Decizia nr. 195/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Lucian Bătrînu în Dosarul nr. 668/64/2019 al Curții de Apel Brașov — Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 285D/2022.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției a depus precizări în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate, precum și note scrise prin care solicită admiterea acesteia. Totodată, arată că autorul excepției a anexat copie după o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a solicitat judecarea în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată că autorul excepției solicită declararea neconstituționalității interpretării date de Curtea Constituțională sintagmei „îndeplinește în mod defectuos” cuprinse în dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal. Autorul excepției contestă chiar decizia Curții Constituționale și dorește revenirea la forma textului anterioară publicării acesteia.

Prin Încheierea din 28 ianuarie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 668/64/2019, Curtea de Apel Brașov — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Lucian Bătrînu într-o cauză penală în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție — Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia redă paragrafe din deciziile Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, nr. 152 din 6 mai 2020 și nr. 455 din 29 iunie 2021. Apreciază că, deși Curtea Constituțională a pronunțat Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, sintagma „îndeplinește cu încălcarea legii” nu este previzibilă, deoarece nu distinge expres actele, faptele sau omisiunile care pot atrage răspunderea penală. Principiul legalității incriminării presupune ca destinatarul normei să cunoască din însuși textul normei juridice aplicabile care sunt actele, faptele sau omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală. Sintagma „îndeplinește cu încălcarea legii” impune obligația generală de a respecta un număr nedefinit de legi, cu consecința aplicării de sancțiuni penale, nefiind incriminate fapte concrete, ceea ce determină lipsa de claritate a textului criticat.

Curtea de Apel Brașov — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că textul criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate din perspectiva îndeplinirii cerințelor de claritate și previzibilitate, desprinse din imperativul respectării legii, statuat prin art. 1 alin. (5) din Constituție, de exemplu, prin Decizia nr. 741 din 21 noiembrie 2019, Decizia nr. 697 din 7 noiembrie 2017, Decizia nr. 515 din 17 iulie 2018 și Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal. Dispozițiile criticate au fost modificate prin art. I pct. 3 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023. Având în vedere modificările legislative care au intervenit asupra dispozițiilor de lege criticate, Curtea constată că nu are competența de a stabili legea penală mai favorabilă, aceasta fiind o chestiune care ține de interpretarea și aplicarea legii de către instanțele de judecată. Curtea Constituțională se pronunță cu privire la constituționalitatea legilor, nu cu privire la aplicarea lor concretă în cauze penale. Așa fiind, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la condiția ca textul criticat să fie „în vigoare”, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, natura dispozițiilor criticate și obiectul dosarului în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate îndeplinesc condiția de a fi „în vigoare”, putând analiza constituționalitatea acestora. Așa fiind, obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023, cu următorul conținut: „Fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele legale criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la cerințele de calitate a legii, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare și art. 53 alin. (2) referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul acesteia critică neconstituționalitatea sintagmei „îndeplinește prin încălcarea legii”, sintagmă regăsită în dispozitivul Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 8 iulie 2016. Cu alte cuvinte, autorul excepției apreciază, în esență, că interpretarea dată de Curtea Constituțională sintagmei „îndeplinește în mod defectuos”, prin decizia anterior menționată, nu este previzibilă, întrucât textul de lege stabilește ca fiind infracțiune îndeplinirea oricărui act prin încălcarea oricărei legi.

Plecând de la aceste premise, Curtea constată că autorul excepției contestă constituționalitatea înțelesului constituțional al dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023, astfel cum acesta a fost stabilit de Curtea Constituțională printr-o decizie sub rezervă de interpretare, și anume Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, precitată. Cu alte cuvinte, în realitate, autorul, prin invocarea excepției, urmărește exclusiv infirmarea Deciziei nr. 405 din 15 iunie 2016, prin care Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”.

Or, instanța de contencios constituțional a statuat că, potrivit art. 147 lit. d) din Constituție, o excepție de neconstituționalitate poate avea ca obiect numai contestarea legitimității constituționale a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță, nu și o decizie a Curții Constituționale. Atacarea, printr-o excepție, a deciziei Curții este echivalentă cu exercitarea unei căi de atac, neprevăzută de lege și contrară dispozițiilor art. 147 din Constituție. Totodată, o asemenea excepție este contrară și prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora deciziile Curții Constituționale, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 92 din 12 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995).

Mai mult, Curtea a constatat că pronunțarea unei decizii sub rezervă de interpretare de către Curtea Constituțională nu conduce la imprevizibilitatea normei asupra căreia poartă decizia; din contră, decizia Curții clarifică aspectele de constituționalitate din cuprinsul acesteia. Desigur, este de dorit ca legiuitorul să intervină și să adopte actul de punere în acord a textului care a făcut obiectul deciziei de admitere a Curții Constituționale, însă, chiar în lipsa adoptării unui asemenea act, textul de incriminare rămâne în vigoare din punct de vedere normativ, cu corectivul adus prin decizia sub rezervă de interpretare antereferită, și, în consecință, poate fi aplicat. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție (Decizia nr. 217 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 10 septembrie 2019, paragraful 71; Decizia nr. 283 din 17 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 6 iunie 2023, paragraful 42).

Așa fiind, având în vedere că se tinde la înfrângerea efectului general obligatoriu al deciziei Curții Constituționale, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 297 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023, este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 (în același sens, Decizia nr. 589 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2024).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,