Decizia nr. 136 din 17 februarie 2026 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Nicușor Ioniță în Dosarul nr. 14.325/233/2020 al Judecătoriei Galați — Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.522D/2021.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 336 din 20 mai 2021.

Prin Încheierea din 7 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.325/233/2020, Judecătoria Galați — Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Nicușor Ioniță într-o cauză penală având ca obiect stabilirea vinovăției autorului excepției sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, drept urmare a pronunțării Deciziei nr. 732 din 16 decembrie 2014 — prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice”, cuprinsă în art. 336 alin. (1) din Codul penal, este neconstituțională —, precum și a lipsei intervenției legiuitorului în vederea înlăturării viciului astfel constatat, norma de incriminare a devenit incertă și lipsită de previzibilitate. Se susține că, prin eliminarea implicită a unei componente esențiale a textului de incriminare referitoare la momentul relevant pentru determinarea valorii alcoolemiei în sânge, dispozițiile legale nu mai îndeplinesc exigențele de claritate și previzibilitate ale normei penale, destinatarul acesteia neputând determina cu certitudine momentul la care valoarea alcoolemiei devine juridic relevantă pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal. Totodată, se apreciază că norma criticată încalcă principiul legalității incriminării și pedepsei, întrucât lipsa unei precizări explicite a legiuitorului cu privire la momentul relevant pentru stabilirea alcoolemiei echivalează cu neprevederea faptei de legea penală.

Judecătoria Galați — Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât concentrația alcoolică din sânge se determină prin analiza toxicologică a mostrelor biologice recoltate la momentul depistării în trafic a conducătorului autovehiculului.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că din analiza dispozițiilor legale criticate rezultă că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal îndeplinesc cerințele de claritate și previzibilitate, întrucât permit conducătorilor de vehicule să înțeleagă fără ambiguitate elementele constitutive ale infracțiunii și consecințele nerespectării acesteia. Arată, de asemenea, că determinarea alcoolemiei presupune utilizarea unor metode științifice specifice medicinei legale, formula Widmark fiind, în prezent, instrumentul aplicat pentru estimarea valorii maxime a alcoolemiei în funcție de particularitățile individuale, inclusiv intervalul de timp dintre debutul ingestiei de alcool și atingerea concentrației maxime în sânge. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017 și Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2021, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Cu privire la modul în care Judecătoria Galați — Secția penală a ales să sesizeze instanța constituțională, Curtea observă că instanța judecătorească a procedat la „sesizarea Curții Constituționale” prin partea introductivă a încheierii, și nu prin dispozitivul acesteia. Or, dispozitivul este partea cea mai importantă, esențială, a unei hotărâri judecătorești, întrucât acesta este susceptibil de a fi pus în executare și împotriva lui se exercită căile de atac. Prin dispozitiv sunt soluționate toate cererile părților, indiferent dacă sunt cereri principale, accesorii sau incidentale. Întrucât excepția de neconstituționalitate reprezintă un incident procedural prin intermediul căruia se solicită sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate, instanța, exercitându-și competența prevăzută de lege, ar fi trebuit să constate admisibilitatea excepției în cadrul considerentelor hotărârii și să dispună sesizarea Curții prin dispozitivul aceleiași hotărâri (a se vedea în acest sens Decizia nr. 226 din 15 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 3 iunie 2014, paragraful 9). Cu toate acestea, o atare eroare nu este opozabilă Curții Constituționale, pentru că, în caz contrar, aceasta s-ar răsfrânge asupra autorilor excepției de neconstituționalitate în mod negativ.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, care au următorul cuprins: „Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.”

Referitor la evoluția legislativă a dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că, prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 27 ianuarie 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” cuprinsă în aceste dispoziții legale este neconstituțională. Ulterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție, prin art. I pct. 7 din Legea nr. 200/2023 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, precum și a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 616 din 6 iulie 2023, prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal au fost revizuite în sensul înlăturării viciului de neconstituționalitate. De asemenea, prin art. III pct. 4 din Legea nr. 172/2024 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul prevenirii și combaterii traficului și consumului ilicit de droguri și alte substanțe susceptibile de a avea efecte psihoactive, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 31 mai 2024, dispozițiile art. 336 alin. (1) au fost din nou modificate, însă, având în vedere cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 200/2023.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind calitatea legii și ale art. 23 alin. (12) referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, astfel cum acesta se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 7 paragraful 1 privind legalitatea incriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, pentru critici similare, fiind pronunțate Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 1 martie 2018, și Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 12 aprilie 2021, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

