a devenit inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, Curtea observă că autorul acesteia își construiește argumentația plecând de la compararea dispozițiilor anterior menționate cu prevederile art. 10 alin. (1), (1^1) și (1^2) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005. Or, neconstituționalitatea unei norme juridice are un caracter intrinsec și autonom, ce rezidă în însuși conținutul său normativ, și nu poate fi dedusă prin coroborarea sau compararea mai multor texte cuprinse în același act sau în alte acte normative. În acest sens Curtea a arătat în jurisprudența sa că neconstituționalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia și nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operațiune care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis (Decizia nr. 122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004).

Curtea a statuat în mod constant în jurisprudența sa că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, și Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011.

Curtea a reținut că, în exercitarea controlului de constituționalitate, are competența să se pronunțe asupra constituționalității legilor și ordonanțelor criticate prin raportare la dispozițiile sau principiile consacrate de Legea fundamentală, iar nu să coroboreze sau să coreleze diversele acte normative ce fac parte din dreptul intern. Curtea a mai constatat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele (a se vedea în acest sens Decizia nr. 610 din 5 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1060 din 18 noiembrie 2025, paragraful 24, Decizia nr. 126 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 16 iunie 2020, paragraful 35, Decizia nr. 105 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 8 mai 2020, paragraful 13, Decizia nr. 6 din 14 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 7 februarie 2003, Decizia nr. 76 din 25 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 27 iulie 2000).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,