Decizia nr. 184/2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, excepție ridicată de Teodora Condruz în Dosarul nr. 4.624/3/2019* al Curții de Apel București — Secția a VI-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.093D/2021.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât reglementarea excepțiilor în care datele cetățenilor pot deveni informații de interes public intră în marja de apreciere a legiuitorului, cadrul legal fiind accesibil și predictibil.

Prin Încheierea din 7 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.624/3/2019*, Curtea de Apel București — Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Excepția a fost ridicată de Teodora Condruz într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă cererea introductivă ce avea ca obiect constatarea faptei de prelucrare ilicită a datelor personale stocate în baza de date extinsă a Oficiului Național al Registrului Comerțului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001, ce are ca obiect prelucrarea datelor obținute din documente accesibile publicului, fără consimțământul persoanei vizate, sunt neclare, în condițiile în care art. 5 alin. (3) din această lege prevede obligația autorităților publice de a proteja viața intimă, familială și privată, generând incertitudine cu privire la limitele prelucrării datelor din surse publice. Astfel, generarea unui raport al Oficiului Național al Registrului Comerțului cu datele personale extinse (în speță, ale autoarei excepției), fără ca practicienii în insolvență să fie autorizați ori să aibă o justificare legală pentru prelucrarea acestora, este contrară protecției datelor cu caracter personal, care ar fi trebuit respectată de către cei abilitați să utilizeze asemenea date.

Curtea de Apel București — Secția a VI-a civilă apreciază că norma legală criticată este constituțională.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 790 din 12 decembrie 2001. Curtea constată că Legea nr. 677/2001 a fost abrogată prin art. V din Legea nr. 129/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 102/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal, precum și pentru abrogarea Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 19 iunie 2018. Curtea reține că, în prezent, Legea nr. 129/2018 transpune dispozițiile art. 41 din Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119 din 4 mai 2016, și creează cadrul instituțional necesar aplicării în România, în principal, a prevederilor art. 51-55, 57-59, 62, 68, 77, 79, 80 și 82-84 din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor). Având în vedere considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va examina dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001, astfel cum au fost criticate, în vigoare la data la care acestea au produs efecte juridice în cauză. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: „(2) Consimțământul persoanei vizate nu este cerut în următoarele cazuri: [...] f) când prelucrarea privește date obținute din documente accesibile publicului, conform legii;”.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, în componenta referitoare la calitatea legii, în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi și în art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare. Totodată, în temeiul art. 20 alin. (1) și al art. 148 alin. (2) din Constituție, sunt invocate exigențele art. 8 alin. (1) privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 7 privind respectarea vieții private și de familie, ale art. 8 privind protecția datelor cu caracter personal din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, ale art. 16 privind dreptul la protecția datelor cu caracter personal din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și ale art. 6 privind legalitatea prelucrării din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), astfel încât Curtea Constituțională reține ca normă de referință și prevederile art. 26 din Constituție astfel cum se interpretează și prin prisma exigențelor textelor convenționale și de drept al Uniunii Europene antereferite.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a statuat că structura excepției de neconstituționalitate cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat, prin raportate la prevederile Constituției. Chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011).

Curtea observă că, în cauza de față, în realitate, autoarea excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile art. 5 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 677/2001 prin raportare la cele cuprinse în art. 5 alin. (3) din aceeași lege, apreciind că dau naștere unui conflict legislativ, făcând o comparație între cele două prevederi legale în sensul că, pe de o parte, consimțământul persoanei vizate nu este cerut, printre altele, atunci când prelucrarea privește date obținute din documente accesibile publicului, conform legii, și, pe de altă parte, există obligația autorităților publice de a proteja viața intimă, familială și privată, în concret susținând că reglementarea situațiilor în cadrul cărora consimțământul persoanei vizate de prelucrarea datelor cu caracter personal nu este cerut s-ar opune celor care stabilesc obligația autorităților publice de a respecta și de a ocroti viața intimă, familială și privată.

Or, în jurisprudența sa, spre exemplu, prin Decizia nr. 343 din 24 septembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 669 din 31 octombrie 2013, Curtea a statuat că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției.

Având în vedere cele prezentate și aplicând aceste considerente de principiu în cauza dedusă judecății, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

Curtea mai observă că în cauză sunt vizate și unele aspecte ce țin de interpretarea și aplicarea legii, însă aceste chestiuni nu intră în competența de analiză a instanței de contencios constituțional, fiind de resortul exclusiv al instanțelor judecătorești, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea, în acest sens, și Decizia nr. 264 din 29 mai 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 15 ianuarie 2026, paragraful 16).

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,