Curtea reține că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, precitată, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „la momentul prelevării mostrelor biologice” din cuprinsul dispozițiilor art. 336 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională. În fundamentarea acestei decizii, Curtea a reținut că stabilirea gradului de îmbibație alcoolică și, implicit, încadrarea în sfera ilicitului penal în funcție de momentul prelevării mostrelor biologice, care nu poate fi întotdeauna imediat următor săvârșirii faptei, constituie un criteriu aleatoriu și exterior conduitei făptuitorului în vederea tragerii la răspundere penală, în contradicție cu normele constituționale prevăzute la art. 1 alin. (5) și art. 20 din Legea fundamentală și cu dispozițiile art. 7 paragraful 1 din Convenție. Condiția ca îmbibația alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge să existe la momentul prelevării mostrelor biologice plasează, astfel, consumarea infracțiunii la un moment ulterior săvârșirii ei, în condițiile în care de esența infracțiunilor de pericol este faptul că acestea se consumă la momentul săvârșirii lor. Latura subiectivă a infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului presupune vinovăția sub formă de intenție, care poate fi directă sau indirectă. Există intenție directă când conducătorul vehiculului prevede, ca fiind inevitabil, rezultatul faptei sale și, implicit, urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte. Există intenție indirectă când subiectul prevede rezultatul, nu îl urmărește, însă acceptă posibilitatea producerii lui. Or, modalitatea de incriminare prin acordarea de relevanță penală valorii alcoolemiei din momentul prelevării mostrelor biologice nu permite destinatarilor normei penale să prevadă consecințele nerespectării acesteia, aspect ce contravine principiului respectării legilor, care vizează îndeplinirea anumitor condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că un act normativ trebuie să fie suficient de clar și precis pentru a putea fi aplicat (a se vedea Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2021, precitată, paragraful 16).

În consecință, Curtea reține că prin Decizia nr. 732 din 16 decembrie 2014, precitată, a tranșat problema momentului la care trebuie raportată valoarea de 0,80 g/l alcool pur în sânge prevăzută prin norma penală anterior menționată, arătând că acest moment trebuie să fie cel al săvârșirii faptei de conducere a vehiculului pe drumurile publice.

Curtea constată că, prin Decizia nr. 819 din 12 decembrie 2017, precitată, paragrafele 25 și 26, analizând prevederile legale criticate sub aspectul constituționalității, a constatat că dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal nu au o formulare neclară, ambiguă și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii. Astfel, în temeiul prevederilor art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție, ca efect al Deciziei Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, dispozițiile art. 336 alin. (1) din Codul penal incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Ca atare, elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate de art. 336 alin. (1) din Codul penal se realizează prin acțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană care are o alcoolemie peste limita legală, momentul săvârșirii acestei infracțiuni de pericol fiind cel al depistării în trafic a conducătorului vehiculului. Curtea a reținut că textul de lege criticat oferă conducătorilor auto o reprezentare clară a elementelor constitutive ale infracțiunii, astfel încât aceștia pot să prevadă consecințele ce decurg din nerespectarea normei și să își adapteze conduita în mod corespunzător, în sensul ca în momentul conducerii vehiculului să nu aibă o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, stabilirea alcoolemiei presupunând efectuarea analizei toxicologice și calculul retroactiv al alcoolemiei existente la momentul depistării în trafic.

Totodată, Curtea a observat și faptul că destinatarii textului de lege criticat desfășoară o activitate cu risc permis, scop în care sunt supuși unor forme de școlarizare, așa încât este vorba de persoane avizate și diligente, care, pe durata deținerii permisului de conducere, au obligația de a rămâne la curent cu normele legale în materie (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 24 din 19 ianuarie 2021, precitată, paragrafele 17 și 18).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus menționate sunt valabile și în prezenta cauză.

Având în vedere considerentele deciziilor mai sus citate, Curtea constată că prevederile art. 336 alin. (1) din Codul penal, care nu precizează explicit momentul relevant pentru stabilirea alcoolemiei, sunt clare, precise și previzibile, îndeplinind exigențele de calitate ale legii impuse de art. 1 alin. (5) din Constituție.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate raportată la prevederile art. 23 alin. (12) din Constituție referitoare la legalitatea incriminării și a pedepsei, astfel cum acestea se interpretează, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 7 paragraful 1 din Convenție, Curtea reține că aceasta nu are un conținut distinct față de susținerile formulate prin prisma art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, din considerentele expuse anterior rezultă că dispozițiile legale criticate sunt redactate cu respectarea cerințelor de claritate, precizie și previzibilitate, nefiind încălcat nici principiul legalității incriminării și pedepsei consacrat de art. 23 alin. (12) din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,